Prin dispozitivul hotărârii apelate instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni de amenințare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, omițând a preciza pedeapsa aplicată pentru fiecare dintre aceste infracțiuni, ci a aplicat o singură pedeapsă pentru ambele infracțiuni de amenințare, contrar prevederilor art.396 alin. 1 Cod procedură penală.
Nepronunţarea niciuneia dintre soluţiile legale cu privire la fiecare dintre învinuirile aduse inculpatului nu poate fi complinită de către instanţa de apel întrucât s-ar aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, precum şi regulilor de competenţă materială.
Astfel, dacă instanţa de apel ar pronunţa, pentru prima dată, una din soluţiile prev. de art.396 alin. 1 Cod procedură penală aceasta s-ar transforma, practic, într-o instanţă de fond, contrar prevederilor art.35 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora judecata în primă instanţă pentru toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, se face de judecătorie, şi, totodată, s-ar încălca dreptul părţilor la o cale de atac, respectiv apelul, la care ar fi fost îndreptăţite dacă procesul se desfăşura conform normelor procedurale obişnuite.
Prin nepronunţarea unei soluţii cu privire la fiecare din infracţiunile deduse judecății s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, conform căruia „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî … asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”.
În cauză, Curtea nu s-ar putea pronunţa pentru prima dată cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului întrucât s-ar aduce atingere principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art.2 din Protocolul nr.7 la Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit căruia „orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară”, întrucât deciziile instanţei de apel, cu privire la temeinicia vinovăţiei inculpatului, precum şi cu privire la temeinicia pedepsei, nu mai pot fi analizate de către o instanţă superioară, fiind definitive cu privire la aceste aspecte, având în vedere că recursul în casaţie vizează chestiuni de drept, de nelegalitate, nu şi pe cele de netemeinicie.
În consecinţă, pentru înlăturarea nelegalităților constatate, singurul remediu procesual este trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru ca aceasta să se pronunţe cu privire la fiecare dintre acuzaţiile penale aduse inculpatului prin actul de sesizare, soluție prevăzută și de art. 421 pct.2 lit.b teza a II-a Cod procedură penală.
Decizia penală nr. 482/A/29.04.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr.4 din data de 04.02.2025 pronunțată de Judecătoria Lieşti a fost admisă cererea inculpatului A.T. de judecare a cauzei în baza art. 375 C.p.p.
În baza art. 396 alin. 1, alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A.T., la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 Cod penal (faptă din 09/10.07.2024).
În baza art. 396 alin. 1, alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A.T., la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de amenințare, faptă prevăzută de art. 206 Cod penal (2 fapte din 09/10.07.2024).
În baza art. 38 alin.1 C.p. raportat la art. 39 lit. c C.p., au fost contopite pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice și de amenințare, urmând ca la pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 Cod penal, să se adauge 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de amenințare, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 2 Codul penal, s-a înlăturat din pedeapsa închisorii rezultante de 1 an și 2 luni, perioada reţinerii din data de 10/11.07.2024, însumând 24 de ore luată prin Ordonanța nr. 786/P/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești emisă la 10.07.2024.
În temeiul art. 67 alin. (1) Cod penal raportat la art. 66 alin. (1) lit. h) Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 65 alin. (1) Cod penal raportat la art. 66 alin. (1) lit. h) Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.
În temeiul art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal, s-a constatat că executarea pedepsei complementare stabilite va începe la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar potrivit art. 65 alin. (3) din Codul penal, pedeapsa accesorie stabilită se va executa în ipoteza în care pedeapsa principală a închisorii va rămâne definitivă.
În temeiul art. 399 alin. 1 din Codul de procedură penală, în ref. la art. 211 C.pr.pen. rap. la prev. art. 202 alin. (1) și alin. (3) C.pr.pen, s-a dispus menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A.T.
S-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 786/250/P/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești a fost trimis în judecată inculpatul A.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371, alin 1 Cod penal și de amenințare, faptă prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal, cauza fiind înregistrată la data de 29.08.2024 sub număr de dosar …/838/2024.
În actul de sesizare a instanţei, s-au reţinut următoarele:
În noaptea zilei de 09 spre 10.07.2024, în jurul orei 23:30, inculpații A.T. și P.I. s-au deplasat pe raza satului …, comuna …, județul …, la stația PECO … din localitatea respectivă, cu scopul de a consuma băuturi alcoolice. După ce au consumat o cantitate de băuturi alcoolice la masele improvizate din respectiva stație PECO, cei doi inculpați au mers la o altă masă unde se aflau 3 persoane (martorii E.E.A., P.R.A. și D.S.F.), iar după o scurtă conversație, P.I. a scos un cuțit pe care îl purta la brâu inculpatul A.T. și l-a așezat pe masa celor trei persoane. Având în vedere starea de ebrietate în care se aflau inculpații, precum și faptul că aveau un cuțit asupra lor, cele trei persoane, martori în prezenta cauză, s-au ridicat de acolo și s-au îndepărtat de zona aceea.
Ulterior, ambii inculpați, conform declarațiilor martorilor, s-au deplasat la o altă masă unde se aflau alte persoane, respectiv două fete, care s-au ridicat de la masă lor și au venit către masa celor trei martori ante-menționați, urmare a stării de temere insuflată de inculpați.
Imediat după acest moment, inculpatul P.I. se așează la masa lor cu capul pe masă, iar inculpatul A.T., îndreptându-se iarăși spre masa martorilor, amenințător, cu cuțitul în mână, tulbură ordinea și liniștea publică.
Inculpatul A.T., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a dorit să intre în incinta stației PECO pentru a cumpăra băuturi alcoolice, însă ușa de acces era încuiată, înăuntru aflându-se persoana vătămată D.I.V. Pentru că persoana vătămată, angajată la respectiva stație, a refuzat deschiderea ușii și permiterea accesului inculpatului A.T. în interior, acesta a început să se manifeste agresiv, respectiv a început să bată în ușă cu putere și să solicite să îi deschidă să intre în incinta stației, iar la un moment dat a scos cuțitul și a amenințat-o, spunându-i: ”(…) deschide, dacă nu o să bag cuțitul în tine” conform depoziției persoanei vătămate DIV, iar de teamă aceasta s-a îndepărtat de geamul folosit pentru a servi clienții pentru a nu se expune unui pericol, conform declarației persoanei vătămate D.I.V.
Una dintre persoanele care se aflau la celelalte mese, martorul E.E.A., urmare a stării de temere insuflate, a sunat pe tatăl său, persoana vătămată E.I., pentru a veni în acel loc. Ajungând la stația PECO, persoana vătămată E.I. a încercat inițial să discute cu inculpatul A.T. și să îl calmeze, dar acesta a devenit recalcitrant, a scos cuțitul pe care îl purta asupra sa și s-a îndreptat ținându-l în mână, amenințător, înspre persoana vătămată, aceasta fiind nevoită să evite un posibil atac material îndreptat împotriva sa prin ridicarea și ținerea în brațe a unui scaun în partea frontală.
În aceste împrejurări, prin starea de temere efectivă insuflată persoanei vătămate E.I. urmare a manifestărilor violente ale inculpatului A.T., dată fiind prezența mai multor persoane (n.n. martori oculari), a fost tulburată ordinea și liniștea publică.
Prin încheierea din data de 12.11.2024 pronunțată în dosarul nr. …/838/2024/a1 al Judecătoriei Liești, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpatul A.T. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de ameninţare, prev. de art.206 alin. 1 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.
La termenul din data de 21.01.2024 a fost ascultat inculpatul A.T. care a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmării, respectiv a învederat că acesta cunoaşte învinuirile care i se aduc, recunoaşte şi regretă faptele săvârşite.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut ca fiind corect descrisă starea de fapt în rechizitoriu, declarațiile inculpatului coroborându-se cu celelalte probe administrate în cursul urmării penale.
În fapt, în noaptea zilei de 09/10.07.2024, inculpatul A.T., având un cuțit asupra sa, a amenințat cu acte de violență persoanele vătămate D.I.V. și E.I., în public. Actele de violență cu care inculpatul a amenințat au fost de natură a insufla stare de temere celor două persoane vătămate, producând o stare de indignare persoanelor care au asistat la eveniment, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de ameninţare, prev. de art.206 alin. 1 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.
Totodată, instanţa a reţinut că situaţia de fapt se probează şi cu declaraţia inculpatului de recunoaştere constantă a faptei comise şi a modalităţii sale de săvârşire, depoziţii date în faţa instanţei.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului în modalitatea mai sus descrisă, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de ameninţare şi o infracţiune de tulburare a ordinii şi liniştii publice aflate în concurs, fapte prev. de art. 206 alin.(1) C.pen., respectiv art. 371 C.pen., cu reţinerea art.38 C.pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa a ținut cont și de cazierul judiciar al inculpatului. Astfel, instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani și 4 luni prin sentința Tribunalului Galați nr. 260/13.06.2019, rămasă definitivă prin Decizia penală a Curții de Apel Galați nr. 1079/A din 03.10.2019, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor, faptă prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 din Codul penal, tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 din Codul penal și portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, faptă prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) Cod penal. Inculpatul s-a eliberat la termen la data de 13.09.2023. Instanța a luat act că activitatea infracțională a inculpatului din noaptea zilei de 09/10.07.2024 a fost săvârșită sub imperiul recidivei postexecutorii, întrucât termenul de reabilitare judecătorească nu s-a împlinit la data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului.
De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că acesta mai este cercetat într-un dosar penal, care se află pe rolul Tribunalului Galați, sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă comisă în seara zilei de 09.07.2024, în jurul orei 21:30, când inculpatul a pătruns în domiciliul unei persoane, pe care a înjunghiat-o cu același cuțit pe care ulterior l-a folosit pentru a amenința persoanele vătămate din prezenta cauză.
Normele sociale de bună conduită impun ca orice persoană aflată într-un loc public să poată să-și desfășoare activitățile pentru care se află în acel loc, în liniște și siguranță fără a fi tulburată prin manifestări violente. Comiterea de astfel de manifestări, violențe, insulte, amenințări, în locuri publice realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 371 Cod Penal, așa cum este cazul inculpatului în cursul incidentului din noaptea zilei de 09/10.07.2024, când în jurul orelor 23:30, în timp ce se afla în stația PECO din satul …, comuna …, județul …, a amenințat cu cuțitul persoanele vătămate D.I.V. și E.I., adresându-le amenințări cu acte de violență extremă, fiind astfel tulburată ordinea și liniștea publică.
Având în vedere manifestarea de voință a inculpatului exprimată în ședința de judecată, precum și concluziile expuse pe fondul cauzei de reprezentantul Ministerului Public, a admis cererea de judecare a cauzei în baza art.375 C.p.p.
În cauza pendinte, sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la reducerea pedepsei închisorii cu o treime, conform art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, precum și dispozițiile legale referitoare la majorarea cu o jumătate a limitelor speciale ale pedepsei, conform art. 43 alin. 5 din Codul penal.
În cauză, prin raportare la natura şi gravitatea infracţiunilor, împrejurările cauzei (inculpatul a mai săvârșit o infracțiune cu câteva ore înainte, folosind același cuțit), persoana inculpatului (inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie), instanţa a apreciat că se impune aplicarea pedepse complementare prev. de art. 66 lit. h, respectiv dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 ani, pe o durată de 2 (doi) ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceluiaşi drept.
În baza art. 38 alin.1 C.p. raportat la art. 39 lit.c C.p., a contopit pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice și de amenințare.
În temeiul art. 72 alin. 2 Codul penal, a înlăturat din pedeapsa închisorii rezultante de 1 an și 2 luni, perioada reţinerii din data de 10/11.07.2024, însumând 24 de ore luată prin Ordonanța nr. 786/P/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești emisă la 10.07.2024.
A luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art. 399 alin. 1 din Codul de procedură penală, în ref. la art. 211 C.pr.pen. rap. la prev. art. 202 alin. (1) și alin. (3) C.pr.pen, instanța a dispus menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A.T. în cursul urmării penale și prelungită consecutiv în cursul procedurii de cameră preliminară și a judecății, întrucât temeiurile avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri preventive se mențin în continuare, aceasta fiind necesară și proporțională cu gravitatea acuzației privită în concret, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti şi inculpatul A.T.
Parchetul a arătat că sentința apelată este nelegală întrucât instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la o a doua infracțiune de amenințare reținută în sarcina inculpatului, pentru care acesta a fost trimis în judecată, și omisiunea aplicării unei pedepse complementare pe lângă una dintre cele trei pedepse la care ar fi trebuit condamnat inculpatul. Raportat la primul motiv de apel a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpatul a precizat că pedepsele aplicate sunt prea aspre, raportat la criteriile generale de individualizare, solicitând reducerea acestora, având în vedere și că s-a prevalat de procedura simplificată. A solicitat admiterea apelului parchetului.
Procurorul, cu privire la apelul inculpatului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti este fondat, iar apelul declarat de inculpatul A.T. este fondat în parte, din perspectiva soluției ce se va adopta în apelul parchetului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al.2 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea apelată este nelegală pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art.396 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa este obligată să hotărască asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.T. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, și a două infracţiuni de amenințare, prevăzute de art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 09/10.07.2024, în jurul orei 23:30, într-un spațiu aflat în exteriorul locației stației Peco … HC din com. .., sat …, jud. …, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate, le-a amenințat pe persoanele vătămate E.I. și D.I.V. cu exercitarea de acte de violență, în timp ce avea în mână un obiect contondent tăietor (cuțit), de față fiind mai multe persoane, tulburând ordinea și liniștea publică.
Prin dispozitivul hotărârii apelate instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni de amenințare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, omițând a preciza pedeapsa aplicată pentru fiecare dintre aceste infracțiuni, ci a aplicat o singură pedeapsă pentru ambele infracțiuni de amenințare, contrar prevederilor art.396 alin. 1 Cod procedură penală.
Nepronunţarea niciuneia dintre soluţiile legale cu privire la fiecare dintre învinuirile aduse inculpatului nu poate fi complinită de către instanţa de apel întrucât s-ar aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, precum şi regulilor de competenţă materială.
Astfel, dacă instanţa de apel ar pronunţa, pentru prima dată, una din soluţiile prev. de art.396 alin. 1 Cod procedură penală aceasta s-ar transforma, practic, într-o instanţă de fond, contrar prevederilor art.35 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora judecata în primă instanţă pentru toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, se face de judecătorie, şi, totodată, s-ar încălca dreptul părţilor la o cale de atac, respectiv apelul, la care ar fi fost îndreptăţite dacă procesul se desfăşura conform normelor procedurale obişnuite.
Prin nepronunţarea unei soluţii cu privire la fiecare din infracţiunile deduse judecății s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, conform căruia „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî … asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”.
În cauză, Curtea nu s-ar putea pronunţa pentru prima dată cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului întrucât s-ar aduce atingere principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art.2 din Protocolul nr.7 la Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit căruia „orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară”, întrucât deciziile instanţei de apel, cu privire la temeinicia vinovăţiei inculpatului, precum şi cu privire la temeinicia pedepsei, nu mai pot fi analizate de către o instanţă superioară, fiind definitive cu privire la aceste aspecte, având în vedere că recursul în casaţie vizează chestiuni de drept, de nelegalitate, nu şi pe cele de netemeinicie.
În consecinţă, pentru înlăturarea nelegalităților constatate, singurul remediu procesual este trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru ca aceasta să se pronunţe cu privire la fiecare dintre acuzaţiile penale aduse inculpatului prin actul de sesizare, soluție prevăzută și de art. 421 pct.2 lit.b teza a II-a Cod procedură penală.
Având în vedere că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare este de prisos a se mai analiza celelalte motive de apel ale Parchetului (referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii pe lângă una sau mai multe pedepse principale și, după contopirea pedepselor principale conform art. 39 Cod penal, aplicarea pedepselor complementare și accesorii, potrivit art. 45 Cod penal, și nu direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă cum nelegal a procedat instanța de fond) și inculpatului (referitoare la temeinicia pedepselor), urmând a fi avute în vedere de către instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
Faţă de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct.2 lit.b teza a II-a Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti şi de inculpatul A.T., se va desfiinţa sentinţa penală apelată şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Potrivit art. 424 alin. 4 Cod procedură penală, vor fi menţinute actele procedurale efectuate până la data de 21.01.2025, inclusiv.
În rejudecare instanţa de fond se va pronunţa cu privire la fiecare dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului şi va analiza şi celelalte apărări ale parchetului și inculpatului, cum am arătat mai sus. Totodată va verifica și temeiurile sancționării penale a inculpatului (disp. art. 396 alin. 1, alin. 4 Cod procedură penală fiind reținute nelegal de prima instanță pentru condamnarea inculpatului, acestea constituind temeiuri de amânare a aplicării pedepsei). De asemenea, va analiza și calitatea procesuală a numitului P.I., căruia instanța de fond i-a reținut nelegal calitatea de inculpat (în cuprinsul considerentelor), deși prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cu privire la infracțiunile pentru care a fost cercetat. O ultimă observație este aceea ca, la motivarea hotărârii, instanța de fond să facă aplicarea temeinică a disp. art. 403 alin.1 lit. b Cod procedură penală, în sensul de a efectua o sinteză a faptelor ce fac obiectul trimiterii în judecată și nu de a copia aproape în întregime conținutul rechizitoriului.
Având în vedere că și la acest moment subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar, în temeiul art. 424 alin. 2, art. 208 alin. 5 şi art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, se va menţine această măsură preventivă față de inculpatul A.T., cu aceleași obligații, măsura fiind legală și temeinică.
(decizie rezumată de judecător Florin MELEACĂ)