În cauză, fără a înlătura responsabilitatea beneficiarului în respectarea obligației de implementare a proiectului cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu prevederile contractului de finanțare, Curtea reține că, în contextul factual, măsura administrativă dispusă de autoritatea emitentă are caracter excesiv, disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit.
Așa cum a reținut și instanța de fond, pe durata de implementare a proiectului a fost declarată atât starea de urgență cât și starea de alertă, iar singura nerespectare a prevederilor contractuale imputată de A.F.I.R. este aceea a stabilirii, cu întârziere, a domiciliului beneficiarului fără a se reține nerespectarea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri sau alte nereguli în legătură cu destinația sumelor acordate.
Recurenta pârâtă nu a aplicat principiului proporționalității, conform art. 2 lit. n) din OUG nr. 66/2011, în condițiile în care exista atât cadru legal cât și contractual pentru aplicarea acestui principiu rezultat din dispozițiile art. 3 alin. (5) din Anexa I la Contractul de finanțare nr. C care face referire la proporționalitatea dintre obiectivele nerealizate din Planul de afaceri și recuperarea parțială a sprijinului financiar.
În ceea ce privește ultimul alineat al art. 3 alin. (5) din Anexa I la Contractul de finanțare nr. C acesta se referă la doar la neîndeplinirea condiției privind stabilirea domiciliului, ci și la stabilirea sediului social și a locului de muncă în termenul stabilit de 33/57 luni.
De asemenea măsura rezilierii contractului de finanțare, recuperarea primei tranșe de plată și refuzul plății cererii de plată II final pentru motivul invocat nu este proporțională și raportat la faptul că nu a fost prejudiciat bugetul de stat sau al U.E., deoarece sumele acordate au fost utilizate în scopul pentru care au fost acordate.
Decizia nr. 275 din data de 11.04.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentința civilă nr. 409/03.09.2024, Tribunalul G a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G E – I.I. în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. – AFIR, M.A.D.R. – A.F.I.R – CR FIR … și M.A.D.R. – A.F.I.R. – OJFIR G, având ca obiect anulare act administrativ. A anulat Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare … din 24.08.2022 și actele administrative subsecvente și a exonerat reclamanta de la plata sumelor.
În motivarea sentinței Tribunalul G a reținut următoarele: „Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului G sub numărul …/121/2023, la data de 18.04.2023, reclamanta G E – I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. – AFIR, M.A.D.R. – A.F.I.R – CRFIR … și M.A.D.R. – A.F.I.R. – OJFIR G, anularea actului administrativ.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în data de 29.05.2019, în calitate de Beneficiar, a încheiat Contractul de finanțare nr. C cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), în calitate de Autoritate Contractantă. Obiectul contractului l-a reprezentat acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare denumită „Instalarea tânărului fermier G E ca șef de exploatație agricolă în comuna N, jud. G”.
Conform art. 3 din contract, sprijinul financiar nerambursabil sub forma primei de instalare pentru tinerii fermieri a fost în cuantum de maximum 33.000 euro, echivalentul a maximum 153.895,50 lei.
Încheierea contractului de finanțare a fost precedată de întocmirea de către întreprindere a unui Plan de Afaceri.
În conformitate cu prevederile contractuale, (art. 4) a depus cererea de plată aferentă tranșei I, cerere de plată care reprezenta 75% din valoarea contractului. Ca urmare a verificării conformității acestei cereri de către Autoritatea Contractantă a fost realizată plata tranșei I, respectiv 115.421,62 lei.
Contractul de finanțare a făcut obiectul unor modificări, în sensul că s-a aprobat prelungirea perioadei de implementare a proiectului și a depunerii ultimei tranșe de plată cu 60 de zile, fără modificarea perioadei de execuție. Totodată, s-a aprobat modificarea adresei de domiciliu a beneficiarului G E.
În data de 01.05.2022 a depus Dosarul cererii de plată cu privire la tranșa a II-a din contract, iar în data de 05.05.2022 reprezentanții OJFIR G au realizat vizita în teren la locul investiției, control în urma căruia a fost întocmit Raportul de control la locul investiției, concluziile echipei de control fiind că obiectivele au fost îndeplinite.
Prin Notificarea cu privire la refuzul plății emisă de OJFIR G sub nr. …/16.05.2022 cererea de plată aferentă tranșei a II-a fost declarată neeligibilă, împotriva acestei Notificări formulând contestație.
După cum rezultă din Proiectul de proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 11.08.2022, OJFIR G a transmis contestația la CRFIR C, iar prin adresa nr. …/07.07.2022 CRFIR C a menținut neeligibilitatea cererii de plată aferentă tranșei a II-a.
Proiectul de proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat a fost încheiat la data de 11.08.2022, iar față de concluziile acestuia a formulat punct de vedere, (anexele 9 -10).
Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în formă finală a fost încheiat la data de 24.08.2022 fiind înregistrat sub nr. ….
Împotriva acestui act administrativ a formulat contestație, iar prin Decizia de soluționare a Contestației nr. AFIR …/24.10.2022 contestația a fost respinsă.
Planul de afaceri prevedea îndeplinirea unui număr de 4 obiective, dintre care 2 erau obiective obligatorii, iar celelalte 2, obiective suplimentare, fiecare obiectiv având o pondere de 25%.
Motivele pentru care a fost respinsă cererea de plată a tranșei a II-a și s-a dispus restituirea sumei de 115.421,62 lei reprezentând tranșa I de plată, inclusiv a dobânzii/accesoriilor aferente acestei sume, au constat în neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, în sensul că „Beneficiarul nu și-a stabilit domiciliul în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă în termen de 33 luni de la semnarea contractului de finanțare și nerealizarea obiectivului privind stabilirea domiciliului în termen de 33 luni de la semnarea contractului de finanțare.
Conform art. 2 alin. 1 din Contractul de finanțare: „Durata de execuție a Contractului de finanțare este de maximum 36 de luni și cuprinde durata de realizare efectivă a investiției și implementare a proiectului la care se adaugă termenul de maxim 90 de zile calendaristice pentru efectuarea ultimei plăți.
Durata de realizare a investiției și implementare a proiectului este de maxim 33 de luni de la semnarea contractului și reprezintă termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată.”
Articolul 4 din Contractul de finanțare, care reglementează modalitatea de plată prevede că „prima cerere de plată care reprezintă 75% din valoarea finanțării se depune în termen de 30 de zile de la data semnării contractului, iar cea de a doua cerere de plată se depune în termen de maximum 33 de luni de la data semnării contractului.”
Prin Nota de aprobare privind modificarea contractului de finanțare înregistrată la OJFIR G sub nr. …/03.03.2022 s-a aprobat prelungirea perioadei de implementare a proiectului și a depunerii ultimei tranșe de plată cu 60 de zile, respectiv până la data de 28.04.2022.
Potrivit prevederilor din Contractul de finanțare „Beneficiarul avea obligația ca în termen de 9 de luni de la semnarea contractului să-și stabilească sediul social în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă. Nerespectarea acestei condiții privind stabilirea domiciliului și a sediului social în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă, în termen de 9 luni și îndeplinirea acestei condiții până la sfârșitul perioadei de implementare de maximum 33/57 luni, respectiv înainte de împlinirea termenului de depunere a celei de-a doua tranşe de plată, atrage recuperarea parțială a sprijinului financiar, respectiv proporțional cu obiectivele nerealizate din Planul de afaceri, raportat la procentul de nerealizare al obiectivelor în cauză.
Din coroborarea clauzelor contractuale rezultă că termenul de 33 luni de la semnarea contractului în care trebuia schimbat domiciliul este identic cu termenul de 33 luni de implementare a proiectului.
Or, în condițiile în care perioada de implementare a proiectului și a depunerii ultimei tranșe de plată s-a prelungit până la data de 28.04.2022, în condițiile în care domiciliul a fost stabilit în UAT N la data de 28.04.2024 rezultă că actele contestate sunt nelegale, fiind încălcat principiul proporționalității.
Autoritatea Contractantă avea cunoștință de schimbarea domiciliului la data de 28.04.2024, la data realizării controlului la locul investiției realizat la data de 05.05.2022.
Întreaga construcție legislativă, transpusă și în clauzele contractului de finanțare are în vedere principiul proporționalității.
Importanța pe care o acordă legiuitorul respectării acestui principiu reiese inclusiv din preambulul O.U.G. nr. 66/2011, în cuprinsul căruia se reține necesitatea implementării principiului proporționalității, în absența căruia au fost deja și pot fi în continuare stabilite debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, inclusiv a instituțiilor publice.
Or, în condițiile în care toate obiectivele stabilite prin Planul de afaceri au fost îndeplinite, cu excepția unui obiectiv care a fost realizat cu întârziere, rezultă că măsura retragerii întregului sprijin acordat și rezilierea contractului de finanțare nu este fundamentată pe o analiză a tuturor obligațiilor/obiectivelor asumate prin intermediul Planului de afaceri.
Și prin raportare la normele de drept substanțial rezultă că măsura rezilierii contractului cu consecința restituirii finanțării acordate este nelegală în condițiile în care potrivit art. 1551 Cod Civil creditorul are dreptul la reziliere chiar dacă neexecutarea este de mică însemnătate, însă are un caracter repetat. Orice stipulație contrară este nescrisă.
Prin urmare acest principiu pretinde ca orice măsură luată de o autoritate cu atribuții de control să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile din cerere.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 50 lei, conform art.16 lit. a) Cod proc. fisc.
Prin Întâmpinarea, din data de 24.11.2023, pârâta a solicitat respingerea cererii.
Pârâta a arătat, în esență, că în data de 29.05.2019 între AFIR și G E II a fost încheiat Contractul de finanțare nr. C. Obiectul contractului fiind acordarea unei finanțări nerambursabile sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 33.000, echivalentul a maximum 153.895,50 lei pentru proiectul „Instalarea tânărului fermier G E ca șef de exploatație agricolă în comuna N, județul G”.
În data de 02.07.2019 beneficiarul a încasat tranșa 1 de plată în valoare de 115.421,62 lei echivalentul a 24.750,00 euro conform OP nr. … și OP nr. …
Conform Notei explicative privind modificarea Contractului de Finanțare înregistrată la OJFIR G cu nr. …/28.02.2022 beneficiarul a solicitat prelungirea cu 60 de zile a duratei de implementare a proiectului de la data limită de 28.02.2022 până la 28.04.2022 în vederea obținerii avizului final de la Agenția pentru Protecția Mediului G.
Prin Nota de aprobare nr. …/03.03.2022, instituția a aprobat prelungirea perioadei de implementare a proiectului pentru depunerea ultimei tranșe de plată cu 60 de zile respectiv până la data de 28.04.2022, în vederea obținerii avizului final de la Agenția pentru Protecția Mediului.
De asemenea, s-a aprobat modificarea adresei de domiciliu a reprezentantului legal de proiect.
În data de 28.04.2022 a fost înregistrată solicitarea beneficiarului pentru modificarea Contractului de finanțare, având ca obiect modificarea Planului de cultură și a acțiunilor necesare pentru realizarea obiectivelor suplimentare (adăugarea unui obiectiv suplimentar). A fost aprobată modificarea Planului de cultură și s-a respins solicitarea de modificare a acțiunilor necesare pentru realizarea obiectivelor suplimentare.
Beneficiarul a fost notificat în ziua imediat următoare expirării termenului final de depunere dosar cerere de plată tranșa 2 (termen 28.04.2022). Acesta a depus cererea de plată tranșa 2 în data de 02.05.2022 în aplicația OneDrive, iar la data de 04.05.2022 au fost demarate verificările.
În data de 13.05.2022 cererea de plată tranșă 2 a fost declarată neeligibilă, pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate EG11(5) și EG15(9), respectiv neîndeplinirea obiectivului obligatoriu privind stabilirea domiciliului în termenul de 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare. A fost notificat beneficiarul cu privire la refuzul plății.
Beneficiarul a depus contestație, iar aceasta a fost respinsă prin adresa nr. …/07.07.2022. Ulterior, a fost emis Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. …/24.08.2022 dispus și recuperarea primei tranșe de plata în valoare de 115.421,62 lei.
Împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. …/24.08.2022, beneficiarul a formulat contestația înregistrată la AFIR cu nr. …/23.09.2022, prin care s-a invocat netemeinicia și nelegalitatea constatărilor din acest act administrativ de control.
Prin Decizia de soluționare a contestației beneficiarului nr. …/24.10.2022 a fost respinsă contestația formulată de reclamantă.
În raport cu aspectele invocate de reclamantă, a reliefat faptul că aceasta, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu indică nicio împrejurare de natură să atragă nulitatea actelor administrative atacate ori vreo îndoială asupra legalității acestor acte administrative.
Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către toți solicitanții și beneficiarii de fonduri europene.
Conform Manualului de procedură pentru implementare, se poate solicita prelungirea termenului de depunere a dosarului cererii de plată peste termenul maxim de 33 de luni prevăzut în contractual de finanțare, în cazul submăsurilor 6.1 și 6.3, cu încadrarea în termenul maxim de 36 luni, fiind detaliate condițiile pentru care se poate solicita și aproba prelungirea termenului de depunere a dosarului cererii de plată peste termenul maxim de 33 de luni.
În data de 28.02.2022 a fost înregistrată la OJFIR G, sub nr. …, solicitarea beneficiarului pentru „prelungirea cu 60 de zile a duratei de implementare a proiectului, de la data limita de 28.02.2022 până la 28.04.2022, în vederea obținerii avizului final de la Agenția pentru Protecția Mediului G și depunerea tranșei de plata nr. 2”.
În acord cu prevederile Manualului de procedură pentru implementare, s-a aprobat prelungirea perioadei de implementare a proiectului pentru depunerea ultimei tranșe de plată cu 60 de zile, fără modificarea perioadei de execuție și s-a menționat noul termen pentru depunerea cererii de plată tranșa 2, ca fiind 28.04.2022.
Prelungirea termenului de depunere a dosarului cererii de plată peste termenul de maxim 33 luni se poate face doar pentru obținerea unor documente emise de alte instituții așa cu sunt descrise în Manualul de procedură și pentru depunerea tranșei 2 de plată (finală), iar îndeplinirea acțiunilor și obiectivelor din planul de afaceri trebuiau realizate în termenul de implementare de 33 de luni.
Potrivit art. 3 (5) din Anexa 1 – Prevederi generale la Contractul de Finanțare nr. C ,,în termen de 9 luni de la data semnării Contractului de Finanțare cu Autoritatea Contractantă, „Beneficiarul se obligă să își stabilească domiciliul și sediul social în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă. Nerespectarea acestei condiții privind stabilirea domiciliului și a sediului social în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă, în termenul de 9 luni și îndeplinirea acestei condiții până la sfârșitul perioadei de implementare de maximum 33/57 luni, respectiv înainte de împlinirea termenului de depunere a celei de-a doua tranșe de plată, atrage recuperarea parțială a sprijinului financiar, respectiv proporțional cu obiectivele nerealizate din Planul de afaceri, raportat la procentul de nerealizare al obiectivelor în cauză. În cazul neîndeplinirii condiției privind stabilirea domiciliului, a sediului social, și al locului de muncă în termenul de 33/57 de luni, nu se va acorda sprijinul financiar aferent celei de-a doua tranșe de plată și se va recupera integral sprijinul financiar plătit la prima tranșă de plată”.
Reprezentantul legal și-a stabilit domiciliul în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă la data de 28.04.2022, după împlinirea termenului de maximum 33 luni-28.02.2022.
Prin nota de aprobare nr. …/04.05.2022 s-a luat act de schimbare datelor de identificare ale reprezentantului legal prevăzute în contractul de finanțare nr. C…/29.05.20219, respectiv schimbarea adresei de domiciliu.
Având în vedere cele menționate mai sus, cererea de plată tranșa 2 (finală) a fost declarată neeligibilă pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate EG11 (5) și EG15 (9), respectiv neîndeplinirea obiectivului obligatoriu privind stabilirea domiciliului în termenul de 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare.
Întrucât instalarea nu a fost realizată până la finalizarea perioadei de implementare a proiectului (28.02.2022), în conformitate cu prevederile din contractul de finanțare, AFIR a procedat la refuzul la plată al tranșei a II-a și la recuperarea primei tranșe acordată în baza contractului de finanțare încheiat între părți.
Mai mult, Autoritatea Contractantă avea cunoștință de schimbarea domiciliului la data de 28.04.2024, la data realizării controlului la locul investiției realizat la data de 05.05.2022
Raportat la susținerile reclamantei precizează că principiul proporționalității a fost respectat de către Autoritatea Contractantă, măsura administrativă adoptată fiind corespunzătoare, necesară și adecvată, având în vedere faptul că părțile au convenit obligativitatea schimbării domiciliului și a sediului social până la finalizarea perioadei de implementare a proiectului (28.02.2022), sub sancțiunea neacordării tranșei a doua și recuperării primei tranșe. Prin urmare, nu există cadru contractual și legal pentru aplicarea principiului proporționalității.
Apreciază că măsura de recuperare a sumelor aferente primei tranșe este legală și fundamentată prin respectarea tuturor clauzelor contractuale și a procedurilor în vigoare.
În drept au fost invocate dispozițiile din cerere.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin Răspunsul la Întâmpinare s-au învederat, în esență, aceleași motive din cererea principală.
Instanța a admis și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că:
În fapt, prin Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. … din 24.08.2022 s-a reținut că beneficiarul nu și-a stabilit domiciliul în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă în termenul de 33 luni de la semnarea contractului de finanțare și nu a realizat obiectivul privind stabilirea domiciliului, nefiind îndeplinite criteriile de eligibilitate EG11(5) și EG15(9).
În drept, potrivit contractului de finanțare din 29.05.2019 a fost acordată către I.I. G E prin reprezentat G E finanțarea proiectului „Instalarea tânărului fermier… în comuna N, Județul G”.
Conform art. 2 din contract „Durata de execuție, respectiv durata de valabilitate a prezentului contract începe la data semnării acestuia de către ambele părți”, „Durata de execuție a contractului de finanțare este de maximum 36 de luni și cuprinde durata de realizare efectivă a investiției și implementare a proiectului la care se adaugă un termen de maximum 90 de zile calendaristice pentru efectuarea ultimei plăți.”, „Durata de realizare a investiției și implementare a proiectului este de maxim 33 de luni de la semnarea contractului și reprezintă termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată”.
Potrivit art. 7 din contract acesta a fost calificat ca fiind un contract administrativ, totodată, fiindu-i aplicabile dispozițiile Codului Civil.
Art. 3 (5) din Anexa I se stabilește „În termen de 9 luni de la data semnării Contractului de Finanțare cu Autoritatea Contractantă, Beneficiarul se obligă să își stabilească domiciliul și sediul social în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă. Nerespectarea acestei condiții privind stabilirea domiciliul și a sediului social în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă, în termenul de 9 luni și îndeplinirea acestei condiții până la sfârșitul perioadei de implementare de maximum 33/57 luni, respectiv înainte de împlinirea termenului de depunere a celei de-a doua tranșe de plată, atrage recuperarea parțială a sprijinului financiar, respectiv proporțional cu obiectivele nerealizate din Planul de afaceri, raportat la procentul de nerealizarea al obiectivelor în cauză”, „În cazul neîndeplinirii condiției privind stabilirea domiciliului, a sediului social, și al locului de muncă în termen de 33/57 de luni, nu se va acorda sprijinul financiar aferent celei de-a doua tranșe de plata și se va recupera integral sprijinul financiar plătit la prima transa de plata”.
Conform art. 9 din contract „Beneficiarul poate solicita modificarea Contractului de Finanțare numai în cursul duratei de execuție a acestuia stabilită prin contract și nu poate avea efect retroactiv”, „Orice amendament al Contractului sau al anexelor sale trebuie făcut în scris printr-un act adițional/notă de aprobare. Actele adiționale vor fi încheiate în aceleași condiții ca și Contractul de finanțare”.
Potrivit art. 2 lit. n) din OUG nr. 66/2011 „principiul proporționalității – orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv”.
Conform art. 17 din OUG nr. 66/2011 „Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia”.
Potrivit Planului de Afaceri – Proiect, rezultă că persoana fizică G.E. avea domiciliul în Municipiul T, Ale. … nr. …, bl. … județul G.
Prin cererea din 25.02.2022 reclamanta a solicitat prelungirea duratei de implementare cu 60 de zile întrucât s-a stabilit starea de urgență și alertă la nivel național datorită apariției infecției cu virusul COVID – 19, implementarea planului de afaceri s-a realizat cu dificultate și întârziere.
Conform Notei de aprobare privind modificarea contractului de finanțare nr. …/04.05.2022 a fost aprobată solicitarea de modificarea adresei de domiciliu a beneficiarului G.E. în sat D, comuna N nr. …
Potrivit C.I., reprezentantul Întreprinderii Individuale și-a modificat domiciliul în sat. D, com. N.
Art. 17 din contract, în partea sa relevantă, stabilește „În accepțiunea prevederilor art. 2 (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, sunt recunoscute cazuri de „forța majoră” și „circumstanțe excepționale” în special următoarele cazuri”.
Potrivit pct.-ului (5) din Preambulul Regulamentului „Pentru a asigura coerența dintre practicile statelor membre și aplicarea armonizată a clauzei de forță majoră de către statele membre, prezentul regulament ar trebui să prevadă, după caz, derogări în cazuri de forță majoră și în circumstanțe excepționale, precum și o listă neexhaustivă de cazuri posibile de forță majoră și de circumstanțe excepționale care trebuie recunoscute de autoritățile naționale competente. Autoritățile respective ar trebui să ia decizii cu privire la cazurile de forță majoră sau la circumstanțele excepționale de la caz la caz, pe baza dovezilor relevante, și aplicând conceptul de forță majoră în contextul dreptului Uniunii în domeniul agricol, inclusiv în lumina jurisprudenței Curții de Justiție” aceasta nu este o normă juridică, însă poate fi utilizată la interpretarea normei juridice ce se regăsește în cadrul Regulamentului.
Conform art. 2 alin. (2) din Regulament „În sensul finanțării, al gestionării și al monitorizării PAC, „forța majoră” și „circumstanțele excepționale” sunt recunoscute, în special, în următoarele cazuri:”.
Data de început a contractului a fost 29.05.2019.
În perioada de executare a acestuia a intervenit Pandemia Sars-Cov-2, însă impactul consecințelor juridice al pandemiei nu trebuie raportat doar la contract, ci și drepturile fiecărei persoane în ce privește restrângerile drepturilor operate ca urmare a declarării stării de urgență, precum și dispozițiile speciale adoptate în această perioadă.
Unele dintre restrângeri privesc chiar dreptul la liberă circulație, deci, inclusiv la dreptul de stabilire, regăsindu-se printre măsuri dispozițiile Ordonanța Militară nr. 3/24.03.2020 prin aceasta s-a interzis circulația tuturor persoanelor în afara locuinței/gospodăriei, cu excepțiile lit. a)-i), însă printre acestea nu se regăsește și deplasarea pentru obținerea unui nou document de identitate.
De altfel, această situație juridică este întărită de art. 12 din Ordonanță „Documentele care expiră pe perioada stării de urgență, eliberate de autoritățile publice, pot fi preschimbate într-un termen de 90 de zile de la data încetării stării de urgență”.
Fără a mai relua celelalte dispoziții legale aplicabile în perioada pandemiei printre care O.M. nr. 2/2020, Decretul prezidențial nr. 195/2020, OUG nr. 29/2020 etc.
În aceste condiții, pe perioada declarării stării de urgență nu exista nicio posibilitate pentru reprezentantul reclamantei să își schimbe adresa de domiciliu. De asemenea, inclusiv activitatea fermierului a fost afectată, situație învederată de reclamantă prin cererea de prelungire, tocmai în baza aceluiași temei faptic și juridic, situație ce a fost recunoscută și acceptată de către autoritate.
Ori, chiar dacă C.I. anterior ar fi fost valabil dincolo de perioada pandemiei sau a expirat în perioada pandemiei, acesta nu putea fi reînnoit ori înlocuit, astfel că pe perioada în care reprezentantul reclamantei nu își putea schimba pe cale oficială adresa de domiciliu, această obligație contractuală era la rândul ei suspendată.
Prin H.G. nr. 171/2022 starea de alertă a fost prelungită cu 30 de zile începând cu data de 07.02.2022
Măsurile juridice au încetat la data de 09.03.2022.
În aceste condiții, ținând cont că actul de identitate nu putea fi preschimbat, din cauza forței majore raportate la această obligație, rezultă că însăși obligația contractuală a fost suspendată pe această perioadă.
Ulterior, înăuntrul termenului de îndeplinire a obligației, respectiv în termenul de implementare, astfel cum acesta a fost prelungit cu perioada de pandemie, reprezentantul reclamantei a efectuat modificarea necesară, domiciliul acesteia fiind la data de 28.04.2022 conform C.I., în comuna N.
În aceste condiții, prin raportare la principiul proporționalității și interpretarea forței majore în concordanță cu dispozițiile și conținutul Regulamentului nr. 1306/2013 nu putea fi constatată existența unei nereguli cu privire la nemodificarea domiciliul.
Modificarea, astfel cum s-a reținut, a fost efectuată înăuntrul termenului stabilit de părți.
Pe cale de consecință, urmează să fie anulate actele administrative de constatare a neregularităților cu privire la reclamantă.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite acțiunea.”
2. AFIR a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 409/03.09.2024 prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.) respectiv a dispozițiilor Legii nr. 24/2000, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.
În motivare, a reluat prezentarea situației de fapt considerând că instanța de fond a încălcat principiul oralității și contradictorialității care guvernează procesul civil, în condițiile în care reclamanta nu a invocat forța majoră ca și cauză exoneratoare de răspundere, instanța nu a pus în discuția părților acest motiv de anulare, iar obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către toți solicitanții și beneficiarii de fonduri europene.
A invocat dispozițiile Secțiunii I din Manualul de procedură pentru implementare și art. 3 alin. (5) din Anexa 1 – Prevederi generale la Contractul de Finanțare nr. C, subliniind că reprezentantul legal și-a stabilit domiciliul în UAT-ul în care este înregistrată exploatația agricolă la data de 28.04.2022, după împlinirea termenului de maximum 33 luni – 28.02.2022. Cererea de plată tranșa 2 (finală) a fost declarată neeligibilă pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate EG11 (5) și EG15(9), respectiv, neîndeplinirea obiectivului obligatoriu privind stabilirea domiciliului în termenul de 33 de luni de la data semnării, contractului de finanțare.
A precizat că, prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat fără obiecțiuni respectarea tuturor angajamentelor asumate prin documentele depuse în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil și a criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri pe toată durata de valabilitate a contractului.
A arătat că întrucât instalarea nu a fost realizată până la finalizarea perioadei de implementare a proiectului (28.02.2022), în conformitate cu Anexa III INSTRUCȚIUNI DE PLATĂ la Contractul de finanțare, AFIR a procedat la refuzul la plată al tranșei a II-a și la recuperarea primei tranșe acordată în baza contractului de finanțare încheiat între părți.
A apreciat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Decretului nr. 195/2020 și ale OUG nr. 29/2020, în condițiile în care a făcut aplicarea acestor dispoziții prin prelungirea termenului de depunere a ultimei tranșe de plată până la 35 de luni de la data semnării Contractului de Finanțare, respectiv până la data de 22.08.2020.
Referitor la forța majoră a invocat prevederile art. 17 din Anexa 1 la Contractul de Finanțare nr. C/29.05.2019, concluzionând că, în vederea stabilirii existenței unui caz de forță majoră, recurenta trebuie să demonstreze împrejurarea de fapt imprevizibilă și de neînlăturat care pune debitorul în imposibilitatea absolută de a-și îndeplini obligațiile asumate, întrucât motivele invocate de reclamant nu reprezintă un caz de forță majoră, nefiind aduse documente justificative emise de autoritățile competente din care să rezulte existența unui caz de forță majoră.
A susținut că forța majoră putea fi invocată până la momentul depunerii tranșei de plată (22.08.2020), iar în acest context recurenta-reclamantă avea obligația de a respecta dispozițiile art. 17 alin. 2) din Anexa 1 la contract, respectiv de a Notifica AFIR cu privire la intervenirea evenimentului care justifică forța majoră în termen de 5 zile de la momentul apariției, și de a justifica documentar existența acestei stări în termen de 15 zile de la data producerii forței majore, obligație care nu a fost îndeplinită.
A arătat că procedura constatării intervenirii forței majore presupunea ca, după Notificarea transmisă de beneficiar prin care se invocă forța majoră, AFIR să realizeze o serie de verificări documentare a stării de fapt invocată, iar neîndeplinirea condițiilor sus arătate are drept consecință suportarea de către beneficiar a tuturor daunelor.
A apreciat ca neîntemeiată, raportat la dispozițiile contractuale, invocarea existenței CAZULUI FORTUIT-COVID, caz fortuit prevăzut în contractul de finanțare, pandemia încadrându-se la motivele de caz fortuit, însă situația expusă nu corespunde definiției noțiunii de „forță majoră”.
A învederat că dreptul Uniunii impune statelor membre obligația de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că acțiunile finanțate din fonduri create cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37). Această obligație este una imperativă, cu atât mai mult cu cât, în cazul folosirii necorespunzătoare a fondurilor europene acordate, statul membru este cel care va răspunde financiar pentru sumele nerecuperată, astfel încât dreptul recunoscut Uniunii de a obține restituirea acestor fonduri să fie efectiv.
A invocat jurisprudența CJUE (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03 punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d’industrie de l’lndre, C- 465/10 punctul 47, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d’industrie de l’lndre, punctul 60), producerea unor nereguli, abateri, fraude cauzează în mod automat un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.
A arătat că, în contextul particular al speței, respectarea tuturor principiilor și regulilor impuse de regulamentele care au stat la baza funcționării programului FEADER, precum și a Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisie și a contractului de finanțare încheiat de autoritatea contractantă cu beneficiarul sunt esențiale pentru desfășurarea programului în conformitate cu obiectivele pe care instituirea acestuia le-a urmărit. Având în vedere aceste obiective, un aspect important este reprezentat de diligența de care trebuie să dea dovadă beneficiarul finanțării. Acesta trebuie să se asigure ca va menține criteriile de eligibilitate pe baza cărora i-a fost acordată finanțarea pe întreaga durată a proiectului și tot el este, în principiu, singurul răspunzător de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. Situațiile contrare reprezintă excepția și trebuie dovedite.
A mai invocat dispozițiile art. 12 alin. 4) din H.G. nr. 226/2015, art. 1 din HG nr. 171/2022 și art. 8 din Ordinul MADR nr. 181/2020, astfel cum a fost completat prin Ordinul MADR nr. 67/2021, concluzionând că este evident faptul că emiterea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat este doar consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, aceasta fiind singura răspunzătoare în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale își rezervă dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat.
Referitor la aprecierea instanței potrivit căreia a fost încălcat principiul proporționalității, a precizat că principiul proporționalității a fost respectat de către Autoritatea Contractantă, măsura administrativă adoptată fiind corespunzătoare, necesară și adecvată, având în vedere faptul că părțile au convenit obligativitatea schimbării domiciliului și a sediului social până la finalizarea perioadei de implementare a proiectului (28.02.2022), sub sancțiunea neacordării tranșei a doua și recuperării primei tranșe.
A concluzionat că nu există cadru contractual și legal pentru aplicarea principiului proporționalității.
3. Legal citată, intimata GE – ÎI nu a formulat întâmpinare.
4. Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurenta-pârâtă și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea apreciază că soluția instanței de fond de admitere a acțiunii reclamantei este corectă însă doar pentru o parte din considerentele reținute de instanța de fond.
Astfel, prin Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. … din 24.08.2022, Autoritatea Contractantă a considerat că beneficiarul a încălcat prevederile contractuale prin aceea că nu a îndeplinit obiectivul privind stabilirea domiciliului până la data de 28.02.2022, ci l-a îndeplinit abia la data de 28.04.2022.
Consecințele acestei constatări au fost rezilierea contractului de finanțare, recuperarea primei tranșe de plată acordate și refuzul plății cererii de plată II final, deși perioada de implementare a proiectului fusese prelungită cu 60 zile, până la data de 28.04.2022.
Astfel, prin Nota de aprobare privind modificarea contractului de finanțare înregistrată la OJFIR G cu nr. …/03.03.2022, recurenta a aprobat prelungirea perioadei de implementare a proiectului și a depunerii ultimei tranșe de plată cu 60 de zile, fără modificarea perioadei de execuție, respectiv până la data de 28.04.2022.
Prin urmare, sunt eronate susținerile recurentei referitoare la faptul că instalarea fermierului nu a fost realizată până la finalizarea perioadei de implementare a proiectului (28.02.2022) întrucât perioada de implementare a proiectului fusese prelungită până la data de 28.04.2022.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 17 din OUG nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Principiul proporționalității impune ca orice măsură luată de o autoritate publică cu atribuții de control să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, prin aceasta înțelegându-se faptul că, în cazul în care este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite.
În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reținut în mod constant că măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului (Cauzele C-44/79 și C-181/84).
De asemenea, în aplicarea principiului proporționalității, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că „sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului” (cauza C-146/05), iar „măsura să nu depășească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit” (cauza C-45/2006).
În cauză, fără a înlătura responsabilitatea beneficiarului în respectarea obligației de implementare a proiectului cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu prevederile contractului de finanțare, Curtea reține că, în contextul factual, măsura administrativă dispusă de autoritatea emitentă are caracter excesiv, disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit.
Așa cum a reținut și instanța de fond, pe durata de implementare a proiectului a fost declarată atât starea de urgență, cât și starea de alertă, iar singura nerespectare a prevederilor contractuale imputată de A.F.I.R. este aceea a stabilirii, cu întârziere, a domiciliului beneficiarului fără a se reține nerespectarea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri sau alte nereguli în legătură cu destinația sumelor acordate.
Recurenta pârâtă nu a aplicat principiului proporționalității, conform art. 2 lit. n) din OUG nr. 66/2011, în condițiile în care exista atât cadru legal cât și contractual pentru aplicarea acestui principiu rezultat din dispozițiile art. 3 alin. (5) din Anexa I la Contractul de finanțare nr. C care face referire la proporționalitatea dintre obiectivele nerealizate din Planul de afaceri și recuperarea parțială a sprijinului financiar.
În ceea ce privește ultimul alineat al art. 3 alin. (5) din Anexa I la Contractul de finanțare nr. C acesta se referă la doar la neîndeplinirea condiției privind stabilirea domiciliului, ci și la stabilirea sediului social și a locului de muncă în termenul stabilit de 33/57 luni.
De asemenea măsura rezilierii contractului de finanțare, recuperarea primei tranșe de plată și refuzul plății cererii de plată II final pentru motivul invocat nu este proporțională și raportat la faptul că nu a fost prejudiciat bugetul de stat sau al U.E., deoarece sumele acordate au fost utilizate în scopul pentru care au fost acordate.
Prin urmare Curtea constată faptul că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a principiului proporționalității, având în vedere și jurisprudența CJUE, astfel că hotărârea instanței de fond, raportat la criticile formulate de recurenta pârâtă nu se impune a fi reformată.
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței recurată.
(decizie rezumată de judecător Stelian ANUŢI)