Măsurile ce pot fi luate pe calea ordinului de protecție privesc înlăturarea unui pericol real și iminent prin protejarea victimelor, procedura emiterii unui ordin de protecţie fiind un instrument complex, care să poate fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamente agresive. A emite ordinul de protecţie împotriva pârâtului în situaţia în care nu s-a dovedit fără nicio urmă de îndoială că viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea minorului este pusă în pericol iminent din cauza comportamentului violent al acestuia, ar aduce atingere dreptului la viață privată, reglementat de art. 71 din Codul civil și art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Luarea unor măsuri restrictive de drepturi împotriva pârâtului, precum este emiterea unui ordin de protecţie, nu poate avea alt scop decât acela de a proteja victima împotriva unui pericol real şi actual. În raport cu cele de mai sus, instanța consideră că în cauză nu au fost exercitate violențe de natură să creeze un pericol iminent referitor la viaţa, integritatea sau libertatea reclamantului sau să creeze un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, emoţionale ori psihologice pentru reclamant.
Judecătoria Galați – Secția Civilă
Sentința nr. 787 din data de 17.04.2025
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. de mai sus la data de 07.04.2025, reclamantul ###### prin reprezentant legal ######## a solicitat în contradictoriu cu pârâtul #######, pronunţarea unei hotărârii prin care să se dispună emiterea unui ordin de protecţie pe o perioadă de trei luni, prin care să fie obligat pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 300 m faţă de reclamant, interzicerea oricărui contact cu victima, inclusiv telefonic prin corespondenţă sau orice alt mod, reintegrarea victimei în locuinţa sa legală, respectiv la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la consiliere psihologică şi psihoterapie pe întreaga perioadă a ordinului de protecţie sau pe o perioadă mai mare, în temeiul disp. art. 38 alin 1 din Legea nr. 217/2003 şi art. 6 să se dispună cu privire la dreptul la protecţie specială şi obligare agresorului să se prezinte periodic, la un interval de timp stabilit de instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie şi verificări periodice şi/sau sporadice privind locul în care se află agresorul.
În fapt, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. ##### pronunţată în dosarul ####### a fost desfăcută căsătoria din mama reclamantului şi pârât fiind stabilită locuinţa minorului la mamă şi autoritatea părintească în comun. Totodată în favoarea pârâtului s-a stabilit un program de legături personale cu minorul.
S-a arătat că în data de 19.03.2024 mama minorului a acordat pârâtului o declaraţie notarială pentru deplasarea în afara ţării şi pentru emiterea paşaportului iar în perioada 21.06-01.07.2024, timp de 10 zile minorul a plecat în vacanţă cu pârâtul în Grecia iar în perioada 03-09 iulie 2024 în vacanţă pe litoralul românesc.
S-a mai arătat că mama minorului a programat în perioada 05-12.08.2024 o vacanţă de 7 zile în Grecia, făcând rezervările pentru transport cu avionul şi cazare 2 camere pentru doi adulţi şi patru copii (####, verişoara lui şi cele două fete ale partenerului mamei #######)
La data de 28.07.2024, minorul a fost luat de pârât de la locuinţa mamei şi de atunci nu a mai fost înapoiat, pârâtul invetând/premeditând tot felul de motive/scheme şi ulterior inoculate/transferate copilului pentru a obţine refuzul de a se mai întoarce la domiciliul mamei.
S-a susţinut că anterior datei de 28.07.2024 între mamă şi minor a existat o relaţie caldă, plină de iubire şi afecţiune, minorul aflându-se în relaţii bune şi cu partenerul mamei şi fiicele acestuia.
S-a învederat faptul că din data de 28.07.2024 şi până în prezent pârâtul nu a permis mamei minorului să petreacă nici un minut singură cu acesta iar în prezent minorul refuză să mai interacţioneze cu mama sa, acesta fiind rezultatul manipulării şi violenţei psihologice (înstrăinare părintească) exercitate în mod premeditat de către pârât.
S-a arătat că, pârâtul prin tehnici de manipulare şi spălare a creierului, a inoculat minorului faptul că mama sa este o mamă surogat care trăieşte din alocaţia acestuia de 282 lei, că şi-a făcut vilă din alocaţia lui de stat, că merge în vacanţe şi îşi cumpără haine din banii lui inclusiv din pensia de întreţinere şi că profită financiar de pe urma lui şi că îl vrea acasă doar pentru a nu pierde o sursă de bani.
La data de 28.07.2024 pârâtul a luat minorul de la locuinţa mamei, urmând să îl înapoieze pe data de 30.07.2024, ceea ce nu s-a întâmplat. La data de 28.07.2024 mama minorului l-a contactat pe pârât solicitându-i paşaportul şi acordul notarial pentru deplasarea în Grecia, pârâtul refuzând şi condiţionând acordul şi predarea paşaportului de deschiderea unui cont în care să fi virate toate sumele încasate pentru minor de la naştere cu titlu de alocaţie de stat.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, au fost redate conversaţiile de tip SMS purtate între părţi în data de 29.07.2024, afirmându-se că deşi a fost transmis un mesaj cu o poză reprezentând contul Revolut Junior deschis pentru minor în care se vedea care sunt banii în contul copilului, pârâtul tot nu a fost mulţumit căutând alte motive să nu înapoieze minorul.
S-a afirmat că din cuprinsul mesajelor de tip sms expediate de părţi în data de 28.07.2024, rezultă faptul că minorul folosea expresii care nu îi aparţineau, întrucât afirmaţiile din mesajele minorului se regăseau şi în mesajele transmise de tată acestuia către mamă (Oricum plecarea asta era pentru fete. Am crescut şi văd ce faci).
S-a susţinut că în data de 01.08.2024, pârâtul a contactat-o pe mama minorului pretinzând că vrea să aducă minorul această, întrebând-o unde este şi în momentul în care i s-a comunicat că este la muncă, pârâtul s-a înfuriat şi a refuzat să mai aducă minorul şi deşi mama minorului s-a oferit să meargă să îl ia pe acesta, pârâtul nu a mai răspuns la telefon. Ulterior minorul comunicându-i mamei sale că voia să vină să petreacă împreună ziua de naştere a mamei, 02 august însă pârâtul a refuzat, ceea ce denotă faptul că pârâtul a premeditat acţiunea sa de înstrăinare părintească şi schimbare a domiciliului minorului.
Ulterior în data de 02.08.2024, după o conversaţie cu minorul în care acesta a afirmat că vrea să vină acasă dar tatăl refuză, mama minorului i-a cerut tatălui să îl aducă acasă, însă acesta a refuzat, motiv pentru care a fost apelat serviciul 112. În data de 08.08.2024 se afirmă că mama minorului a fost amenințata de pârât că nu va mai vedea minorul pentru că ar fi sunat la poliţie, motiv pentru care aceasta a formulat o plângere penală înregistrată sub nr. ##### la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.
S-a învederat faptul că în data de 11.08.2024 minorul a sunat-o pe mama sa, în timp ce se afla în baie, însă ulterior pârâtul a auzit conversaţia şi i-a smuls telefonul din mână aceasta fiind potrivit spuselor numitei ######## ultima sa conversaţie firească cu fiul său.
În data de 21.08.2024 ####### a apelat serviciul 112, pârâtul refuzând în continuare să preda minorul, iar la câteva ore după ce pârâtul a fost contact de poliţie minorul i-a reproşat mamei sale că este supărat că a trimis poliţia să îi strice vacanţa cu tatăl său, iar ulterior a fost sunată copilul prezentând lipsă de empatie şi răceală întrucât era monitorizat de pârât.
Ulterior acestei date s-a afirmat că minorul a sunat-o pe mama sa solicitându-i acesteia să îşi retragă plângerile penale şi să îi dea acordul pentru a-şi schimba domiciliul la tatăl său. Totodată minorul i-a reproşat faptul că i-a furat banii, că nu îi pune banii în cont şi că ar avea trei joburi şi nu-i acordă suficient timp.
A fost relatat şi episodul din data de 09.09.2024, de la deschiderea anului şcolar când mama minorului a mers însoţită de sora, nepoata şi mama sa şi când încercând să se apropie de minor pârâtul s-a interpus între ea şi minor şi ulterior i-a inoculat ideea minorului că ar fi vrut să îl răpească, aspect reproşat de minor într-o conversaţie din data de 17.09.2024.
În discuţiile ulterior purtate minorul a reproşat mamei sale faptul că la domiciliul acesteia nu este bine îngrijit şi a activat şi amplificat prin exagerare un eveniment din 24.08.2022 în care a avut o altercaţie cu fiica partenerului mamei, ####### eveniment în urma căruia pârâtul a formulat plângere penală. În opinia mamei minorului, folosindu-se de acest eveniment pârâtul i-a inoculat minorului ideea că la domiciliul său se află în pericol şi că el trebui să îl apere.
S-a arătat că în data de 21.09.2024 ştiind că nu se află la domiciliu pârâtul a prezentat minorul premeditând un nou conflict, spunându-i minorului că nu vrea să îl primească acasă pentru că nu îl mai iubeşte.
La data de 26.09.2024, pârâtul a deschis un dosar de executare silită prin care a solicitat punerea în executare a programului de legături personale cu minorul, la data de 08.10.2024 mama minorului a demarat executare în vederea înapoierii minorului, însă minorul a refuzat să meargă cu mama sa fiind întocmit un proces verbal în acest sens.
S-a susţinut că în luna octombrie 2024 pârâtul a inventat un nou conflict care a afectat relaţia cu mamei cu minorul spunându-i acestuia că a aprins grătarul cu ziarele în care minorul a apărut cu rezultatele la sport aspect pe care minorul l-a relatat ulterior la şedinţele de consilierea desfăşurate în perioada 18.01.2024-30.01.2025.
La data de 03.11.2024 în cadrul unei întâlniri ce a avut ca scop medierea dintre părţi, pârâtul ar fi condiţionat relaţionarea minorului cu mama sa de semnarea de către aceasta din urmă a unui acord prin care domiciliul minorului să fie stabilit la el ocazie cu care minorul i-ar fi comunicat mamei sale că el crede că dacă o să vină la ea o să moară, că ea nu va avea grijă de el şi că o să-l dea la casa de copii.
La data de 22.11.2024, mama minorului s-a prezentat la domiciliul pârâtului pentru a-l vedea pe minor şi pentru a-i oferi cadouri ocazie cu care pârâtul i-a spus minorului că i-ar fi cumpărat cadourile cu banii minorului şi i-a trântit uşa în nas.
La data de 20.12.2024 la serbarea de Crăciun de la şcoala minorului, mama s-a prezentat însoţită de mătuşa şi bunica paternă, însă minorul nu a vrut să relaţioneze cu acestea fugind şi ascunzându-se după tatăl său, iar ulterior afirmând că mătuşa ######## ar fi vrut să îi facă rău, însă a oprit-o doamna învăţătoare.
În data de 22.12.2024 de ziua minorului, mama minorului s-a deplasat din nou la domiciliul pârâtului însoţită de sora sa #########, însă acesta i-a interzis să îl vadă pe minor şi a apelat serviciul 112 afirmând că ar fi lovit cu picioarele în uşă şi că prezenţa sa acolo este un abuz, ulterior formulând plângere penală.
Începând cu data de 22.12.2024 minorul a blocat-o pe mama sa, deblocând-o abia în data de 21.01.2025 în timpul şedinţelor de consiliere psihologică. Ulterior finalizării consilierii psihologice în cadrul DGASPC …, mama şi minorul s-au mai întâlnit în data de 08.03.2025 când minorul i-a oferit o floare într-o parcare, iar pârâtul filma momentul cu telefonul mobil.
În data de 12.03.2025 mama minorului, însoţită de doamna avocat, s-au prezentat la domiciliul pârâtului să îl vadă pe minor, însă minorul nu a răspuns, iar în data de 13.03.2025 părinţii minorului au avut o discuţie prin care mama îi solicita tatălui să medieze o întâlnire cu minorul însă acesta a refuzat.
S-a afirmat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie, culpa în schimbarea comportamentului minorului îi aparţine integral pârâtului, iar comportamentul acestuia constituie o violenţă psihologică sub forma impunerii violenţei şi a controlului personal. Totodată s-a afirmat că pe lângă izolarea minorului de mamă şi familia maternă extinsă, minorul manifestă şi comportamente care se înscriu în sfera înstrăinării părinteşti astfel că acesta are calitatea de victimă.
În opinia mamei minorului, pârâtul nu numai că acceptă, ci se şi foloseşte de situaţia actuală în care minorul a ajuns să manifeste ostilitate, nejustificată şi disproporţionată faţă de mamă, pârâtul făcându-şi scut din refuzul copilului astfel sperând că va scăpa de rigorile legii. Toate aceste efecte, sunt rezultatul unor acţiuni/inacţiuni ce s-au petrecut în timp, atât în prima perioadă a reţinerii ilegale, dar şi anterior, în perioada în care pârâtul a avut acces la minor, în lipsa prezenţei mamei, la domiciliul acestuia, ocazie cu care îi inocula aspecte negative despre familia maternă.
S-a opinat că pârâtul duce o adevărată campanie de distrugere a relaţiei minorului cu mama sa, obstrucţionând legăturile dintre minor mamă şi familia extinsă a acesteia, nerespectând măsurile dispuse prin hotărâri judecătoreşti. Pârâtul prezintă minorului în mod distorsionat acţiunile mamei inoculându-i acestuia ideea că ar reprezenta un risc faţă de copil.
S-a susţinut că pârâtul exercită acte de violenţă verbală întrucât în prezenţa minorului produce efecte negative printr-un limbaj jignitor, brutal precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante şi umilitoare la adresa mamei minorului şi a familiei extinse a acestuia.
În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu trei martori, proba cu mijloacele materiale de probă şi ascultarea minorului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar pârâtul a solicitat respingerea cererii de emitere a ordinului de protecţie ca neîntemeiată.
În esenţă, pârâtul a afirmat că, perioada august 2024 minorul s-a aflat in mod legal cu respectarea hotărârii la domiciliul tatălui, potrivit înţelegerii parților, perioada anunţată de către parat din luna decembrie 2023. Toate susţinerile făcute in cadrul acestor pagini nu sunt reale, dovada stau înregistrările si discuţiile print ale aplicatiei what up depuse integral de către parat, si nu partial si contrafăcute asa cum sunt cele depuse e reclamanta.
În cuprinsul notelor scrise, pârâtul a contestat punctual susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată prezentând propria variantă cu privire la modalitatea în care s-ar fi desfăşurat evenimentele şi discuţiile dintre părţi.
În cauză instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba cu mijloacele materiale de probă, a procedat la ascultarea minorului fiind întocmit proces verbal care s-a ataşat la dosarul cauzei. Totodată instanţa a respins ca neutilă soluţionării cauzei proba testimonială solicitată de ambele părţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat în cauză şi a susţinerilor părţilor instanţa reţine următoarele.
În fapt, minorul ######### este fiul pârâtului ######## şi al numitei #########.
Prin sentinţa civilă nr. ####### pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. #######, definitivă prin decizia civilă nr. ######## a Tribunalului Galaţi a fost desfăcută căsătoria dintre părinţii minorului, prin acord, s-a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la acesta să fie exercitate în comun, de către ambii părinţi, s-a stabilit locuinţa minorului la mamă şi a fost obligat pârâtul la la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea minorului #########, în cuantum de 1/4 din venitul net realizat, de la data pronunţării hotărârii, respectiv data de 22.03.2019 şi până la majoratul minorului, respectiv până la data de 22.12.2032. Totodată s-a stabilit ca pârâtul să păstreze legăturile personale cu minorul ####### potrivit următorului program: în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri ora 17:00 până luni, ora 08:00, cu obligaţia tatălui de a lua minorul de la grădiniţă, la sfârşitul programului şi a duce minorul la grădiniţă; în a doua şi a patra săptămâna lună, de marţi începând cu orele 1700 şi până miercuri orele 0800, cu obligaţia tatălui de a lua minorul de la grădiniţă la sfârşitul programului şi a duce minorul la grădiniţă în dimineaţa următoare; o lună în perioada vacanţei de vară, potrivit înţelegerii părţilor; jumătate din perioada vacanţelor inter semestriale mai mari de o săptămână, minorul o va petrece împreună cu tatăl, cu obligaţia de a duce minorul înapoi la locuinţa mamei; în anii pari, prima şi a treia zi a sărbătorilor de Paște şi Crăciun; în anii impari, a doua şi a treia zi a sărbătorilor de Paște şi Crăciun, minorul o va petrece împreună cu tatăl; în fiecare an, ziua de naştere a pârâtului reclamant, minorul o va petrece împreună cu tatăl; Încuviinţează ca relaţiile personale ale pârâtului reclamant cu minorul să se desfăşoare şi prin contacte telefonice sau sub orice alt mijloc de comunicare electronică.
În data de 19.03.2024, numita ######## a dat o declaraţie notarială prin care îşi exprima acordul ca minorul să îşi petreacă vacanţa de vară în afara ţării împreună cu pârâtul şi pentru eliberarea paşaportului minorului.
În perioada 21.06.2014-01.17.2024, minorul a mers împreună cu pârâtul în vacanţă în Grecia iar în perioada 3-9 iulie pe litoralul românesc.
Potrivit susţinerilor reclamantei în data de 27.07.2024 a obţinut acordul de la serviciu pentru a merge în concediu, programând astfel o vacanţă în Grecia pentru 7 zile pentru perioada 05-12.08.2024.
Potrivit susţinerilor concordante ale părţilor la data de 28.07.2024, minorul a fost luat de pârât la domiciliul urmând să îl înapoieze la data de 30.07.2024.
Ulterior datei de 28.07.2024, respectiv începând cu data de 29.07.2024 între minor şi mama sa şi între pârât şi mama minorului au avut loc mai multe conversaţii de tip sms, apeluri vocale şi mesaje audio, subiectul principal vizând deschiderea unui cont pe numele minorului, cont în care să îi fie virată alocaţia de stat de care acesta beneficia.
În privinţa înapoierii minorului, la data de 30.07.2024, părinţii acestuia au o poziţie divergentă. Pe de o parte mama minorului susţine că, deşi într-adevăr tatăl a mers cu minorul la locuinţa sa, în data de 01.08.2024, acesta s-a prezentat în mod intenţionat într-un interval orar în care ştia că nu se află la domiciliu, aflându-se la serviciu şi astfel în imposibilitate de a prelua minorul. Pe de altă parte, pârâtul afirmă a sunat-o pe mama minorului şi i-a comunicat că urmează să înapoieze minorul însă aceasta nu se afla la domiciliu.
Ulterior acestei date minorul şi mama sa au purtat în continuare conversaţii telefonice, în care minorul îi reproşa acesteia atât aspecte legate de deschiderea contului în care urma să îi fie virată alocaţia de stat cât şi aspecte legate de faptul că mama nu îi acordă suficientă atenţie şi că nu doreşte să se mai întoarcă la domiciliul acesteia.
Prin încheierea nr. ########, pronunţată în dosarul nr. #######, Judecătoria Galaţi a încuviinţat executare silită formulată de BEJ ###### pentru creditor ####### în contradictoriu cu debitor ######## a titlului executoriu reprezentat de: sentința civilă nr. ########, pronuntata de Judecatoria Galati in data de 29.03.2019, in dosarul nr. ######, Decizia civila nr. ### din data de #####, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. ####### având ca obiect obligația de respectare a programului de vizitare/pastrare legaturi personale cu minorul #######.
Prin încheierea nr. ######### pronunţată în dosarul nr. ########, Judecătoria Galaţi a încuviinţat executarea silită formulată de BEJ ####### pentru creditor ####### în contradictoriu cu debitor ######### a titlului executoriu reprezentat de: sentința civilă nr. ####, pronuntata de Judecatoria Galati in data de 29.03.2019, in dosarul nr. #####, Decizia civila nr. #### din data de 16.03.2021 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. ###### având ca obiect achitarea pensiei de întreținere lunare în favoarea minorului ##### în cuantum de 1/4 din venitul net realizat începand 29.03.2019-data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului-respectiv 22.12.2032.
Prin încheierea nr. ###### pronunţată în dosarul nr. #########, Judecătoria Galaţi a încuviinţat executarea silită formulată de BEJ #### pentru creditor #### în contradictoriu cu debitor ####### a titlului executoriu reprezentat de: sentința civilă nr.#####, pronuntata de Judecatoria Galati in data de ###, in dosarul nr. ########, Decizia civila nr. ### din data de 16.03.2021, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. ###### având ca păstrarea legăturilor personale cu minorul ########, născut la data de 22.12.2014.
În cadrul dosarului de executare a fost întocmit procesualul verbal din data de 10.09.2024, prin care executorul judecătoresc a constatat refuzul minorului de a se conforma celor dispuse de instanță acesta nevrând să se întoarcă la mama sa căreia i-a fost încredințat iar în cadrul procedurii prevăzute de disp. art. 913 C. proc. Civ, executorul judecătoresc a sesizat Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului …
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 15.10.2024 sub nr. 21215/233/2024, petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului … a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună cu privire la realizarea unui program de consiliere psihologică a minorului ######## , de către un psiholog, pe o perioadă care să nu depășească trei luni.
Prin încheierea civilă nr. #########, pronunţată în dosarul nr. #########, Judecătoria Galaţi a admis cererea şi a dispune ca programul de consiliere psihologică să fie efectuat în cadrul Centrului de consiliere psihologică al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului …, două zile în fiecare săptămână, potrivit programului orar stabilit de psihologii instituției, a dispus obligarea intimatului ######### să prezinte minorul, #########, născut la data de 22.12.2014, la consiliere psihologică în cadrul Centrului de consiliere psihologică al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului … Pune în vedere psihologului să întocmească raportul de consiliere prevăzut de art. 913 Cod procedură civilă şi să-l înainteze petentei, Biroului Executorului Judecătoresc … și instanţei de judecată.
În baza încheierii civile nr. 819/23.10.2024 la nivelul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului … s-a desfăşurat în perioada 18.11.2024-30.01.2025 consilierea psihologică individuală, informatică şi de dezvoltare personală, consiliere psihologică de grup fiind întocmit Raportul final de Consiliere Psihologică nr. 324/31.01.2025 de psiholog #########.
La data de 14.03.2025 pe rolul Judecătoriei Galaţi se înregistrează dosarul nr. ######### având ca obiect ordonanţă preşedinţială prin care numitul ######### solicită în contradictoriu cu pârâta #########, modificarea măsurilor cu privire la minorul #########în sensul stabilirii domiciliu minorului la locuinţa tatălui şi obligarea mamei la plata pensiei de întreţinere în procent de ¼ din veniturile realizate de la momentul înregistrării cererii şi până la majoratul minorului.
Ulterior la data de 09.04.2025 pe rolul Judecătorie Galaţi se înregistrează dosarul nr. #########având ca obiect modificare măsuri privind copilul prin care numitul #########solicită în contradictoriu cu pârâta #########, modificarea măsurilor cu privire la minorul #########în sensul stabilirii domiciliu minorului la locuinţa tatălui şi obligarea mamei la plata pensiei de întreţinere în procent de ¼ din veniturile realizate de la momentul înregistrării cererii şi până la majoratul minorului.
În drept, potrivit art. 38 din L. 217/2003 „Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună”.
Analizând dispozițiile legale, instanța constată că, prin reglementarea instituției ordinului de protecție, legiuitorul a urmărit crearea unei modalități de protecție a victimelor violenței în familie, care să poată fi utilizată în regim de urgență, pentru a se înlătura de îndată expunerea la tratamente agresive.
Pentru emiterea acestuia se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiții, respectiv: actul să fie unul de violență domestică în accepțiunea art. 3 din Legea nr. 217/2003, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei; existența uneia sau mai multora dintre formele de violență, așa cum sunt prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 217/2003; actul de violență să fie de natură a pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei.
Cu privire la condiția privind calitatea de membru de familie al victimei instanța reține dispozițiile art. 5 din L. 217/2003 „În temeiul art. 5, în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege și ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii”. Având în vedere aceste prevederi, instanța reține că pârâtul este tatăl minorului #########, prin urmare această condiție este îndeplinită.
Cu privire la existența unei forme de violență exercitată de către pârâtul #########împotriva minorului ######### instanța reține că această condiție nu este îndeplinită pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin (1) din L. 217/2003 violența domestică se manifestă sub următoarele forme „b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar; f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
Instanța reține că, din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că se reclamă exercitarea unei violenţe psihologică, socială şi verbală, violenţă care în fapt reprezintă o alienare manifestată pe termen lung care continuă şi în prezent iar în ultima perioadă s-a concretizat ca fiind extrem de dăunătoare pentru minor care a început să preia din comportamentul pârâtului alienator.
Sub acest aspect instanţa reţine că, sindromul alienării părintești (sau Sindromul alienării parentale) este definiția propusă de profesorul american de psihiatrie Richard A. Gardner (1931 – 2003) cu privire la activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenția alienării (înstrăinării) copilului de celălalt părinte.
Recunoașterea alienării părintești în România s-a realizat din punct de vedere științific în 1 februarie 2016, prin semnarea protocolului de către Institutul de Psihologie Judiciară și Asociația Română pentru Custodia Comună, protocol la care, pe data de 12 februarie 2016 a achiesat și Colegiul Psihologilor din România, printr-o dispoziție, publicată în data de 25 februarie 2016 în Monitorul Oficial.
Din punct de vedere legal, acest fenomen este recunoscut prin definiția dată de către legea Legea nr. 217/22 mai 2003 (*republicată*) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie*) publicată în MO nr. 365 din 30 mai 2012: „violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;”.
În literatura de specialitate s-a constatat că alienarea parentală este procesul și rezultatul manipulării psihologice a unui copil prin care acesta arată teamă nejustificată, lipsă de respect sau ostilitate față de un părinte sau un alt membru al familiei. E o formă distinctivă și răspândită pe scară largă a abuzului psihologic și violenței în familie – atât pentru copil cât și pentru membrii respinși ai familiei – ce are loc aproape exclusiv în asociație cu separarea familiei și care subminează principiile de bază a Declarației Universale a drepturilor omului și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.
Cauza principală constă în dorința unui părinte de a exclude un alt părinte din viața copilului lor, dar și pe alți membri ai familiei sau prieteni, precum și alți profesioniști implicați în relația cu familia. Acest comportament duce la înstrăinarea pe termen lung sau chiar permanent, a unui copil de unul dintre părinți sau alți membri ai familiei iar această experiență deosebit de nefavorabilă din copilărie duce la rezultate semnificativ crescute a riscului de boli mintale și fizice la copii.
Astfel, s-a constatat că fenomenul alienării parentale este o formă de abuz emoțional asupra copiilor în fața căreia aceștia nu se pot apăra. Potrivit art. 94 alin. 1 din Legea 272/2004, prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.
Săvârșirea abuzului implică acțiunea voluntară a abuzatorului, care periclitează existența și dezvoltarea copilului, indiferent de existența unui posibil consimțământ al copilului. S-a constatat că există diverse tipuri de abuz: fizic (orice formă de pedeapsă corporală, imobilizarea fizică, reducerea alimentației), emoțional (rejectarea, intimidarea verbală prin diverse amenințări, abuzul verbal prin adresarea unor injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc.), sexual (act sexual cu copii, implicarea copiilor în producția, răspândirea, distribuirea unor materiale pornografice, expunerea organelor sexuale ale copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor materiale pornografice copiilor, realizarea unor acte sexuale în prezența copiilor).
Mai mult, abuzul alienator reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de care s-a atașat emoțional. Interzicerea de către persoana abuzatoare a accesului minorului la persoanele, animale sau lucrurile respective sau a legăturilor emoționale pe care acesta ar fi normal să aibă cu anumite persoane semnificative din viața acestuia.
Un caz special este fenomenul alienării părintești în care persoana abuzatoare denigrează pe o altă persoană (persoana țintă) în fața minorului. Alienatorul are așteptări nerealiste de la copil pretinzându-i să coopereze la campania de denigrare împotriva persoanelor țintă. El condiționează minorului îngrijirea sau oferirea de afectivitate în funcție de comportamentul pe care îl pretinde de la copil cu privire de persoanele țintă. Astfel alienatorul își „retrage” afecțiunea pentru copil atunci când acesta nu participă la campania de denigrare a persoanelor țintă respectiv „recompensează” copilul atunci când acesta acceptă să participe la campania de denigrare.
În analiza prezentului dosar, instanţa va verifica, dacă susţinerile numitei ######### – semnatarul cererii de chemare în judecată, în calitate de reprezentant legal al minorului, privind abuzul emoţional săvârşit asupra minorului sunt neîntemeiate.
În susținerea eventualului abuz psihologic, ######### a depus mai multe înscrisuri față de care instanța reține următoarele:
În privinţa raportului de evaluare nr. ######### (opinie de specialitate pe înscrisuri şi materiale audio-video) întocmit de Psiholog … (f.22-35 vol.II), instanța nu poate reține valoarea probatorie a acestui înscris pentru dovedirea unui eventual abuz psihologic întrucât pentru redactarea acestei raport psihologic au fost avute în vedere doar documentele prezentate de mama minorului respectiv înscrisurile şi mijloacele materiale de probă puse la dispoziţie de aceasta.
De asemenea, la dosarul cauzei s-a mai depus şi Raportul final de Consiliere Psihologică nr. ######### de psiholog #########, raport întocmit ca urmare a dispoziţiilor instanţei luate prin n încheierea civilă nr. #########, pronunţată în dosarul nr. #########, Judecătoria Galaţi, ca urmare a sesizării Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului …, în procedura prevăzută de art. 913 şi următoarele C. proc. Civ.
Potrivit aspectelor inserate în cuprinsul acestui raport: pe durata consilierii psihologice, în prezenţa mamei, minorul a avut în permanenţă o atitudine ostilă, a respins-o pe aceasta în orice acţiune a părintelui de a se apropia de copil. Copilul refuză să petreacă timpul cu mama, dar şi cu alţi membrii ai familiei materne. În acest sens a blocat toate numerele de telefon ale bunicii materne, a mătuşii şi a verişoarei lui.
Se mai reţine că minorul se retrage sau ţipă la mamă ca acesta să nu se apropie de el, specialistul fiind cel care a stat în cabinet lângă băiat. La copil predomină uneori frica şi furia pe care le exprimă direct în prezenţa mamei. Relaţia de ataşament cu mama pare să fie perturbată de conflictul dintre părinţi.
Urmare consilierii psihologice realizate în perioada 18.112024-30.01.2025, psihologul a făcut unele recomandări: printre care o relaţionare progresivă a mamei cu minorul dacă părinţii ar fi de acord cu mai multe aspecte particulare cum ar fi posibilitatea ca mama să se vadă cu băiatul în diferite locuri publice, posibilitatea ca mama să vină la şcoală şi să-l ia pe minor după terminarea orelor.
Totodată s-a recomandat ca minorul să menţină legături constante şi predictibile cu ambii părinţi atât prin întâlniri directe şi petrecerea timpului împreună, cât şi prin comunicare la distanţă, inclusiv apeluri video, însă acest lucru va fi posibil prin încheierea unui acord parental asumat.
Față de aceste constatări rezultate în raportul de consiliere psihologică, psihologul, numit în cauză, recomandă ca ambii părinţi să urmeze programe de psihoterapie în vederea înţelegerii modului în care le este afectată coparentalitatea şi să apeleze la un mediator care să concilieze relaţia dintre ei, rolurile parentale şi modul în care fiecare părinte se poate implica sănătos în creşterea şi educarea minorului, ţinând cont de nevoile sale specifice şi etapa de dezvoltare.
Instanţa plecând de la aspectele reţinute în raportul de consiliere psihologică, aspecte care se coroborează şi cu restul materialului probator administrat în cauză (înscrisuri şi mijloacele materiale de probă) reţine că, la acest moment minorul #########, prezintă într-adevăr un comportament care denotă o aversiune faţă de mama sa, #########, acesta manifestând o atitudine de respingere când se află în prezenţa mamei.
Cu titlul de exemplu instanţa reţine conversaţia purtată de mamă cu minorul în data de 22.12.2024, de ziua de naştere a minorului, conversaţie în timpul căreia minorul prezintă un comportament oscilant, având atât momente în care vorbeşte cu mama sa pe un ton ridicat, loveşte obiectele de mobiliere cât şi momente în care coboară tonul, însă reproşează mamei diferite aspecte care s-au întâmplat în trecut, cum ar fi faptul că aceasta l-a înregistrat, faptul că în perioada în care locuiau împreună nu îi acorda suficientă atenţie, un episod petrecut la serbare în care mătuşa maternă l-a bruscat.
Un alt episod care denotă această atitudine de respingere a minorului faţă de mamă, este incidentul petrecut pe holurile Palatului de Justiţie, când văzând încercarea mamei sale de a se apropia de el, minorul se retrage sau ţipă la mamă ca acesta să nu se apropie începând să plângă.
Chiar dacă mama minorului a afirmat că această atitudine a minorului denotă o înstrăinarea parentală evidentă, instanţa nu îşi poate forma această convingere în contextul în care au existat mai mult episoade în care minorul i-a reproşat mamei sale lipsa de atenţie şi împrejurarea că la locuinţa mamei a simţit faptul că era discriminat în comparaţie cu cei doi copii ai concubinului mamei sale. De asemenea din înregistrările audio – video depuse la dosar de cele două părţi a rezultat faptul că minorul pare să nu accepte faptul că în lipsa mamei sale, cel care petrecea mai mult timp cu el era ######### (concubinul mamei).
Instanţa reţine din mijloacele materiale de probă, depuse de ambele părţi şi din aspectele relatate de minor la momentul ascultării sale că într-adevăr atitudinea minorului faţă de mama sa a suferit o degradare care a debutat treptat începând cu luna august 2024 şi s-a acutizat în ultima perioadă.
Însă relevantă pentru emiterea ordinului de protecţie este cauza generatoare a comportamentului minorului, respectiv în ce măsură se poate stabili dincolo de orice dubiu că acest comportament al minorului se datorează exclusiv acţiunilor sau inacţiunilor pârâtului şi dacă aceste acţiuni sau inacţiuni prezintă indiciile unei alienării parentale ca formă a abuzului emoțional asupra minorului.
În privinţa presupusei înstrăinări parentale afirmate de mama minorului, înstrăinare care în opinia sa rezultă dincolo de orice dubiu din comportamentul minorului şi din modul în care acesta se exprimă în relaţia cu ea, instanţa apreciază că interpretarea pe care aceasta o dă acestui comportament este una subiectivă şi construită pe un raţionament care să îi sprijine poziţia procesuală.
Față de susținerea acestuia privind existența unui abuz psihologic manifestat prin alienarea parentală a minorului motivat fiind de faptul că acesta nu a putut să-și ia copilul la finalul programului de vizită instanța reține că parte din vină o are și mama minorului care a manifestat o atitudine agresivă și conflictuală față de tatăl acestuia, comportament ce a determinat minorul să fie reticent față de aceasta.
De asemenea, instanța reține că nici pârâtul nu a arătat disponibilitate în a păstra legăturile personale dintre minor și mama sa, ci dimpotrivă purtând discuţii contradictorii cu aceasta în prezenţa minorului, discuţii ce priveau modalitatea în care aceasta a gestionat alocaţia minorului şi împrejurarea că nu se doreşte crearea unui cont pe numele minorului cont în care să fie virate sumele obţinute de acesta cu titlul de alocaţie, a tensionat şi mai mult relaţia dintre minor şi mama sa.
Cu toate acestea, acest aspect, nu este de natură a influența decizia instanței, având în ambii părinţi, la toate întâlnirile sau conversațiile se concentrează mai mult pe reproșurile pe care le au unul la adresa celuilalt. Procedând în acest fel, părinţii nu au ca scop ca minorul să aibă o dezvoltare fizică și psihică armonioasă și în acord cu interesul și vârsta sa, ci aceştia doresc să-și satisfacă propriile interese și nu să țină cont de interesul superior al minorului.
Chiar dacă la acest moment, mediul şi starea emoţională în care minorul se află nu sunt ideale pentru ca acesta să poată depăşi impasul psiho-emoţional în care se află, instanţa nu poate stabili, în cadrul acestei proceduri, dacă acest fapt se datorează comportamentului din prezent al tatălui, comportamentului din trecut al mamei sau comportamentelor conjugate trecute şi prezente ale celor doi părinţi.
Reţine instanţa că prin cererea de chemare în judecată mama minorului a încercat să contureze un portret al pârâtului de persoană agresivă, agresivitate care se afirmă că s-ar fi manifestat atât în timpul căsătoriei cât şi ulterior încetării acesteia, cu precădere la adresa mamei minorului.
În aceeaşi manieră pârâtul a încercat să contureze o personalitate a mamei minorului de persoană neimplicată în creşterea şi educarea acestuia şi care pe alocuri a manifestat dezinteres pentru siguranţa fizică şi emoţională a minorului.
Chiar dacă aceste afirmaţii au fost făcute pentru a evidenţia un context cauzal, ele nu denotă altceva decât starea de evidentă tensiune şi lipsă de comunicare dintre cei doi părinţi, pentru care, în opinia instanţei, primează tendinţa de răzbunare reciprocă şi nu interesul superior al minorului.
Mai mult, instanţa apreciază că desprinderea minorului din mediul în care se află în prezent, mediul care poate nu este cel mai benefic pentru minor şi introducerea lui forţată în familia extinsă a mamei sale, mediu pe care minorul îl percepe la acest moment ca pe unul ostil, l-ar destabiliza emoţional şi mai tare.
Relevante sunt sub acest aspect recomandările raportului de consiliere, care au încurajat o relaţionare progresivă a mamei cu minorul şi urmarea de către părinţi a unui program de psihoterapie.
De asemenea, fără a nega importanța și necesitatea de a asigura dreptul reclamantului la integritate fizică sau psihică, instanța arată că măsurile ce pot fi luate pe calea ordinului de protecție privesc înlăturarea unui pericol real și iminent prin protejarea victimelor, procedura emiterii unui ordin de protecţie fiind un instrument complex, care să poate fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamente agresive. A emite ordinul de protecţie împotriva pârâtului în situaţia în care nu s-a dovedit fără nicio urmă de îndoială că viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea minorului este pusă în pericol iminent din cauza comportamentului violent al acestuia, ar aduce atingere dreptului la viață privată, reglementat de art. 71 din Codul civil și art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Luarea unor măsuri restrictive de drepturi împotriva pârâtului, precum este emiterea unui ordin de protecţie, nu poate avea alt scop decât acela de a proteja victima împotriva unui pericol real şi actual. În raport cu cele de mai sus, instanța consideră că în cauză nu au fost exercitate violențe de natură să creeze un pericol iminent referitor la viaţa, integritatea sau libertatea reclamantului sau să creeze un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, emoţionale ori psihologice pentru reclamant.
Instanţa atrage atenţia pârâtului, că respingerea cererii de emitere a ordinului de protecţie, nu este şi nu trebuie privită ca o încurajarea şi cu atât mai puţin ca o validare a comportamentului său actual, de a nu respect o hotărâre judecătorească prin care domiciliul minorului a fost stabilit la mamă sub pretextul că minorul nu doreşte să se întoarcă la mamă. Dimpotrivă pârâtul ar trebui să evite expunerea minorului la divergenţele evidente dintre părinţi şi să depună diligenţe să încurajeze minorul în relaţionarea cu mama inclusiv prin participarea sa și a minorului la ședințe de terapie și consiliere.
Totodată instanţa recomandă mamei minorului să găsească o cale de comunicare cu pârâtul, în interesul superior al minorului, să dea dovadă de maturitate care să se transpună în fapte concrete, în gestionarea relaţionării cu pârâtul, fără angrenarea familiei extinse au a altor persoane.
Cu această ocazie, instanţa atrage atenţia ambelor părţi că ordinul de protecţie nu poate fi deturnat de la scopul pentru care a fost instituit de legiuitor, acela de a proteja victimele violenţei domestice, pentru a obţine măsuri cu privire la transferul minorului de la locuinţa unui părinte la locuinţa celuilalt.
Chiar dacă s-a afirmat că până la acest moment au fost epuizate toate mijloacele procesuale prin care s-ar fi putut obţine înapoierea minorului, instanţa apreciază că, în contextul în care între părţi există în desfăşurare o procedură de executare silită, având ca obiect înapoierea minorului, pe cale ordinului de protecţie şi în lipsa unor elemente care să demonstreze dincolo de orice dubiu existenţa unui pericol eminent la adresa minorului, pericol generat exclusiv de atitudinea părintelui cu care acesta locuieşte în prezent, nu poate tranşa litigiile deja existente între părţi.
Instanța reaminteşte părților că ordinul de protecție nu este o modalitate de punere în executare a sentințelor civile care guvernează relațiile de familie ale părților și nu se poate admite deturnarea prezentei proceduri judecătorești de la scopul acesteia, ce impune luarea unor măsuri grabnice față de o victimă care se simte în pericol față de anumite acte de violență.
Instanța înţelege situația dificilă a părților, însă mijloacele de constrângere ale debitorului care nu execută o prestație la care a fost obligat prin intermediul unui titlu executoriu nu includ și emiterea unui ordin de protecție.
Situația minorului din prezenta cauză este una excepțională însă, remedierea eventualelor deficiențe trebuie să se realizeze treptat și etapizat având în vedere starea emoțională fragilă a acestuia, fiind necesară conlucrarea ambilor părinți în vederea asigurării respectării interesului superior al minorului.
Instanța atrage atenția ambilor părinţi și le reamintește că minorul se dezvoltă ca persoană autonomă și separată de părinții săi, cu ajutorul adulților care îi oglindesc pozitiv identitatea, care îl susțin în procesele de cunoaștere a propriei identități (ce îi place și ce nu, prin ce este diferit de ceilalți copii), care îl încurajează să se exprime (să-și exprime emoțiile, părerile, preferințele), care îl ajută să-și dezvolte o serie de competențe și abilități, care-l susțin în dezvoltarea sentimentului de apartenență (familie, grupuri etc), care-l învață cum să aibă o raportare corectă la eșec și greșeală (eșecul și greșeala trebuie înțelese ca oportunități de dezvoltare a sinelui, și nu ca experiențe ce spun ceva negativ despre personalitate) și nu în ultimul rând, care-l susțin în procesele de rezolvarea eficientă a problemelor din viața de zi cu zi.
În speţă, instanţa nu a identificat în comportamentul părţilor litigante elemente care să contribuie la dezvoltarea psiho-emoţională a minorului, ci dimpotrivă a constatat existenţa unei stări de încordare şi lipsa asumării responsabilităţii pentru acţiunile întreprinse, putând presiune sau lăsând minorul să decidă cu privire la acţiunile sau inacţiunile sale.
Sub cupola interesului superior al minorului, ambele părţi au acţionat şi acţionează, se comportă şi reacţionează într-un mod ce lasă consecinţele negative asupra minorului, destabilizându-l pe acesta.
Responsabilitatea și exercitarea obligațiilor părintești sunt atribute ale ambilor părinți, indiferent de statutul pe care îl au ca parteneri, astfel că echilibrul emoțional și o dezvoltare spirituală armonioasă a copilului trebuie să fie priorități pentru fiecare părinte în parte, care sunt datori să aleagă acţiunile cele mai potrivite pentru a ajuta minorul să-şi recapete echilibrul emoţional.
În consecință, instanța va respinge cererea de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată.