Răspunderea patrimonială a salariatului

În cauză, prin contractul individual de muncă, salariatul s-a obligat să presteze activitate începând cu 1.04.2025. La data de 30.04.2024 salariatul şi-a prezentat demisia angajatorului, iar acesta a acceptat-o cu renunţarea la termenul de preaviz.

Salariatul răspunde pentru prejudiciul cauzat angajatorului său, respectiv costul biletului de avion (pentru a se prezenta la locul de muncă) şi costurile pentru avizul psihologic, întrucât aceste cheltuieli erau deja efectuate la data la care salariatul şi-a dat demisia.

 

Decizia civilă nr. 249/10.04.2025 a Curţii de Apel Galaţi

 

Prin sentinţa civilă nr. (…) pronunţată de Tribunalul Brăila a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC (…) SRL, în contradictoriu cu pârâtul (…).

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 947 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata dobândii legale penalizatoare începând cu data introducerii acţiunii, 25.06.2024, până la data plăţii efective a debitului.

A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

A fost respinsă cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de (…), sub nr. (…), reclamanta SC (…) S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul (…), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 947 lei cu titlu de despăgubire, sumă actualizată cu indicele de inflație şi dobânda legală, începând cu data depunerii cererii și până la plata efectivă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul individual de muncă nr.(…)/29.03.2024, pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.04.2024, prin care se obligă să îi achite un salariu de 3300 lei brut /lună pentru activitatea desfășurată de salariat la bordul navei ce aparține partenerului său contractual, locul de muncă fiind într-o ţară membră UE.

De asemenea, reclamanta a menţionat că a încheiat cu pârâtul şi contractul de îmbarcare înregistrat la nr. 1032/25.04.2024, cu începere din data de 10.05.2024, prin care se obligă să-i achite indemnizaţia de ambarcare de 2505 euro/lună lucrată, în schimbul desfăşurării activităţii de marinar, pe nava …

A precizat că, contractul de ambarcare este încheiat în temeiul art.3 alin.3 din Hotărârea nr. 83/2003, privind autorizarea societăților comerciale care prestează servicii de selecție și plasare a personalului navigant maritim sau fluvial pe nave care arborează pavilion român ori străin, precum şi instituirea unor măsuri de securitate financiară în caz de abandonare a acestuia în afara României.

A arătat că la data de 21 aprilie 2024 salariatul a luat la cunoștință, i s-au predat şi a semnat următoarele acte: informare conform art. 17 din Codul muncii cu privire la clauzele generale ale CIM, fişa postului privind sănătatea şi securitatea în muncă, fişa postului anexă la CIM, acord de prelucrare date cu caracter personal, informaţii despre cardul european de sănătate, act adiţional prin care părţile au convenit că salariatul va presta atribuţiile de muncă la bordul navei …, informaţii utile la ambarcare.

Cu privire la modul de executare al celor două contracte, reclamanta a arătat că se încheie cele două contracte, se achiziționează bilete de avion dus-întors, se cumpără biletele de transfer de la domiciliul angajatului la aeroport; angajatul pleacă la navă, se deplasează cu avionul, se prezintă la bordul navei, efectuează serviciul la bordul navei timp de 28/30/31/zile şi următoarele 28/30/31 de zile stă în țară.

A arătat că a cumpărat biletul de avion cu plecare în data de 09.05.2024 spre Br… (aeroportul Charleroi) pentru care a plătit suma de 897 lei, conform extrasului de cont, şi s-a achitat costul consultului şi eliberării avizului psihologic pentru muncă în străinătate (50 lei) la Cabinet individual de psihologie …, conform facturii şi extrasului de cont.

A precizat că, urmare cererii de demisie depusă de pârât la data de 30.04.2024, a emis decizia nr.1099 de încetare a contractului individual de muncă, conform art.81 alin.7 din Codul Muncii.

A considerat că izvorul obligației pârâtului de acoperire a prejudiciului suferit este contractul individual de muncă şi contractul de ambarcare şi temeiul de drept este răspunderea salariatului pentru prejudicii aduse angajatorului, conform art. 254 Codul muncii.

Din interpretarea acestor norme juridice, a rezultat că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe: să existe o fapta ilicită a salariatului, faptă constând în încălcarea atribuțiilor, sarcinilor sau obligațiilor de serviciu; fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, chiar și sub forma celei mai simple culpe; fapta salariatului este săvârșită cu vinovăție deoarece acesta nu a invocat nicio cauză de împiedicare de continuare a activității la locul de muncă, să existe un prejudiciu material suferit de angajator. Prejudiciul suferit de angajator este cheltuiala făcută pentru transportul la locul de muncă, să existe legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Există legătură de cauzalitate: sumele cheltuite pentru deplasarea acestuia în condiţiile în care contractul de muncă a fost întrerupt fără motiv.

În drept, a invocat dispozițiile art. 254 Codul muncii și art. 453 Cod procedură civilă.

În probaţiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că a încheiat cu reclamanta contractul individual de muncă înregistrat în REVISAL sub nr. (…)/29.03.2024, pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.04.2024, urmând să exercite meseria de marinar fluvial la bordul navei.

Ulterior, a încheiat şi contractul de ambarcare nr.1032/25.04.2024, prin care s-a stabilit că va servi la bordul navei …, în calitate de marinar, începând cu data de 10.05.2024.

A precizat că din motive obiective, la data de 30.04.2024, a comunicat angajatorului demisia, iar prin Decizia nr. 1099/30.04.2024 i-a încetat la aceeași dată contractul individual de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 81 alin. 7 din Codul Muncii.

A solicitat instanței să constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale întrucât nu există fapta sa ilicită.

A recunoscut că potrivit dispozițiilor art. 6.1 din contractul de ambarcare nr. 1032/25.04.2024, în cazul în care membrul echipajului nu începe munca în ziua menționată, din motive neîntemeiate, va suporta costurile aferente deplasării acestuia către locul de îmbarcare, însă decizia de încetarea a raporturilor de muncă a fost emisă la data de 30.04.2024, cu 9 zile înainte de data efectuării zborului și nu conține nicio mențiune referitoare la perioada de preaviz, deși în contractul individual de muncă, la art. 16 alin. 2, este reglementată o perioadă de 20 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de execuție, de unde rezultă că angajatorul a renunțat total la termenul respectiv.

A considerat că nu se poate susține că în cauză demisia sa a constituit motiv neîntemeiat pentru a-i putea fi solicitată contravaloarea costurilor aferente deplasării către locul de îmbarcare şi consultul și eliberarea avizului psihologic pentru muncă în străinătate.

Mai mult, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 6.8 din contractul de ambarcare nr. 1032/25.04.2024, transportul/cheltuielile referitoare la transportul membrilor echipajului – către navă și de la navă – sunt asigurate de către societatea armatoare și doar în cazul unei atitudini la bordul navei ce va duce la rezilierea contractului de ambarcare, membrul echipajului va suporta necondiționat costurile aferente deplasării acestuia către locul de îmbarcare etc.

În ipoteza în care s-ar reține că există fapta sa culpabilă, a solicitat instanței să constate că poate fi reținut ca prejudiciu suferit de angajator doar taxa plătită companiei de zbor pentru schimbarea numelui pasagerului, întrucât biletul de avion a fost utilizat de un alt marinar, numitul CB.

În drept, şi-a întemeiat susţinerile pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

În susținerea apărării a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.

Sub aspect probatoriu, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Între reclamanta (…) SRL, în calitate de angajator, şi pârâtul (…), în calitate de salariat, în funcţia de marinar fluvial, a fost încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 8219/29.03.2024, cu începerea activităţii din data de 01.04.2024. Locul desfăşurării activităţii menţionat în contract este la bordul navei aparţinând partenerului contractual din ţările membre ale Uniunii Europene, iar salariatul va beneficia de asigurarea/ decontarea transportului de către angajator (după caz).

La data de 25.04.2024, între SC (…) SRL,  „managerul navei”, în numele proprietarilor / managerilor navei … şi pârâtul (…), în calitate de „membru al echipajului”, s-a încheiat, începând cu data de 10.05.2024, pe durată nedeterminată, contractul de ambarcare nr.1032/25.04.2024 f.29.

În vederea asigurării transportului pârâtului la locul de muncă, acolo unde se afla nava, în vederea începerii activităţii, reclamanta a achiziţionat pentru pârât biletul de avion (pe ruta Bucureşti  Henri Coandă – Bruxelles, Charleroi), achitând suma de 897 lei.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv factura fiscală, anexă la  factura fiscală, fişa de aptitudini, avizul psihologic (f.42-26), a rezultat că reclamanta a achitat suma de 50 de lei contravaloarea evaluării psihologice a pârâtului şi obţinerea avizului psihologic în vederea desfăşurării activităţii.

Contractul individual de muncă  încheiat între părţi a încetat la data de 30.04.2024  prin demisia salariatului, astfel cum rezultă din decizia nr.1099 din 30.04.2024, emisă de angajator.

Întrucât reclamanta a menţionat chiar pe demisia pârâtului că este de acord şi a emis şi decizia nr. 1099 din 30.04.2024 în care menţionează data încetării raporturilor de muncă ca fiind 30.04.2024 (data demisiei şi data începând cu care pârâtul a solicitat aprobarea demisiei), a rezultat că angajatorul a renunţat la termenul de preaviz reglementat de disp. art. 81 alin.1 Codul muncii, dar condiţionat de plata biletului cumpărat de societate pentru „sign on Casa Nova”, menţionând expres acest fapt pe demisia pârâtului.

Potrivit dispoziţiilor art.254 din Codul Muncii, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale.

Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia (culpa) salariatului.

Tribunalul a constatat că pârâtul a fost angajatul reclamantei în funcţia de marinar fluvial în baza contractului individual de muncă şi, în vederea desfăşurării activităţii, a achitat  pentru acesta contravaloarea biletului de avion şi a consultaţiei pentru emiterea avizului psihologic.

Întrucât contractul de muncă a încetat intempestiv, înainte ca pârâtul să îşi înceapă activitatea, prin demisia acestuia, fără termen de preaviz, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, culpa pârâtului pentru producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei aparţinând  acestuia.

Faptul că reclamanta a renunţat la termenul de preaviz, fiind de acord cu demisia pârâtului în aceste condiţii, nu înlătură răspunderea salariatului de a repara prejudiciul produs angajatorului cauzat de încetarea intempestivă a raporturilor de muncă.

În ceea ce priveşte apărările formulate de pârât în cauză, instanţa le-a înlăturat ca nefondate, întrucât nu s-a putut reţine faptul că biletul achiziţionat pentru deplasarea pârâtului (…) a fost utilizat de numitul (…), angajat al aceleiaşi societăţi, în condiţiile în care biletul de avion menţiona numele pasagerului şi nu rezultă din acte că (…) a folosit acelaşi bilet de avion. Nu rezultă că din actele ataşate întâmpinării că check-inul a fost finalizat şi nici că este vorba despre aceeaşi cursă, având în vedere că în aceeaşi zi pot exista mai multe curse operate de aceeaşi companie de zbor, la diferite ore.

În ceea ce priveşte disp. art. 6.8 din contractul de ambarcare, invocate de către pârât, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză, având în vedere că reclamanta a făcut dovada achitării costurilor biletului de avion şi cele pentru avizul psihologic, iar faptul generator al prejudiciului reclamantei invocat de reclamantă a fost demisia pârâtului înainte de începerea activităţii, iar nu atitudinea pârâtului la bordul navei.

Faţă de toate aceste considerente, Tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă privind obligarea pârâtului la plata sumei de 947 lei, cu titlu de despăgubiri constând în contravaloarea unui bilet de avion (897 lei) şi costul consultului şi eliberării avizului psihologic pentru muncă în străinătate (50 lei).

În ceea ce  priveşte obligarea pârâtului la plata despăgubirilor actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, tribunalul a reţinut incidenţa disp. art.1531 şi  art.1535 Cod civil.

Prin urmare, dacă actualizarea sumelor cu rata inflaţiei se cuvine ca efect al respectării dreptului creditorului de a obţine repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neexecutarea unei obligaţii, dobânda legală reprezintă daunele moratorii cuvenite pentru neexecutarea la scadenţă a unei obligaţii de plată.

S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada acestora, fiind depusă la dosar doar factura fiscală emisă de cabinet de avocat pe numele reclamantei, fără însă a se face dovada că suma facturată a şi fost achitată.

În temeiul disp.art.453 Cod procedură civilă s-a respins cererea pârâtului privind  obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere  soluţia ce  a fost pronunţată în cauză, constatând totodată că nici nu s-a făcut dovada unor asemenea cheltuieli.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul (…), solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului, respectiv nu există fapta ilicită. Angajatorul a renunțat total la termenul de preaviz, astfel că demisia pârâtului nu a constituit un motiv neîntemeiat pentru care nu a început munca, în sensul art. 6.1 din contractul de îmbarcare.

Potrivit art. 6.8 din același contract, transportul/cheltuielile de transport către navă sunt suportate de societatea armatoare.

Aceleași argumente sunt valabile și pentru solicitarea de obligare la plata consultului și eliberării avizului psihologic.

În ipoteza în care s-ar reține fapta culpabilă a salariatului, nu poate fi reținut ca prejudiciu decât taxa plătită companiei de zbor pentru schimbarea numelui pasagerului, întrucât biletul de avion a fost utilizat de un alt marinar.

În drept, a invocat art. 466 cod de procedură civilă, art. 271 alin. 2 ind. 1 din legea 53/2003.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate în cererea de apel și a dispozițiilor art.476 Cod proc.civ., Curtea constată că apelul este nefondat.

Potrivit precizărilor reclamantei, acțiunea a fost întemeiată pe existența contractului individual de muncă, și nu pe contractul de ambarcare. Așa cum a reținut prima instanță, potrivit dispoziţiilor art.254 din Codul Muncii, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale.

În cauză, prin contractul individual de muncă, apelantul pârât s-a obligat să presteze activitate începând cu data de 01.04.2024. Salariatul urma să se prezinte la bordul navei și, în acest scop, angajatorul a achiziționat pentru pârâtul apelant biletul de avion și a achitat costuri pentru avizul psihologic, aspecte care au fost aduse la cunoștința pârâtului. Anterior datei stabilite pentru deplasare, respectiv la data de 30.04.2024, pârâtul a înaintat o cerere de demisie, începând chiar cu data de 30.04.2024. Demisia a fost acceptată, angajatorul renunțând la termenul de preaviz, contractul de muncă încetând la data solicitată de salariat. Prin urmare, prin fapta sa de a nu mai efectua deplasarea a produs angajatorului un prejudiciu, constând în cheltuielile pe care le-a efectuat pentru ca salariatul să-și desfășoare activitatea. Fapta salariatului este culpabilă, întrucât el singur a ales să-și prezinte demisia, fără a invoca niciun alt motiv de neîndeplinire a obligațiilor asumate de angajator. Nu are relevanță în acest plan împrejurarea că angajatorul a renunțat la termenul de preaviz, acesta fiind un termen reglementat în favoarea angajatorului, de vreme ce salariatul însuși a cerut ca încetarea să aibă loc la data depunerii cererii. Producerea acestui prejudiciu este imputabilă salariatului, care cunoștea care au fost cheltuielile efectuate de angajator. De asemenea, pârâtului i s-a adus la cunoștință, încă de la momentul luării la cunoștință despre demisie de existența prejudiciului.

În ceea ce privește întinderea acestui prejudiciu, angajatorul a depus dovezile din care rezultă costul biletului. În măsura în care apelantul a afirmat că angajatorul a schimbat numele titularului biletului, în schimbul unei taxe, avea obligația să dovedească acest aspect. Existența documentelor de la filele 60-61 din dosarul de fond, simple copii, nu dovedește susținerea apelantului. Sunt doar câteva elemente comune între biletul pârâtului și înscrisurile depuse de acesta, respectiv numărul locului, codul de confirmare, ceea ce nu reprezintă o dovadă certă că biletul achiziționat pentru reclamant a fost utilizat de un alt salariat. De asemenea, apelantul avea obligația procedurală să dovedească dacă o astfel de operațiune era permisă de compania de zbor, precum și costul acesteia.

Sentința fiind legală și temeinică, iar motivele de apel neîntemeiate, în baza art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

În baza art. 453 cod de procedură civilă, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței aflate la fila 18 din dosar.

(decizie rezumată de judecător Alina SAVIN)

Scroll to Top