– art. 160 din Legea nr. 53/2003
Indemnizațiile ce pot fi cuprinse în salariu, potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003, nu sunt cele de asigurări sociale aferente concediului medical, deoarece plata salariului, cu toate elementele pe care le cuprinde conform normei menționate, este aferentă muncii prestate, or, în perioada concediului medical operează suspendarea prestării muncii și a plății salariului, conform art. 49 alin. 2 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 53/2003.
Împrejurarea că angajatorul a achitat cu întârziere indemnizația prevăzută de OUG nr. 158/2005 nu poate determina menținerea măsurilor întemeiate pe reținerea nerespectării dispozițiilor legale referitoare la plata salariului, întrucât acestea, cu consecințe și în materie contravențională, au fost stabilite în mod nelegal.
Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 592 din 20 noiembrie 2024
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Recurenta-reclamantă a criticat soluția primei instanțe din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, care privește situația „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
În esență a invocat faptul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 166 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, care nu sunt incidente în cauză, întrucât numita (A) s-a aflat în concediu medical începând cu luna februarie 2023 până în prezent, astfel că sunt incidente dispozițiile OUG nr. 158/2005 referitoare la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, care nu intră în sfera indemnizațiilor la care se referă art. 160 din Legea nr. 53/2003, cum greșit a stabilit prima instanță.
A mai invocat faptul că în mod greșit au stabilit inspectorii ITM că Asociația a încălcat prevederile referitoare la achitarea drepturilor salariale și au impus măsuri în acest sens, în condițiile în care angajata sa s-a aflat în concediu medical.
Examinând criticile invocate, Curtea a constatat că sunt întemeiate.
În acest sens, s-a reținut că prin procesul-verbal de control seria (…) nr. (…)/29.09.2023, a cărui anulare se solicită, inspectorii de muncă au stabilit în sarcina recurentei obligația de a face dovada achitării drepturilor salariale pentru numita (A) pentru perioada 07.2023 – 08.2023, conform art. 166 din Legea nr. 53/2003 (măsura 1-3) și obligația ca începând cu data controlului să respecte prevederile art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 cu privire la achitarea salariilor în termenul stabilit în contractul de muncă, respectiv data de 15 a lunii următoare (măsura 2-3).
În fapt, atât inspectorii de muncă, cât și instanța de fond au stabilit că angajata (A) a figurat în luna februarie 2023 cu două zile lucrate, respectiv în 01 – 02.02.2023, iar începând cu data de 03.02.2023 și până la data controlului s-a aflat în concediu medical, situație susținută de certificatele de concediu medical depuse la dosar.
Astfel, în perioada vizată de măsurile contestate numita (A) era îndreptățită la încasarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate aferentă concediului medical, prevăzută de OUG nr. 158/2005, și nu la încasarea salariului, întrucât contractul individual de muncă se suspendă de drept în perioada concediului medical (pentru incapacitate temporară de muncă), conform art. 50 lit. b) din Legea nr. 53/2003, cu consecința suspendării prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator, potrivit art. 49 alin. 2 din același act normativ.
În consecință, indemnizațiile ce pot fi cuprinse în salariu, potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003, nu sunt cele de asigurări sociale aferente concediului medical, cum greșit a stabilit judecătorul fondului, deoarece plata salariului, cu toate elementele pe care le cuprinde conform normei menționate, este aferentă muncii prestate, or, în perioada concediului medical operează suspendarea prestării muncii și a plății salariului.
Împrejurarea că recurenta a achitat cu întârziere numitei (A) indemnizația cuvenită acesteia conform OUG nr. 158/2005, nu poate determina menținerea măsurilor contestate în cauză, așa cum pretinde intimata, întrucât acestea, cu consecințe și în materie contravențională, au fost stabilite în mod nelegal.
În plus, potrivit art. 49 din OUG nr. 158/2005,”Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 47 [printre care și fapta constând în neplata de către angajator a indemnizației conform art. 36 alin. 3] și aplicarea amenzilor corespunzătoare se fac de către organele de control ale CNAS și ale caselor de asigurări de sănătate.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Curtea a constatat, în acord cu susținerile recurentei, că în mod greșit a validat prima instanță constatarea inspectorilor de muncă în sensul că Asociația reclamantă a încălcat dispozițiile referitoare la plata drepturilor salariale, prevăzute de art. 166 alin. 1 coroborat cu art. 160 din Legea nr. 53/2003, măsurile impuse în raport cu această constatare fiind, pe cale de consecință, nelegale.
În concluzie, Curtea a reținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, soluția de menținere a procesului verbal de control contestat fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.
În ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă, s-a reținut că aceasta nu a fost criticată prin cererea de recurs.
Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociația (Rr), a casat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând fondul a dispus anularea procesului verbal de control nr. (…) (…)/29.09.2023.
A fost menținută soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă, cuprins în adresa nr. (…)/25.10.2023.
(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)