Demisia a produs efectul încetării calităţii de membru de partid la data aducerii acesteia la cunoştinţa formaţiunii politice din care a făcut parte, revocarea ulterioară a actului nemaiputând produce efecte juridice. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 14/2003 potrivit cărora, membrii au dreptul de a demisiona din partid în orice moment, cu efect imediat.
Pretinsa viciere a consimţământului prin exercitarea presiunilor, respectiv prin inducerea în eroare, ce l-ar fi determinat pe cel interesat să semneze actul de demisie, trebuie dovedită în cauză, sarcina probei aparţinând celui care pretinde existenţa acestor împrejurări, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 249 C.pr.civ.
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia civilă nr. 139/A din 25 aprilie 2024
Prin sentința civilă (…) [a] Tribunalului (…) s-a respins excepţia de netimbrare a acţiunii, invocată de pârâtă.
S-a respins acţiunea formulată de reclamantul R.R.R., în contradictoriu cu pârâta P.P.P. [partid politic]-Filiala (…) prin preşedinte P.P.P.
S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. (…) /24.11.2021 pronunţată în şedinţa ordinară a Biroului Judeţean al Filialei (…) al P.P.P. s-a luat act de încetarea calităţii de membru P.P.P. a numitului R.R.R. în baza dispoziţiilor art. 11 alin. 1 şi art. 12 lit. g din Statutul P.P.P., ca urmare a demisiei acestuia înregistrată sub nr. (…)/26.10.2021, menţionându-se că demisia şi-a produs efectele de la data comunicării ei, respectiv de la data de 26.10.2021. Totodată, a fost mandatat preşedintele filialei judeţene să întreprindă demersurile legale privind încetarea de drept a mandatului de consilier local al numitului R.R.R., constatarea vacantării locului de consilier local şi validarea mandatului supleantului.
Potrivit înscrisului de la (…) dosar, R.R.R. şi-a înaintat demisia din partidul P.P.P. la data de 26.10.2021, aceasta fiind înregistrată la Filiala Judeţeană (…) sub nr. (…) /26.10.2021.
Potrivit afirmaţiilor acestuia, la data de 27.10.2021, R.R.R. a revenit asupra demisiei, iar ulterior emiterii Deciziei nr. (…)/24.11.2021 acesta a solicitat organizaţiei judeţene revocarea ei, menţionând că în şedinţa în care a fost discutată demisia sa nu a fost avută în vedere şi solicitarea de revenire asupra demisiei.
Prin acţiunea cu care a învestit instanţa, reclamantul R.R.R. a solicitat anularea deciziei nr. (…)/24.11.2021 învederând că asupra lui au fost efectuate presiuni verbale de către preşedintele organizaţiei judeţene pentru a-şi da demisia, că ulterior semnăturii actului ce era deja redactat s-a consultat cu avocatul familiei, ajungând la concluzia că a fost indus în eroare, motiv pentru care a solicitat a doua zi revenirea asupra demisiei prin e-mail însă Biroul Judeţean nu a avut-o în vedere, reclamantul învederând că drepturile şi interesele sale legitime au fost grav încălcate pierzând şansele de a mai fi ales într-o funcţie publică, riscând a pierde funcţia de consilier local şi calitatea de membru de partid.
Excepţia de netimbrare a acţiunii, invocată de către pârâtă, a fost respinsă.
Tribunalul a constatat că reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de către Judecătoria (…) anterior declinării competenţei de soluţionare a cauzei în etapa scrisă de verificare a cererii. Este irelevantă în cauză împrejurarea că dovada plăţii taxei a fost depusă cu încălcarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă, câtă vreme instanţa nu a procedat la anularea cererii în etapa regularizării în contextul dispoziţiilor art. 177 alin. 1 Cod procedură civilă. Pe de altă parte, instanţa a constatat că reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru la oficiul poştal la data de 25.02.2022, conform plicului aflat la f. 33 dosar, în interiorul termenului de 10 zile prevăzut de lege de la momentul comunicării adresei instanţei de complinire a lipsurilor cererii (adresa fiind comunicată la data de 16.02.2022). Rezultă aşadar că cererea sa este legal timbrată, iar excepţia invocată este neîntemeiată.
Acţiunea reclamantului este neîntemeiată.
Tribunalul a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 1-3 din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice, organele împuternicite ale partidului politic hotărăsc primirea de membri, în condiţiile stabilite de statut, ca urmare a cererilor scrise depuse de solicitanţi. Membrii au dreptul de a demisiona din partid în orice moment, cu efect imediat. Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului. Acest din urmă aliniat a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 530/2013, Curtea Constituţională stabilind că a lăsa în afara controlului judecătoresc respectarea de către organele de decizie ale partidelor a propriilor statute înseamnă a nega drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute de Constituţie. Curtea a apreciat că în cazul consilierilor locali, fără a distinge dacă pierderea calităţii de membru al partidului este sau nu imputabilă, măsura excluderii din partid produce un efect juridic extrem de grav – încetarea mandatului, astfel că a reţinut că imposibilitatea de a contesta în faţa instanţei judecătoreşti o asemenea măsură dispusă fără a verifica respectarea statutului şi a procedurilor statutare este contrară dreptului de acces la o instanţă judecătorească şi face ca drepturile enunţate să fie lipsite de conţinutul juridic garantat de statul de drept şi democratic.
Dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Legea 14/2003, anterior menţionate, privind efectul imediat al demisiei din calitatea de membru de partid au fost incluse şi în Statutul P.P.P. la art. 11 în care se specifică faptul că (alin. 1) calitatea de membru P.P.P. se pierde prin demisie, respectiv la art. 12 din Statut în care s-a arătat că demisia membrilor P.P.P. are efect imediat.
Instanţa a reţinut că demisia reprezintă un act juridic unilateral prin care persoana notifică intenţia sa de a renunţa la calitatea deţinută. Codul muncii prevede la art. 81 reglementează demisia salariatului ca reprezentând actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă. Fără a fi incidente în cauză aceste dispoziţii legale faţă de natura şi obiectul litigiului dedus judecăţii, instanţa a apreciat că această calificare a demisiei din calitatea de membru de partid se impune a fi avută în vedere în lipsa unor dispoziţii exprese ale Legii 14/2003 prin raportare la prevederile art. 1324 Cod civil ce constituie dreptul comun în materie potrivit cărora este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.
Rezultă aşadar că actul juridic prin care membrul partidului politic îşi prezintă demisia, în concret renunţă voluntar, unilateral la calitatea de membru de partid, este un act unilateral care, potrivit legii speciale, îşi produce efectele imediat, de la momentul aducerii la cunoştinţa partidului a acestuia.
În cauză, demisia reclamantului a fost notificată pârâtului la data de 26.10.2021 conform celor anterior reţinute şi şi-a produs efectele de la momentul înregistrării, împrejurare constatată doar prin decizia nr. (…)/24.11.2021, demisia având caracter irevocabil.
Instanţa a apreciat că solicitarea reclamantului de revenire asupra demisiei din 27.10.2021 nu are efecte juridice în contextul prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea 14/2003 şi are art. 11-12 din statutul P.P.P., respectiv că pretinsa viciere a consimţământului reclamantului de către preşedintele filialei judeţene a partidului ce l-ar fi determinat să semneze actul de demisie nu a fost probată în cauză şi nu poate astfel determina anularea deciziei atacate.
Rezultă aşadar că reclamantul nu a probat existenţa vreunui motiv de nulitate a deciziei nr. (…)/24.11.2021 ce face obiectul litigiului dedus judecăţii prin care s-a luat act de încetarea calităţii de membru de partid a reclamantului, iar acţiunea sa este neîntemeiată urmând a fi respinsă conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Tribunalul a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu constând în onorariu avocaţial justificat prin extrasul de cont de la dosar, respectiv cheltuieli de deplasare la termenul de judecată din 17.01.2023 justificate prin factura fiscală nr. 38/2023, întrucât înscrisurile depuse nu fac dovada achitării lor, a realităţii lor, prin raportare la cauza de faţă. Astfel, onorariul avocaţial în valoare de 2975 lei nu rezultă că a fost achitat de către pârât pentru serviciile prestate de apărătorul ales în dosarul de faţă, lipsind factura fiscală (nu a fost depusă până la închiderea dezbaterilor), jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind în acelaşi sens (Înalta Curte statuând constant că cerinţa realităţii cheltuielilor de judecată presupune indicarea numărului de dosar în care s-a prestat serviciul de către apărătorul ales). În privinţa cheltuielilor de deplasare pretinse – 238 lei, instanţa a reţinut că factura fiscală emisă de SCPA (…) nu face dovada efectuării cheltuielii, nefiind însoţită de un bon de combustibil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând admiterea căii de atac.
Apelantul nu a depus la dosar motivele de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Curtea reţine cu prioritate că, potrivit art. 476 alin. 2 c.pr.civ., în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Aşadar, în lipsa motivării apelului, Curtea va proceda la soluţionarea căii de atac în baza motivelor şi mijloacelor de apărare invocate de apelant în faţa primei instanţe.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, apelantul reclamant a solicitat anularea Deciziei nr. (…) din data de 24.11.2021 adoptată de Biroul Judeţean al Filialei (…) al P.P.P. prin care s-a stabilit încetarea calităţii sale de membru P.P.P. şi încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de expirarea duratei normale a mandatului în situaţia de pierdere a calităţii de membru de partid.
În esenţă, apelantul a susţinut că, în data de 26.10.2021 a fost chemat la sediul organizaţiei judeţene a Partidului P.P.P., iar preşedintele partidului i-a adus la cunoştinţă că trebuie să demisioneze din partid, deoarece conform statului nu ar mai putea deţine calitatea de membru, sens în care i-a înaintat demisia redactată şi a făcut presiuni verbale asupra sa pentru a o semna. Ulterior, apelantul a precizat că, s-a consultat cu avocatul familiei, ajungând la concluzia că, a fost indus în eroare şi a revenit asupra deciziei de demisie, iar cererea de revenire asupra demisiei a transmis-o pe adresa de mail a Organiziaţiei Judeţene a Partidului P.P.P. Cu toate acestea, în şedinţa ordinară a Biroului Judeţean al Filialei (…) din data de 24.11.2021 nu a fost prezentată şi adresa prin care a revenit asupra demisiei.
Astfel cum corect precizează prima instanţă, demisia reprezintă actul juridic unilateral prin care persoana notifică intenţia sa de a renunţa la calitatea deţinută, incidente fiind dispoziţiile art. 1326 alin. 3 c.civ. conform cărora actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile.
Aşadar, faţă de dispoziţiile legale indicate, Curtea constată că, demisia formulată de reclamant a produs efectul încetării calităţii sale de membru de partid la data aducerii acesteia la cunoştinţa formaţiunii politice din care a făcut parte, revocarea ulterioară a actului nemaiputând produce efecte juridice. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 14/2003 potrivit cărora, membrii au dreptul de a demisiona din partid în orice moment, cu efect imediat.
Prin urmare, în acord cu prevederile legii speciale, actul juridic unilateral prin care reclamantul a înţeles să demisioneze din partid şi-a produs efectele imediat, de la momentul aducerii acestuia la cunoştinţa partidului. În acelaşi timp, astfel cum corect a precizat prima instanţă, pretinsa viciere a consimţământului reclamantului de către preşedintele filialei judeţene a partidului prin exercitarea presiunilor, respectiv prin inducerea în eroare, ce l-ar fi determinat să semneze actul de demisie, nu a fost dovedită în cauză, sarcina probei aparţinând apelantului – reclamant, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 249 c.pr.civ.
În aceste condiţii, contrar celor susţinute de apelantul – reclamant în cererea de chemare în judecată, revenirea asupra demisiei nu are consecinţe în privinţa valabilităţii Deciziei nr. (…)/24.11.2021 emisă de P.P.P. [partid politic] – Filiala (…) prin care s-a luat act de încetarea calităţii de membru de partid a reclamantului.
Prin urmare, soluţia primei instanţe respingere a cererii de chemare în judecata este legală şi temeinică, apelul declarat de apelantul R.R.R. urmând a fi respins ca nefondat. (Judecător Georgeta-Olimpia Oneţ)