Dosar nr. …/91/2023/a3

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL GALAŢI

SECŢIA A II- A CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 104/2024

Ședința publică din data de 03 Aprilie 2024

Completul compus din:

PREŞEDINTE – …

Judecător – …

Grefier – …

-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în apelul declarat de către creditorul … S.R.L., cu sediul în mun. …, str. …, nr…., clădirea …, tronson I, parter, cam.10, jud. …, împotriva sentinței civile nr. 17 din 23.01.2024 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. …/91/2023/a3.

Dezbaterile şi susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 20.03.2024 şi s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de  03 Aprilie 2024.

C U R T E A,

Asupra apelului de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

1.Cererea de chemare in judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. …/91/2023/a3, creditoarea … SRL … a solicitat angajarea răspunderii fostului administrator statutar al societății … SRL-D, numita …, pentru întreg pasivul debitoarei.

În motivare, a arătat că pârâta a renunțat cu rea-credință la implementarea proiectului „autoservice pentru autovehicule şi utilaje auto” şi deși a semnat acordul de finanțare a renunțat la ajutorul nerambursabil, nu i-a achitat serviciul de consultanță şi a determinat astfel intrarea în insolvență. A arătat că pârâta a săvârșit faptele de la art. 169 al.(1) lit. e) şi h) şi trebuie să suporte pasivul debitoarei.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât societatea nu a desfășurat niciodată activitate, nu a înregistrat venituri şi toate cheltuielile au fost suportate de administrator din fonduri proprii. A arătat că după semnarea acordului de finanțare, nu a reușit să acceseze un credit pentru a asigura cofinanțarea şi având în vedere obligațiile pe care societatea le-ar fi avut timp de 5 ani, societatea a fost nevoită să renunțe, situație care nu-i poate fi imputată.

Creditoarea a răspuns la întâmpinare, arătând că societatea nu a avut activitate sau venituri din culpa pârâtei, iar Legea 85/2014 nu exclude răspunderea în acest caz. Fapta pârâtei de a refuza ajutorul pe care l-a obținut cu ajutorul … SRL … reprezintă o deturnare a activului societății, iar cheltuielile societății şi facturile emise de creditoare nu sunt înregistrate în evidența contabilă, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 169 al. (1) lit. d) şi e). Referitor la susținerile pârâtei că avea obligații pe 5 ani şi că nu a obținut cofinanțarea, potrivit Ghidului Solicitantului, termenul de monitorizare era de 3 ani şi nu de 5 ani, finanțarea se putea face prin 7 bănci, confirmarea nu era necesară şi nu se punea problema să nu găsească personal. La 21.06.2023 creditoarea şi-a completat cererea, solicitând angajarea răspunderii şi pentru asociatul … care s-a ocupat efectiv de achiziționarea serviciilor de consultanță pentru 4 societăți pe care le-a înființat în scopul obținerii de finanțare prin proiectele de tip Start-up. A arătat că, … a achitat din surse proprii comisionul pentru înființarea celor 4 societăți, dar şi avans pentru serviciile de consultanță oferite în vederea depunerii proiectelor. Cele 4 proiecte au fost admise la finanțare, administratorii au semnat acordul de finanțare, dar ulterior au renunțat la finanțare şi au refuzat să achite serviciile de consultanță, deciziile fiind luate în concret de pârâtul … Pentru recuperarea debitelor de la cele patru societăți, creditoarea a formulat cereri de emitere a ordonanțelor de plată şi deși pârâtul a angajat personal nu avocat, instanța a admis cererile.

În aceeași notă, pârâtul a inițiat contestația la executare a decis formularea cererii de intrare în insolvență, a cererilor de înscriere a unor creanțe mai mari de ca ale creditoarei pentru a fi președintele Comitetului Creditorilor şi a întocmit un contract de închiriere în fals pentru debitoare, deși în realitate contractele au fost de comodat cu titlu gratuit. Pârâtul … a determinat intrarea în insolvență, faptele sale de a decide înființarea societăților, de a solicita finanțarea, de a renunța la aceasta, de a angaja avocați şi practicianul în insolvență, de a întocmi în fals contractele de închiriere, fapte care au mărit fictiv pasivul debitoarei, determină atragerea răspunderii potrivit art. 169 al.(1) lit. h) din Legea 554/2004.

Pârâtul … a solicitat respingerea cererii de angajare ca neîntemeiată, având în vedere că nu i se pot imputa faptele descrise de creditoare, ajungerea în insolvență fiind generată de lipsa activității şi veniturilor şi nu de renunțarea la finanțare care s-a făcut din motive obiective.

Prin răspunsul formulat la întâmpinarea depusă de pârâtul … se reiterează susținerile creditoarei din răspunsul la întâmpinarea pârâtei …

2.Hotararea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 17/23.01.2024 Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta-creditoare … SRL pentru angajarea răspunderii pârâților … şi  …

3. Motivarea în fapt şi în drept a hotărârii judecătorești

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că debitoarea … SRL-D a intrat în procedura simplificată a falimentului la 13.01.2023 la cererea sa, fiind desemnat CII …, în calitate de lichidator judiciar.

Prima instanță a reținut că potrivit tabelului definitiv de creanțe, creditoarea … SRL … este unicul creditor cu o creanță de 60.120 lei, reprezentând contravaloare servicii de consultanță în vederea obținerii de fonduri nerambursabile rezultată din hotărâri judecătorești.

A mai reținut că la data de 07.04.2023 şi respectiv 21.06.2023, creditoarea a solicitat angajarea răspunderii fostului administrator statutar şi a persoanei fizice …şi potrivit art. 169 al.(2) din Legea 85/2014 aceasta are calitate procesuală activă.

Referitor la fondul cererii, prima instanță a constatat că, potrivit art. 169 al.(1) se poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență. În discuție în cauza de față este administratorul statutar … şi tatăl acesteia, numitul …, care în opinia creditoarei ar fi contribuit la ajungerea societății în insolvență. A reținut că societatea creditoare a invocat existența faptelor de la art. 169 al.(1), lit. e) şi h) pentru ambii pârâți şi prin cererea de încuviințare probe, a menționat şi lit. d).

Totodată, prima instanță a constatat că din raportul cauze-împrejurări rezultă că societatea nu a desfășurat activitate, nu are gestiune şi cheltuielile au fost suportate din fonduri proprii. Din contractele de consultanță C0017/16.01.2019 şi C0023/30.01.2019 rezultă că, în discuție sunt cheltuieli de înființare şi întocmire a proiectului pentru obținerea unei finanțări nerambursabile, cheltuieli care au fost suportate de persoana fizică …, situație recunoscută şi de creditoare.

În ce privește fapta de la lit. e) constând în determinarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului, prima instanță a apreciat că aceasta nu se poate reține. Împrejurarea că administratorul statutar a renunțat să mai semneze acordul de finanțare nu poate echivala cu deturnarea activului, iar în cauză nu se poate prezuma că pârâtul …a acționat cu rea-intenție pentru a o determina pe pârâta … să semneze. A reținut că, atât din întâmpinări cât şi din răspunsurile la interogatoriu rezultă că acordul de finanțare nu s-a mai semnat, că s-au analizat mai bine obligațiile care incumbă societății şi că au realizat că nu le pot aduce la îndeplinire, însă intenția inițială a fost accesarea fondurilor şi demararea activității.

În ce  privește alte fapte săvârșite cu intenție de cei doi pârâți şi care să constituie fapta de la lit. e), acestea nu sunt dovedite cu certitudine. Prima instanță a avut în vedere că inițierea demersurilor de înființare a celor 4 societăți, printre care şi debitoarea, achitarea serviciilor de consultanță pentru înființare, achitarea avansului pentru consultanță referitoare la întocmirea proiectelor Start-up nu pot avea un caracter ilicit.

În privința renunțării la accesarea fondurilor sau angajarea unor avocați, a apreciat că nu poate fi demonstrată reaua-credință invocată, intenția fiind elementul-premisă pentru angajarea răspunderii. A reținut că pârâtul …a făcut demersuri pentru înființarea a 4 societăți cu administratori membri ai familiei, scopul fiind extinderea afacerilor de familie şi nu se poate reține intenția acestuia şi a fiicei sale, administratorul statutar …, de a prejudicia creditoarea şi de a aduce creditoarea în starea de insolvență.

Prima instanță a apreciat că susținerile creditoarei cu privire la natura juridică a contractelor pentru sediu, la cuantumul chiriei nu au relevanță în cauză, pârâtul … neformulând declarație de creanță şi nefiind președinte al Comitetului Creditorilor care de altfel nu s-a constituit, creditoarea … SRL fiind unicul creditor. Ca urmare, prima instanță a apreciat că faptele de la lit. e) şi h) nu se pot reține în sarcina administratorului statutar şi nici în sarcina persoanei fizice …

Referitor la fapta de la litera d) constând în reținerea evidenței contabile sau ținerea unei contabilități fictive, prima instanță a constatat că potrivit raportului cauze-împrejurări societatea a fost inactivă.

Apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului cu referire la faptele invocate, prima instanță a respins cererea, ca neîntemeiată.

4.Apelul

4.1 Împotriva sentinței menționate mai sus, în termen legal, a declarat apel creditorul … S.R.L., considerând-o netemeinică și nefondată și solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de atragere a răspunderii personale, cu obligarea pârâților, în solidar, la plata întregului pasiv al societății debitoare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

4.2 Motivarea în fapt şi în drept a apelului.

În motivarea căii de atac promovate a arătat că în mod greșit, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece cele reținute în considerente sunt greșit reținute și contravin adevărului. În mod greșit a fost reținut faptul că din raportul cauze-împrejurări rezultă că societatea nu a desfășurat activitate, nu a avut gestiune și cheltuielile au fost suportate din fonduri proprii.

Cu privire la raportul cauze-împrejurări a arătat că prin cerere scrisă, la termenul din 03.11.2023, în dosarul nr. …/91/2023 a solicitat înlocuirea lichidatorului judiciar … A invocat faptul că, administratorul debitoarei, …, nu a prezentat lichidatorului și acordul de finanțare încheiat cu autoritatea de management AIPPIMM …, prin care i-a fost aprobat împrumutul nerambursabil de 200.000 lei, respins de aceasta, ceea ce constituie o altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitoarei; lichidatorul avea cunoștință despre ajutorul nerambursabil de 200.000 lei acordat de Stat și refuzat de către reprezentanta debitoarei şi în Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, acesta nu a ținut cont și nu a prezentat adevărul cu privire la acest ajutor nerambursabil aprobat de 200.000 lei, a cărui respingere a dus la apariția insolvenței debitorului. În mod fals a precizat că debitoarei i-au lipsit fondurile, deși avea cunoștință, din dosarul asociat nr. …/91/2023/a3, despre ajutorul nerambursabil de 200.000 lei alocat de Stat și refuzat de administrator.

A arătat că, în mod fals s-a precizat că nu au fost identificate persoane vinovate de starea de faliment a debitoarei, deși respingerea ajutorului nerambursabil de către administratorul debitoarei este cauza principală a falimentului. În plus, mărirea în mod artificial a pasivului debitoarei prin acte false, neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, dispariția unor documente contabile, nepredarea către lichidator a tuturor documentelor debitoarei, etc., sunt fapte comise de către persoanele vinovate care au dus la apariția insolvenței debitoarei. Lichidatorul a depășit cu mult termenul de 40 zile stabilit de art. 97 alin. (l) teza 1 din lege, pentru depunerea raportului, pe care l-a depus după 137 zile. La adunarea generală a creditorilor din data de 29.04.2023, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, nu era întocmit, nefiind prezentat și supus aprobării. Lichidatorul judiciar nu a solicitat prin cerere motivată, prelungirea termenului de depunere a raportului cu maxim 40 de zile, conform art.97 alin.(1), teza finală din Lege, raportul fiind depus la dosar abia la data de 30.05.2023. După această dată, lichidatorul nu a mai convocat nicio altă dată, conform art. 97 alin.(5) teza a II-a din Lege.

A solicitat să se constate că la dosar nu se dovada publicării în BPI a raportului sau a intrării în insolvență a debitoarei, conform art.97 alin.(5) din Lege;

A precizat că în Rapoartele ulterioare privind modalitățile de îndeplinire a obligațiilor în cadrul procedurii de insolvență ale debitoarelor, lichidatorul judiciar … nu face nici o precizare că ar fi convocat o a doua adunare generală, conform art.97 alin.(5) teza a II-a din Lege şi că raportul asupra cauzelor ar fi fost pus în discuția adunării generale, conform art.97 alin.(4) din Lege. Pentru faptul că raportul anexat la dosar este incomplet și cuprinde afirmații nereale, este tardiv întocmit și depus, nu le-a fost comunicat și pentru că nici acesta și nici propunerea de intrare în faliment nu au fost puse în discuția adunării generale a creditorilor, a solicitat refacerea raportului de către noul lichidator și punerea acestuia în discuția adunării generale a creditorilor. La termenul din 28.11.2024, același judecător sindic a respins, ca neîntemeiată, cererea de sesizare a judecătorului – sindic în vederea înlocuirii lichidatorului judiciar.

Cu privire la afirmația că debitoarea nu a avut activitate, a arătat că aceasta este falsă, deoarece, analizând grafic evoluția în timp a situației financiare a debitoarei, rezultă faptul că, în perioada 25.06.2019 – 31.12.2020, debitoarea a avut la dispoziție timp de 511 zile, un fond de 200.000 lei, sub forma unui ajutor nerambursabil acordat de stat și în concluzie a avut fonduri bănești disponibile, inclusiv pentru plata datoriilor.            În perioada 30.01.2019 – 25.06.2019, pârâtul … împuternicit verbal de administratorul … în numele și în interesul debitoarei, a desfășurat mai multe activități specifice societății specifice procurării de fonduri. Acesta a testat piața de consultanță și a ales societatea apelantă pentru această activitate, pentru că avea cel mai mic comision de consultanță, a solicitat cel mai mic avans din consultanță și avea cel mai mare procent de aprobare a proiectelor depuse; a solicitat elaborarea unui proiect pentru fonduri nerambursabile; a negociat comisioanele, clauzele și condițiile de încheiere; a stabilit pentru acesta un comision de consultanță și avansul de plată pentru acesta; a negociat, a încheiat și a semnat cu Contractul de consultanță nr. C/0023/30.01.2019, ocazie cu care pârâta … s-a angajat să plătească întreg comisionul de consultanță, chiar dacă ulterior renunță la ajutor sau la implementarea proiectului; a achitat avansul pentru consultantă în sumă de 1.000 lei; s-au deplasat la A.I.M.M.A.I.P.E. …, la 25.06.2019, unde … a semnat Acordul de finanțare cu autoritatea de management, prin care s-a obligat față de aceasta, în repetate rânduri, că va îndeplini numeroase condiții specifice programului (circa 20 de obligații); a întocmit și trimis la ANAF, balanțele trimestriale și bilanțul anual și a plătit aceste servicii de contabilitate, către contabilul care le-a întocmit și depus.

A arătat că împreună cu pârâții au desfășurat toate aceste activități în numele şi în interesul societății, de natură să aducă fonduri mari. Până la data de 25.06.2019, toate activitățile au fost legale și cu bună-credință, dar când pârâtul …a aflat că nu poate administra în mod direct activitatea debitoarei și nu poate folosi utilajele și personalul noii societăți, în scopul reparării în mod gratuit a mașinilor și utilajelor grele ale societății sale proprii, a hotărât renunțarea la ajutorul alocat de stat, la derularea programului și la implementarea proiectului. Însă, până la demararea activităților propriu-zise de producție/prestări servicii ale societății mai trebuiau desfășurate următoarele activități: plata diferenței de comision de consultanță, activitățile de achiziții publice pentru fiecare utilaj, aparat, material sau serviciu necesar desfășurării activității propriu zise și prevăzute în proiect și în Acordul de finanțare; comandarea utilajelor, aparatelor, materialelor și serviciilor necesare și prevăzute în proiect şi în Acordul de finanțare; plata prin mecanismul cererii de plată a contravalorii utilajelor, aparatelor, etc., prin intermediul băncii partenere; implementarea proiectului în locația stabilită; recrutarea, angajarea și instruirea personalului pentru funcționarea proiectului; raportarea implementării proiectului și demararea activității propriu-zise, urmate de monitorizarea timp de 3 ani a activității obiectivului și întocmirea și transmiterea trimestrială a rapoartelor cu situațiilor statistice ale obiectivului.

În plus, nici Legea insolvenței şi nici un alt act normativ nu prevede că lipsa activității              propriu-zise a încasărilor sau a profitului ar fi de natură să-i absolve pe cei responsabili de insolvența debitoarei, de atragerea răspunderii personale. În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a reținut în hotărârea atacată că societatea nu a desfășurat activitate.

În fapt, pârâții au desfășurat numeroase activități de procurare fonduri, le-au obținut și    le-au avut la dispoziție pentru mai mult de un an și jumătate, au semnat contracte în care și-a asumat obligații, dar au renunțat la fonduri în mod netemeinic şi nefondat fără să notifice în acest sens şi fără să-şi îndeplinească obligațiile asumate prin contracte, faptă comisă cu intenție, în mod conștient, prin care au produs prejudicii, au dus debitoarea la intrarea în insolvență.

Cu privire la afirmația că societatea nu a avut gestiune și cheltuielile au fost suportate din fonduri proprii, a arătat că prin semnarea acordului de finanțare în perioada 25.06.2019- 31.12.2020, debitoarea a avut la dispoziție fonduri alocate de stat în sumă de 200.000 lei, sub forma unui ajutor nerambursabil acordat de stat și în concluzie a avut alocate fonduri bănești disponibile, inclusiv pentru plata datoriilor.

A invocat dispozițiile art.5 pct.29) din Legea nr.85/2014 şi a arătat că legea nu condiționează starea de insolvență de activitate sau de lipsa activității, de patrimoniu sau de gestiune, de vânzări sau încasări, ori de profit. În concret, Legea se referă în mod strict la „fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor”, iar debitoarea a avut la dispoziție, pentru 511 zile, astfel de fonduri.

Având în vedere faptul că în ajutorul nerambursabil alocat de stat debitoarei erau incluse şi cheltuielile de consultantă în sumă de 8.000 lei (deci eventuale datorii), acest fond îndeplinește condițiile prev. de Legea nr.85/2014 şi anume de fond bănesc, inclusiv pentru plata datoriilor. În speță, ajutorul nerambursabil alocat de stat, debitoarei, indiferent că a fost înscris sau nu în contabilitatea debitoarei, este un drept cu valoare economică aflat în patrimoniul acesteia, pentru 511 zile, între 25.06.2019 si 31.12.2020.

În concluzie, în mod greșit a reținut instanța de fond, că societatea debitoare nu a avut patrimoniu (gestiune).

În privința cheltuielilor făcute din fonduri proprii, a arătat că acestea s-au făcut în numele şi în interesul debitoarei și au adus acesteia unele servicii. Pentru o evidență și o impozitare corectă și legală, ele trebuiau evidențiate în contabilitatea firmei, caracterul lor de fonduri proprii nefiind de natură să împiedice atragerea răspunderii personale a vinovaților de intrarea în insolvență a debitoarei.

A arătat că debitoarea a avut activități de procurare fonduri, nu a avut gestiune, dar are patrimoniu, cheltuieli (pentru servicii contabile și juridice, activități de procurare fonduri, etc.) și datorii (diferență de comision de consultanță), iar cheltuielile chiar și din fonduri proprii, trebuiau în mod obligatoriu evidențiate în contabilitatea firmei.

Conform art.37 din Legea nr.85/2014, omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea cheltuielilor, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual si se pedepsește conform legii. Conform art. 11 alin. (l), răspunzător pentru fiind administratorul … și altă persoană împuternicită cu gestionarea persoanei juridice respective, …, deoarece după semnarea acordului de finanțare, pârâta … fiind studentă în …, dosarul și obligațiile legale cu privire la societatea debitoare, au fost însușite de către acesta, dovadă fiind faptul că angajarea și plata avocaților au ținut evidența contabilă a firmei, cât și angajarea și plata practicianului în insolvență, au fost făcute tot de el.

A invocat răspunsurile la interogatoriu ale pârâților şi a apreciat că nu poate fi primită motivarea pârâților, că debitoarea neavând activitate, nu au înregistrat nici facturile primate și nici datoriile, în contabilitate.

A mai arătat că în mod greșit, instanța de fond a reținut că împrejurarea că administratorul statutar a renunțat să mai semneze acordul de finanțare nu poate echivala cu deturnarea activului, iar în cauză nu poate prezuma că pârâtul … a acționat cu rea-intenție pentru a o determina pe pârâta … să semneze.

În fapt, apelanta a arătat că la data de 25.06.2023, administratorul …,  a semnat acordul de finanțare la sediul autorității de management a Programului AIMMAIPE … Instanța a fost indusă în eroare cu privire la acest aspect. Deși a solicitat în repetate rânduri ca pârâții să prezinte la dosar Acordul de finanțare în original sau în copie certificată, instanța de fond nu i-a obligat pe pârâți să prezinte acest înscris, acesta dovedind reaua-credință cu care au acționat pârâții.

Un alt motiv de apel invocat vizează faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că atât din întâmpinări, cât şi din răspunsurile la interogatoriu rezultă că acordul de finanțare nu s-a mai semnat, deși nici din întâmpinări şi nici din răspunsurile la interogatorii nu rezultă așa ceva. Falsele motive invocate în întâmpinări fiind simple alegații, nesusținute de probe, formulate în scopul de a induce în eroare instanța de fond.

Consideră că în mod greșit, instanța de fond a reținut că în privința altor fapte săvârșite cu intenție de cei doi pârâți și care să constituie fapta de la lit. e), acestea nu sunt dovedite cu  certitudine.

Apelanta a invocat disp.art.169 alin. (1) lit. e) din Legea insolvenței, în referire la fapta de a mări în mod artificial pasivul debitoarei și anume la faptele pârâtului …, de a întocmi în fals, la începutul anului 2023, un fals contract de închiriere, cu fiica sa, pârâta …, rudă de gradul I, pentru societatea debitoare. Același spațiu din satul …, insalubru și fără utilități pe care la 16.01.2019 i-l dăduse în comodat (deci fără nici o chirie) ca sediu social pentru debitoarea în curs de înființare, la o chirie enormă de 4.000,00 lei/lună (mai mult decât un apartament din zona centrală a Bucureștiului), fără ca acesta să fie ștampilat, parafat, legalizat sau autentificat, fără să prevadă în el, rezilierea sau rezoluțiunea contractului de comodat încheiat anterior cu aceeași persoană, fără să fie înregistrat la ANAF pentru o corectă și legală impozitare, fără să fie prezentat la ORC … și la ANAF …, pentru a înlocui contractul inițial și legal de comodat din dosarul de evidență a debitoarei și fără ca, chiria prevăzută în contract, chiar și neplătită (ca datorie) să fie evidențiată în contabilitatea debitoarei.

Apoi pârâții, au antedatat acest contract – 28.02.2019, l-au semnat și depus la fila 8 în dosarul nr. …/91/2023 al Tribunalului Vrancea, privind cererea de intrare în insolvență a debitoarei, în scopul vădit de a obține pentru numitul …, calitatea de „creditor majoritar” și funcția de „președinte al comitetului creditorilor”, funcție din care să nu solicite atragerea răspunderii personale pentru intrarea în insolvență și de a pune societatea apelantă în situația de a fi creditor cu mai puțin de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, funcție din care să nu poată solicita atragerea răspunderii personale pentru intrarea în insolvență.

În urma depunerii contestației care a făcut obiectul dosarului …/91/2023/a2 privind creanța sa, dar văzând contestația până la primul termen de judecată, lichidatorul judiciar le-a înaintat tabelul preliminar în care figura ca și creditor unic, motiv pentru care a renunțat la judecata contestației, ca fiind rămasă fără obiect.

A solicitat să se observe că prin depunerea la dosarul de insolvență a acestui contract de închiriere fals, în faza inițială a fost mărit în mod artificial pasivul societății (care constituie altă cauză de atragere a răspunderii personale) și că acest înscris fals, a produs deja consecințe juridice, în sensul că a fost (și este) depus la dosarul de insolvență cu nr. …/91/2023, prima hotărâre pronunțată în acest dosar și anume Hotărârea dată în camera de consiliu nr.1/2023 din 13.01.2023, a fost pronunțată şi în baza acestui document fals. Fapta este probată prin cele două înscrisuri false invocate din dosarul Tribunalului Vrancea nr. …/91/2023, instanța de fond reținând în mod greșit că „În ce privește alte fapte săvârșite cu intenție de cei doi pârâri și care şi constituie fapta de la lit. e, acestea nu sunt dovedite cu certitudine.” În mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că inițierea demersurilor de înființare a celor 4 societăți, printre care și debitoarea, achitarea serviciilor de consultanță pentru înființare, achitarea avansului pentru consultant referitoare la întocmirea proiectelor Start-up nu pot avea un caracter ilicit.

A arătat apelanta că, este adevărat că aceste activități, dacă ar fi fost desfășurate în scopul legal de extinderea afacerilor de familie nu pot avea un caracter ilicit. Însă în condițiile în care pârâtul … a comandat și plătit înființarea societăților, a comandat și a plătit avansul din consultanță pentru întocmirea a 4 proiecte în vederea obținerii a patru ajutoare nerambursabile a câte 200.000 lei fiecare, în vederea înființării a patru obiective care să lucreze cu publicul, dar care în scop vădit, să deservească gratuit interesele societății sale proprii și care să fie administrate tot de către el, nu mai pot avea un caracter licit, întrucât contravin legii.

Un alt motiv de apel invocat vizează faptul că în mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că renunțarea la accesarea fondurilor sau angajarea unor avocați nu pot demonstra reaua-credință invocată, intenția fiind elementul premisă pentru angajarea răspunderii. În fapt, renunțarea la accesarea fondurilor nerambursabile alocate de stat este principala cauză de intrare insolventă a debitoarei, sens în care a invocat dispozițiile art.5 pct.299 din Legea nr.85/2014.

În concluzie, a arătat că legea nu condiționează starea de insolvență de activitate sau de lipsa activității propriu zise, de lipsa încasărilor sau a vânzărilor de lipsa gestiunii ori de lipsa profitului. În concret, legea se referă în mod strict la „fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor”, iar debitoarea a avut la dispoziție, pentru 511 zile, astfel de fonduri. Având în vedere copia proiectului depusă la dosar, în ajutorul nerambursabil alocat de stat debitoarei erau incluse și cheltuielile de consultanță în sumă de 8.000 lei – deci și eventualele datorii, acest fond îndeplinește condițiile prev. de Legea nr.85/2014, și anume de fond bănesc, inclusiv pentru plata datoriilor. În speță, scadența datoriei certe, lichide şi exigibile a debitoarei către societatea apelantă, conform contractului de consultantă a fost la 25.06.2019, iar la acea dată, debitoarea avea disponibil inclusiv pentru plata datoriei, ajutorul nerambursabil alocat de stat în sumă de 200.000 lei, în care era inclus și comisionul de consultanță.

A arătat că, consultanța pentru înființarea societății și plata acesteia, consultanța pentru accesarea ajutorului nerambursabil și plata avansului, elaborarea și implementarea proiectului în sistemul informatic al MMACA și – deplasarea la AIMMAIPE … și semnarea acordului de finanțare, au avut un singur scop și anume obținerea ajutorului nerambursabil de 200.000 lei, pentru debitoare. Cu toate acestea, în mod unilateral, netemeinic, nelegal și fără să o notifice, pârâții au renunțat la accesarea fondului și la implementarea proiectului, la ajutorul nerambursabil și au refuzat plata creanței către apelantă, care la acea dată era de doar 7.000 lei, ulterior adăugându-se penalitățile de întârziere.

Accesul la ajutorul nerambursabil acordat de stat s-a prelungit (datorită pandemiei Covid 19), până la 31.12.2020 – sfârșitul anului 2020, dar pârâții hotărâseră să refuze accesarea ajutorului, implementarea proiectului și plata creanței. În aceste condiții, nu se poate reține insolvența debitoarei încă de la scadență (25.06.2019), deoarece încă 511 zile după aceasta, a avut la dispoziție fondul nerambursabil acordat de stat.

În concluzie, în perioada 25.06.2019 – 31.12.2020, debitoarea a avut la dispoziție ajutorul nerambursabil de 200.000 lei alocat de stat (în care era inclus și comisionul de consultanță), deci în această perioadă nu s-a aflat în stare de insolventă, dar a refuzat plata creanței, refuz care probează reaua credință cu care a acționat aceasta. Conform înscrisurilor din dosar starea de insolvență a debitoarei a intervenit la data de 01.01.2021, când nu a mai avut acces la ajutorul alocat de stat, dar hotărârea de a renunța la ajutor fusese deja luată.

A solicitat a se analiza fapta de renunțare la ajutorul nerambursabil prin prisma condițiilor invocate și să se constate că sunt îndeplinite condițiile legale și există motivul și temeiul legal al răspunderii personale a pârâtului pentru intrarea în insolvență a debitoarei.

Consideră că, constituie motiv de atragere a răspunderii personale şi fapta pârâților de a nu preda lichidatorului toate documentele firmei, în sensul că nu a predat şi Acordul de finanțare încheiat de pârâtă la data de 25.06.2019 cu AIMMAIPE …, facturile si chitanțele fiscale aferente. Este adevărat că pentru toate faptele indicate ca fiind motive de  atragere a răspunderii personale a pârâtului, legea prevede că atât culpa, cât si legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. În repetate rânduri a invocat această faptă ca fiind unul din motivele de atragere a răspunderii personale a pârâtului, însă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv și nici la faptul că în acest caz „atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și  prejudiciu se prezumă.”

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea apelului a solicitat proba cu înscrisuri.

4.3 Întâmpinarea în apel.

Prin întâmpinare, intimații pârâți, … și …, au solicitat respingerea criticilor formulate de apelantă și menținea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 17 din 23.01.2024.

În esență, intimații au arătat că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii personale în ceea ce îi privește, întrucât din Raportul cauze – împrejurări rezultă că societatea nu a desfășurat activitate, nu are gestiune, iar cheltuielile au fost suportate din fonduri proprii. Au arătat că din Contractele de consultanță C0017/16.01.2019 și C0023/31.01.2019 rezultă că în discuție sunt cheltuieli de înființare și de întocmire a proiectului pentru obținerea unei finanțări nerambursabile, cheltuieli care au fost suportate de persoana fizică …, situație recunoscută și de către creditor. S-a reținut că, împrejurarea că administratorul statutar a renunțat să mai semneze acordul de finanțare nu poate echivala cu deturnarea activului, în cauză neputând fi reținut nici faptul că … ar fi determinat cu rea intenție pe fiica acestuia, … să semneze. S-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii individuale.

Consideră că prin apelul formulat, … SRL invocă critici vizând o reapreciere a probelor din dosar şi în plus, apelanta face discuții relativ la caracterul fals al Raportului cauze și împrejurări.

Față de împrejurarea că societatea nu a desfășurat efectiv activitate, fapt confirmat și de organul fiscal local, inclusiv prin neînscrierea vreunei obligații fiscale bugetare la masa credală, şi că nu au comis nici una din faptele ilicite reclamate, fapte care să fi fost determinante pentru intrarea societății în insolvență, accesarea ajutorului nerambursabil fiind o opțiune și nu o obligație, intimații au solicitat să se constate că în mod legal Tribunalul Vrancea a apreciat cererea de atragere a răspunderii personale ca fiind neîntemeiată.

În concluzie, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.

4.4. La data de 11.03.2024 societatea … S.R.L. …, a depus la dosar o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la :

–           1. Ajutorul nerambursabil de 200.000 lei, alocat de MMACA prin AIMMAIPE …, în baza O.U.G. nr. 10 din 27.01.2017 pentru stimularea înființării de noi întreprinderi mici și mijlocii, prin semnarea la 25.06.2019, la …, a Acordului de finanțare dintre AIMMAIPE … și debitoarea SOC. … S.R.L.-D …, constituie sau nu, un fond bănesc disponibil pentru plata datoriilor (în sensul prevăzut de disp.art.5 pct.29 din Legea nr. 85/2014, avându-se în vedere faptul că în conformitate cu prevederile programului accesat „START-UP NATION ROMANIA ” — ediția 2019 și cu Acordul de finanțare semnat, ajutorul nerambursabil nu se virează la dispoziția beneficiarului, plata ajutorului făcându-se de către autoritatea de management (finanțator) prin intermediul instituției (băncii) partenere, utilizându-se mecanismul cererii de plată sau al cererii de rambursare;

–           2. Renunțarea de către pârâți la ajutorul nerambursabil alocat de stat, după semnarea acordului de finanțare, constituie sau nu, altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor titlului II — Procedura insolvenței;

Consideră că ajutorul nerambursabil alocat debitoarei, constituie un fond bănesc disponibil pentru plata datoriilor, deoarece :

–           în structura ajutorului nerambursabil de 200.000 lei, alocat de stat, debitoarei, conform Procedurii Programului accesat (cap.4, par.4.3.1 lit. l), a Acordului de finanțare semnat (art.2 alin.3 și art. 7 alin. l) și a proiectului aprobat (cap.4 paragraf 4.3 numit „Dimensionare valoare investiție” pct.12) este inclusă şi cheltuiala eligibilă numită „Consultanță” în sumă de 8.000 lei;

–           pornind de la definiția insolvenței prev. de art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, aceasta este „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile …”, se constată că Legiuitorul se referă efectiv la patrimoniu și la fondurile bănești disponibile pentru plata datoriilor …;

–           având în vedere definiția patrimoniului ca fiind „totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice)”, se constată că, ajutorul nerambursabil de 200.000 lei alocat de stat, debitoarei, este un drept cu valoare economică care a aparținut persoanei juridice debitoare (pe perioada fazei de implementare), iar

–           debitoarea a avut acces la ajutorul nerambursabil, din momentul în care a semnat acordul de finanțare (25.06.2019) și până la data limită de implementare a proiectului (31.12.2020).

Pe cale de consecință în perioada 25.06.2019-31.12.2020, debitoarea a avut în patrimoniu, capitalul social al societății și drepturi cu valoare economică disponibile (inclusiv) pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile pe care le avea.

Consideră că, renunțarea de către pârâți la ajutorul nerambursabil alocat de stat, după semnarea acordului de finanțare, constituie faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, deoarece :

–           ajutorul nerambursabil ca drept cu valoare economică acordat de stat, prin intermediul Programului de finanțare, s-a anat în patrimoniul debitorului;

–           acesta a avut la dispoziție ajutorul nerambursabil în perioada 25.06.2019- 31.12.2020, mai exact pentru 511 zile;

– renunțarea la ajutorul nerambursabil nu s-a datorat cazului de forță majoră, stării de necesitate sau oricărei cauze obiective care să justifice renunțarea și nu a fost notificată cu cerere de renunțare conform cap.6 par.6.19 alin.1-4 din Procedura Programului și nici nouă, conform art.6.1-6.3, art. 7.1-7.3, art.10.1 lit. c și art.10.2 din Contractul de consultanță.

A apreciat că fapta întrunește toate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 1349 C.pr.civ.

A învederat că în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru admiterea sesizării, și anume:

1. a) chestiunea de drept este invocată în legătură cu o judecată aflată în curs;
2. b) judecata este pe rolul Curții de Apel Galați, iar aceasta este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;
3. c) lămurirea chestiunii de drept este determinantă în ce privește soluționarea pe fond a cauzei;
4. d) problema de drept este nouă, în sensul ci asupra ei nu a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

În concluzie, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și să dispună suspendarea cauzei, până la pronunțarea acesteia.

În drept, a invocat dispozițiile art. 519 din C.proc.civ.

În dovedire, a depus înscrisuri.

5. 5. Analizând cererea apelantei de sesizare a Înaltei Curți de Casație şi Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța constată următoarele aspecte:

Apelanta … S.R.L. a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație şi Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor aspecte pe care apelanta le-a apreciat a fi chestiuni de drept, adică pentru a stabili instanța supremă dacă ajutorul nerambursabil de 200.000 lei, alocat debitoarei de M.M.A.C.A. prin A.I.M.M.A.I.P.E. …, în baza O.U.G. nr. 10/27.01.2017, prin semnarea Acordului de finanțare dintre A.I.M.M.A.I.P.E. … și debitoarea societatea … S.R.L.-D … la data de 27.01.2017, constituie sau nu, un fond bănesc disponibil pentru plata datoriilor în sensul prevăzut de dispozițiile art. 5 pct. 29 din Legea 85/2014, respectiv dacă renunțarea de către pârâți la ajutorul nerambursabil alocat de stat, după semnarea acordului de finanțare, constituie sau nu, „altă faptă săvârșită cu intenție”, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, în sensul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 519 C.pr.civ., „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație şi Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casație şi Justiție nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație şi Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Deci, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv o problemă de interpretare a legii, şi nu elemente particulare ale cauzei deduse judecății, iar pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se pornește în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să îşi găsească izvorul în dispozițiile legale, şi nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situația de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei.

Interpretarea şi aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competente care aparțin instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței supreme, sesizată în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Judecătorul cauzei este cel chemat să rezolve şi posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare şi cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale şi a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă şi absolut necesară în procesul de aplicare a unei situații de fapt concrete.

Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a normelor legale în cadrul mecanismului hotărârii prealabile are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, însă rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecarea căreia a fost învestită. Operațiunea de interpretare şi aplicare a unor dispoziții legale la diferite circumstanțe, care caracterizează fiecare litigiu, face parte din activitatea curentă a instanței de judecată şi reprezintă o obligație ridicată la rang de principiu fundamental, ce îşi găsește consacrarea în prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație şi Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare şi aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.

Instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație şi Justiție, ci se urmărește interpretarea şi aplicarea legii insolvenței la situația particulară a apelantei din prezenta cauză, precum şi aprecierea probatoriului administrat în cauză, astfel încât cererea apelantei va fi respinsă ca inadmisibilă.

6. Analizând apelul declarat în cauză de către reclamanta … S.R.L., prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele devolutive stabilite de art. 476 şi art. 477 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Instanța de fond a apreciat că societatea a fost inactivă încă de la înființare, administratorul statutar fiind, deci, exonerat de obligația de a ţine contabilitatea potrivit legii, respectiv de obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar, aspect ce ar reieși din raportul cauzelor şi împrejurărilor apariției insolvenței.

Studiind, însă, raportul cauzelor şi împrejurărilor apariției insolvenței nr. 3/39/29.05.2023, Curtea constată că acesta a fost întocmit doar pe baza consultării de către lichidatorul judiciar C.I.I. … a bazelor de date A.N.A.F. şi O.R.C. şi pe baza discuțiilor cu administratorul statutar-pârâta …, iar nu pe baza documentelor contabile ale societății, rezultând că acestea nu au fost predate lichidatorului judiciar, sarcina predării documentelor contabile revenind administratorului statutar.

Astfel cum însuși fostul administrator statutar, pârâta …, recunoștea, prin întâmpinarea depusă la fond, societatea … S.R.L.-D a semnat un acord de finanțare, act ce trebuia predat lichidatorului judiciar desemnat în cauză, C.I.I. …, împreună cu alte documente ale societății debitoare, dintre care amintim: actele de înființare a societății şi de constituire a capitalului social în sumă de 200 lei prin vărsarea acestuia la B.C.R. Sucursala … în contul debitoarei, contractul de consultanță nr. C/0023/30.01.2019 încheiat între debitoare şi creditoarea apelantă (f. 55 dosar fond), împreună cu factura aferentă plății avansului de 1.000 lei, emisă pe numele debitoarei prin delegat … (factura fiscală nr. 0023/30.01.2019-f. 59 dosar fond) şi cu factura aferentă plății restului rămas neplătit din onorariul de consultanţă-7.000 lei, emisă pe numele debitoarei prin delegat … (factura fiscală seria AFCG nr. 04/25.01.2021-f. 59 verso dosar fond), contractul de împrumut de folosință-comodat nr. 10/21.01.2019 şi contractul de închiriere imobil nr. 3/28.02.2019 (f. 78-79 dosar fond), încheiate între debitoare şi pârâtul …, ca proprietar al spațiului închiriat.

Soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea … S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul …este legală şi temeinică, întrucât acesta nu deține calitatea de administrator sau orice alt membru cu atribuții de conducere şi/sau supraveghere a debitoarei, şi nici nu s-a dovedit că …ar fi contribuit la starea de insolvență a debitoarei, în sensul dispozițiilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2024.

Însă, soluția de respingere a acțiunii față de fostul administrator statutar este nelegală şi va fi schimbată, întrucât nu s-a dovedit, printr-o decizie A.N.A.F., inactivitatea debitoarei, aceasta având obligația de a depune declarații fiscale şi de a ține contabilitatea potrivit legii, aspect care nu a putut fi, însă, verificat de lichidatorul judiciar, întrucât debitoarea nu a predat documentele contabile către lichidatorul judiciar, astfel cum avea obligația potrivit Legii nr. 85/2014.

Curtea reține că pentru a putea fi angajată răspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi culpa. Pe lângă condițiile generale, art. 169 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate in dispozițiile art.169 trebuie să fi contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.

Astfel, art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 prevede că se va antrena răspunderea organelor de conducere ale societății debitoare dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

În cauză, operează prezumția relativă instituită de dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, în sensul că nepredarea documentelor contabile către lichidatorul judiciar prezumă existența culpei administratorului statutar şi existența legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Prezumția privind culpa și legătura de cauzalitate este relativă, însă nu a fost răsturnată de pârâtă. Pârâta … nu a predat documentele contabile ale debitoarei nici în timpul judecării prezentei cauze.

Prejudiciul este dovedit prin existența creanței apelantei, în sumă de 60.120 lei, astfel cum este menționată în tabelul definitiv de creanțe, apelanta fiind singura creditoare a societății … S.R.L.-D.

Curtea prezumă, având în vedere dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, că prin nepredarea documentelor contabile către lichidatorul judiciar, inacțiunea administratorului statutar … se impune a fi asimilată în prezenta cauză cu fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității – răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.

Conform art. 6 din aceeași lege – (1) orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Astfel, fostul administrator statutar avea obligația de a organiza, conduce și răspunde în ceea ce privește contabilitatea financiară.

Curtea a avut în vedere în analiza apelului și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție regăsite în Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 14/2022, care, potrivit art. 517 alin. (4) Cod procedură civilă, se impun cu caracter obligatoriu: „124. Așa fiind, odată stabilită existența faptului vecin și conex, reprezentat de nepredarea documentelor contabile, pe baza căruia se prezumă existența faptei ilicite, legiuitorul prezumă în continuare, în mod expres, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul încercat, reprezentat de ajungerea debitorului în stare de insolvență și imposibilitatea acoperirii pasivului înscris în tabelul de creanțe.  125. Pe baza regulii de interpretare logică ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, întrucât legiuitorul nu distinge sub aspectul elementelor asupra cărora operează prezumția legăturii de cauzalitate, trebuie să se considere că această prezumție acoperă legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, privit atât ca stare de insolvență, cât și ca pasiv rămas neacoperit. 126. Așadar, prezumția include în câmpul său de aplicare legătura de cauzalitate dintre fapta prevăzută la art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 și starea de insolvență, întrucât ținerea necorespunzătoare a contabilității și denaturarea funcției de evidență a acesteia pot constitui cauze care să contribuie la producerea stării de insolvență. Mai mult, în ipoteza vizată, a nepredării documentelor contabile, nici nu se poate stabili altă cauză pentru intrarea în insolvență”.

În concluzie, nepredarea actelor contabile de către intimata-pârâtă …, deși aceasta a cunoscut atât existența procedurii insolvenței, deschise chiar la cererea debitoarei prin administrator statutar …, cât şi obligația de predare a documentelor contabile, duce la concluzia că cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale conform disp. art. 169 alin. (1) lit. d) din lege este întemeiată, astfel încât instanța nu va mai analiza celelalte motive de apel, urmând să admită acțiunea şi să oblige pârâta … ca, din averea proprie, să plătească debitoarei suma de 60.120 lei.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

Respinge ca inadmisibilă cererea apelantei de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Admite apelul declarat de către creditorul … S.R.L., cu sediul în …, str. …, nr…., clădirea …, tronson I, parter, cam…, jud. …, împotriva sentinței civile nr. 17 din 23.01.2024 pronunțată de Tribunalul Vrancea, schimbă în parte sentința nr. 17/23.01.2024, pronunțată de Tribunalul Vrancea, şi admite cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea … S.R.L. în contradictoriu cu pârâta … cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat … din …, str. … nr. …, județul …

Obligă pe pârâta … să plătească debitoarei suma de 60.120 lei, reprezentând pasivul societății … SRL-D.

Menține soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea … S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul …

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței la data de 03.04.2024.

 

PREȘEDINTE,                                                                                       JUDECĂTOR,

Judecător – …                                                                                                ….

Grefier,

…

 

Red. M.H./Tehn. F.N. 22.04.2024

Fond: Judecător sindic – …

6 ex.