În M Of 988 din 27.10.2025 a fost publicată Decizia ICCJ nr. 319 din 22 septembrie 2025 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), ce respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Bistrița-Năsăud — Secția I civilă în Dosarul nr. 2.902/112/2024 și de Tribunalul Tulcea — Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 1.063/88/2024, nr. 1.068/88/2024 și nr. 1.086/88/2024 privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
„a) dacă prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2023 trebuie să fie interpretate în sensul că perioadele suplimentare la vechimea în muncă acordate în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I și/sau a II-a de muncă și perioada suplimentară acordată pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în condiții deosebite și/sau speciale de muncă după data de 1 aprilie 2001, prevăzute la art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2023, reprezintă stagiu de cotizare contributiv, în sensul prevederilor art. 3 lit. r) din același act normativ, ce trebuie să fie avut în vedere la acordarea punctelor de stabilitate conform prevederilor art. 85 alin. (3) din lege sau, din contră, reprezintă stagiu de cotizare necontributiv”, respectiv
„b) dacă sporul de vechime în muncă primit ca urmare a desfășurării activității în grupele I și II de muncă este stagiu contributiv, deoarece s-a plătit C.A.S. mai mare decât pentru condițiile normale de muncă, respectiv 30% pentru grupa II și 35% pentru grupa I de muncă; c) dacă stagiul contributiv existent la 31.08.2024 este luat în calcul la acordarea punctelor de stabilitate sau stagiul contributiv la data pensionării (situație în care reclamantul a mai lucrat după pensionare și a plătit C.A.S. la bugetul de stat)”.
În M Of 990 din 28.10.2025 au fost publicate:
- Decizia ICCJ nr. 297 din 15 septembrie 2025 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), ce respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Ploiești — Secția I civilă în dosarele nr. 4.446/120/2023 și nr. 626/120/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare, anexei nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se poate reține că decizia de salarizare emisă de președintele curții de apel în exercitarea atribuțiilor de ordonator secundar de credite este un act administrativ ce se bucură de forță executorie? Dacă, în caz afirmativ, este admisibilă o acțiune în justiție prin care salariatul, personal auxiliar al instanței, beneficiar al unei decizii de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor stabilite prin actul administrativ individual?
Dacă, în raport cu dispozițiile art. 70 alin. (4) și ale art. 82 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 75 alin. (4) și art. 93 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, raportat la anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, se poate reține că ordinele de salarizare emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, în executarea atribuțiilor de ordonator principal de credite, sunt acte administrative care se bucură de forță executorie? În situația în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, este admisibilă o acțiune în justiție prin care magistratul procuror, beneficiar al unui ordin de salarizare, solicită instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale menționate în actul administrativ prin care i-au fost stabilite aceste drepturi?
- Sentința civilă nr. 79/2024 a Curții de Apel Cluj —Secția a III-a contencios administrativ și fiscal ce hotărăşte:
Anulează în parte art. 86 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 1.322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, în sensul că înlătură din această prevedere sintagma „de conduita deținutului”.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
În M Of 993 din 28.10.2025 a fost publicată Ordonanța de urgență nr. 56/2025 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2022 privind stabilirea cadrului instituțional și financiar de implementare și gestionare a fondurilor alocate României prin Fondul pentru modernizare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru stabilirea unor măsuri bugetare.
În M Of 994 din 29.10.2025 a fost publicată Decizia ICCJ nr. 306/2025 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), ce respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3.412/120/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
Dacă dispozițiile art. 67 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, își produc efectele și în condițiile în care funcționarul public care a obținut anterior o decizie pentru pensionare anticipată parțială – necomunicată la plată – formulează, ulterior emiterii acesteia, dar anterior emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, întemeiată pe art. 67 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cerere privind aplicarea art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Dacă termenul de 2 luni, prevăzut de art. 517 alin. (2) din Codul administrativ pentru formularea cererii de menținere în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu, este un termen fix sau un termen limită, în sensul că poate fi formulată o asemenea cerere şi anterior perioadei de 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau este necesar ca respectiva cerere să fie formulată exact cu 2 luni înainte de această dată.