În mod corect a reţinut prima instanţă că Decizia nr. …/2021 de modificare a raportului de serviciu pentru pârâtul SV, prin promovare în funcţia publică de conducere de şef serviciu, a fost emisă ca urmare a rezultatului concursului la care recurentul-reclamant nu a participat. Concursul s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 618 şi urm. din OUG nr. 57/2019 şi ale HG nr.611/2008, iar potrivit art. 618 alin. 16 din OUG nr. 57/2019, după afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face contestaţie, dispoziţiile legale reglementând dreptul la contestație doar candidaților.
Astfel, inclusiv în ipoteza în care reclamantul aprecia că în desfăşurarea concursului au fost încălcate dispoziţii legale, câtă vreme nu a participat la concurs pentru a putea depune contestaţie, acesta avea posibilitatea de a se adresa organelor şi autorităţilor prevăzute de Legea nr. 571/2004 şi de Legea nr. 361/2022, dar nu putea contesta emiterea actului pe calea unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ, neputând justifica un interes care să îi fi fost vătămat prin valorificarea rezultatului concursului.
Contrar susţinerii recurentului, faptul că a apreciat că au fost încălcate prevederi legale în instituţia unde îşi desfăşoară activitatea, de către persoanele care exercită funcţii de conducere, şi că a formulat sesizări cu privire la aceste încălcări, nu îi conferă recurentului legitimare procesuală activă de a sesiza instanţele de judecată cu orice fel de acţiuni, rolul avertizorului fiind de a raporta informații despre încălcări ale legii instituţiilor abilitate să ia măsuri legale, nu de a solicita în instanţă anularea unor acte ce produc efecte juridice.
Curtea aminteşte că nu trebuie confundată protecția juridică oferită avertizorului de integritate pentru a-l feri de eventuale măsuri represive pe care le-ar suferi pentru că a facut raportări privind încălcări ale legii cu calitatea procesuală activă într-un litigiu precum cel de faţă.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unei vătămări într-un drept personal al său într-un interes legitim, câtă vreme pretinsele abuzuri pe care le-a suferit nu pot fi remediate prin anularea deciziei de modificare a raportului de serviciu al intimatului SV, ci prin contestarea actelor juridice în care au fost concretizate şi care au produs efectele invocate (diminuarea drepturilor salariale, discriminare, sancţionare disciplinară).
Decizia nr. 86 din data de 13.02.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.07.2022, sub nr. …/121/2022, reclamantul BT, în contradictoriu cu pârâţii DSVSA G, IL şi SV, a solicitat anularea Deciziei nr. …/15.09.2021 de modificare a raportului de serviciu al dr. SV, emisă și semnată de către directorul executiv dr. I L şi calcularea şi recuperarea drepturilor salariale câștigate de SV, în urma emiterii Deciziei nr. …/15.09.2021, prin diferența dintre poziția anterioară promovării nelegale, respectiv funcția de execuție în cadrul DSVSA G și funcția de conducere de șef S.C.O.S.B.A. din cadrul DSVSA G, până la zi.
La termenul de judecată din data de 11.04.2024 instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi asupra excepţiei inadmisibilităţii, iar prin sentinţa civilă nr. 378/24.07.2024 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul BT ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul BT, solicitând casarea ei în tot, respingerea excepției lipsei calității procesuale active și admiterea cererii de chemare în judecată.
Recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C.pr.civ.
În motivarea recursului, a arătat că, deși instanţa de fond a evocat temeiurile legate în care se poate sesiza instanţa de judecată în legătură cu legalitatea emiterii unui act administrativ de către o autoritate publică administrativă, respectiv art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția invocată de pârâte, a lipsei calităţii sale procesuale active.
A mai învederat că, deși instanta de fond a invocat faptul că a acționat în calitate de avertizor în interes public în conformitate cu Legea nr. 571/2004 și ulterior Legea nr. 361/2022 pentru respectarea legislației în vigoare în interesul legii, a eludat în motivare şi îndeplinirea acestor condiții, concluzionând că nu are calitate în dosar.
A arătat că instanța de fond a adus în discuție că trebuia să participe la respectivul concurs și să conteste rezultatul acestuia în termenul legal, dar în sesizare nu a afirmat că a fost participant la concursul respectiv, nu acesta era sensul acțiunii înaintate instanței spre judecare. În calitate de reclamant a afirmat și probat că, respectând legislația domeniului de activitate în care îşi desfășura activitatea ca funcționar public, precum și prevederile Legii nr. 571/2004, ulterior Legea nr. 361/2022 privind avertizorii în interes public, a sesizat în interesul legii încălcarea cadrului legal cu privire la emiterea unui act administrativ, respectiv Decizia nr. 118/ 15.09.2021.
Recurentul a precizat că, în calitate de avertizor în interes public, a afirmat faptul că a sesizat mai multe încălcări ale legii de către SV și HM în exercitarea funcţiilor de conducere de directori ai DSVSA G, fapte de natură penală (falsuri, conflict de interese, incompatibilitate, abuzuri, fraudare fonduri publice) la DNA …, ANI, ANFP, dar nu a afirmat faptul că a sesizat aceste instituții cu speța supusă judecăţii instanței de contencios administrativ și fiscal, această speță nefiind cercetată de instituțiile menționate anterior.
A arătat recurentul că adoptarea Legii nr. 571/2004 și a Legii nr. 361/2022 a avut ca obiectiv să legitimeze orice persoană fizică sau juridică, în momentul în care ia act de existența unei încălcări în aplicarea sau respectarea legii, să sesizeze instituțiile abilitate să cerceteze și să analizeze respectivele încălcări, deci să dea legitimitate și calitate procesuală activă oricărei persoane fizice sau juridice. Interesul legitim rezidă din respectarea și corectarea abaterilor în interesul legii, aşa cum prevede și legislația europeană care a condus la adoptarea acestor legi privind avertizorii în interes public și protecția lor.
A considerat că îndeplinea toate conditiile procesuale, inclusiv calitatea procesuală activă și că era îndreptătit să formuleze actiunea de anulare a Deciziei nr. …/15.09.2021 ca fiind nelegal emisă. A apreciat că a demonstrat și dovedit că tocmai faptul că a sesizat nelegalități efectuate de către directorii instituției a avut ca rezultat vătămarea drepturilor sale prin exercitarea abuzivă și nelegală a funcțiilor de conducere asupra sa.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Intimata DSVSA G a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului sau respingerea lui ca inadmisibil.
A învederat că recurentul critică sentinţa pentru alte motive decât cele prevăzute de art. 488 C.pr.civ., toate considerentele recurentului făcând referire la calitatea sa de avertizor în interes public care i-ar conferi calitate procesuală activă.
Intimata a apreciat că aspectele evidențiate de către recurent nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate. În conformitate cu prevederile art. 487 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși ce de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motiv termenul legal. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C.pr.civ.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.
Prin nemotivarea căii de atac, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C.pr.civ.
Intimatul SV a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului deoarece motivarea acestuia vizează temeinicia soluţiei, fără a viza motive de nelegalitate.
A redat aspectele pe care le-a invocat în întâmpinarea pe care a depus-o în primă instanţă, considerentele sentinţei recurate, pe care le-a reluat pentru a arăta că soluţia dispusă cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului este întemeiată.
Recurentul BT a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor intimaţilor, apreciind că citarea unor texte de lege de către aceştia aduce de fapt argumente în favoarea admiterii recursului său.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimaţii DSVSA G şi SV, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C.pr.civ., recursul urmărește să supună instanţei competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C.pr.civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C.pr.civ., ceea ce recurentul BT a făcut prin indicarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin.1 pct. 6 şi pct. 8 C.pr.civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.pr.civ., Curtea reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Curtea constată că, deşi formulate imperfect, criticile recurentului permit încadrarea în motivele de recurs invocate, a motiva recursul neînsemnând şi că acele critici sunt întemeiate şi vor fi reţinute de instanţă.
Astfel, recurentul a invocat că, deşi instanţa de fond a redat temeiurile legale în care se poate sesiza instanţa de contencios administrativ referitor la legalitatea emiterii unui act administrativ, respectiv art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, totuşi a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale activ.
Or, contrar aprecierii recurentului, nu există motive contradictorii, în sensul art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ., între considerentele prin care instanţa de fond a reţinut cine poate avea calitate procesuală activă în procesele de contencios administrativ, raportat la prevederile art. 1 lit. a) şi art. 8 alin. 1 indice 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi cele în care a concluzionat că recurentul-reclamant nu face parte din categoria persoanelor prevăzute de aceste texte de lege.
Totodată, recurentul a invocat că instanţa de fond a eludat în motivare că erau îndeplinite condiţiile pentru ca acesta să acţioneze în calitate de avertizor în interes public, ceea ce, în aprecierea recurentului, îi conferea calitate procesuală activă.
Curtea constată că recurentul a invocat că reprezintă o „eludare”, o lipsă a motivării, în întelesul art. 488 alin.1 pct. 6 C.pr.civ., împrejurarea că instanţa de fond nu a interpretat textele de lege în sensul urmărit de el.
Astfel, prima instanţă a avut în vedere că recurentul-reclamant a invocat că a acţionat în calitate de avertizor în interes public, a redat prevederile legale în vigoare (art. 3 lit. a) și b) din Legea nr. 571/2004) la data formulării sesizărilor formulate de acesta cu privire la modalitatea în care s-a desfăşurat concursul pentru funcţia de şef serviciu în cadrul intimatei DSVSA G şi a aplicat normele legale în raport de actul administrativ ce făcea obiectul contestaţiei.
Instanţa a avut în vedere că avertizarea în interes public înseamnă sesizarea făcută cu bună-credinţă cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii, economicităţii şi transparenţei, făcută de o persoană încadrată în una dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau în celelalte unităţi prevăzute la art. 2 din actul normativ, către una sau multe dintre persoanele sau instituţiile enumerate la art. 6 din lege.
A mai avut în vedere instanţa de fond că, potrivit art. 3 pct. 15 din Legea nr. 361/2022, autoritate competentă să primească raportări privind încălcări ale legii reprezintă: a) autorităţile şi instituţiile publice care, potrivit dispoziţiilor legale speciale, primesc şi soluţionează raportări referitoare la încălcări ale legii, în domeniul lor de competenţă; b) Agenţia Naţională de Integritate, denumită în continuare Agenţia; c) alte autorităţi şi instituţii publice cărora Agenţia le transmite raportările spre competentă soluţionare.
Astfel, deşi criticile recurentului referitoare la viciile motivării hotărârii (motivare insuficientă, inexactă şi contradictorie) se pot încadra la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 6 C.pr.civ., ele nu se confirmă şi nu pot fi reţinute de instanţa de recurs drept întemeiate.
Pe de altă parte, recurentul a invocat greşita interpretare a Legii nr. 571/2004 şi a Legii nr. 361/2022, ceea ce se poate încadra la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 C.pr.civ., astfel încât nu se poate aprecia că recursul ar fi nemotivat, pentru a interveni sancţiunea nulităţii acestuia.
Totuşi, aşa cum s-a reţinut în considerentele anterioare cu privire la criticile formulate sub aspectul art. 488 alin.1 pct. 6 C.pr.civ., nici sub aspectul art. 488 alin.1 pct. 8 C.pr.civ. criticile recurentului nu sunt întemeiate.
Contrar celor invocate de recurent în cererea de recurs, instanţa de fond nu a reţinut că recurentul-reclamant a participat la concursul de promovare pentru ocuparea funcţiei vacante de conducere a Serviciului Control Oficial Sănătate şi Bunăstare Animală din cadrul intimatei DSVSA G, ci dimpotrivă, a avut în vedere că nu a participat şi, astfel, nu are calitate procesuală activă pentru a contesta rezultatul.
În mod corect a reţinut prima instanţă că Decizia nr. …/2021 de modificare a raportului de serviciu pentru pârâtul SV, prin promovare în funcţia publică de conducere de şef serviciu, a fost emisă ca urmare a rezultatului concursului la care recurentul-reclamant nu a participat. Concursul s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 618 şi urm. din OUG nr. 57/2019 şi ale HG nr.611/2008, iar potrivit art. 618 alin. 16 din OUG nr. 57/2019, după afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face contestaţie, dispoziţiile legale reglementând dreptul la contestație doar candidaților.
Astfel, inclusiv în ipoteza în care reclamantul aprecia că în desfăşurarea concursului au fost încălcate dispoziţii legale, câtă vreme nu a participat la concurs pentru a putea depune contestaţie, acesta avea posibilitatea de a se adresa organelor şi autorităţilor prevăzute de Legea nr. 571/2004 şi de Legea nr. 361/2022, dar nu putea contesta emiterea actului pe calea unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ, neputând justifica un interes care să îi fi fost vătămat prin valorificarea rezultatului concursului.
Contrar susţinerii recurentului, faptul că a apreciat că au fost încălcate prevederi legale în instituţia unde îşi desfăşoară activitatea, de către persoanele care exercită funcţii de conducere, şi că a formulat sesizări cu privire la aceste încălcări, nu îi conferă recurentului legitimare procesuală activă de a sesiza instanţele de judecată cu orice fel de acţiuni, rolul avertizorului fiind de a raporta informații despre încălcări ale legii instituţiilor abilitate să ia măsuri legale, nu de a solicita în instanţă anularea unor acte ce produc efecte juridice.
Curtea aminteşte că nu trebuie confundată protecția juridică oferită avertizorului de integritate pentru a-l feri de eventuale măsuri represive pe care le-ar suferi pentru că a făcut raportări privind încălcări ale legii cu calitatea procesuală activă într-un litigiu precum cel de faţă.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unei vătămări într-un drept personal al său într-un interes legitim, câtă vreme pretinsele abuzuri pe care le-a suferit nu pot fi remediate prin anularea deciziei de modificare a raportului de serviciu al intimatului SV, ci prin contestarea actelor juridice în care au fost concretizate şi care au produs efectele invocate (diminuarea drepturilor salariale, discriminare, sancţionare disciplinară).
Constatând că instanţa de fond a aplicat în corect prevederile legale, atât cele ale Legii nr. 554/2004, dar şi ale Legii nr. 571/2004 şi Legii nr. 361/2022, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentului-reclamant, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 alin.1 C.pr.civ.
(decizie rezumată de judecător Daniel George NECHIFOR)