Elementul principal supus analizei instanței este modalitatea de calcul a dobânzii legale stabilite prin decizia penală nr. 556/A din 28.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul penal nr. …/121/2023.
Curtea de Apel Galați, prin această decizie, nu a calificat tipul de dobândă legală aplicabilă. În speță, prima instanță a stabilit că este incidentă dobânda legală penalizatoare, iar această dispoziție nu a fost criticată nici de apelanți și nici de intimată, astfel încât ea intră sub incidența autorității de lucru judecat în sensul art.430 din Codul de procedură civilă.(…)
Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligații bănești stabilește două tipuri de dobândă legală penalizatoare.
Creanța în discuție (debitul principal de 732.148,28 euro) nu rezultă din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art.3 alin.(3) din Codul civil (potrivit căruia constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ), ci este o despăgubire civilă pentru un fapt delictual (adică este rezultatul răspunderii civile delictuale a apelanților). Or, dobânda legală, creanță accesorie debitului principal, dobândește și ea aceeași natură juridică.
În aceste condiții devin incidente dispozițiile art.3 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.13/2011, astfel că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale, dar diminuată cu 20%. (…)
Cel de-al doilea element supus analizei este cuantumul în lei al dobânzii. Sub acest aspect, Curtea constată că dobânda trebuie plătită în lei (potrivit deciziei penale), deși este raportată la euro, la cursul BNR de la data plății efective. Curtea constată că această raportare a fost făcută de către apelanți, fără ca intimata să dovedească vreo diferență de sumă rezultată din calculul făcut potrivit altui curs valutar.
Decizia civilă nr.188/10.09.2025 a Curții de Apel Galați
1.Cererea de chemare in judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.06.2025, pe rolul Tribunalului Galaţi, sub nr. …/121/2025, reclamanţii SC DA SRL, TD şi TST au solicitat în contradictoriu cu pârâţii A SRL, Statul Român, prin MFP şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri imobile: teren, în suprafață măsurată de 203 mp, din acte 199 mp și construcțiile edificate pe acesta, locuință ce are suprafață construită la sol 124 mp, suprafață desfășurată 498,32 mp, situat în mun. … pe Aleea …, nr. …, înscris în CF nr. 104456 a localității …, aflat în proprietatea reclamanţilor TD şi TST, teren în suprafață măsurată de 631 mp și construcțiile edificate pe acesta, locuință (P+1E), suprafață construită la sol 223 mp, situat în mun. …, str. … nr. …, (fost. Nr. …) jud. …, lot …, înscris în CF nr. … a localității …, aflat în proprietatea reclamanţilor TD și TST, teren în suprafață de 1082 mp situat în mun. …, str. …, nr. …, lot 1/1, lot 2/2, (fost nr. …), identificat cu nr. cad. … și înscris în CF nr. … a localității …, aflat în proprietatea SC DO SRL, teren în suprafață de 3374 mp și construcțiile edificate pe acesta, CI și C2, situat în mun. …, str. … nr. …, jud. …, (fostă str. …, nr. …, lot 1/1, lot 2/1), înscris în CF nr. … a localității …, aflat în proprietatea SC DO SRL, totodată au solicitat radierea sechestrului penal asigurător instituit asupra imobilelor reclamanţilor identificate anterior.
În motivare au arătat că au avut calitatea de inculpați în dosarul nr. 968/P/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul …, iar prin ordonanța din data de 21.07.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând reclamanţilor TD și TST, pentru garantarea pagubei produse părții civile A SRL prin infracțiunile cercetate. Măsura a fost pusă în aplicare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 24.07.2023.
Au precizat că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați din data de 26.07.2023 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând DO SRL, pentru a garanta repararea pagubei produse prin infracțiune părții civile A SRL. Măsura a fost pusă în executare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din 24.07.2023.
Reclamanţii au arătat că instanța de judecată a fost sesizată cu rechizitoriu, cauza a fost înregistrată sub nr. …/121/2023, iar prin sentința penală nr. 13/22.01.2025, Tribunalul Galați a dispus condamnarea reclamanţilor TD și TST la pedeapsa închisorii și a societăţii DO SRL la pedeapsa amenzii penale. De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A SRL și menținute măsurile asigurătorii instituite în vederea reparării pagubei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanţii și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați. Prin decizia penală nr. 556/A/28.05.2025 a Curții de Apel Galați, au fost admise în parte apelurile, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă.
Au menţionat că obligaţiile stabilite în sarcina lor prin decizia penală 556/A/28.05.2025 a Curții de Apel Galați, au fost îndeplinite integral astfel: la data de 02.06.2025 s-a achitat amenda penală în cuantum de 60.000 de lei, la data de 02.06.2025 s-a achitat suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar la data de 30.05.2025 a fost achitată în contul părții civile A SRL suma de 4.250.277,47 lei.
Cu privire la această ultimă plată către partea civilă reclamanţii au arătat că suma reprezintă echivalentul a 732.148,28 euro la cursul BNR de la data plății, iar la suma rezultată a fost adaugată dobânda legală calculată de la data de 18.11.2022 până la data plății. Din suma rezultată a fost scăzută suma de 17.951,25 euro, sumă care a fost achitată anterior de către coinculpata D.S.T. SRL, obligată în solidar la plata prejudiciului, plata fiind făcută în 20.01.2023 în cadrul executării silite realizată de partea civilă prin BEJ B C.
Cu privire la ridicarea sechestrului asigurător au invocat dispoziţiile art. 957 alin. (1) Cod proc.civ.
Au mai precizat că, deşi nu există o reglementare expresă în dreptul procesual civil a procedurii de ridicare a sechestrului asigurător instituit în cadrul procesului penal, în ipoteza plății benevole, astfel cum constant s-a reținut în jurisprudență, într-o asemenea situație, ridicarea sechestrului nu s-ar putea realiza decât în temeiul art. 957 alin. (1) C. proc. civ.
Au arătat că asupra bunurilor imobile ale reclamanţilor a fost dispus sechestrul penal asigurător în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracțiune, măsură menținută atât de instanța penală de fond, cât și de instanța de apel. Ulterior, au fost executate în mod integral și benevol toate obligațiile de plată instituite prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal nr. …/121/2023.
Prin urmare, reclamanţii au precizat că temeiul menținerii măsurii asigurătorii instituite și anume cel de a se asigura repararea pagubei produse prin infracțiune, nu mai subzistă, acoperirea prejudiciului realizându-se în mod integral, prin plată. Menținerea sechestrului instituit de organele penale asupra bunurilor este de natură de a le îngrădi dreptul la proprietate, iar în condițiile în care motivele și temeiul legal pentru care a fost instituit sechestrul nu mai subzistă în prezent, obligațiile instituite în sarcina lor fiind stinse prin plată, se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător.
Cu privire la radierea notării sechestrului din cărțile funciare ale imobilului au arătat că potrivit dispozițiilor art. 2.428 Cod Civil, ipoteca imobiliară se poate radia în cazul stingerii obligației principale prin oricare dintre modurile prevăzute de lege.
Totodată au susţinut că în ceea ce privește rectificarea intabulării sau înscrierii provizorii art. 908 Cod Civil stipulează că, „Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă (…) pct. 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului”. Astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară este notată instituirea sechestrului asigurător.
Prin urmare, reclamanţii au solicitat să se dispună radierea notării sechestrului asigurător din cărțile funciare aferente.
Cu privire la competența instanței au precizat că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 397 alin. (5), art. 598, art. 600 Cod procedură penală, rezultă că secția penală este competentă să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect ridicarea măsurii asigurătorii, doar în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege, respectiv până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței penale sau în cazul prevăzut de art. 397 Cod procedură penală, când instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, iar persoana vătămată are posibilitatea ca în termen de 30 de zile să se adreseze instanței penale cu privire la măsurile asigurătorii, în caz contrar acestea încetând de drept, dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile.
După rămânerea definitivă a hotărârii instanței penale, dacă nu s-a făcut contestație împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestație potrivit legii civile, cererea privind ridicarea unei măsuri asigurătorii putând fi astfel soluționată exclusiv de secția civilă potrivit legii civile, ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii luate în procesul penal putându-se dispune, din oficiu, doar de procuror prin ordonanța de clasare, conform art. 315 alin. (2) Cod procedură penală sau de instanța de judecată, prin hotărâre, conform art. 404 alin. (4) lit. c) Cod procedură penală.
Totodată, având în vedere competența generală a tribunalului instituită prin art. 95 alin. (1) C.proc.civ., precum și faptul că prezenta cerere nu este dată în competența altei instanțe, competența materială aparține tribunalului.
Or, astfel cum s-a arătat, prezenta cerere are ca obiect solicitarea de ridicare sechestru după rămânerea definitivă a hotărârilor instanței penale, ca urmare a achitării benevole a obligațiilor de plată impuse, astfel că, instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Tribunalul Galați, Secția civilă.
În probațiune, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisurile anexate.
La data de 01.07.2025, pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi prin nota de precizări depusă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte.
La data de 01.07.2025, pârâta A SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată şi respingerea radierii sechestrului, întrucât, la data prezentei judecăți nu a fost achitată în integralitate contravaloarea dobânzii penalizatoare dispusă de Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 556/A din 28.05.2025.
În motivare a arătat că în concret pe latura civilă instanța a dispus să se realizeze plata sumelor indicate, plus dobânda legală calculată începând cu 24.04.2019, iar în ceea ce privește societatea SC DO SRL dobânda legală curge de la 09.03.2022.
În conformitate cu dispozițiile Ordonanței nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, la art. 3 alin. (2) se precizează expres următoarele: „rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.”
În raport de această situație, evoluția ratei dobânzii de referință a avut o marjă de la 6,75% la 6,50% pe an sens în care, a anexat tabelul calculului sumelor rezultând o diferență de plată în cuantum de 75.604,04 euro față de suma deja achitată, de 838.865,04 euro.
Pârâta a arătat că, deși i-a notificat pe pârâți prin apărător, părțile nu s-au conformat, ceea ce înseamnă că la data prezentei cereri, creanța nu este îndestulată și nu se poate dispune radierea sechestrului din cărțile funciare, urmând a fi menținute măsurile asigurătorii instituite până la repararea integrală a pagubei produse prin infracțiune.
Situația existentă contrazice flagrant argumentele prin care se susține că „s-a realizat în mod integral prin plată repararea pagubei”.
Dovezile de plată anexate nu satisfac cerința suficienței conform legii, iar refuzul nejustificat al inculpaților determină instanța civilă să respingă o astfel de cerere ca fiind neîntemeiată.
În combatere s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La data de 03.07.2025 reclamanţii au depus note scrise prin care au arătat modul în care a fost calculat cuantumul dobânzii legale datorate societăţii A SRL.
1. Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea nr. 26/03.07.2025 pronunţată în dosarul nr. …/121/2025, Tribunalul Galaţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi a respins, ca atare, cererea formulată în contradictoriu cu acesta. A respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanţii DO SRL, TD, TST, în contradictoriu cu pârâţii A SRL, Statul Român, prin MFP şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. A obligat reclamanta să plătească pârâtei A SRL suma de 5950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
3. Motivarea în fapt şi în drept a hotărârii judecătorești
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:
Prin decizia penală nr. 556/A/28.05.2025, Curtea de Apel Galaţi, în urma admiterii apelurilor declarate în cauză, printre altele a admis acţiunea civilă şi a obligat pe inculpaţii TD, TS-T, S.C. DS T S.R.L. şi S.C. D O S.R.L., în solidar, la plata către partea civilă S.C. A S.R.L. a sumei de 732.148,28 euro (la cursul BNR de la data plăţii efective), la care se adaugă dobândă legală calculată de la data de 18.11.2022, până la plata efectivă, şi a menţinut dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii, sentinţă prin care au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa procurorului nr. 968/P/2022 emisă la data 21.07.2023 şi ordonanţa procurorului nr. 968/P/2022 emisă la data de 26.07.2023 în baza art. 249 C. pr. pen.
Potrivit art. 32 C. pr. civ., condițiile de exercitare a acțiunii civile sunt capacitatea procesuală, calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes.
În conformitate cu dispozițiile art.36 C. pr. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, instanța constată că aceasta presupune identitatea dintre persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății, respectiv persoana în beneficiul căreia a fost instituită măsura sechestrului asigurător.
Parchetul nu justifică o atare calitate, împrejurarea că inițial această măsură a fost dispusă de procuror, în etapa urmării penale neputând-o justifica, acesta având anumite competenţe în virtutea prerogativelor legale referitoare la desfășurarea urmăririi penale, însă îndeplinirea unor atare atribuții nu trebuie confundată cu o veritabilă calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect încetare/ridicare sechestru.
Reclamanţii au făcut dovada plăţii debitului principal, aspect necontestat de pârâtă, prin documentele bancare depuse la dosarul cauzei, cu excepţia cheltuielilor de judecată avansate de către stat la care au fost obligaţi prin sentinţa penală nr. 13/22.01.2025 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
În ceea ce priveşte plata accesoriilor creanţei, având în vedere că acestea sunt determinabile, prin decizia penală amintită reclamanţii fiind obligaţi la plata dobânzii legale începând cu data de 18.11.2022, s-a constatat că aceştia nu au indicat modul de calcul al dobânzii în cuprinsul cererii de ridicare a sechestrului şi nici nu au solicitat administrarea vreunei probe din care să rezulte stingerea creanţei accesorii, în condiţiile în care pârâta a contestat acoperirea integrală a prejudiciului sub acest aspect şi a prezentat modul de calcul al dobânzii datorate prin raportare la dispoziţiile legale incidente.
Relevante în speţă sunt disp. art. 1 alin. (2) şi (3) din OUG nr. 13/2011 din interpretarea cărora rezultă că dobânda datorată de reclamanţi nu este remuneratorie, ci penalizatoare, fiind datorată pentru repararea prejudiciului suferit de pârâtă urmare a săvârşirii unui delict civil de către reclamanţi, iar debitul principal a fost achitat ulterior scadenţei astfel cum a fost stabilită de instanţa penală, aşa cum s-a arătat.
Astfel, neputând fi considerate stinse în totalitate obligaţiile la care reclamanţii au fost obligaţi prin hotărârea penală menţionată, nu poate fi ridicată măsura asigurătorie în baza art.957 cu aplicarea art. 2 alin. (2) şi art. 5 alin. (3) C. pr. civ. în caz contrar ajungându-se la situaţia ignorării scopului pentru care au fost instituite şi menţinute măsurile asigurătorii în procesul penal, repararea în integralitate a prejudiciului ori oferirea de garanţii îndestulătoare în acest scop fiind condiţii esenţiale pentru a se putea ridica măsura asigurătorie.
Or, prin raportare la disp. art. 249 C. pr. civ., era obligaţia reclamanţilor să dovedească îndeplinirea condiţiilor referitoare la plata integrală a prejudiciului atât sub aspect principal, cât şi sub aspect accesoriu, simpla plată a unei sume de bani, fie ea şi consistentă ori indicarea prin concluzii scrise, depuse după închiderea dezbaterilor a modului de calcul al dobânzii nefiind îndestulătoare din acest punct de vedere atât timp cât cuantumul debitului accesoriu nu a fost lămurit cu claritate, iar din calculele efectuate rezultă că reclamanții au plătit dobânda remuneratorie aferentă debitului principal, chestiune la care s-a făcut referire şi în concluziile scrise, deşi datorau dobânda legală penalizatoare.
Faţă de aceste considerente cererea apare ca nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.
Constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 452-453 C. pr. civ., faţă de soluţia pronunţată şi dovedirea efectuării cheltuielilor de judecată de către pârâta, reclamanţii au fost obligaţi să îi plătească acesteia suma de 5950 lei cu titlu de onorariu avocat.
4.Apelul
4.1 Împotriva încheierii nr. 26/03.07.2025 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. …/121/2025 au formulat apel reclamanții SC DO SRL, TD şi TST solicitând admiterea apelului, desfiinţarea încheierii atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică având în vedere următoarele considerente:
Între părțile în litigiu, cu ocazia judecăţii în fond a cauzei, a existat o dezbatere cu referire la tipul şi cuantumul dobânzii legale datorate, implicit asupra sumei de bani ce trebuie achitată cu acest titlu. Cu toate că prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea, achiesând, cel puțin în aparență, la teza părâtei A SRL privind tipologia dobânzii legale aplicabile – penalizatoare, nu remuneratorie, aceasta a omis să analizeze modalitatea de calcul, respectiv să indice cuantumul restului de dobândă neachitat. Omisiunea este extrem de relevantă în condițiile existenței mai multor tipuri de dobândă legală penalizatoare, aplicabilă în funcţie de calitatea părților raportului obligațional ori de sursa raportului juridic ce a generat obligaţia de plată a unei sume de bani.
Mai concret, chiar dacă am admite că dobânda legală datorată este cea penalizatoare, modalitatea de calcul regăsită în întâmpinarea şi înscrisurile anexate depuse de A SRL nu este cea corectă, fiind omise dispozițiile art. 3 alin. 3 din OG nr.13/2011. În consecinţă, pentru ca raționamentul primei instanțe ce a dus la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii să fie complet, se impunea indicarea cel puțin a dispozițiilor legale ce ar fi constituit, în opinia acesteia, temeiul pentru calculul dobânzii legale (penalizatoare) datorate.
Cu referire la modul de calcul, pornind de la premisa aplicării dobânzii legale penalizatoare, pentru formula de calcul este relevantă rata dobânzii de referință a BNR plus 4 puncte procentuale conform art. 3 alin. 2, diminuată cu 20% conform art. 3 alin. 3 din OG nr.13/2011. Necesitatea aplicării cotei diminuate rezultă din sursa raportului juridic ce a generat creanța supusă executării şi care nu decurge din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. 3 C.civ. Conform acestei din urmă dispoziții legale: „Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
Or, creanța scietăţii A SRL rezultă din admiterea acţiunii civile exercitate de aceasta în cadrul procesului penal, urmare a angajării răspunderii civile delictuale a reclamanților. Cu alte cuvinte, obligația de reparare a prejudiciului s-a născut urmare a comiterii unei fapte ilicite, ce nu poate fi inclusă în sfera noțiunii de exploatare a unei întreprinderi. Mai mult, pe lângă DS T SRL şi D O SRL, au fost obligați în solidar inclusiv persoanele fizice TD şi TST, astfel că nu discutăm nici pe departe despre un raport juridic între profesionişti.
Chiar privind şi dintr-o altă perspectivă, anume raportându-ne la promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între DS T SRL şi A SRL ca izvor al creanței A SRL, concluzia este aceeaşi. Antecontractul a avut ca obiect un imobil din municipiul … şi unele mijloace fixe ce îl deserveau şi, deşi are, într-adevăr, ca părți două persoane juridice, nu a fost încheiat în exploatarea unei întreprinderi. Nici DS T SRL (şi, de altfel, niciunul dintre reclamanţi) şi nici A SRL nu desfăşoară vreo activitate economică de dezvoltare imobiliară, achiziție/vânzare de imobile cu caracter sistematic şi în scopul obţinerii de profit. Operațiunea a fost una ocazională, imobilul obiect al antecontractului fiind şi singurul avut în patrimoniu de promitenta vânzătoare. În aceste condiții, a lipsei caracterului recurent al operațiunii de vânzare imobile, raportul juridic ce a generat creanța nu a fost incheiat în exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ determinând implicit aplicarea prevederilor art.3 alin. 3 din OG nr. 13/2011.
Apelanta DS T SRL a amintit că (obligată fiind în solidar cu reclamanții-apelanți la repararea prejudiciului) a realizat o plată parțială în cadrul executării silite demarate de BEJ B C în cuantum de 17.951,25 euro, conform celor arătate în cererea introductivă. Această plată a fost recunoscută de A SRL, fiind avută explicit în vedere inclusiv în calculele realizate de aceasta, regăsite în înscrisurile anexate întâmpinării.
Apelanţii-reclamanţi au precizat că prin raportare la dobânda legală penalizatoare, diminuată cu 20%, rezultă următoarele date:
Creanţă rezultată din Dec. pen. nr. 556/A/28.05.2025: 732.148,28 euro, echivalent în lei la data plății;
Data plăţii: 30.05.2025, curs valutar euro – 5,0639 lei;
Cuantum total creanţă la data plăţii : 3.707.525,67 lei;
Plată parţială în data de 20.01.2023 : 17.951,25 euro;
Debit restant la data de 30.05.2025 : 714.197,03 euro, respectiv 3.616.622 lei;
Penalităţi:
– Calculate la valoarea integrală pentru perioada 18.11.2022 — 20.01.2023 (data plății parțiale realizată de DS T SRL), respectiv la suma de 732.148,28 euro (3.707.525,67 lei):
– Calculate la debitul restant (valoarea integrală din care am scăzut plata parțială realizată de DS T SRL) pentru perioada 21.01.2023 – 30.05.2025, respectiv la suma de 714.197,03 euro (3.616.622 lei).
Astfel, rezultă un cuantum total al penalităţilor datorate de 791.915,84 lei (156.505,10 euro). După cum rezultă din înscrisurile anexate cererii introductive, a fost achitată suma de 124.668,00 euro cu titlu de dobândă legală, rămânând un rest de plată de 31.837,09 euro, cu 43.766,95 euro mai puțin decât suma calculată de A SRL.
Apelanţii au precizat că dovada plății restului de 31.837,09 euro, echivalent în lei la data plății, va fi depusă la dosarul cauzei în cel mai scurt timp, cu certitudine înainte de termenul fixat pentru judecarea prezentei căi de atac.
Având în vedere aceste argumente, a reiterat solicitarea de a constata stingerea în integralitate prin plată a obligațiilor instituite în sarcina reclamanților-apelanți cu consecința ridicării sechestrului asigurator instituit în vederea garantării stingerii obligaţiilor şi a radierii mențiunilor aferente din cărțile funciare ale imobilelor individualizate anterior.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.957 alin.1 Cod procedură civilă.
În probaţiune, în măsura în care se contestă cuantumul dobânzii calculate, apelanţii-reclamanţi au solicitat efectuarea unei expertize contabile, ori obținerea opiniei unui specialist, din care să rezulte modalitatea de calcul şi cuantumul dobânzii legale datorate.
Apelul a fost legal timbrat cu 50 lei.
4.2 Întâmpinarea
Intimata–pârâtă SC A SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menţinerea ca fiind legală a încheierii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a solicitat să se constate că motivele de nelegalitate și netemeinicie se referă la interpretarea şi aplicarea legii cu privire la calculul dobânzii raportat la exploatarea unei întreprinderi şi se menţionează că persoanele fizice TD și TST nu pot fi subiecţi ai unui raport juridic între profesioniști, însă la fond nu s-a pus în discuţie calculul la nivelul dobânzii bancare între profesioniști, pentru că în această situaţie dobânda era mult mai mare. Ca atare, referirea este lipsită de suport legal și probator.
Intimata a mai arătat că apelanții fac referire la temeiul creanței și prezintă un calcul propriu al dobânzii, ajungând la suma de 31.837,09 euro. Totuși, la momentul pronunțării hotăârii de către Tribunalul Galați, deși li s-a acordat termen pentru a depune dovada calculului dobânzii, nu au făcut-o. În loc să își asume această omisiune, critică hotărârea instanței ca fiind nelegală și netemeinică. În apel, aceștia recunosc o sumă restantă de plată, deși anterior susțineau că nu mai datorează nimic, considerând că au calculat corect dobânda conform hotărârii penale. Acum își modifică poziția și afirmă că au greșit, dar că suma de plată este mai mică decât cea calculată de partea adversă. Chiar dacă vor plăti diferența de 31.837,09 euro până la primul termen de judecată, intimata solicită respingerea apelului și obligarea apelanţilor la plata integrală a dobânzii calculate corect de către intimată și confirmată de instanța de fond, întrucât argumentele apelanților privind dobânda sunt neîntemeiate și contrare legii.
În final, a solicitat respingerea efectuării unei expertize contabile privind calculul dobânzii legale, deoarece acesta este simplu de realizat pe baza reglementărilor BNR, iar instanța de fond a acceptat deja corect argumentele și calculele prezentate de către intimată. De asemenea, s-a cerut respingerea apelului și a cererii de ridicare a sechestrului asigurator și radierea acestuia din cartea funciară, până când apelanții vor achita dobânda penalizatoare datorată și cheltuielile de judecată din ambele faze ale procesului (fond și apel).
5. Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. De asemenea, instanța nu poate depăși limitele a ceea ce părțile doresc să supună judecății, potrivit principiului disponibilității reglementat în apel de art. 477 din Cod.
Din această perspectivă, Curtea constată că elementul principal supus analizei instanței este modalitatea de calcul a dobânzii legale stabilite prin decizia penală nr.556/A din 28.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul penal nr. …/121/2023. Astfel, prin această hotărâre judecătorească au fost obligați apelanții D O SRL, TD şi TST la plata în solidar (împreună cu o altă persoană juridică) către intimata A SRL a sumei de 732.148,28 euro (la cursul BNR de la data plății efective), precum şi a dobânzii legale calculate de la data de 18.11.2022 până la plata efectivă.
Curtea de Apel Galați, prin această decizie, nu a calificat tipul de dobândă legală aplicabilă. În speță, prima instanță a stabilit că este incidentă dobânda legală penalizatoare, iar această dispoziție nu a fost criticată nici de apelanți și nici de intimată, astfel încât ea intră sub incidența autorității de lucru judecat în sensul art.430 din Codul de procedură civilă.
Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligații bănești stabilește două tipuri de dobândă legală penalizatoare, astfel:
– potrivit art.3 alin.(2), rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale; iar
– potrivit art.3 alin.(3), în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art.3 alin.(3) din Codul civil, rata dobânzii legale (deci şi a celei penalizatoare) se stabilește potrivit prevederilor alin. (2), diminuată cu 20%.
După cum se observă, între cele două moduri de calcul este o diferență de 20%, primul mod (din care rezultă o sumă mai mare) fiind susținut de către intimată, iar cel de-al doilea mod de calcul de către apelanți. Potrivit calculului făcut de intimată în fața Tribunalului Galați, dobânda legală datorată este în cuantum de 200.272,05 euro. La rândul lor, apelanții arată că dobânda legală este de 156.505,10 euro (diferența – în sensul că suma propusă de apelanți este cu peste 20% mai mică decât cea propusă de intimată – este dată de faptul că pentru 17.951,25 euro, plată parțială făcută de apelanți pe 20.01.2023, dobânda a fost calculată doar până la data plății efective).
Dintre cele două moduri de calcul, Curtea va da prioritate celui propus de apelanți. Astfel, într-adevăr, creanța în discuție (debitul principal de 732.148,28 euro) nu rezultă din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art.3 alin.(3) din Codul civil (potrivit căruia constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ), ci este o despăgubire civilă pentru un fapt delictual (adică este rezultatul răspunderii civile delictuale a apelanților). Or, dobânda legală, creanță accesorie debitului principal, dobândește și ea aceeași natură juridică.
În aceste condiții devin incidente dispozițiile art.3 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.13/2011, astfel că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale, dar diminuată cu 20%. De altfel, însăși intimata arată că în cauză nici nu s-a pus în discuție calculul la nivelul dobânzii bancare între profesioniști, pentru că în această situație dobânda era mult mai mare.
Cel de-al doilea element supus analizei este cuantumul în lei al dobânzii. Sub acest aspect, Curtea constată că dobânda trebuie plătită în lei (potrivit deciziei penale), deși este raportată la euro, la cursul BNR de la data plății efective. Curtea constată că această raportare a fost făcută de către apelanți, fără ca intimata să dovedească vreo diferență de sumă rezultată din calculul făcut potrivit altui curs valutar.
În concluzie, apelanții au îndeplinit obligația ce le revenea, cea de plată a dobânzii legale potrivit deciziei penale nr.556/A din 28.05.2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați. Or, pentru garantarea executării acestei obligații au fost instituite sechestre asigurătorii asupra următoarelor bunuri imobile:
– imobil teren, în suprafață măsurată de 203 mp, din acte 199 mp, și construcțiile edificate pe acesta, locuință S+P+1E+M cu o suprafață construită la sol de 124 mp şi o suprafață desfășurată de 498,32 mp, situat în …, Aleea …, nr. …, înscris în CF nr.104456 a localității …, aflat în proprietatea reclamanților TD şi TST;
– imobil teren, în suprafață măsurată de 631 mp, și construcțiile edificate pe acesta, locuință (P+1E), suprafață construită la sol de 223 mp, situat în …, str. …, nr. …, (fost nr.6), lot 1, înscris în CF nr. … a localității …, aflate în proprietatea acelorași reclamanți;
– imobil teren, în suprafață de 1082 mp, situat în …, str. …, nr. …, lot 1/1, lot 2/2, (fost nr.6), identificat cu număr cadastral … și înscris în CF nr. … a localității …, aflat în proprietatea D O SRL;
– imobil teren, în suprafață de 3374 mp și construcțiile edificate pe acesta, C1 și C2, situat în …, str. …, nr. … (fostă str. …, nr. …, lot 1/1, lot 2/1), înscris în CF nr. … a localității …, aflat în proprietatea D O SRL.
Măsurile asigurătorii au fost luate prin:
– ordonanța de instituire a măsurilor asigurătorii din 21.07.2023 emisă în dosarul nr.968/P/2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați; şi
– ordonanța de instituire a măsurilor asigurătorii din 26.07.2023 emisă în dosarul nr.968/P/2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, astfel cum a fost îndreptată prin procesul-verbal de îndreptare eroare materială emisă în aceeași zi de aceeași instituție în același dosar.
Or, obligațiile pe care le garantează fiind executate, devin incidente dispozițiile art.957 alin.(1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător, iar cea mai potrivită garanție este chiar executarea obligației.
În consecință, Curtea va admite apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi D O SRL, TD şi TST împotriva încheierii nr.26 din 03.07.2025 pronunțată de Tribunalul Galați – Secția a II-a civilă, pe care o va schimba în tot în sensul că va admite cererea formulată de către reclamanți, va ridica sechestrul penal asigurător instituit asupra bunurilor imobile şi va dispune radierea din cărțile funciare corespunzătoare a respectivului sechestru.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, singura parte care le-a cerut este intimata A SRL, doar că acesteia, fiind căzută în pretenții, în sensul art.453 din Codul de procedură civilă, cheltuielile nu i se cuvin, deci cererea sa va fi respinsă.
(decizie rezumată de judecător Sorina LUCHIAN)