În M Of 402 din 6.05.2025 au fost publicate:
– Decizia ICCJ nr. 51 din 24 februarie 2025 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), ce respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța — Secția I civilă în Dosarul nr. 285/93/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
— Dacă beneficiul pensiei de serviciu conferit de prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi înlăturat prin existența autorității de lucru judecat rezultate dintr-o hotărâre definitivă de respingere a acestui beneficiu, pronunțată în condițiile interdicției prevăzute de art. 832 din Legea nr. 303/2004 (text modificat introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor), într-o altă acțiune formulată după apariția Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a decis că art. 832 din lege nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei reglementări modificatoare.
— Dacă chestiunea de drept dezlegată prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție —Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are efect retroactiv asupra hotărârilor definitive de respingere a beneficiului pensiei de serviciu conferite de art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dacă infracțiunea a fost comisă înainte de introducerea art. 832 din aceeași lege și condamnarea definitivă a survenit după introducerea reglementării modificatoare și în condițiile în care eliberarea din funcție s-a făcut din motive neimputabile persoanei solicitante a acestui beneficiu și prin raportare la prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
– Decizia ICCJ nr. 73 din 3 martie 2025 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), ce respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 454/103/2024, privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
„Dacă, în interpretarea art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, a art. 4 și 13 din anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, a art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, a art. 150 din Legea nr. 53/2003, indemnizația de concediu aferentă concediului de odihnă trebuie să cuprindă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sporul pentru condiții grele de muncă, sporuri de care personalul beneficiază în perioada de activitate?”.
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Neamț — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.161/103/2023, privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
1. Dacă, în interpretarea art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, a art. 4 din anexa nr. VI «Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională”» la Legea-cadru nr. 153/2017 și a art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, indemnizația de concediu aferentă concediului de odihnă cuvenită polițiștilor din cadrul inspectoratelor județene de poliție/Inspectoratului General al Poliției Române trebuie să cuprindă sporurile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a)-c) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sporul pentru condiții grele de muncă și sporul pentru activitățile care solicită o încordare psihică foarte ridicată — de care personalul beneficiază în perioada de activitate (acordate în mod concomitent)?
2. Prevederile art. 150 din Codul muncii se aplică la calcularea și scadența drepturilor prevăzute de art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, având în vedere că, în temeiul art. 1 alin. (2) și art. 278 din Codul muncii, normele din Codul muncii completează legislația funcției de poliție, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective?