Într-adevăr, cesiunea de părți sociale și numirea noului administrator al societății nu a fost încă înregistrată în registrul comerțului, nefiind înregistrată, așadar, nici la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, însă, în conformitate cu prevederile art. 203 alineat 2 din Legea 31/1990, înscrierea în registrul comerțului a transmiterii părților sociale are efect doar de opozabilitate față de terți. Este adevărat că, potrivit prevederilor alineatului 1 al aceluiași articol, transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății, însă din examinarea dispozițiilor alineatului 2 rezultă că această înscriere nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate față de terți, astfel încât lipsa înscrierii nu afectează valabilitatea actului de cesiune, act care reprezintă voința părților, legea lor, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil.
Prin urmare, actul de cesiune nu poate fi opus terților, care pot invoca necunoașterea lui, dacă nu se dovedește că au luat cunoștință pe altă cale despre existența lui, însă, între părți, acesta își produce efectele, potrivit principiului forței obligatorii a contractelor.
Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă
Decizia nr. 232 din 29 octombrie 2024
Prin Încheierea nr. (…)/2024 14.08.2024, Tribunalul (…) a admis cererea formulată de debitorul SC (S) SRL, cu sediul în (…), înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J(…)/2007, CUI (…), pentru deschiderea procedurii generale de insolvență.
În temeiul art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SC (S) SRL, cu sediul în (…), înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J(…)/2007, CUI (…).
S-a luat act de intenția debitorului de reorganizare, pe baza unui plan de reorganizare.
În temeiul art. 45 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a numit administrator judiciar provizoriu pe (AjP) SPRL, cu sediul în (…), UNPIR RFO II (…), care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 64 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a cărui retribuție provizorie urma a fi de 500 lei, urmând să se depună un decont în acest sens.
În temeiul art. 99 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (…), Registrul societăților agricole/Registrul asociațiilor și fundațiilor/alte registre, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 146 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
A pus în vedere administratorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990 republicată și s-a dispus menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai administratorului judiciar.
A fixat termenul limită pentru depunerea de către creditori a opozițiilor la sentința de deschidere a procedurii în termen de 10 zile de la comunicare, iar termenul de soluționare a eventualelor opoziții în 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora.
A fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 30.09.2024.
Declarațiile de creanțe urmau a se timbra cu taxa de timbru în valoare de 200 lei, sub sancțiunea anulării ca netimbrate.
A fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 21.10.2024.
În temeiul art. 111 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 contestațiile cu privire la creanțele înscrise în tabelul preliminar vor fi depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a acestuia.
A fixat termenul limită pentru depunerea tabelului definitiv al creanțelor la 16.11.2024 și a stabilit termen de judecată pentru data de 28.11.2024.
A stabilit in sarcina lichidatorului să fixeze data ședinței adunării creditorilor și să convoace creditorii debitoarei.
A dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii debitorului, de către lichidatorul judiciar.
În temeiul art.39 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care urmau a fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de două zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul urma a fi deschis de către lichidatorul judiciar. Eventualele disponibilitățile bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.08.2024, legal timbrată cu 200 lei taxă timbru, debitorul SC (S) SRL a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență, și desemnarea în calitate de administrator judiciar provizoriu a (AjP) SPRL.
În motivare s-a arătat că este în stare de insolvență, neputând onora obligațiile scadente din lichiditățile financiare de care dispune.
Constituind o procedură colectivă de recuperare a creanțelor certe, lichide și exigibile, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că ea se aplică profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu excepția celor care exercită profesii liberale, precum și a celor cu privire la care se prevăd dispoziții speciale în ceea ce privește regimul insolvenței lor.
Din cuprinsul balanței de verificare aferente lunii iulie 2024 depusă de către debitoare rezultă că aceasta, la data de 31.07.2024, avea datorii scadente peste 7.317.139,87 lei, iar disponibilitățile bănești nu erau suficiente pentru acoperirea datoriilor.
În aceste condiții, față de creanțele evidențiate în cuprinsul balanței de verificare, judecătorul sindic a considerat că debitoarea se află în stare de iminentă insolvență, astfel încât se impunea admiterea cererii formulate de aceasta în vederea deschiderii procedurii generale de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Cât privește desemnarea administratorului judiciar, judecătorul sindic a reținut că din examinarea coroborată a prevederilor art. 45 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2014, rezultă că legiuitorul a acordat prioritate în faza incipientă a procedurii opțiunii exprimate de către debitor, în măsura în care nu este formulată o astfel de cerere de către un creditor.
Împotriva acestei Încheieri a declarat apel (Ad), în calitate de administrator al debitoarei, în nume propriu și în numele debitoarei, solicitând admiterea acestuia și respingerea cererii introductive formulate, privind deschiderea procedurii de Insolvență. În baza art. 43 alin. 5 lit. a) din Legea 85/2014, a solicitat să se dispună suspendarea efectelor sentinței de deschidere a procedurii insolvenței până la soluționarea apelului formulat.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
În mod nelegal a fost formulată, dar și admisă, cererea de deschidere a procedurii ce face obiectul dosarului, aceasta pentru că persoana ce a formulat și depus cererea nu avea calitatea de asociat sau administrator al societății, el înstrăinând anterior, prin act autentic, părțile sociale deținute, respectiv fiind revocat din funcția de administrator. Actele de efectuare a modificărilor în evidențele ONRC au și fost depuse la această instituție, însă nici până în acest moment nu au fost operate, din împrejurări pe care apelantul nu le cunoaște. Cert este că actele de cesiune încheiate în formă autentică produc efecte de la momentul autentificării lor, iar fostul asociat și administrator nu mai avea nicio calitate să semneze și să depună cererea introductivă. Este evident că aceste manopere la care s-a dedat numitul (N) nu au nicio legătură cu legalitatea, iar judecătorul sindic a fost indus în eroare prin omisiunea comunicării de către semnatarul cererii a faptului că a înstrăinat părțile sociale, fiind revocat concomitent din funcția de administrator. De altfel, din primă instanță, a și depus imediat ce a identificat cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe portal, un memoriu la dosar, prin care, în calitate de unic asociat și administrator al (S) SRL a declarat că nu își însușește cererea ce face obiectul dosarului. În subsidiar, a renunțat la cererea de deschidere o procedurii formulată la dosar, sens în care a arătat că se poate prezenta personal în fața judecătorului sindic în vederea luării poziției sale procesuale. Totodată, a arătat în detaliu cum a procedat (N), înstrăinând inițial participația sa la (S) SRL, iar mai apoi depunând cererile ce au tergiversat operarea în registrele ONRC a mențiunilor privind cesiunea, iar în final depunând cererea de deschidere a procedurii de insolvenței.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, a arătat că această măsură se impune întrucât cererea de deschidere a procedurii a fost formulată de o persoană care nu are calitate, iar deschiderea procedurii este un mijloc prin care semnatarul cererii încearcă să spolieze societatea de bunuri și să o controleze în continuare.
În drept, apelantul a invocat prevederile art. 43 și art. 66 alineat 5 din Legea nr. 85/2014, iar în probațiune a anexat copii Decizie asociat unic nr. (…)/17.07.2024, act constitutiv actualizat, contract de cesiune autentificat sub nr. (…)/17.07.2024, procură autentificată sub nr. (…)/17.07.2024.
Prin întâmpinarea formulată de (AjP) SPRL, pe cale de excepție, s-a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantului, anularea cererii de suspendare a sentinței de deschidere a procedurii și anularea apelului ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de suspendare și respingerea apelului, ca neîntemeiate.
În susținerea întâmpinării, s-a arătat că petentul a formulat apelul în calitate de administrator al debitoarei (S) SRL, iar conform prevederilor art. 151 alin. 4) Cod procedură civilă: „Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.”
Art. 194 lit. b) teza a II-a Cod procedură civilă dispune că „Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;”.
După cum se poate constata din actele depuse la dosar și din certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerțului (…), la data deschiderii procedurii de insolvență, administrator și asociat unic al societății (S) este înregistrat (N), și nu apare înregistrat (Ad) care susține că este administrator și asociat al societății.
Din verificările efectuate ulterior deschiderii procedurii de insolvență, Contractul de cesiune încheiat între administratorul statutar, (N) și apelantul (Ad), precum și actul constitutiv actualizat, depuse în probațiune, nu au fost și nu sunt înregistrate și operate la Oficiul Registrului Comerțului (…).
Art. 203 din Legea 31/1990 prevede următoarele:
1) „Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății.
2) Transmiterea are efect față de terți numai din momentul înscrierii ei în registrul comerțului.”
Rezultă clar din textele de mai sus faptul că dovada calității de reprezentant se face cu extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.
În concluzie, numirea unei persoane ca administrator devine opozabilă terților și are efecte doar după înregistrarea acesteia la Registrul Comerțului. În lipsa acestei formalități, persoana respectivă nu poate acționa în mod legal ca administrator și nu are autoritatea de a reprezenta societatea în relațiile cu terții.
În ceea ce privește Procura prin care administratorul statutar (N) „îl mandata” pe apelantul (Ad) să îl reprezinte la ORC, la bancă, la Primărie, pentru actualizarea actului constitutiv al societății ca urmare a „cesiunii de părți sociale”, aceasta nu cuprinde și reprezentarea în instanță.
Pe rolul instanțelor sunt înregistrate mai multe dosare având ca obiect anularea contractului de cesiune, respectiv cereri de ordonanță președințială.
Pe fondul cererii de suspendare și pe fondul apelului, arată că, prin Încheierea nr. (…)/F/2024 din data de 13.08.2024, judecătorul sindic a admis cererea formulată de societatea debitoare și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență fiind desemnat administrator judiciar provizoriu (AjP) SPRL. După cum se poate constata din actele depuse de debitor la dosar, anexate la cererea de deschidere a procedurii, datoriile societății erau în sumă de 5.251.958,13 lei.
Conform prevederilor art. 66 din Legea 85/2014 „Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Primul demers al administratorului judiciar este acela de a solicita raportul istoric de la Oficiul Registrului Comerțului pentru a vedea istoricul societății și implicit care sunt reprezentanții legali ai societății, înregistrați la Registrul Comerțului.
Motivele pe care se întemeiază cererea de suspendare sunt eventualele prejudicii pe care l-ar putea suferi prin vânzarea bunurilor societății sau prin angajarea unor cheltuieli împovărătoare pentru societate în timpul procedurii insolvenței, sub supravegherea intimatei și chiar cu susținerea intimatei. Aceste motive de suspendare invocate sunt ilogice, mai ales că legea insolvenței protejează societatea prin supravegherea activității stabilită în sarcina administratorului judiciar și prin verificarea legalității stabilită în sarcina judecătorului sindic.
Conform art. 40 alin. l) din Legea 85/2014: „Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar.”
Administratorul judiciar este, alături de instanțele judecătorești, judecătorul-sindic și lichidatorul judiciar, un organ care aplică procedura și care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Conform art. 84 alin. 1) din Legea 85/2014: „în afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept” astfel că, toate actele din prezenta procedură trebuie autorizate de judecătorul sindic sau avizate de către administratorul judiciar.
Încă din etapa desemnării administratorului special al societății debitoare, între administratorul judiciar și administratorul special s-a încheiat un protocol de lucru pentru perioada de observație.
După cum se poate constata, la pct. 2 lit. d) – g) din Decizia privind procedura de lucru pe perioada de observație:
„d. Administratorul special al societății, dl. (As) poate lua orice decizie în conducerea activității societății, nefiindu-i ridicat dreptul de administrare, cu excepția următoarelor situații, în care va putea acționa doar cu viza scrisă a administratorului judiciar, sub sancțiunea anulării acelor acte, tragerea sa la răspundere și cererea de ridicare a dreptului de administrare:
i. Vânzarea bunurilor societății, care nu se încadrează în activitatea curentă (imobile, utilaje, mașini, etc.)
ii. Casarea bunurilor societății.
iii. Angajarea societății în contracte/raporturi comerciale cu valoare mai mare de 50.000 lei sau contracte care expun societatea sau o pun într-o poziție defavorabilă.
iv. Plăți prin casierie mai mari de 5.000 lei/zi, cu excepția avansurilor salariate și salariilor.
v. Efectuarea de cheltuieli necuprinse în Bugetul de Venituri și Cheltuieli fără viza prealabilă a Administratorului Judiciar.
e. Plata creanțelor născute anterior deschiderii procedurii insolvenței se va face conform prevederilor legii 85/2014 în cadrul procedurii.
f. încasările se vor face în contul unic al insolvenței care va fi deschis la (Banca) Bank banii încasați în numerar urmând a fi depuși la fiecare sfârșit de săptămână în cont, iar plățile, se vor face, de asemenea, numai prin contul unic și contul de trezorerie reprezentând datorii către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
g. Orice plată din contul unic al insolvenței va putea fi efectuată de către administratorul special, dl. (As) cu dubla semnătura a administratorului judiciar.”
Actele depuse de apelant în probațiune, privind modificările în evidențele ORC, nu au fost operate la data deschiderii procedurii, iar judecătorul sindic a efectuat verificările ce se impun la deschiderea procedurii. Societatea debitoare se afla și este în stare de insolvență, având datorii mari la momentul deschiderii procedurii, iar judecătorul sindic în mod temeinic și legal a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare.
Contrar celor susținute de apelant, hotărârea judecătorului sindic este temeinică și legală, societatea debitoare având chiar obligația legală de a formula cerere de deschidere a procedurii generale de insolvență, raportat la datoriile pe care le are la bugetul de stat și la ceilalți creditori.
Se mai susține în apel, că prin deschiderea procedurii, administratorul statutar ar încerca „să vândă bunuri, să angajeze datorii, să devalizeze societatea, etc.”
De la data deschiderii procedurii societatea este reprezentată prin administrator special și prin administratorul judiciar desemnat de instanță. Atribuțiile administratorului statutar încetează de la data desemnării administratorului special. Astfel cum a arătat deja, între administratorul judiciar și administratorul special a fost încheiat un protocol de lucru privind drepturile și obligațiile ce îi revin acestuia de la data desemnării sale, astfel că cele susținute de apelant nu au un suport real.
Din analiza efectuată de intimată, de la data deschiderii procedurii de insolvență, pentru societatea debitoare și pentru continuare activității acesteia este benefică procedura insolvenței sub supravegherea administratorului judiciar, cu implementarea unui Plan de reorganizare bine gândit care să asigure societății continuarea activității și reintrarea acesteia în circuitul economic.
În drept, se invocă prevederile art. 205 Cod procedură civilă, art. 5, art. 40, art. 65-67, art. 84 Legea 85/2014, art. 203 Legea 31/1990.
Prin întâmpinarea formulată de (S) SRL, prin administrator special (As), s-a invocat nulitatea cererii de apel și de suspendare, ca fiind formulate cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 194 lit. a) Cod procedură civilă. S-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al apelantului, solicitând admiterea excepției și anularea apelului și a cererii de suspendare a încheierii de deschidere a procedurii, ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant. A fost invocată excepția lipsei calității procesual active a apelantului sens în care a solicitat a se dispune admiterea acesteia și respingerea cererilor ca fiind formulate de o persoana care nu deține calitate procesual activă. A fost invocată excepția lipsei de interes, sens în care s-a solicitat a se dispune admiterea excepției și respingerea cererii ca fiind inadmisibilă. A fost denunțat înscrisul reprezentat de Contractul de Cesiune autentificat sub nr. (…) din 17.07.2024 de B.I.N. – (…)” ca fiind fals.
Pe fond s-a solicitat respingerea cererii de suspendare și a apelului formulat împotriva Încheierii nr. (…)/2024 din data de 14.082024, ca neîntemeiat, și menținerea încheierii de deschidere a procedurii de insolvență ca fiind temeinică și legală.
În susținerea întâmpinării s-a arătat că cererile de apel și de suspendare nu cuprind mențiunile obligatorii ale art. 194 lit. a) Cod procedură civilă: „numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul.”
Din cuprinsul cererii de apel și de suspendare rezultă faptul că aceste acte de procedură sunt formulate de către numitul (Ad), în nume personal și în reprezentarea societății (S) S.R.L., însă în realitate numele apelantului este „(Ad)-(X)-(Y)”, acesta prevalându-se de un nume incomplet în formularea cererii de apel cu care a sesizat instanța.
Numele incomplet echivalează cu indicarea altui nume decât cel real, aspect care atrage lipsa numelui părții care a înțeles să sesizeze instanța cu cererile care formează obiectul dosarului.
Având în vedere că apelantul a înțeles să se prevaleze de un alt nume decât numele său real (potrivit elementelor de identificare), a solicitat a se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 196 alin. (1) Cod procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile” și să se dispună anularea cererilor formulate de numitul apelant “(Ad)”.
Invocă excepția lipsei calității de reprezentant al apelantului și solicită anularea cererii de apel și a cererii de suspendare ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant al societății (S) S.R.L., arătând că, din conținutul cererilor rezultă că acestea sunt promovate de către numitul (Ad) și societatea (S) S.R.L. (prin (Ad), însă sunt însușite prin semnătură doar de către societate și reprezentant convențional avocat (care nu cunoaște în numele cui acționează).
Potrivit certificatului constatator eliberat de O.R.C. (…), atât la data deschiderii procedurii de insolvență, cât și la data formulării cererii de apel și implicit la data formulării întâmpinării, în calitatea de asociat unic și administrator al societății (S) S.R.L. este înregistrat numitul (N), având C.N.P. (…), și domiciliat în (…), nicidecum persoana care a promovat prezentul demers juridic. Mai mult decât atât, Procura autentificată de B.I.N. (…) sub nr. (…)/17.072024, a fost revocată prin Declarația de revocare a procurii autentificată de B.I.N. (…) sub nr. (…)/07.082024, fiind efectuate în acest sens și mențiunile cuvenite în R.N.P.R. (potrivit actelor justificative atașate), însă aceasta nu conținea dreptul de reprezentare în fața organelor judiciare. Deopotrivă, Contractul de cesiune părți sociale autentificat de B.I.N. (…) sub nr. (…) din 17.07.2024 nu este înregistrat la ONRC (…), iar potrivit Încheierii nr. (…) din 09.09.2024 emisă de ONRC – ORC (…), s-a luat act de renunțarea cererii înregistrată sub nr. de dosar (…)/29.07.2024.
Art. 203 din Legea nr. 31/1990:
– alin. 1) „Transmiterea părților sociale trebuie înscrisa în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății.
– alin. 2) Transmiterea are efect față de terți numai din momentul înscrierii ei în registrul comerțului”.
Pe cale de consecință, apelantul (Ad) nu deține calitate de asociat și nici administrator al societății (S) SRL, iar procura de care se prevalează este revocată încă din data de 07.08.2024 (potrivit documentelor oficiale). Înscrisurile invocate de către apelant nu au fost supuse publicității prin înscrierea în Oficiul Registrului Comerțului, iar societatea este reprezentată doar prin administratorul numit prin actul constitutiv sau de adunarea generală cu asigurarea publicității corespunzătoare pentru a fi opozabilă terților.
În ceea ce privește reprezentarea juridică, numitul (Ad) nu deține nicio calitate nici în reprezentarea societății (S) SRL pentru semnarea actelor de procedură și nici pentru încheierea contractului de asistență juridică, acesta neproducând niciun fel de efecte juridice sub aspectul reprezentării societății. Pe de altă parte, în speță reprezentarea juridică de către reprezentant convențional nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, întrucât nu este respectată forma de reprezentare (nefiind indicată în preambulul cererii și nici partea pe care înțelege să o reprezinte).
În conformitate cu prevederile art. 209 alin. (1) și (2) Cod civil „persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. Au calitatea de organe de administrare, în sensul alineatului anterior, persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 197 din Legea nr. 31/1990 societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală, iar potrivit art. 71 alin. (1) din același act normativ, aplicabil și societății cu răspundere limitată, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
Prin urmare, sub un prim aspect, din coroborarea dispozițiilor legale anterior enunțate, a solicitat a se reține că o societate comercială cu răspundere limitată este reprezentată prin administratorul său numit în condiții legale prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
Pe de altă parte, sub aspect procesual, potrivit art. 80 Cod procedură civilă părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate și legală, convențională sau judiciară, iar potrivit art. 84 alin. (1) Cod procedură civilă persoanele juridice pot și reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat în condițiile legii.
Conform art. 85 alin. (3) Cod procedură civilă, împuternicirea de a reprezenta o persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.
De asemenea, potrivit art. 194 lit. b) Cod procedură civilă: ”cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces. Iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional (…). Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151 Cod procedură civilă, se va alătura cererii.”
Potrivit prevederilor art. 151 Cod procedură civilă, cererea formulată prin reprezentant:
„(1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
(2) Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii
(3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.
(4) Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.
(5) Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociații, societăți ori alte entități fără personalitate juridică, înființată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiție.”
Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului, în baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită.
Așadar în cauză este necesar să fie făcută, pe de o parte, dovada reprezentării legale a persoanei juridice de către administrator prin depunerea, în copie, a unui extras din registrul public în care este menționată împuternicirea sa, iar pe de altă parte, dovada reprezentării convenționale a persoanei juridice de către avocat prin depunerea împuternicirii avocațiale emisă în temeiul contractului de asistentă juridică încheiat cu persoana juridică în cauză prin reprezentantul ei legal.
Or, în cazul de față la dosar este depus extrasul eliberat de Oficiul National al Registrului Comerțului din care rezultă că reprezentantul legal al societății (S) S.R.L. este numitul (N).
Pe de altă parte, rezultă cu forța evidenței din cuprinsul împuternicirii avocațiale că reprezentarea convențională se efectuează în baza contractului de asistență juridică încheiat cu numitul (Ad) care nu deține nicio calitate în cadrul societății (S) S.R.L.
Astfel, față de dispozițiile legale anterior evocate, pentru a fi valabilă reprezentarea convențională prin avocat, este necesar ca acel contract de asistență în temeiul căruia s-a emis împuternicirea avocațială depusă la dosar să fie încheiat de avocat cu societatea (S) S.R.L., prin administrator (N) și nu (Ad).
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 212 alin. (2) Cod civil, față de terți, hotărârile și deciziile luate în condițiile legii, ale actului de constituire sau ale statutului, produc efecte numai de la data publicării lor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Totodată, potrivit art. 218 alin. (3) Cod civil, clauzele sau dispozițiile actului de constituire ori ale statutului, precum și hotărârile organelor statutare ale persoanei juridice care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate.
De asemenea, prevederile art. 209 alin. (1) și (2) Cod civil dispun ca persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
În raport de dispozițiile legale anterior enunțate, a solicitat a se reține că numitul (Ad) nu deține nicio calitate nici în reprezentarea în nume propriu a societății (S) S.R.L. și nici să reprezinte societatea pentru încheierea unui contract de asistență juridică.
Înscrisurilor invocate de numitul (Ad) nu le-a fost asigurat controlul de legalitate și publicitate prin înscrierea în Oficiul Registrului Comerțului, iar pe de altă parte, așa cum a subliniat mai sus, societatea este reprezentată doar prin administratorul numit prin actul constitutiv sau de adunarea generală cu asigurarea publicității corespunzătoare pentru a fi opozabilă terților.
În acest context, pentru a fi valabilă reprezentarea societății de către numitul (Ad), trebuia modificat actul constitutiv al societății prin revocarea administratorului și desemnarea unui nou administrator, cu putere de reprezentare în persoana numitului (Ad), cu asigurarea publicității corespunzătoare.
Numirea unei persoane ca administrator devine opozabilă terților și are efecte juridice oficiale doar după înregistrarea acesteia la Oficiul Registrului Comerțului, în lipsa acestei formalități, persoana respectivă nu poate acționa în mod legal ca administrator și nu are autoritatea oficială de a reprezenta societatea în relațiile cu terții, motiv pentru care cererile formulate sunt lipsite de efecte juridice atâta vreme cât acestea nu sunt formulate de către reprezentantul statutar al societății (S) S.R.L.
Raportat la excepția lipsei calității procesual active a apelantului (Ad), invocă următoarele:
Prin art. 32 Cod de procedură civilă se reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile, iar calitatea procesuală este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ. Conținutul acestei noțiuni este precizat în cuprinsul art. 36 Cod procedură civilă, potrivit cu care calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este acesta dedus judecății.
În consecință, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății. Astfel, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În situația de speță, apelantul (Ad) nu deține nicio calitate în cadrul societății debitoare (S) SRL, acesta nu deține legitimare procesuală proprie.
Raportat la excepția lipsei de interes al apelantului (Ad), a solicitat a se reține că în cauză lipsește una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, conform art. 32 alin. (1) Cod procedură civilă. Condiția generală a existenței unui interes este reprezentată de folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare o acțiune civilă, pornind de la prevederile art. 33 Cod procedură civilă: „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Referitor la denunțarea înscrisului ca fals, arată că procedura este invocată în termenul prevăzut de art. 304 alin. (1) Cod procedură civilă, deci respectând termenul de “cel mai târziu la primul termen după prezentarea înscrisului”.
Potrivit prevederilor art. 157 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 34/1995, republicată, precum și celor ale art. 332-333 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2333/C/2013, controlul actelor și procedurilor notariale se realizează de către instanța judecătorească competentă.
Astfel, între părți nu a operat nicio cesiune de părți sociale, iar înscrisul de care se prevalează apelantul este emis prin manopere frauduloase întreprinse de apelantul (Ad) și complicii săi. Contractul de cesiune nu reprezintă voința numitului (N) în calitate de asociat unic și administrator, care nu a procedat și nu a consimțit niciodată la operațiunea de înstrăinare a părților sociale ale societății (S) S.R.L.
Asociatul unic și administratorul societății (N) deține părțile sociale în numele și pentru (As) (aspect de notorietate în lumea afacerilor locale și regionale). Acest aspect este atestat de emiterea Procurii notariale autentificată sub nr. (…) din 29.11.2023 de către S.P.N. “(…)” prin care (As) este mandatat de către (N) pentru exercitarea atribuțiilor aferente operațiunilor de registrul comerțului precum și a altor acte necesare pentru bunul mers al activității societății.
Astfel, (As) a fost persoana responsabilă de efectuarea oricăror operațiuni ONRC întrucât părțile sociale sunt deținute în numele acestuia de către (N) iar înscrisurile emise prin utilizarea manoperelor frauduloase contravin raporturilor existente între părți și cerințelor care guvernează securitatea circuitului civil.
Contractul de cesiune părți sociale ticluit de apelantul (Ad) în baza căreia își prorogă calități nedobândite este fals, fiind emis în fața notarului public fără consimțământul manifestat asupra acestei operațiuni de către numitul (N).
O dovadă a faptului că actele au fost ticluite de către apelant se desprinde implicit din conținutul așa-zisei Decizii a asociatului unic nr. (…)/17.07.2024, prin care s-au indicat date din viitor în sensul că prețul părților sociale a fost achitat cu ocazia întocmirii actului de cesiune autentificat sub nr. (…)/17.07.2024, or potrivit dispozițiilor Legii 31/1990, actul ce stă la baza întocmirii contractului de cesiune părți sociale, nu poate și decât decizia asociatului unic.
Față de aceste aspecte, se prevalează de procedura înscrierii în fals a Contractului de cesiune părți sociale autentificat sub nr. (…) din 17.07.2024 de B.I.N. (…).
Pe fondul cauzei, arată că, potrivit prevederilor art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile”.
În conformitate cu dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2014: „Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. La cererea adresată tribunalului va și atașată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii insolvenței”.
Astfel, la data de 13.08.2024 a fost înregistrată la Tribunalul (…), cererea de deschidere a procedurii de insolvență, având în vedere faptul că datoriile societății (S) S.R.L. la acea dată conform actelor depuse la dosar erau în sumă de 5251.958,13 lei (certă, lichidă și exigibilă).
Raportat la faptul că societatea are datorii cu mult peste valoarea prag prevăzută de lege, a fost notificat AJ.F.P. cu privire la intenția societății de a depune la Tribunal cerere de deschidere a procedurii de insolvență.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia cererea de deschidere a procedurii insolvenței ar fi neasumată de reprezentantul legal în sensul că „judecătorul sindic a fost indus în eroare prin omisiunea comunicării de către semnatarul cererii a faptului că a înstrăinat părțile sociale, fiind revocat concomitent din funcția de administrator”, se încearcă inducerea instanței în eroare, întrucât, astfel cum rezultă din Certificatul de la ORC (…), la data deschiderii procedurii de insolvență administrator statutar și asociat unic al societății (S) S.R.L. este numitul (N), nicidecum apelantul (după cum a motivat pe larg în susținerea excepției lipsei calității de reprezentant).
Potrivit prevederilor art. 46 din Legea 85/2014, „hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii”, astfel că, încheierea de deschidere a procedurii de insolvență este executorie, considerent pentru care societatea (S) S.R.L. își urmează cursul procedurii de insolvență.
Conform prevederilor art. 82 Cod procedură civilă: „Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va și anulată.”
Mai mult decât atât, anterior pronunțării încheierii, judecătorul sindic este dator să efectueze verificările la ORC pentru a constata care este reprezentantul legal al societății, dar având în vedere că reprezentantul legal al societății (S) S.R.L. la data deschiderii procedurii era și este numitul (N), instanța a reținut în mod judicios îndeplinirea condiției privind dovedirea calității de reprezentant.
Deopotrivă, cererea debitoarei (S) S.R.L. a fost însoțită de toată documentația solicitată de normative incidente, respectiv art. 67 din Legea nr. 85/2014:
”Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a) – g) și k) – n) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 33 alin. (2) lit. c) și d), precum și a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. h) – j) este sancționată cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare.”
Având în vedere că cererea debitoarei a fost însoțită de toată documentația sus-evidențiată, judecătorul sindic a reținut în mod judicios că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii.
De la data deschiderii procedurii insolvenței, reprezentantul legal al societății este administratorul judiciar desemnat în cadrul dosarului, iar administratorul special al societății (S) SRL este (As), desemnat în cadrul adunării generale a asociaților desfășurată în data de 23.08.2024 la sediul administratorului judiciar, potrivit procesului verbal emis în acest sens și pe care l-a atașat întâmpinării.
La aceeași dată, respectiv 23.08.2024, a fost emisă Decizia administratorului judiciar privind stabilirea și adoptarea procedurii de lucru în perioada de observație, care atestă exclusiv în sarcina administratorului special (As) conducerea activității societății sub supravegherea administratorului judiciar, în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
Astfel, orice acțiune manifestată de către apelantul (Ad) la numele și pentru societatea debitoare (S) S.R.L., reprezintă o ingerința ilegală în desfășurarea procedurii insolvenței debitoarei (S) S.R.L.
Raportat la cererea de suspendare, a solicitat respingerea cererii de suspendare a efectelor încheierii de deschidere a procedurii insolvenței nr. (…) din 14.082024 până la soluționarea apelului formulat, arătând că debitoarea (S) S.R.L. îndeplinește toate condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței, care au fost probate cu înscrisurile justificative înaintate la dosar.
Apelantul aduce argumente străine de situația debitoarei (S) S.R.L. (întrucât este terț de această societate), arătând faptul că administratorul judiciar ar „spolia” societatea de bunuri. Motivarea apelantului (străină de vreo argumentație juridică) nu este în măsură să atragă admiterea cererii de suspendare întrucât acesta nu arată în concret care este aparența de drept de care s-ar prevala în susținerea cererii de suspendare și nici prejudiciul creat, concret și iremediabil pe care l-ar încerca prin deschiderea procedurii insolvenței.
Or, în contextul în care rezultă cu forța evidenței din actele înaintate la dosarul cauzei atât debitele considerabile pe care societatea le înregistrează, cât și angajamentele de plată existente la data întâmpinării, iar apelantul nu a prezentat nicio documentație contrară înscrisurilor care atestă starea de insolvență a societății, nu poate fi primită teoria devalizării societății.
Mai mult decât atât, apelantul (Ad) este cel care încearcă să cauzeze prejudicii însemnate și cu caracter ireversibil societății debitoare întrucât acesta a înțeles că în baza așa-zisei Decizii a Asociatului unic nr. (…)/17.07.2024 să dispună radierea mai multor coduri CAEN, cât și radierea mai multor puncte de lucru, fapt care intră în totală contradicție cu prevederile Contractului de finanțare nerambursabilă pe care o are debitoarea (S) SRL în desfășurare, iar în cazul în care ar fi intervenit aceste modificări la ONRC, societatea debitoare era ținută să restituie sumele ce formează obiectul Contractului de finanțare nerambursabilă, cât și dobânzile și penalitățile solicitate de către finanțator, totalizând peste 2 mil. Euro, plus pierderea liniei de credit, pierderea reeșalonării datoriilor fiscale și desființarea locurilor de muncă.
Referitor la afirmația șicanatoare „pur teoretic, dacă nu se dispune suspendarea hotărârii judecătorului sindic, la momentul apelului există posibilitatea ca societatea să fie devalizată și cu raport de închiderea procedurii pentru lipsa de fonduri în vederea continuării procedurii”, înțelege să precizeze următoarele:
1) a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență (și nicidecum procedura simplificată) cu intenția de reorganizare, întrucât doresc redresarea activității societății care, în prezent este într-un impas major și doar cu ajutorul unui specialist în materie aceasta are șanse de reorganizare;
2) a solicitat desemnarea unui administrator judiciar cu vastă experiență în domeniu și cu proceduri de succes, având în vedere intenția intimatei de reorganizare a societății și salvării activității acesteia;
3) societatea, deține active importante în patrimoniu, astfel cum rezultă din registrul Imobilizări anexat la cererea de deschidere a procedurii;
4) după deschiderea procedurii de insolvență ,conform dispozițiilor art. 40 alin. 1) din Legea nr. 83/2014: „Organele care aplică procedura sunt: Instanțele Judecătorești, Judecătorul-sindic, Administratorul judiciar și Lichidatorul judiciar.”
Conform prevederilor art. 84 alin. 1) din Legea nr. 83/2014: „în afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de Judecătorul-sindic sau avizate de către Administratorul judiciar, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept” astfel că, toate actele din procedură trebuie autorizate de judecătorul sindic sau avizate de către administratorul judiciar”.
În drept, invocă dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, precum și textele legale la care a făcut referire în întâmpinare și/sau care sunt aplicabile în cauză.
În cauză s-a formulat și o cerere de intervenție accesorie de către intervenientul (N), în nume propriu și în calitate de administrator statutar al debitoarei SC (S) SRL, în interesul acesteia, prin care s-a solicitat admiterea în principiu a cererii și respingerea cererii de suspendare a efectelor încheierii de deschidere a procedurii insolvenței, cu aplicarea unei amenzi judiciare petentului apelant, pentru introducerea cu rea-credință a cererii accesorii de suspendare.
La termenul de judecată din data de 29.10.2024, Curtea de Apel a respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulată.
Cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză, Curtea de Apel a constatat că prin prezenta Decizie urmează a fi soluționat apelul, astfel încât cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu apel, până la soluționarea apelului, va rămâne fără obiect și, în consecință, a fost respinsă ca atare.
Cu privire la apelul declarat în cauză, examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța a reținut următoarele:
Excepțiile nulității cererii de suspendare și cererii de apel, lipsei calității de reprezentant convențional al avocatului apelantului, și lipsei interesului apelantului în formularea cererii de suspendare și a cererii de apel au fost respinse la termenul de judecată din data de 29.10.2024, la același termen fiind respinsă și cererea de declanșare a procedurii de denunțare a contractului de cesiune ca fals. Instanța a unit însă cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității de reprezentant legal al societății debitoare, în persoana apelantului (Ad), constatând că motivele invocate în susținerea acestor excepții presupun analizarea motivelor de apel invocate.
Examinând cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității de reprezentant legal al societății debitoare, în persoana apelantului (Ad), Curtea de Apel a reținut că ambele excepții se întemeiază pe susținerea potrivit căreia apelantul nu are calitatea de administrator al societății debitoare, și nici pe cea de asociat, astfel cum în mod eronat ar pretinde, întrucât, deși se prevalează de contractul de cesiune părți sociale depus la dosar, acesta nu a fost înregistrat în registrul comerțului, astfel încât nu este opozabil terților. Dimpotrivă, semnatarul cererii de deschidere a procedurii insolvenței, domnul (N), figura înregistrat în registrul comerțului, la data formulării cererii, la data soluționării ei în primă instanță, dar și la data formulării cererii de apel, ca unic asociat și administrator al societății, fiind singurul îndreptățit să reprezinte societatea și să formuleze acțiuni în justiție și căi de atac în numele ei.
La rândul său, prin apelul formulat, apelantul susține că este unicul asociat și administrator al societății debitoare, având această calitate atât la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, cât și la data soluționării ei și la data formulării apelului, întrucât, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. (…)/17.07.2024 de către Biroul Individual Notarial (…), domnul (N) i-a cesionat toate părțile sociale deținute în societate, iar prin Decizia asociatului unic nr. (…) din aceeași dată, a dispus revocarea sa din funcția de administrator al societății și numirea apelantului în această calitate. (N).
Examinând înscrisurile de la dosar, asupra excepțiilor invocate și asupra apelului, Curtea de Apel a reținut că, într-adevăr, prin Contractul de cesiune autentificat sub nr. (…)/17.07.2024 de către Biroul Individual Notarial (…), domnul (N) i-a cesionat apelantului toate părțile sociale deținute în societate, iar prin Decizia asociatului unic nr. (…) din aceeași dată, domnul (N) s-a retras din societate, a cesionat toate părțile sociale către apelant, la valoarea acestora, pe care apelantul a și achitat-o în aceeași dată, cu ocazia semnării contractului de cesiune, și a dispus revocarea sa din funcția de administrator al societății și numirea apelantului în această calitate, cu puteri depline și nelimitate de administrare și de reprezentare în relațiile cu terți, pe care le exercită singur, ca administrator unic, pe o perioadă de 40 de ani.
Într-adevăr, cesiunea de părți sociale și numirea noului administrator al societății nu a fost încă înregistrată în registrul comerțului, nefiind înregistrată, așadar, nici la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, însă, în conformitate cu prevederile art. 203 alineat 2 din Legea 31/1990, înscrierea în registrul comerțului a transmiterii părților sociale are efect doar de opozabilitate față de terți. Este adevărat că, potrivit prevederilor alineatului 1 al aceluiași articol, transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății, însă din examinarea dispozițiilor alineatului 2 rezultă că această înscriere nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate față de terți, astfel încât lipsa înscrierii nu afectează valabilitatea actului de cesiune, act care reprezintă voința părților, legea lor, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil.
Prin urmare, actul de cesiune nu poate fi opus terților, care pot invoca necunoașterea lui, dacă nu se dovedește că au luat cunoștință pe altă cale despre existența lui, însă între părți, respectiv între apelant și domnul (N), acesta își produce efectele, potrivit principiului forței obligatorii a contractelor. Așadar, domnul (N) nu poate invoca lipsa înregistrării în registrul comerțului a actului de cesiune și a revocării sale din calitatea de administrator, respectiv numirea apelantului în această calitate, iar la data formulării cererii de deschidere a procedurii, nu mai avea nici o calitate în societate pentru a acționa în numele acesteia, respectiv pentru a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței. O asemenea calitate o avea doar apelantul.
Susținerile privitoare la vicierea consimțământului cedentului sau la săvârșirea unor infracțiuni cu ocazia întocmirii actului de cesiune, de către notar, de către apelant sau de către terțe persoane, nu au fost dovedite și nu pot fi analizate pe această cale, ele urmând a fi analizate cu ocazia soluționării dosarului având ca obiect anularea contractului de cesiune. La dosar nu au fost depuse hotărâri judecătorești prin care să se fi dispus anularea actelor de cesiune și care au stat la baza ei, sau suspendarea lor, astfel că, fiind încheiată prin act autentic, cesiunea se bucură de prezumția de legalitate și valabilitate pe care o conferă orice act autentic.
În consecință, pentru motivele astfel reținute, instanța a constatat că apelantul are calitatea de reprezentant al societății debitoare, precum și calitate procesuală activă în formularea apelului, iar apelul astfel formulat este fondat, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, a dispus respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și lipsei calității de reprezentant legal al debitoarei, în persoana apelantului (Ad), și admiterea apelului formulat de acesta, în nume propriu și în calitate de administrator al debitoarei, cu consecința schimbării în totalitate a Încheierii atacate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de SC (S) SRL, prin administrator (N).
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării Încheierii, astfel cum s-a arătat mai sus.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel și în cererea de suspendare, acestea nefiind solicitate de apelant, iar în privința onorariului și a cheltuielilor de procedură efectuate de administratorul judiciar provizoriu numit prin Încheierea de deschidere a procedurii, Curtea de Apel a constatat că nu poate da eficiență prevederilor art. 57 alineat 13 din Legea nr. 85/2014 întrucât nu s-a solicitat , nu s-a indicat și nu s-a dovedit cuantumul acestor cheltuieli, precum și a onorariului, raportat la actele efectuate în cauză până la această dată, și, totodată, prin Încheierea de deschidere a procedurii s-a stabilit o retribuție provizorie de 500 lei în favoarea administratorului judiciar , urmând a se depune un decont în acest sens, decont care nu a fost însă depus la dosar.
(Decizie redactată și rezumată de judecător Alina TITERLEA)