Instanța reține, că în cauza de față, mandatul fără reprezentare trebuia să aibă forma scrisă autentică [art. 2.013 alin. (2) C. civ.], nu pentru valabilitatea operațiunii, în cazul căreia, considerând că ne aflăm într-o simulație prin interpunere de persoane, nu este necesar ca actul secret să aibă o formă scrisă, ci pentru a proba însăși existența mandatului ca act juridic, dată fiind forma solicitată pentru încheierea actului juridic solicitat pretinșilor mandatari, și anume vânzarea materializată în contractul autentificat sub nr. 1407/08.09.2020.
Altfel spus, în cazul mandatul fără reprezentare, chiar considerându-l o variație a simulației, regula potrivit căreia forma scrisă nu este necesară actului ocult nu mai este valabilă deoarece o altă regulă, cea instituită la art. 2.013 alin. (2) C. civ. impune formalitatea ca mandatul să aibă aceeași formă ca cea solicitată pentru valabilitatea operațiunii.
Judecătoria Galați – Secția Civilă
Sentința nr. 3557 din data de 16.06.2025
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 22.10.2024 reclamanta ######### ####### în contradictoriu cu pârâții ######## ########, ###### ######## și ###### ######, a solicitat obligarea pârâților ###### ######## și ###### ###### să transfere reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilul situat în #### ######, str. #### ######,, ### ##, ### #, ### #, ### #, jud. ######, identificat cu nr. cadastral #### ######,, înscris în CF nr. #### ######, precum obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că a acordat pârâților ###### ######## și ###### ###### un mandat fără reprezentare pentru achiziționarea imobilului, remițându-le și sumele de bani necesare pentru perfectarea contractului, urmând ca aceștia să asigure ulterior transferul dreptului de proprietate către reclamantă.
A precizat că a procedat astfel din cauza restricțiilor de călătorie generate de pandemia COVID, având încredere că pârâții se vor ține de cuvânt astfel că toate discuțiile au fost strict verbale, fără a se realiza înscrisuri doveditoare.
A susținut că pârâtul ###### ###### refuză să își execute obligațiile în scopul de a se îmbogăți pe seama sa, în contextul procedurilor de divorț cu ###### ########.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâților și a probei testimoniale.
În drept a invocat disp. art. 1293, 1296, 1927, 2029, 2041 Cod civil și art. 309 alin. 2 pct. 1 și 2 C. proc. civ.
Legal citată, pârâta ###### ######## a formulat întâmpinare prin care a recunoscut pretențiile reclamantei și a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Legal citată, pârâta ######## ######## a formulat întâmpinare prin care a recunoscut pretențiile reclamantei și a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Legal citat, pârâtul ###### ###### a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că între părți nu a existat niciun mandat fără reprezentare, imobilul fiind achiziționat în nume propriu de el și de pârâta ###### ######## , cu ajutorul unui împrumut de 15.000 #### acordat de reclamantă, care a fost și restituit.
A precizat că între părți nu a existat niciun acord, verbal sau scris, de transferare a bunului către reclamanta din prezenta cauză, cererea sa fiind formulată în contextul divorțului dintre el și ###### ########, în scopul înlăturării bunului de la masa partajabilă a soților.
A susținut că a realizat venituri în timpul căsătoriei, atât venituri oficiale cât și unele aferente muncilor desfășurate pe cont propriu și a vândut bunuri, strângând astfel sumele necesare achiziţionării bunului..
Analizând ansamblul probatoriului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, pârâtul ###### ###### era, la momentul achiziționării bunului, soțul pârâtei ###### ########, reclamanta fiind mama acesteia din urmă și soacra pârâtului ###### ######.
Imobilul situat în #### ######, str. #### ######,, ### ##, ### #, ### #, ### #, jud. ######, identificat cu nr. cadastral #### ######,, înscris în CF nr. #### ######, a fost achiziționat de cei doi pârâți la data de 08.09.2020 conform mențiunilor din contractul de vânzare #### ######, prețul fiind achitat integral la data încheierii vânzării.
În respectivul imobil au locuit pârâții ###### ######## și ###### ###### până la destrămarea relațiilor conjugale.
……
Deoarece potrivit art. 2.039 alin. (2) C. civ. dispozițiile privind mandatul fără reprezentare se completează cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare, în completare trebuie îndeplinită o serie de alte condiții ce decurg din prevederile privind mandatul cu reprezentare.
Mandatul este, în principiu, un contract consensual. Nu este cu prisosință necesar să respecte o anumită formă pentru valabilitatea sa. Prin excepție, dacă pentru încheierea actului juridic supus mandatului se cere o anumită formă ad validitatem, mandatul trebuie să respecte aceeași formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși [art. 2.013 alin. (2) C. civ.].
Apoi, relevante sunt și prevederile art. 2016 alin. (2) C. civ. potrivit căruia „…..”.
…
Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă două aspecte esențiale și anume: (1) mandatul dat pentru încheierea unui contract de vânzare a unui imobil trebuie să aibă formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute a operațiunii în sine; (2) pentru actele de dispoziție, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres.
În primul rând, instanța observă că mandatul fără reprezentare pe care pretinde reclamanta că l-a dat pârâților nu s-a materializat în scris, deși pretinde că a fost dat pentru transmiterea dreptului real de proprietate imobiliară.
Or, față de prevederile mai sus arătate, mandatul, pentru a fi valabil el însuși, cât și actul juridic încheiat de mandatar, trebuie să aibă forma autentică.
Doctrina statuează adesea că nu există nicio diferență între mandatul fără reprezentare (sau promisiunea de pret-nome) și simulația prin interpunere de persoane. În acest caz, s-ar putea argumenta că nu este necesar ca mandatul să aibă forma cerută de lege, de vreme ce forma scrisă nu este cerută actului secret, chiar și atunci când operațiunea trebuie să aibă forma autentică ad validitatem.
Dincolo de controversele doctrinare privind cele două instituții de drept, instanța reține, că în cauza de față, mandatul fără reprezentare trebuia să aibă forma scrisă autentică [art. 2.013 alin. (2) C. civ.], nu pentru valabilitatea operațiunii, în cazul căreia, considerând că ne aflăm într-o simulație prin interpunere de persoane, nu este necesar ca actul secret să aibă o formă scrisă, ci pentru a proba însăși existența mandatului ca act juridic, dată fiind forma solicitată pentru încheierea actului juridic solicitat pretinșilor mandatari, și anume vânzarea materializată în contractul autentificat sub nr. 1407/08.09.2020.
Altfel spus, în cazul mandatul fără reprezentare, chiar considerându-l o variație a simulației, regula potrivit căreia forma scrisă nu este necesară actului ocult nu mai este valabilă deoarece o altă regulă, cea instituită la art. 2.013 alin. (2) C. civ. impune formalitatea ca mandatul să aibă aceeași formă ca cea solicitată pentru valabilitatea operațiunii.
Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 309 alin. (4) C. proc. civ. deoarece în prezenta cauză nu se discută numai dovedirea actului juridic în înțeles procesual ci și analiza condițiilor de fond ale acestuia, aspect ce este reglementat de dreptul substanțial iar nu de dreptul procesual, fiind însă aplicabile dispozițiile art. 309 alin. (3) C. proc. civ. care interzic proba actului cu formă scrisă ad validitatem cu martori.
Drept urmare, văzând că mandatul pretins de reclamantă nu are forma scrisă autentică, înseamnă că nu produce efecte juridice, fiind astfel redundant a mai examina dacă acordul părților s-a format solo consensu.
În al doilea rând, atunci când mandatul este dat pentru a încheia un act de dispoziție, el trebuie să fie expres. Așa fiind, chiar trecând peste formalitatea cerută de art. 2.013 alin. (2) C. civ., existența unui eventual mandat fără reprezentare dat de reclamantă trebuie să fi fost expres, și nu dedus din împrejurări.
Or, faptul transferului de către reclamantă a sumei de 15.000 euro în contul pârâtei ###### ########, la data de 02.09.2020, deși sunt apte să probeze, utilizând o prezumție simplă judiciară, că prețul apartamentului a fost într-adevăr suportat în parte de reclamantă, nu probează și certitudinea titlului cu care această plată a fost efectuată.
Instanța nu poate reține ca suficientă recunoașterea pârâtei ###### ######## atâta timp cât aceasta are un vădit interes în admiterea cererii de chemare în judecată în sensul eliminării unui bun din masa partajabilă cu consecința fraudării intereselor patrimoniale ale pârâtului ###### ######.
De asemenea, natura raporturilor de familie dintre părți nu exclude posibilitatea ca reclamanta să fi urmărit la acel moment gratificarea pârâților ###### ######## și ###### ######, iar actele juridice să fi fost realizate astfel pentru eludarea unor eventuali cereri de raport a donației și de reducțiune a liberalităților excesive.
În lipsa unor elemente de fapt care să probeze că reclamanta a acordat mandat expres pârâților să cumpere pe seama sa imobilul, față de prevederile art. 2016 alin. (2) C. civ. instanța nu poate deduce pe cale de prezumție intenția reclamantei la data încheierii tranzacției, de a fi mandatat pe pârâți să acționeze pe seama sa.
Finalmente, dincolo de elementele de valabilitate mai sus expuse, instanța consideră că formarea acordului de voințe în sensul încheierii unui mandat fără reprezentare nu rezultă în mod neîndoielnic din probele administrate.
………
În atare condiții, instanța constată că reclamanta nu a fost în măsură să facă dovada existenței unui raport de mandat fără reprezentare între părți, cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
……..
Autorul sintezei
judecător Ștefan CLIPCEA