Reclamanta a solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 2516/2008, întocmit de BV, pe motiv de lipsă de discernământ la momentul încheierii acestuia și reducțiunea liberalităților pentru încălcarea rezervei succesorale.
Lipsa discernământului trebuie dovedită cu certitudine, nu doar prin indicii privind o eventuală slăbire cognitivă.
Certificatul medico-legal din 2008, deși contestat, nu a fost anulat, fiind susținut de expertize suplimentare.
Nu s-a probat că testatorul ar fi fost complet lipsit de voință sau că testamentul ar fi fost influențat abuziv.
Testatorul și-a exprimat voința lucid, chiar dacă a folosit amprenta (nu semnătura) – explicabil prin probleme motorii.
Decizia civilă nr. 98/R din data de 25 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi
I. Circumstanțele cauzei:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul … sub nr. … reclamanta … a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe … şi … pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea testamentului numitului … pentru lipsa discernământului la momentul încheierii actului autentificat sub nr. … la BNP … şi nulitatea certificatului medico-legal nr. … ce a stat la baza încheierii testamentului nr. …
2. Hotărârea pronunțată în primă instanță:
Prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei … a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect „anulare act”. A fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive formulată prin cererea adițională din 15.03.2013 de către reclamantă, excepție invocată de către pârâți şi astfel, a fost respinsă cererea adițională privind acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive formulată prin cererea adițională din 15.03.2013 de către reclamantă, ca prescrisă fiind, iar pe cale de consecință, a fost respins şi capătul 2 de cerere adițională formulată la 15.03.2013 de către reclamantă, cu privire la constatarea nulității parțiale a testamentului autentificat sub nr. … la BNP …,ca urmare a efectului retroactiv al rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. … a Judecătoriei …….., prin care s-a stabilit că …………. este tatăl reclamantei, ca neîntemeiat. A fost respinsă în fond şi în tot, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenienții …, decedat, prin moștenitori legali … şi …, …, decedat, prin mostenitor legal … şi …, decedată, prin moștenitor legal … S-a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. A fost obligată reclamanta la cheltuieli de judecată către pârâți, respectiv la plata sumei de 3900 lei, cu acest titlu (c/v onorariu avocat).
3. Decizia Tribunalului …
Prin decizia civilă nr. …, Tribunalul … a admis apelul formulat de apelanta …, împotriva sentinţei civile nr. … pronunțată de Judecătoria … în contradictoriu cu intimaţii …, decedat, …, decedat, şi … decedată, … şi …, având ca obiect „anulare act”.
A anulat în parte sentința, cu privire la excepția prescripţiei şi acţiunea în reducţiune şi, judecând procesul a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la acţiunea în reducţiune testamentară.
A admis acţiunea în reducţiune cu privire la testamentul autentificat sub nr. … BNP …
A dispus reducţiunea liberalităţilor excesive din cuprinsul testamentului, în limita rezervei succesorale a reclamantei …
A obligat reclamanta la plata către pârâţi a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă.
A menţinut restul dispozițiilor sentinței.
A respins ca nefondat apelul formulat … împotriva sentinţei civile nr. …. pronunțată de Judecatoria …
A respins ca neîntemeiată cererea apelantei de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată în apel.
A obligat apelanta să plătească în solidar intimaţilor … 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. … pronunțată de Tribunalul …, la data de 11.02.2025 apelanta-reclamantă … a formulat recurs, nesemnat, comunicat de avocat … prin e-mail.
Împotriva aceleiași decizii au formulat recurs pârâții …, raportat la prevederile dispozițiile art. 304 alin. l pct. 9 Cod procedură civilă 1956.
Intimata-reclamantă … a formulat RECURS INCIDENT împotriva deciziei civile nr. … a Tribunalului …, pronunțată în dosarul nr. … al acestei instanțe, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei pronunțată de instanța de apel în sensul admiterii apelurilor declarate, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată şi completată, admiterea cererii de intervenție accesorie în favoarea sa formulată de intervenienții accesorii …, în principal, a se constata nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. … de BNP … din …, iar în subsidiar, a se dispune anularea acestuia.
5. Apărări formulate în recurs
Prin întâmpinările formulate, intimații au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
6. Procedura în faţa instanței de recurs
La termenul de judecată din data de 26.03.20525, în fața instanței de recurs, reclamanta … a menționat că nu își însușește recursul principal formulat de avocat …, Curtea luând act de această manifestare de voință. Față de această susținere, intimații pârâți au renunțat la invocarea excepțiilor privind recursul principal.
La același termen de judecată, din oficiu, a fost invocată excepția inadmisibilității recursului incident.
La termenul de judecată din data de 19.05.2025 pentru intimata-reclamantă …, avocat … a solicitat recalificarea cererii de recurs incident în cerere de aderare la recurs, formulată în temeiul art. 316 și art. 315 alin. 4 în referire la art. 296 și art. 293 alin. 1 Cod de procedură civilă vechi. În referire la această cerere reprezentantul convențional al recurenților-pârâți a solicitat decăderea.
La termenul de judecată din data de 11.06.2025 s-a luat act de către instanța de recurs că recurenții-pârâți nu mai insistă în invocarea excepției tardivității formulării cererii de calificare a cererii de recurs și au invocat excepția inadmisibilității cererii de aderare a recurs.
La același termen de judecată, Curtea a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile apreciind-o ca fiind admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei și a acordat cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității cererii de aderare la recurs și asupra cererii de recurs principal și cererii de aderare la recurs.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Prin recursul principal, formulat de recurenții-pârâți …, s-a invocat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă din 1865, respectiv hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenții au invocat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 2539 alin. 2 teza a II-a din Cod civil din 2011.
Înainte de a intra în analiza normelor a căror interpretare şi greșită aplicare este invocată, Curtea precizează, succint, că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond din materialul probator, constă în aceea că numitul … a decedat la data de 20.12.2009, când a avut loc deschiderea succesiunii acestui, însă reclamanta … a aflat despre existența testamentului încheiat la 20.11.2008 de tatăl său … abia ca urmare a verificărilor efectuate de notariat cu ocazia acceptării succesiunii tatălui său (deschisă la 20.09.2009), ulterior datei de 6.01.2010, dată de la care a început să curgă termenului de prescripție de 3 ani pentru formularea acțiunii în reducțiune.
S-a mai reținut, drept situație de fapt, că anterior formulării cererii de reducțiune depusă la data de 15.03.2013 în prezentul dosar, reclamanta mai formulase două cereri anterioare, respectiv la data de 13.05.2010, în dosarul … având ca obiect partaj succesoral, a cărui judecată a fost însă suspendată până la soluționarea prezentei cauze, astfel cum rezultă din încheierea din 5.11.2013 a Judecătoriei … și în anual 2012 în dosarul … al Judecătoriei …, prin care s-a solicitat pe lângă constatarea nulității testamentului pentru lipsa discernământului şi reducțiunea liberalităților excesive, cu privire la care recurenta a renunțat la judecata în data de 11.03.2013.
Recurenții invocă că cererile de chemare în judecată având ca obiect reducțiunea testamentară, astfel cum au fost reținute de instanța de apel, nu au avut efect întreruptiv a cursului prescripției, întrucât nu se regăsesc printre categoria de cererilor strict reglementate de art. 2539 alin. 2 teza a II-a Cod civil.
Pentru interpretarea dispoziției legale reținute de instanță de apel se impune a se indica cuprinsul întregului alineat 2 al art. 2539 Cod civil, anume „Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția ca noua cerere să fie admisă.”
Se constată că recurenții nu contestă momentul de început a termenului de prescripție reținut de instanță de apel, respectiv 06.01.2010, ci ceea ce se supun analizei este stabilirea dacă cererile cu privire la care reclamanta a renunțat la judecată pot avea drept efect întreruperea cursului prescripției, în situația în care în termen de 6 luni de la renunțarea la judecată reclamantul formulează o nouă cerere cu același obiect.
Într-adevăr, prevederile art. 2539 alin. 2 teza a II-a Cod civil fac referire la cererile cu privire la pronunțat o hotărâre definitivă de respingere sau de anulare, nu și de luare ac de renunțarea la judecată.
Cu toate acestea se constată că potrivit art. 2051 din Legea nr. 71/2011 „Dispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil sunt aplicabile inclusiv în cazul în care prin hotărârea rămasă definitivă s-a luat act de renunţarea la judecată ori s-a constatat perimarea.”, dispoziții introduse prin Legea nr. 60/2012, începând cu data de 20 aprilie 2012.
Astfel, Curtea constată că dispozițiile art. 2051 din Legea nr. 71/2011 erau în vigoare la momentul formulării cererii obiect al dosarului nr. …/259/2012 înregistrată pe rolul Judecătoriei …, având în vedere că acest dosar a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe ulterior prezentului dosar, cu data de înregistrare 17.12.2012. Mai mult, din verificările efectuate în sistem Ecris se constată că data de înregistrare a dosarului nr. … a fost 21.12.2012.
Ca atare, constatând aplicabilitatea dispozițiilor art. 2051 din Legea nr. 71/2011, se reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 2.539 alin. 2 teza a II-a din Codul civil și în cazul reținerii că hotărârea pronunțată a fost una de luare act de renunțarea la judecată.
În referire la aplicabilitatea acelorași prevederi legale, însă în raport cu cererea formulată în cadrul dosarului nr. …/253/2010 al Judecătoriei …, constatându-se că motivarea instanței de apel în referire la nereținerea intervenirii prescripției extinctive a avut în subsidiar această manifestare de voință a intimatei-reclamantei și față de constatările anterioare, Curtea apreciază că motivul de recurs este lipsit de relevanţă, urmând a nu-l mai analiza.
Se mai constată că recurenții au invocat o aplicare greșită a prevederilor art. 847 Cod civil 1864, potrivit cărora „Partea disponibilă se calculează cu chipul următor: pe lângă bunurile ce a lăsat donatorul sau testatorul în momentul morții sale, se adaugă prin calcul şi bunurile de care a dispus prin donațiuni între vii, după starea lor din momentul donațiunii şi după valoarea ce au avut în momentul morții donatorului. Din această masă de bunuri, scăzându-se datoriile, pe ceea ce va rămânea se calculează partea disponibilă, după numărul şi calitatea erezilor (C. civ., 752, 766 si urm., 772).”
Recurenții invocă, în esență, că instanța de apel s-a pronunțat asupra reducțiunii testamentare, deși nu s-a făcut dovada încălcării rezervei succesorale. Aceasta susține nu este confirmată de reținerile instanței de fond, aceasta indicând că „prin actul de liberalitate pentru cauză de moarte, prin care de cujus a dispus în favoarea pârâţilor, care nu erau moştenitori legali, instituindu-i succesori universali, cu privire la totalitatea bunurilor aflate în patrimoniul său la data decesului, s-a încălcat în mod invariabil rezerva succesorală a reclamantei”. Astfel, instanța de apel a reținut încălcarea rezervei succesorale.
Eventuala verificare și constatare a neîncălcării rezervei succesorale presupune readministrarea de probatoriu, aspect incompatibil cu calea de atac a recursului.
Drept consecință, Curtea, apreciind ca neîntemeiate motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod de procedură civilă îl va respinge, ca neîntemeiat.
***
În analiza cererii de aderare la recurs formulată de intimata ……, respectiv a excepției inadmisibilității cererii, Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția invocată de recurenții.
Astfel, Curea reține că „Aderarea la recurs” nu este o instituție juridică reglementată ca atare de dispozițiile Codului de procedură civilă, ci numai „aderarea la apel”, conform art. 293 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, potrivit art. 316 Cod procedură civilă, dispozițiile prevăzute în materie de recurs se completează în mod corespunzător cu cele prevăzute de lege în materie de apel, dar numai în măsura în care acestea sunt compatibile.
Astfel, se impune a se stabili daca prevederile art. 293 Cod de procedură civilă sunt compatibile cu judecata recursului.
Conform art. 293 Cod de procedură civilă „(1) Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare.
(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. (1) rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal.”
Se reține că specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin cererea de apel, înseamnă o analiză a sentinţei atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei, putându-se stabili pe baza probatoriului administrat, o altă situaţie de fapt decât cea reținută de prima instanță şi la care să se aplice dispoziţiile legale incidente. În etapa recursului se cercetează numai legalitatea hotărârii atacate, excepţie făcând cazul în care calea de atac este declarată în condiţiile art. 3041 Cod procedură civilă.
De asemenea, din interpretarea art. 293 alin. 2 Cod de procedură civilă reiese că cererea de aderare la apel are efect doar dacă se supune analizei, prin apelul principal, fondul cauzei. Având în vedere natura recursului, astfel cum s-a reținut mai sus, anume analizarea aspectelor de legalitate și nu de temeinicia – de fond, nu se poate reține că prevederile art. 293 Cod de procedură civilă sunt compatibile cu judecata recursului.
Astfel, nu se pot aplica depozițiile art. 293 Cod procedură civilă în cauză în virtutea prevederilor art. 316 Cod de procedură civilă, fără a ignora deosebirilor de natură şi regim dintre calea de atac apelului și cea a recursului.
Pentru considerentele arătate Curtea va admite excepția de inadmisibilitate a cererii de aderare la recurs şi va respinge ca inadmisibilă, cererea de aderare la recursul recurenților -pârâți … formulată de intimata reclamantă …
Recurenților-pârâți …, cât și intimata reclamantă … au solicitat plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, în contextul respingerii recursului și a cererii de aderare la recurs se constată că cererile de obligarea a părții adverse la plata cheltuitor de judecată sunt neîntemeiate, urmând a le respinge ca atare.
(decizie rezumată de judecător Răzvan DICU)