Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată în 1998 și nesoluționată timp de 27 de ani.
Comisia Locală a recunoscut dreptul, dar a invocat lipsa terenurilor disponibile și a propus compensare prin despăgubiri.
Hotărârea de validare a fost emisă în 2009 (Hot. ….), dar nu a fost transmisă la ANRP. Comisia Locală … a fost în culpă pentru neînaintarea documentației la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, încălcând art. 21 din Legea 165/2013.
Comisia Județeană … a fost, de asemenea, în culpă pentru lipsa supravegherii și întârzierile în coordonarea procesului, deși avea obligații clare legale.
Curtea a reținut caracterul ilicit al inacțiunii autorităților.
A admis că prejudiciul moral poate fi prezumat, având în vedere frustrările și așteptarea de aproape 3 decenii.
Cererea de despăgubire nu a fost afectată de jurisprudența CEDO (cauza Văleanu).
Reclamanta nu putea fi obligată la demersuri suplimentare – sarcina legală revine autorităților.
Instanța a constatat culpa autorităților publice în întârzierea nejustificată a procesului de despăgubire, a acordat daune morale de 5000 lei și a obligat autoritățile la plata cheltuielilor de judecată, evidențiind responsabilitatea statului în respectarea termenelor legale pentru reparațiile în natură sau prin echivalent.
Decizia civilă nr. 92/A din data de 17 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi
I. Circumstanțele cauzei:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului … la data de 22.05.2024 sub nr. …, reclamanta …, în calitate de nepoată de fiu a numitului …, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar … şi U.A.T. Comuna … şi Comisia Județeană de Fond Funciar …, a solicitat să se constate că pârâtele au încălcat obligația prevăzută la art.16 şi art.21 din Legea 165/2013 privind modalitatea de soluționare a cererilor de retrocedare a terenurilor ce nu pot fi restituite în natură, în sensul că nu au făcut nici o propunere de acordare a masurilor compensatorii, pe care să o fi înaintat către Secretariatul Comisiei Naționale. De asemenea, reclamanta a solicitat să fie obligate pârâtele la soluționarea notificării înregistrate sub nr. … prin emiterea unei dispoziții motivate privind cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren arabil situat în extravilanul comunei …, conform art.35 alin.2 din Legea 165/2013, respectiv obligarea pârâtelor la plata de daune morale pentru tergiversarea soluționării acestei cereri timp de peste 26 de ani, în sumă de 10.000 lei, conform prevederilor privitoare la atragerea răspunderii civile delictuale, reglementate la art.1349 şi urm. Noul Cod civil.
2. Hotărârea pronunțată în primă instanță:
Prin sentinţa civilă nr. …, pronunţată de Tribunalul …, în dosarul nr. …, instanţa a admis, în parte, cererea precizată de reclamanta …, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar din Cadrul … şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar …, a dispus obligarea pârâtelor Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor … şi Comisia Locală de Fond Funciar … la înaintarea către Secretariatul Comisiei Naţionale a Hotărârii nr. …, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acesteia şi a documentelor care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii hotărârii (care figurează la poz.163 in Anexa 23 Com.), cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea 165/2013 şi a respins, în rest, cererea formulată.
De asemenea, instanţa a dispus obligarea pârâtelor, in solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă in sumă de 1500 lei, reprezentând parte din onorariu avocaţial solicitat, in limita admiterii acţiunii.
3. Calea de atac a apelului exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. …, pronunţate de Tribunalul …, în dosarul nr. …, au declarat apel reclamanta … şi pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar … şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar …
Prin cererea de apel formulată, apelanta – pârâtă Comisia Judeţeană de Fond Funciar … a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea, în parte, a hotărârii contestate în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de apel formulată, apelanta – pârâtă Comisia Locală de fond Funciar … a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
4. Apărări formulate în apel
Prin întâmpinările formulate, intimații au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de apel
Cu referire la excepţia nulităţii apelului declarat de apelanta – pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar …, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de apel formulate (f. 21 – 23), aceasta nu conţine niciun tip de semnătură (olografă, electronică sau scanată) a reprezentantului legal sau convenţional al apelantei.
În şedinţa publică din data de 07.05.2025, instanţa a dispus a i se pune în vedere apelantei – pârâte Comisia Locală de Fond Funciar …, prin citaţie, obligaţia de a semna cererea de apel, sub sancţiunea anulării acesteia.
La ultimul de judecată din data de 02.06.2025, apelanta – pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar … nu îşi însuşise cererea de apel prin semnătură.
În drept, potrivit art. 482 C.proc.civ. dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol, iar, în sensul art. 196 alin. 1 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile.
Potrivit art. 196 alin. 2 C.proc.civ., cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie.
Prin prisma normelor menţionate, dată fiind situaţia de fapt, aşa cum a fost descrisă anterior, în condiţiile în care partea nu s-a conformat solicitării instanţei de a semna cererea, Curtea reţine că, în lipsa semnăturii părţii sau a reprezentantului acesteia, cererea de apel formulată de apelanta – pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar … este nulă.
În consecinţă, va admite excepţia nulităţii apelului declarat de apelanta – pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar … şi va anula, pentru lipsa semnăturii, apelul declarat de apelanta – pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar … împotriva sentinţei civile nr. …, pronunţate de Tribunalul …, în dosarul nr. …
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile nr. …, pronunţate de Tribunalul …, în dosarul nr. …, prin prisma motivelor de apel formulate de apelanta – reclamantă … şi apelanta- pârâtă Comisia Judeţeană de Fond Funciar …, reţine următoarele:
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta – reclamantă …, Curtea reţine ca fiind de necontestat faptul că, de la momentul la care autorii acesteia, … şi …, au formulat cererea nr. (f. 7), către Primărie de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren arabil, situat în extravilanul comunei …, au trecut aproximativ 27 ani, respectiv 26 ani la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
De asemenea, este de necontestat împrejurarea că, nici în prezent, cererea formulată în anul 1998 nu a fost soluţionată în mod definitiv, deşi, în anul 2007, Primăria Comunei … a întocmit Referatul nr. (f. 10), prin care era recunoscută calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 4 ha teren arabil în favoarea celor doi moștenitori, menționându-se, însă, că, faţă de lipsa de teren disponibil, acest teren urma să fie inclus în Anexa 23, cu terenurile pentru care urmează să se acorde măsuri compensatorii. Nu au fost administrate probe din care să rezulte modul de comunicare a acestui referat către persoanele interesate. Mai mult, potrivit Notificării din data de 16.04.2024 (f. 12), reclamanta … a solicitat a i se comunica stadiul soluţionării dosarului nr. … şi a invocat adresa nr. … comunicată de Comisia de Fond Funciar …, prin care i se aducea la cunoştinţă acesteia despre existenţa Referatului nr. …
Conform reclamantei, deși dovada de comunicare a acestei notificări atestă faptul că a fost recepționată la Primăria … în data de 17.04.2024 (f. 13), până la acest moment nu a fost primit răspuns la cerere.
Prin Hotărârea nr. … a Comisiei Județene … (f. 34 verso – f. 36) a fost admisă cererea Comisiei Locale de Fond Funciar … şi a fost validată Anexa nr.23 la cererea Comisiei de Fond Funciar … (cuprinzând Tabelul cu persoanele fizice pentru care nu există suprafeţe de teren agricol suficient pentru restituirea integrală a proprietăţii solicitate prin cerere, cărora i se va acorda diferenţa de teren despăgubiri pentru dieferenţele de teren neretrocedate precum şi în cazurile în care nu sunt terenuri agricole disponibile pentru reconstituirea în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000) pentru suprafața de 1554,6759 ha-471 poziții, notificatorii … şi … figurând la poziţia nr. 163 cu 4 ha teren.
Din susţinerile Comisiei Locale …, rezultă că, la nivelul localităţii …, au fost epuizate suprafeţele de teren agricol afectate restituirii în natură. Totodată, potrivit susţinerilor formulate prin întâmpinare de către intimata – pârâtă Comisia Judeţeană de Fond Funciar …, disponibilul de teren arabil al Comunei … a fost insuficient pentru satisfacerea în totalitate a cererilor de teren în natură. S-a subliniat că, în speţă, Comisia Locală de Fond Funciar … a procedat conform art. 39 alin. 5 din HG nr. 890/2015 şi că, ulterior, aceasta avea obligaţia să transmită documentaţia necesară către Comisia Judeţeană pentru a fi transmisă în vederea validării/invalidării către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Potrivit art. 21 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 165/2013, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate, iar deciziile entităţilor învestite de lege vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea învestită de lege.
Ca principiu, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în urma recomandărilor făcute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea – pilot adoptată în anul 2010 în cauza Maria Atanasiu împotriva României, cu intenţia de a eficientiza şi finaliza procesul de acordare a măsurilor reparatorii cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, proces început prin legi anterioare şi aflat în diferite etape de soluţionare a cererilor.
Astfel, obligaţiile intimatelor în ceea ce priveşte procesul de acordare a reparaţiilor cuvenite reclamantei din prezenta cauză trebuie analizate atât prin prisma dispoziţiilor anterioare cuprinse în actele normative ce au consacrat dreptul reclamantelor la despăgubiri, cât şi prin prisma dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 165/2013.
Date fiind dispoziţiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, citate anterior, în mod evident, în sarcina Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei …, poate fi reţinută obligaţia de a transmite Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii odată finalizată etapa de soluţionare a cererilor desfăşurată în mare parte în faţa sa.
Culpa Comisiei Locale în omisiunea de a transmite documentaţia necesară Secretariatului Comisiei Naţionale este certă, faţă de obligaţia menţionată. În acest context, Curtea reţine că Hotărârea de validare nr. … a Comisiei Judeţene a fost pronunţată în urmă cu 16 ani.
Este de reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 5 alin. 1 din legea nr. 165/2013, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se constituie, prin ordin al prefectului, Comisia locală pentru inventarierea terenurilor, iar potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, în termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmeşte, conform normelor de aplicare a prezentei legi, situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile locale de fond funciar au obligaţia de a centraliza toate cererile de restituire nesoluţionate, în vederea stabilirii suprafeţei de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire.
Este adevărat că, potrivit art. 12 din Legea nr. 165/2013, în situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului …, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:
a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;
b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;
c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ;
d) pe terenurile ocupate de izlazuri.
În speţă, însă, a fost emisă Hotărârea nr. … a Comisiei Județene … (f. 34 verso – f. 36) prin care a fost admisă cererea Comisiei Locale de Fond Funciar … şi a fost validată Anexa nr.23, la cererea Comisiei de Fond Funciar …, cuprinzând Tabelul cu persoanele fizice pentru care nu există suprafeţe de teren agricol suficient pentru restituirea integrală a proprietăţii solicitate prin cerere, cărora i se va acorda diferenţa de teren despăgubiri pentru diferenţele de teren neretrocedate, precum şi în cazurile în care nu sunt terenuri agricole disponibile pentru reconstituirea în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000.
De asemenea, niciuna dintre pârâte nu a invocat faptul că ar fi fost identificate suprafeţe de teren pentru restituire pe un alt amplasament în sensul art. 12 din Legea nr. 165/2013, ci au arătat că acestea nu au putut fi identificate.
De altfel, eventuale demersuri pentru identificarea altor suprafeţe de teren disponibile, în sensul art. 12 din Legea nr. 165/2013 se impunea a fi realizate într-un interval de timp rezonabil, date fiind condiţionările temporale impuse de Legea nr. 16572013, aşa cum au fost descrise anterior.
Nu au fost invocate, respectiv dovedite, situaţii deosebite care să fi condus la temporizarea soluţionării efective a cererii în cazul reclamantei.
Contrar susţinerilor intimatei-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar …, împrejurările legate de decesul autorilor acesteia, în anul 2009, respectiv în anul 2017 nu ar fi împiedicat înaintarea documentaţiei către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în condiţiile în care a fost emisă Hotărârea nr. … a Comisiei Județene … de validare a propunerii Comisiei Locale. Astfel, orice analiză legată de identificarea persoanelor îndreptăţite a beneficia de măsuri reparatorii, conform hotărârii menţionate era de competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în etapa ulterioară a procedurii. Potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.
De altfel, nu s-a probat, în cauză, eventuale demersuri realizate de entităţile învestite cu soluţionarea cererii care să fi rămas fără răspuns din partea moştenitorilor.
Temporizarea concretizării dreptului recunoscut reclamantei de a-i fi soluţionată cererea, în acest fel, nu este compatibilă cu principiul celerităţii consacrat prin legile incidente în cauză. Circumstanţele speciale invocate de intimate nu pot fi avute în vedere, în condiţiile în care, în acest cadru, acestea acţionează în numele Statului Român, fiindu-le acordate atribuţii speciale în acest sens. Or, date fiind obligaţiile asumate de Stat, conform Legii nr. 18/1991, respectiv conform Legii nr. 165/2013, printre care se regăseşte inclusiv obligaţia de a soluţiona cu celeritate cererile de reparaţie, acesta sau organele cu atribuţii în domeniu, nu ar putea invoca împrejurări privind o anumită comunitate, respectiv membrii unei anumite comisii pentru a fi exonerat de aceste obligaţii.
Faţă de considerentele anterioare, în mod corect, a fost reţinută, în sarcina apelantei Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei … o culpă în îndeplinirea obligaţiilor acesteia, respectiv obligaţia de a înainta către Secretariatul Comisiei Naţionale Hotarârea nr. …, respectiv întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acesteia şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii hotărârii, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea 165/2013.
Cu referire la apelanta – pârâtă Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor …, Curtea constată că există şi o culpă a acesteia în temporizarea îndeplinirii obligaţiei de a transmite Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, respectiv întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului.
Pe de o parte, este de observat că art. 21 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 face referire la obligaţia „entităţilor învestite de lege”, iar nu exclusiv la obligaţia Comisiei Locale. Mai mult, potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 165/2013, „Comisiile judeţene de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului … pot propune Comisiei Naţionale soluţionarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafeţelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local”. Astfel, legiuitorul a avut în vedere ambele comisii pentru finalizarea procedurilor privind reparaţia la nivel local.
Pe de altă parte, pe lângă obligaţia specifică instituită de art. 21 din Legea.165/2013, Comisia Judeţeană are o obligaţie generală de îndrumare şi control, aşa cum rezultă din art. 6 alin. 1 lit. B din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 890/2005 şi aşa cum şi aceasta recunoaşte în cuprinsul apelului formulat.
Or, din cuprinsul înscrisurilor prezentate în copie în apel (f. 39) rezultă abia la data de 27.02.2025 îndeplinirea unor atribuţii de îndrumare ale Comisiei Judeţene cu privire la formalităţile necesare soluţionării definitive a notificărilor, respectiv transmiterii documentaţiei complete către ANRP.
Din probele administrate în cauză nu rezultă îndeplinirea de către Comisia Judeţeană a atribuţiilor de control pe care aceasta le are cu privire la îndeplinirea efectivă a obligaţiiilor Comisiilor Locale pe parcursul celor 26 ani scurşi de la data emiterii Hotărârii nr. 217/05.08.2009 şi până la data emiterii adresei nr. 2599/27.02.2025 (f. 39), la solicitarea ANRP. Este de remarcat, în acest context, că, potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 36 din acelaşi act normativ şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 37 se fac de către împuterniciţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau de către prefect ori împuterniciţii acestuia.
Astfel, în acord cu hotărârea primei instanţe, care a stabilit şi o obligaţie în sarcina Comisiei Judeţene, constată culpa acesteia în neîndeplinirea obligaţiilor instituite de Legea nr. 165/2013.
Contrar susţinerilor intimatei – pârâte Comisia Judeţeană de Fond Funciar …….., Curtea reţine că modificările sau completările aduse legilor fondului funciar, inclusiv prin suspendarea transmiterii dosarelor de despăgubiri către ANRP, în vederea întocmirii situaţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 165/2013, nu pot fi invocate pentru a conduce la o concluzie contrară scopului legii ce vizează accelerarea procedurilor de soluţionare a notificărilor. De altfel, aşa cum am arătat, date fiind termenele stabilite prin lege, chiar în aceste condiţii, întârzierea de aproximativ 16 ani de la momentul soluţionării cererii la nivel local apare ca fiind nerezonabilă şi nu respectă un raport de proporţionalitate dintre scopul urmărit prin procedurile instituite şi mijloacele folosite, inclusiv prin temporizarea excesivă a procedurii.
Nu poate fi reţinută, ca argument valid în sensul netemeiniciei cererii apelantei–reclamante de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Văleanu şi alţii împotriva României. Paragraful citat de intimata – pârâtă Comisia Judeţeană de Fond Funciar … vizează constatarea Curţii Europene privind imposibilitatea acesteia de a acorda compensaţii pentru prejudiciul suferit determinat de lipsa de folosinţă, iar nu imposibilitatea instanţelor naţionale de a analiza sau acorda asemenea compensaţii sau compensaţii pentru eventualul prejudiciu moral suferit. De altfel, în paragraful menţionat, Curtea Europeană face trimitere tocmai la posibilitatea ca instanţele naţionale să analizeze temeinicia unor astfel de solicitări.
Totodată, atâta timp cât autorii reclamantei au formulat cererea de despăgubire şi au urmat etapele prevăzute de lege, intimatele – pârâte nu pot fi exonerate de obligaţiile ce le revin prin constatarea unei omisiuni a reclamantei sau a autorilor acesteia de a face alte demersuri, pe parcursul procedurii, în vederea soluţionării efective a notificării. Orice alte demersuri suplimentare impuse reclamantei ar constitui o sarcină excesivă pentru aceasta, în contextul descris anterior.
În drept, potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Se poate constata, în concordanţă cu cele reţinute de prima instanţă, că omisiunile apelantelor – pârâte, așa cum au fost redate mai sus, au caracter ilicit, fiind în contradicție cu obligaţiile instituite de Legea 18/1991, Legea nr. 1/2007, respectiv Legea nr. 165/2013 şi cu scopul acestui din urmă act normativ.
Date fiind obligaţiile instituite în sarcina entităţilor pârâte, respectiv omisiunea ilicită a acestora de a le îndeplini, Curtea reţine şi existenţa vinovăţiei lor, pârâtele având şi obligaţia de a cunoaşte normele care le reglementează activitatea.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral pretins, contrar celor reţinute de prima instanţă, apreciază că, în împrejurările descrise anterior, acesta poate fi prezumat, în sensul dispoziţiilor art. 329 C.proc.civ. Este evident disconfortul cauzat, respectiv frustrarea pe care orice persoană rezonabilă le-ar încerca într- o continuă şi îndelungată stare de aşteptare, ca instituţiile abilitate să-şi îndeplinească obligaţiile, chiar şi după apariţia unei legi menite să rezolve temporizările şi discontinuităţile în procedura de stabilire a unor măsuri reparatorii.
Prin urmare, apreciază că se impune acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral pretins de reclamantă.
În ceea ce priveşte evaluarea prejudiciului, constată că, în concret, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se de către instanţa de judecată prin apreciere, în funcţie de consecinţele negative produse asupra celui în cauză în plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, efectul produs asupra situaţiei sociale, familiale şi profesionale. Desigur, toate aceste criterii trebuie subordonate unei aprecieri rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, fără la conduce la o îmbogăţire nejustificată a celui în cauză..
Curtea va avea în vedere perioada de timp scursă de la data formulării notificării, respectiv aproximativ 27 de ani, faptul că, date fiind atribuţiile Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, notificarea nu a fost soluţionată definitiv nici în prezent şi lipsa unor măsuri concrete luate de către entităţile învestite pentru a accelera procedura, de natură să accentueze sentimentul de frustrare prezumat.
Faţă de criteriile expuse anterior, apreciază că suma de 5000 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului efectiv produs.
Reţine, de asemenea, că, potrivit art. 1382 C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.
În consecinţă, va admite apelul declarat de apelanta – reclamantă … împotriva împotriva sentinţei civile nr. …, pronunţate de Tribunalul … în dosarul nr. …, va schimba, în parte, sentinţa contestată şi, în consecinţă, le va obliga pe pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar … şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar … către reclamanta … la plata, în solidar, a sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale.
Cu referire la apelul declarat de apelanta – pârâtă Comisia Judeţeană de Fond Funciar …, Curtea reţine că, potrivit art. 454 C.proc.civ., pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. a C.civ., de asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgenţă;
Faţă de scopul declarat al Legii nr. 165/2013, respectiv finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Curtea reţine că termenele instituite prin lege în vederea realizării acestui scop sunt termene imperative care au în vedere menţinerea justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii, conform principiului indicat de art. 2 alin. 1 lit. d din acelaşi act normativ.
Prin urmare, se poate concluziona că obligaţia instituită în sarcina entităţilor indicate de lege, nu pot fi executate în mod util, cu respectarea principiului menţionat, decât în termenele imperative prevăzute în mod expres, respectiv într-un termen rezonabil care, faţă de perioada de inacţiune constatată, în mod evident, a fost depăşit.
Totodată, reţine că, faţă de dispoziţiile art. 1523 alin. 1 lit. a teza a doua C.civ., debitorul, în speţă Comisia Judeţeană de Fond Funciar … nu a executat obligaţia sa într-un termen rezonabil, deşi exista urgenţă pentru realizarea obiectivelor indicate de Legea nr. 165/2013.
Astfel, constată că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, apelanta – pârâtă era de drept în întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiei de a soluţiona în mod efectiv dosarul administrativ.
Pe de altă parte, potrivit Deciziei nr. 21/2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, pârâtul nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată în situaţia în care obiectul acţiunii îl reprezintă un litigiu din categoria celor nesusceptibile de procedura punerii în întârziere sau un litigiu în care hotărârea nu se poate pronunţa doar pe baza recunoaşterii pârâtului.
Potrivit considerentelor deciziei menționate, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 454 C.proc.civ., este necesară şi întrunirea condiţiei pozitive ca hotărârea ce va fi pronunţată în cauză să poată fi dată doar pe baza recunoaşterii pârâtului, adică poziţia procesuală a acestei părţi să aibă un efect util, în sensul de a fi aptă să conducă, prin ea însăşi, la soluţionarea rapidă a litigiului, fără administrarea altor probe.
Or, hotărârea în cauză nu putea fi pronunţată exclusiv în baza recunoaşterii pârâtei, fiind necesară raportarea la procedura prevăzută de lege privind înaintarea dosarului către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
Prin urmare, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – pârâtă Comisia Judeţeană de Fond Funciar … împotriva sentinţei civile nr. …, pronunţate de Tribunalul …, în dosarul nr. …
Date fiind considerentele de mai sus, constatând că, în speţă, au fost admise capete de cerere formulate, temeiul art. 453 alin. 1 şi alin. 2 C.proc.civ., le va obliga pe pârâte, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 1268/12.08.2024 (f. 58). În acest context, reţine că, în concret, complexitatea şi volumul muncii avocatului ales au fost aceleaşi, indiferent de suma acordată cu titlu de daune morale, nefiind necesară redimensionarea acestuia.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.
Va înlătura orice dispoziţii contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 482 C.proc.civ., raportat la art. 453 C.proc.civ., le va obliga pe intimatele – pârâte, ca părţi căzute în pretenţii, la plata către apelanta – reclamantă … a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, conform chitanţei nr. 1912/26.02.2025 (f. 34) şi extrasului de cont din data de 16.01.2025 (f. 50), respectiv 1500 lei pentru combaterea apelurilor părţilor adverse şi 1500 lei pentru admiterea apelului declarat de apelanta – reclamantă.
(decizie rezumată de judecător Răzvan DICU)