În cauză, deși s-a dispus o soluție de încetarea a procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale, acțiunea civilă trebuie soluționată, conform art. 25 alin.5 Cod procedură penală, în sensul obligării inculpaților la plata întregului prejudiciu cauzat părții civile, format din obligaţia fiscală principală datorată, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal.
Întrucât prin decizia penală din apel, deși s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor și părții responsabile civilmente la plata debitului principal de 10.147,09 lei, s-a omis a se dispune obligarea acestora și la plata accesoriilor fiscale, în temeiul art. 2 alin.2 Cod procedură civilă în referire la art. 444 Cod procedură civilă, a fost admisă cererea formulată de partea civilă și a fost completă această hotărâre în sensul solicitat de către aceasta.
Decizia penală nr. 442/A/16.04.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2025, partea civilă ANAF – AJFP V a solicitat completarea dispozitivului deciziei penale nr.126/A/04.02.2025 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în sensul obligării în solidar a inculpaţilor și la plata accesoriilor fiscale aferente obligației principale, calculate până la stingerea integrală a debitului.
A precizat că, deși în apel s-a majorat de la 3.159 lei la suma de 10.147,09 lei (din care 9.019,63 lei TVA și 1127,46 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor), cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați în solidar inculpaţii B.C., D.V., D.D. şi T.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente SC … SRL) către partea civilă ANAF – AJFP V, s-a omis a se dispune obligarea acestora și la plata accesoriilor fiscale, conform art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, cu toate că în constituirea de parte civilă și concluziile depuse în apel a solicitat obligarea inculpaților atât la plata debitului principal, cât și a accesoriilor fiscale. A invocat Decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curți de Casaţie și Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Examinând conţinutul dosarului, Curtea observă că, prin decizia penală nr.126/A/04.02.2025 s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a desființat în parte sentinţa penală nr. 115/25.09.2024 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
S-a reținut în încadrarea juridică a infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, forma continuată, aplicând și art. 35 alin. 1 C.pen. (actele materiale de livrare de vin fără facturi din datele de 07.05.2015: 6.000 litri vin către SC CM SRL, 1.656 litri vin către SC MT SRL, 2.868 litri vin către SC AC SRL, 1070 litri vin către NM și 350 litri de vin către DA, și din datele de 23.01.2015 și 29.04.2015 – în total 7.200 litri vin către SC ZR SRL), pentru inculpații B.C., D.V. și D.D., menținând soluția de încetare a procesului penal pornit faţă de aceștia, ca urmare a prescripției răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 6 Cod pr. penală, cu referire la art. 16 lit. f, teza a II-a Cod pr. penală, art. 154 alin. 1 lit. c şi d Cod penal şi art. 5 Cod penal, precum şi cu referire la art. 155 alin. 1 Cod penal, interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
S-a reținut în încadrarea juridică a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, forma continuată, aplicând și art. 35 alin. 1 C.pen. (acte materiale de livrare de vin fără facturi din date de 07.05.2015: 6.000 litri vin către SC CM SRL, 1.656 litri vin către SC MT SRL, 2.868 litri vin către SC AC SRL, 1070 litri vin către NM și 350 litri de vin către DA, și din datele de 23.01.2015 și 29.04.2015 – în total 7.200 litri vin către SC ZR SRL), pentru inculpatul T.I., menținând soluția de încetare a procesului penal pornit faţă de acesta, ca urmare a prescripției răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 6 Cod pr. penală, cu referire la art. 16 lit. f, teza a II-a Cod pr. penală, art. 154 alin. 1 lit. c şi d Cod penal şi art. 5 Cod penal, precum şi cu referire la art. 155 alin. 1 Cod penal, interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
S-a majorat de la 3.159 lei la suma de 10.147,09 lei (din care 9.019,63 lei TVA și 1127,46 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor), cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați în solidar inculpaţii B.C., D.V., D.D. şi T.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente SC … SRL) către partea civilă ANAF – AJFP V.
S-au menținut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În motivarea acestei decizii s-a reținut ca fiind întemeiat în parte motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea referitor la greșita achitare a inculpaților pentru infracţiunea de evaziune fiscală, doar cu privire la unele dintre actele materiale (pentru care instanța de fond dispusese achitarea).
În acest sens, s-a arătat că trebuiau reținute în conținutul infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, pe lângă actul material din 07.05.2015 (6.000 litri vin – livrat către SC CM SRL), și actele materiale din datele de 23.01.2015 și 29.04.2015 (în total 7.200 litri vin – livrat către SC ZR SRL), precum și actele materiale de la perchezițiile din 07.05.2015 (1.656 litri vin – livrat către SC MT SRL, 2.868 litri vin – livrat către SC AC SRL, 1070 litri vin – livrat către NM și 350 litri de vin – livrat către DA), evident și cu aplicarea a art. 35 alin. 1 C.pen., privind forma continuată a infracţiunii, pentru inculpații B.C., D.V., D.D. și, respectiv, complicitate la această infracțiunea pentru inculpatul T.I., livrările de vin fiind efectuate fără facturi, iar veniturile totale de 37.581,8 lei nu au fost înregistrate în contabilitatea SC … SRL, rezultând un prejudiciu total adus bugetului de stat de 10.147,09 lei (din care 9.019,63 lei TVA și 1127,46 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor), infracțiuni pentru care corect în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpați, ca urmare a prescripției răspunderii penale, în baza art. 396 alin. 6 Cod pr. penală, cu referire la art. 16 lit. f, teza a II-a Cod pr. penală, art. 154 alin. 1 lit. c şi d Cod penal şi art. 5 Cod penal, precum şi cu referire la art. 155 alin. 1 Cod penal, interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
S-a mai reținut, raportat la considerentele de mai sus, că și pe latură civilă se impunea obligarea a inculpaților la plata sumei de 10.147,09 lei către partea civilă.
Din constituirea de parte civilă a ANAF – AJFP V reiese că aceasta a solicitat obligarea inculpaţilor și a părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor aduse bugetului de stat prin comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, pentru care au fost trimiși în judecată aceştia, reprezentând debitul principal de 78.386,97 lei, și a accesoriilor fiscale aferente acestuia, conform art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală.
În primă instanță, s-a considerat a fi dovedit doar un singur act material al infracţiunii de evaziune fiscală, fiind obligați în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.159 lei (reprezentând impozit pe venit microintreprinderi – 351 lei şi TVA – 2.808 lei).
În apel, s-au constatat dovedite mai multe acte materiale ale infracţiunii de evaziune fiscală (indicate mai sus și, în extenso, în considerentele deciziei penale nr.126/A/04.02.2025), reținându-se un prejudiciu total adus bugetului de stat în sumă de 10.147,09 lei (din care 9.019,63 lei TVA și 1127,46 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor).
Motivul de apel principal al Parchetului a fost netemeinicia soluției de achitare a inculpaților pentru 15 acte materiale ale infracţiunii de evaziune fiscală, arătând că la dosar fiind suficiente probe care conduc la stabilirea vinovăției acestora pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată pentru toate cele 16 acte materiale, așa cum s-a menționat în rechizitoriu, solicitând reținerea acestei încadrări juridice și încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, iar pe latură civilă, a solicitat obligarea inculpaților la plata întregului prejudiciu către partea civilă ANAF.
Prin Decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curți de Casaţie și Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din Codul de procedură penală, în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluționând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Prin urmare, prejudiciul la care Parchetul a solicitat obligarea inculpaților, în mod evident, este format din obligația principală, respectiv impozitele și taxele datorate statului ca urmare a infracţiunii de evaziune fiscală, și accesoriile fiscale, respectiv dobânzile și penalitățile de întârziere aferente debitului principal, conform art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015, privind noul Cod de procedură fiscală.
Se observă că apelul Parchetului a fost în defavoarea inculpaților dar în favoarea părții civile, prin solicitarea ca, urmare a dovedirii tuturor actelor materiale ale infracţiunii de evaziune fiscală, să fie obligați inculpații la plata întregului prejudiciu către partea civilă.
În concluziile scrise din apel, partea civilă a solicitat admiterea apelului Parchetului și obligarea inculpaților la plata întregului prejudiciu format din debitul principal și accesoriile fiscale.
În cauză, deși s-a dispus o soluție de încetarea a procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale, acțiunea civilă trebuie soluționată, conform art. 25 alin.5 Cod procedură penală, în sensul obligării inculpaților la plata întregului prejudiciu cauzat părții civile, format din obligaţia fiscală principală datorată, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal.
Întrucât prin decizia penală din apel, deși s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor și părții responsabile civilmente la plata debitului principal de 10.147,09 lei, s-a omis a se dispune obligarea acestora și la plata accesoriilor fiscale, urmează ca, în temeiul art. 2 alin.2 Cod procedură civilă în referire la art. 444 Cod procedură civilă, să fie admisă cererea formulată de partea civilă și să fie completă această hotărâre în sensul solicitat de către aceasta.
(decizie rezumată de judecător Florin MELEACĂ)