Este adevărat că, după cum a invocat recurentul, alin. (3) al art. 25 a fost modificat de pct. 6 al art. I din Legea nr. 319 din 11 decembrie 2015. Astfel, în urma modificării legii, a fost introdusă obligaţia pozitivă pentru organul de poliţie de a notifica titularul cel puţin cu 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă, însă nerespectarea, din diverse motive, a acestei obligaţii nu poate constitui motiv de nelegalitate al actului administrativ atacat şi nici nu poate echivala cu prelungirea valabilităţii permisului, atât timp cât titularul are propria sa obligaţie pozitivă (de a face), respectiv de a se prezenta la organul de poliţie în vederea prelungirii permisului.
Curtea reţine, în acord cu instanţa de fond, că lipsa notificării din partea organului de poliţie nu îl exonerează pe titularul permisului de port arma de propria obligaţie stipulata de legiuitor în sarcina sa, de a se prezenta anterior împlinirii termenului de 5 ani la organul de poliţie cu armele şi cu documentaţia aferentă, în vederea prelungirii valabilităţii permisului, obligaţia notificării în sarcina organului de poliţie fiind introdusă în vederea atenţionării titularilor, iar nerespectarea acesteia, în lipsa unor prevederi legale exprese (cum ar fi de pildă, că titularul este repus în termen sau că valabilitatea permisului se prelungeşte de drept cu o anumită perioadă) nu poate conduce la acordarea prelungirii valabilităţii permisului, ci eventual la sancţiuni de altă natură (cum ar fi de natură disciplinară pentru neglijenţă în serviciu a funcţionarului care avea această atribuţie).
Curtea constată că legiuitorul nu a stabilit o sancţiune pentru neîndeplinirea obligaţiei de notificare de către autoritatea publică în sarcina căreia aceasta a fost stabilită, însă, în schimb, a prevăzut că neîndeplinirea de către titularul permisului de armă a îndatoririi de a se prezenta pentru a solicita prelungirea valabilităţii permisului de armă, anterior expirării acestuia, atrage anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale.
Astfel, împrejurarea că titularul permisului de armă este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului de valabilitate a permisului de 5 ani la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004, nu este de natură a conduce la calificarea termenului în discuție ca fiind, pe lângă unul care stabilește valabilitatea permisului de armă, și unul de decădere. Anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale survine ca urmare a neîndeplinirii obligației de a se prezenta și a depune documentaţia în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, până la împlinirea termenului de valabilitate a permisului de 5 ani calculat de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.
Apoi, doar îndeplinirea obligației de prezentare și depunere a documentelor, în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, până la expirarea perioadei valabilității acestuia, nu se circumscrie exercitării vreunui drept subiectiv de prelungire a valabilității. Doar dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) – f), h) şi i) şi prezintă dovada efectuării unei şedinţe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepţia posesorilor de arme de vânătoare se prelungeşte valabilitatea permisului.
Decizia nr. 129 din data de 26.02.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.05.2023, sub nr. …/121/2023, reclamantul LA, în contradictoriu cu pârâtul IPJ G, a solicitat anularea Dispoziţiei nr. …/23.02.2023, prin care s-a dispus anularea dreptului său de a deţine, purta şi folosi arme şi muniţii neletale şi obligarea pârâtului la prelungirea şi reînnoirea permisului de armă, constatându-se îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. c)-f) , h) şi i) din Legea nr. 295/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 174/30.04.2024, Tribunalul G a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul LA, solicitând casarea ei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
Recurentul a invocat că solutia instantei de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea gresită a legii, respectiv a prevederilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor.
A subliniat ca la 14.01.2016, alin. (3) al art. 25 a fost modificat de pct. 6 al art. I din Legea nr. 319 din 11 decembrie 2015, prin introducerea in mod expres a obligatiei pentru unitatile de politie de notificare a titularilor de permis arma cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei de valabilitate al acestuia. Modificarea a avut drept fundamentare tocmai evitarea situatiei in care o persoana omite sa solicite prelungirea permisului dintr-o simpla neglijenţă, din simplul fapt că a uitat. Termenul de 30 de zile este un termen suficient pentru a face demersurile în vederea obtinerii tuturor documentelor/avizelor necesare prelungirii permisului de port arma.
A apreciat recurentul că, în lipsa unei mențiuni exprese în textul de lege cu privire la sancțiunea care intervine în cazul nerespectării obligației legale de notificare a titularului permisului de armă, trebuie considerat că această sancțiune este nulitatea virtuală, condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului administrativ. A redat din considerentele deciziei nr. 249/2020 a Curţii de Apel Oradea, în care s-a reţinut că, dacă titularul permisului de armă nu este înștiințat, sau înștiințarea sa are loc într-un moment mai apropiat de 30 de zile anterior datei expirării valabilității permisului de armă, acestuia i se cauzează în mod evident o vătămare, în măsura în care, în lipsa unei informări legale, nu își îndeplinește obligațiile legale. S-a apreciat că, primind înștiințarea din partea intimatului ulterior expirării permisului de armă, recurentului i s-a produs o vătămare, constând în punerea acestuia în imposibilitate de a îndeplini toate formalitățile administrative necesare pentru prelungirea permisului de armă. S-a mai reţinut că vătămarea cauzată acestuia prin lipsa notificării în termenul legal nu putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului administrativ contestat. În caz contrar, obligația de notificare ar rămâne fără nicio conșecință juridică, fapt inadmisibil, având în vedere caracterul imperativ al normei juridice care o instituie.
Recurentul a învederat că, deşi practica judecatorească nu este unitară în ceea ce privește efectele lipsei notificării sau a efectuarii ei cu întârziere, cele doua obligații (de notificare si de solicitare a prelungirii permisului de port arma în termen) sunt obligații interdependente si urmăresc același scop, modificarea legii urmărind evitarea situațiilor precum cea ce face obiectul cauzei.
A susţinut că prin încălcarea acestei obligații prealabile i s-a creat o vătămare care trebuie înlăturată prin anularea actului, în condiţiile în care depusese documentația de prelungire port arma în mod complet in termenul de 30 de zile de la notificarea primită de la organele de poliţie.
A mai invocat că este culpa organului administrativ şi în restricționarea excesiva a programului in care publicul poate depune documentația pentru prelungirea permisului de port arma, în interval de 30 de zile o persoana având acces la serviciul administrativ doar in 8 zile şi doar într-un interval de 2 ore pe zi. A apreciat că opinia instantei că nu are nicio relevanţă programul organului administrativ nu este corecta, având in vedere tocmai faptul ca vine in contradicție cu prevederile legale care conferă posibilitatea persoanei fizice solicitante ca timp de 30 de zile dupa notificare sa depună documentația in vederea prelungirii.
Recurentul a redat in extenso şi susţinerile din cererea de chemare în judecată atât în privinţa situaţiei de fapt, cât cele privind interpretarea cadrului legal incident.
Intimatul I.P.J. G a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
A învederat că simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru admiterea recursului şi a reluat in extenso susţinerile şi apărările formulate în primă instanţă.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de casare şi criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Recurentul a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material) vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare care poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită; încălcarea unor principii de drept.
Analizând hotărârea instanţei de fond sub aspectul interpretării şi aplicării normelor de drept material aplicabile în cauză, Curtea reţine din analiza prevederilor art. 25 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor că permisul de armă eliberat are o valabilitate invariabilă de 5 ani, iar pentru prelungirea acestuia titularul are obligaţia să se prezinte anterior împlinirii termenului de 5 ani la organul de poliţie cu armele şi cu documentaţia aferentă, sancţiunea nerespectării acestor dispoziţii fiind stabilită de legiuitor la art. 45 alin. (1) lit. b) şi art. 59 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 295/2004, în sensul anularii dreptului de port şi folosire a armelor letale/neletale.
Este adevărat că, după cum a invocat recurentul, alin. (3) al art. 25 a fost modificat de pct. 6 al art. I din Legea nr. 319 din 11 decembrie 2015. Astfel, în urma modificării legii, a fost introdusă obligaţia pozitivă pentru organul de poliţie de a notifica titularul cel puţin cu 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă, însă nerespectarea, din diverse motive, a acestei obligaţii nu poate constitui motiv de nelegalitate al actului administrativ atacat şi nici nu poate echivala cu prelungirea valabilităţii permisului, atât timp cât titularul are propria sa obligaţie pozitivă (de a face), respectiv de a se prezenta la organul de poliţie în vederea prelungirii permisului.
Curtea reţine, în acord cu instanţa de fond, că lipsa notificării din partea organului de poliţie nu îl exonerează pe titularul permisului de port arma de propria obligaţie stipulată de legiuitor în sarcina sa, de a se prezenta anterior împlinirii termenului de 5 ani la organul de poliţie cu armele şi cu documentaţia aferentă, în vederea prelungirii valabilităţii permisului, obligaţia notificării în sarcina organului de poliţie fiind introdusă în vederea atenţionării titularilor, iar nerespectarea acesteia, în lipsa unor prevederi legale exprese (cum ar fi de pildă, că titularul este repus în termen sau că valabilitatea permisului se prelungeşte de drept cu o anumită perioadă) nu poate conduce la acordarea prelungirii valabilităţii permisului, ci eventual la sancţiuni de altă natură (cum ar fi de natură disciplinară pentru neglijenţă în serviciu a funcţionarului care avea această atribuţie).
Curtea constată că legiuitorul nu a stabilit o sancţiune pentru neîndeplinirea obligaţiei de notificare de către autoritatea publică în sarcina căreia aceasta a fost stabilită, însă, în schimb, a prevăzut că neîndeplinirea de către titularul permisului de armă a îndatoririi de a se prezenta pentru a solicita prelungirea valabilităţii permisului de armă, anterior expirării acestuia, atrage anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale.
Cele două obligaţii sunt reglementate în mod distinct, fără a se putea invoca lipsa notificării din partea organului de poliţie sau notificarea comunicată cu mai puţin de 30 de zile pentru a fi îndepărtată sancţiunea legal aplicată deţinătorului care, deşi avea obligaţia de a se prezenta pentru prelungirea valabilităţii permisului, nu s-a conformat dispoziţiilor legale.
Curtea subliniază că titularul nu are la dispoziţie doar ultimele 30 de zile ale perioadei în care este valabil permisul de armă pentru a depune documentaţia necesară prelungirii valabilităţii permisului de armă, acesta putând face acest demers şi cu mai mult de 30 zile înaintea expirării. Aceasta reiese şi din succesiunea textelor legale, fiind reglementată întâi obligaţia titularului permisului de armă de a se prezenta la structura de poliţie înainte de împlinirea termenului şi apoi obligaţia organului de poliţie de a efectua notificarea. Mai mult decât atât, dacă legiuitorul ar fi înţeles ca obligaţia de prezentare la organul de poliţie să fie subsecventă notificării şi să depindă de aceasta, ar fi stabilit ca prezentarea titularului la organul de poliţie să se facă după data notificării.
Argumentele recurentului referitoare la numărul de zile/ore în care putea depune efectiv documentaţia în aceste ultimele 30 de zile nu sunt pertinente, câtă vreme este culpa recurentului că nu şi-a luat măsuri de prevedere şi de diligenţă în vederea respectării condiţiilor prevăzute de lege în vederea prelungirii valabilităţii permisului, acesta având posibilitatea ca oricând înlăuntrul termenului de valabilitate să solicite prelungirea.
Instanţa are în vedere şi expunerea de motive a Legii nr. 319/2015, lege care a modificat art. 25 alin. 3 din Legea nr. 295/2004, instituind obligaţia de notificare a titularului permisului de armă, în sarcina organului de poliţie. Astfel, acest act normativ a urmărit o înăsprire a condiţiilor în care persoanele să deţină arme şi realizarea unui control sporit asupra îndeplinirii acestor condiţii, pe fondul creşterii incidentelor în care erau folosite arme pentru rezolvarea unor probleme personale.
Or, obligaţia de notificare în sarcina organului de poliţie a fost introdusă pentru a preveni situaţiile în care titularul permisului de armă ignora a se prezenta pentru prelungirea valabilităţii permisului şi astfel acesta nu mai era supus verificării îndeplinirii condiţiilor privind dreptul de deţinere, port şi folosire a armelor letale. Astfel, notificarea, în acord cu scopul legii, a fost introdusă pentru apărarea unui interes public, acela de a se reduce numărul de persoane care deţineau arme fără a fi fost supuse verificării îndeplinirii condiţiilor la expirarea valabilităţii permisului de armă. Notificarea este o înştiinţare a titularului pentru a-l conştientiza că trebuie să se prezinte la organele competente pentru prelungirea valabilităţii permisului, urmând ca prelungirea să se acorde dacă respectă condiţiile legale. Obligaţia de notificare nu a fost introdusă în legislaţie ca o condiţie care să stea la baza măsurii de anulare a dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor letale, în situaţia în care titularul permisului de armă nu a respectat obligaţia de a se prezenta în termen pentru prelungirea valabilităţii permisului.
Faţă de aceste aspecte, notificarea recurentului, realizată de intimată cu nerespectarea termenelor prevăzute de art. 25 alin. 3 din Legea nr. 295/2004, nu constituie un motiv de anulare a dispoziţiei atacate şi nici motiv de repunere în termenul de a solicita prelungirea valabilităţii permisului de armă.
De altfel, termenul de 5 ani prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 este unul stabilit de legiuitor, în mod imperativ, pentru valabilitatea permisului de armă, neavând, în același timp și natura unui termen de decădere instituit pentru exercitarea unui drept sau săvârșirea unor acte unilaterale de către titularul permisului de armă.
Astfel, împrejurarea că titularul permisului de armă este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului de valabilitate a permisului de 5 ani la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004, nu este de natură a conduce la calificarea termenului în discuție ca fiind, pe lângă unul care stabilește valabilitatea permisului de armă, și unul de decădere. Anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale survine ca urmare a neîndeplinirii obligației de a se prezenta și a depune documentaţia în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, până la împlinirea termenului de valabilitate a permisului de 5 ani calculat de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.
Apoi, doar îndeplinirea obligației de prezentare și depunere a documentelor, în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, până la expirarea perioadei valabilității acestuia, nu se circumscrie exercitării vreunui drept subiectiv de prelungire a valabilității. Doar dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) – f), h) şi i) şi prezintă dovada efectuării unei şedinţe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepţia posesorilor de arme de vânătoare se prelungeşte valabilitatea permisului.
Prin urmare, odată expirat termenul de valabilitate a permisului de armă deținut de recurent (la data de 10.10.2022) nu mai există temei legal pentru a se recunoaște posibilitatea de îndeplinire a obligației legale privind prezentarea și depunerea documentelor ulterior acestei date (în termen de 30 zile de la primirea notificării, cum solicitase recurentul), dispozițiile legale stabilind, fără echivoc și în mod imperativ, că obligaţia trebuie îndeplinită până la expirarea valabilității permisului.
Astfel, Curtea reține ca fiind legală concluzia instanței de fond potrivit căreia, cât timp recurentul nu s-a prezentat la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în termenul imperativ prevăzut de lege, se constată că dispoziția atacată în cauză a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.
(decizie rezumată de judecător Daniel George NECHIFOR)