În cazul în care apreciază că faţă de inculpat se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal, instanţa trebuie să o individualizeze – să indice care sunt categoriile de vehicule a căror conducere îi va fi interzisă persoanei condamnate, o formulare generică de tipul „orice vehicul” lăsând loc unor posibile interpretări. Mai mult, între infracțiunea săvârșită și pedeapsa complementară aplicată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Decizia penală nr. 859/24.09.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr. 236/16.05.2025 pronunţată în dosarul nr. …/324/2024, de Judecătoria Tecuci, în baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) C.proc.pen, art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 38 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă săvârșită la data de 30.11.2023.
În baza art. 67 alin. (1) Cod penal rap. la art. 66 alin. (1) i) C.pen s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii aceluiaşi drept, conform art. 65 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) Cod procedură penală art. 335 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 38 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă săvârșită la data de 30.11.2023.
În baza art. 38 alin. (2) Cod penal, art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (1) Cod penal şi 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 38 alin. 2 Cod penal şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, respectiv 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) Cod penal, s-a interzis inculpatului P.M. cu titlu de pedeapsă complementară rezultantă, exercitarea dreptului de a conduce orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii aceluiaşi drept, conform art. 55 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen., cu măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) Cod penal și obligațiile prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) Cod penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3853/248/P/2023 (3853/P/2023) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, a fost trimis în judecată inculpatul P.M., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art. 335 alin.1 Cod penal şi art. 336 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal şi art. 38 alin. 2 Cod penal.
Prin încheierea pronunţată la data de 04.02.2025, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 3853/248/P/2023 (3853/P/2023) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, dispunând începerea judecăţii.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunostinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin (4) Cod procedură penală și art. 396 alin (10) Cod procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei procedure, în prezenţa apărătorului ales, av. …, potrivit împuternicirii avocaţiale nr. 0146795/2025.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin (4) Cod procedură penală.
Astfel, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reţinut următoarele:
În data de 30.11.2023, în jurul orelor 17,36, inculpatul PM, în timp ce conducea autoturismul marca „Renault”, cu numărul de înmatriculare …, proprietatea numitei …, însă fără a întocmi acte de vânzare-cumpărare după achiziţionarea de la numita …, fiind însoţit de către martorii P.G. – soţia sa, pe locul din dreapta faţă şi F.I.V., pe locul din stânga spate, pe DJ …, pe raza satul …, comuna …, judeţul …, fiind sub influenţa alcoolului şi neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, a fost oprit de către organele de poliţie întrucât nu a semnalizat depăşirea unui alt autovehicul.
Organele de poliţie au procedat la oprirea autoturismului marca „Renault”, cu numărul de înmatriculare …, condus de către inculpatul PM şi i-au solicitat acestuia actele de identitate şi ale autoturismul, context în care, inculpatul PM a înmânat actele autoturismului şi a precizat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Totodată, inculpatul a fost sancţionat prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria … nr …/30.11.2023, pentru nerespectarea dispoziţiilor art.99 alin. 1 pct. 2 şi i s-a solicitat efectuarea unui test cu privire la consumul de alcool, iar organele de poliţie au procedat la testarea inculpatului PM cu aparatul DRAGER seria ARRK nr.0081, care la poziţia 662 a indicat o valoare a alcoolemiei de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat, la orele 17,36.
În acest context, lucrătorii de poliţie au condus pe inculpatul PM la Spitalul municipal “…” … în vederea recoltării de probe biologice, fiindu-i prelevate două probe biologice de sânge.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1635/A12/04.12.2023, întocmit de către S.M.L.- …, la orele 18,20, inculpatul PM avea în sânge o alcoolemie de 2,22 g %o , iar la orele 19,20 o alcoolemie de 1,92 g %o.
Potrivit adresei nr. 3080006/13.12.2023 emisă de către I.P.J. … – Serviciul Rutier, inculpatul PM nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa. Totodată, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin (4) Cod proc. pen.
Aspectele reținute mai sus reies din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal întocmit de organele de poliţie cu ocazia constatării infracţiunii; rezultat testare cu aparatul „Drager”; buletin de analiză toxicologică nr. …/A12/04.12.2023, eliberat de către S.M.L. – …; adresa nr. 3080006 din 13.12.2023 a I.P.J. … – Serviciul Rutier, declaraţii martori P.G. și F.I.V.; declaraţiile suspectului/inculpatului P.M.
În drept, fapta inculpatului P.M. care, în data de 30.11.2023, în jurul orelor 17,36, a condus autoturismul marca „Renault”, cu nr. de înmatriculare …, pe DJ …, pe raza comunei …, judeţul …, fiind sub influenţa alcoolului, respectiv având în sânge o alcoolemie de 2,22 g %0 la prima probă, şi 1,92 g% la a doua probă şi fără a permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal şi art.336 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal şi art. 38 alin. 2 Cod penal.
La alegerea pedepsei şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.
Analizând circumstanţele de comitere a faptelor de care inculpatul este acuzat, instanţa a apreciat că acestea prezintă un grad de pericol social mediu spre maxim, prin raportare la nivelul îmbibaţiei alcoolice înregistrate, în cazul infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) Cod penal, precum şi la categoria de drum public pe care a circulat inculpatul.
A mai reţinut că starea de pericol rezultă şi din aceea că se prezumă că inculpatul nu deţine deprinderile teoretice şi practice necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, iar la momentul depistării în trafic se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, unul dintre efectele consumului de alcool constând în diminuarea reflexelor.
Referitor la starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, instanţa a reţinut că aceasta a avut un nivel ridicat, chiar dacă distanţa parcursă a fost relativ mică (circa 50 metri până a fost oprit de polițiști), cu toate acestea, inculpatul a condus autoturismul într-o zonă de mare circulație (magazinul … din sat), la o oră și într-o zi de sărbătoare la care este, de regulă, aglomerație (30.11.2023, ora 17,36).
În acest context, instanța a mai avut în vedere și împrejurarea că, în autoturismul condus de inculpat, se mai aflau și soția acestuia, P.G., pe locul din dreapta faţă şi martorul F.I.V., pe locul din stânga spate, a căror integritate fizică a fost pusă în real pericol prin acțiunile inculpatului.
Desi inculpatul a recunoscut în integralitate săvârșirea faptelor, manifestând o atitudine de regret, instanța apreciază că atitudinea inițială a inculpatului imprimă faptei un grad de pericol social sporit.
În ceea ce privește persoana inculpatului se reține că are vârsta de 35 ani, este cetăţean român, are studii 6 clase, este căsătorit, fără ocupaţie şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite astfel de infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, astfel că a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Întrucât pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, va fi închisoarea şi instanţa a constatat că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, aşa cum acestea au fost descrise anterior, este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, în baza art. 67 alin. (1) Cod penal rap. la art. 66 alin. (1) i) Cod penal, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii aceluiaşi drept, conform art. 65 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 38 alin. (2) Cod penal, art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, art. 45 Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului.
Apreciind că executarea în regim de detenţie a pedepsei nu este necesară, având în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de aceasta anterior faptei, şi constatând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale art. 91 Cod penal, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și inculpatul P.M.
În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci a invocat nelegalitatea soluţiei dispuse în cauză apreciind că judecătorul cauzei nu a individualizat în concret categoria de vehicule a căror conducere a fost interzisă, astfel cum prevăd disp. art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal.
În motivele de apel prezentate de către inculpat în fața instanței de control judiciar, acesta a susţinut că sentinţa atacată este netemeinică. Apelantul a solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, invocând criterii precum conduita sinceră, lipsa antecedentelor penale, gradul redus de pericol social al faptelor săvârşite.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură penală.
Nu a fost solicitată readministrarea probelor administrate la prima instanță și nici administrarea unor probe noi.
Apelantul-inculpat a depus la dosar motive scrise de apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci este fondat, în timp ce apelul declarat de inculpatul P.M. este nefondat.
Analizând hotărârea apelată, Curtea reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă, pe baza probatoriilor administrate în cauză, iar faptele comise de inculpat au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la momentul pronunţării sentinţei.
În concret s-a reţinut că la data de la data de 30.11.2023, în jurul orelor 17,36, în timp ce conducea autoturismul marca „Renault”, cu numărul de înmatriculare …, proprietatea numitei PV, fiind însoţit de către martorii P.G. – soţia sa, pe locul din dreapta faţă şi F.I.V., pe locul din stânga spate, pe DJ …, pe raza satul …, comuna …, judeţul …, fiind sub influenţa alcoolului şi neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, inculpatul P.M. a fost oprit de către organele de poliţie întrucât nu a semnalizat depăşirea unui alt autovehicul.
Faptele astfel comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal şi conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.
De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunilor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare şi a solicitat judecarea sa potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii.
1. În ceea privește individualizarea pedepselor, astfel cum a fost criticată prin motivele de apel formulate, instanța de control judiciar constată faptul că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 Cod penal, atunci când a ales sancțiunile aplicate atât sub aspectul naturii lor, cât şi al cuantumului.
Față de toate acestea, examinând circumstanțele cu caracter personal ale inculpatului, precum și circumstanțele legate de faptele comise, instanța de apel constată că acestea nu sunt de natură să atenueze/diminueze în așa măsură gravitatea faptelor săvârșite, încât să conducă la aprecierea că ar fi oportună reducerea pedepselor aplicate.
Situația socială, profesională şi familială a inculpatului nu justifică aplicarea unei modalității de individualizare atât de indulgente în raport de gravitatea faptelor săvârșite. Conduita bună a inculpatului presupune şi o atitudine corectă şi firească față de familie, relații de muncă și în general, trebuie privită în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale, aspecte ce nu au fost dovedite în cauză.
În acest sens, referitor la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, se constată că inculpatul, după ce a consumat, conform propriei sale, declarații 500 ml de vin la domiciliu şi fără a deţine permis de conducere, s-a urcat cu bună știință la volanul autoturismului său pentru a-l conduce pe amicul venit în vizită acasă. În autoturism se afla şi soţia inculpatului.
Curtea reține așadar că inculpatul, cu bună știință, s-a urcat la volanul autoturismului după ce a consumat o cantitate semnificativă de alcool, asumându-și faptul că prin acțiunea sa de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului şi fără a deţine permis de conducere – chiar şi pentru o distanţă scurtă – pune în pericol siguranța traficului rutier, a celorlalți participanți la trafic cât și siguranța propriei sale persoane.
Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și a duratei, a gravității faptei și a potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriilor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al sancțiunii care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că în mod temeinic s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
În cauză nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art. 83 alin. (1) lit. d) Cod penal – infracţiunile săvârşite nu prezintă o gravitate redusă, ci dimpotrivă – Curtea apreciind necesară aplicarea pedepselor pentru îndreptarea inculpatului, având în vedere împrejurările comiterii faptelor şi gravitatea acestora.
Față de aspectele relevate mai sus, este evident că faptele inculpatului P.M. prezintă pericol social, astfel că se impune o sancţionare corespunzătoare a acestuia, prin condamnare şi nu prin amânarea aplicării pedepsei.
Chiar dacă sunt infracțiuni de pericol, conducerea unui vehicul fără permis şi sub influența alcoolului sau a altor substanțe reprezintă premisa pentru multe accidente de circulație, uneori cu consecințe nefaste și letale, atât pentru cei implicați în mod direct, cât și pentru alți participanți la trafic care devin victime indirecte fără nicio vinovăție. De aceea, mai ales în contextul în care astfel de fapte sunt de o frecvență alarmantă în ultimul timp, se impune sancționarea autorilor acestora.
Cele expuse anterior, constituie argumente pentru a respinge apelul declarat de inculpat.
2. Motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării unuia sau a mai multora dintre următoarele drepturi: i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță.
Convenția europeană cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor de la Bruxelles din 3 iunie 1976, ratificată de România prin Legea nr. 126 din 9 iulie 1997, prevede în art. 1 lit. a) faptul că „interzicerea dreptului de a conduce” desemnează orice măsură definitivă care are ca scop restrângerea dreptului de a conduce a conducătorului care a comis o infracțiune rutieră. Potrivit prevederilor acestei convenții, această măsură poate consta atât într-o pedeapsă principală sau accesorie, cât și într-o măsură de siguranță și poate fi luată atât de o autoritate judiciară, cât și de o autoritate administrativă.
Pedeapsa stabilită inculpatului, pe lângă funcţia de constrângere, îndeplineşte şi un rol educativ şi preventiv, de exemplaritate şi de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale acestuia. Pe cale de consecinţă, în deplin acord cu judecătorul fondului, Curtea apreciază că faţă de inculpat se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal, pe o durată de 2 ani, menită să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, apreciind că această ingerinţă a exerciţiului plenar al drepturilor civile este nu numai necesară, dar şi suficientă, prin durată şi conţinut, pentru atingerea scopului preventiv al sancţiunii penale.
Totuşi, din modul cum este formulat textul de lege, rezultă fără echivoc necesitatea ca instanţa, în momentul când dispune o asemenea pedeapsă complementară, să o individualizeze – să indice care sunt categoriile de vehicule a căror conducere îi va fi interzisă persoanei condamnate, o formulare generică de tipul „orice vehicul” lăsând loc unor posibile interpretări.
Mai mult, între infracțiunea săvârșită și pedeapsa complementară aplicată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci împotriva sentinței penale nr. 236 din data de 16.05.2025 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. …/324/2024.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată, doar sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii.
În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal, va aplica inculpatului P.M. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere categoria B) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii aceluiaşi drept, conform art. 65 alin. 1 Cod penal.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de inculpatul P.M. va fi respins ca nefondat.
(decizie rezumată de judecător Elena Geanina MUŞAT)