Creanţa pretinsă de creditoarea contestatoare este în mod cert, având în vedere cele natura contractelor de credit şi data încheierii acestora, o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei însă nescadentă la acest moment. Faptul că contractele sunt în derulare, obligaţia de restituire nefiind executată în întregime de către debitoare şi că nu a fost declarată scadenţa anticipată, nu are relevanţă asupra naturii creanţei invocate (anterioară sau curentă), ci doar asupra caracterului scadent al acesteia.
Or, creanţa contestatoarei asupra sumei rămase nerestituită din împrumut şi obligaţia corelativă a debitoarei de a plăti la scadență fiecare rată erau născute la data deschiderii procedurii, astfel încât contestatoarei trebuie să i se recunoască calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, cu toate consecinţele care decurg din aceasta – înscrierea creanţei în tabelul de creanţe, dreptul de vot în cadrul adunării creditorilor etc, mai puţin participarea la distribuirile de sume, limitată la sumele devenite scadente.
Dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 85/2014 au fost instituite pentru a reglementa anumite aspecte referitoare la contractele în derulare (considerarea ca menţinute, posibilitatea denunţării sau a modificării etc.) însă nu înlătură aplicarea art. 102 din Legea nr. 85/2014, creanţele, în raport de data naşterii lor, păstrându-şi natura de creanţe anterioare sau curente, cu consecinţele care decurg din aceasta, inclusiv obligaţia depunerii cererii de admitere a creanţei.
– art. 5 pct. 69, art. 102, art. 123 din Legea nr. 85/2014.
Deliberând asupra apelului declarat în cauză, constată următoarele:
Prin Sentința nr. X./20.02.2024, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. X./13711/2023/a1, judecătorul-sindic a respins contestaţia formulată de contestatorul Societatea de A. SA împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei B. SRL şi a respins cererea accesorie a petentului având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul-sindic a reţinut că prin Încheierea nr. X. /13.10.2023 pronunțată de către Tribunalul Specializat Mureş s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei şi că prin declaraţia de creanţă depusă la dosarul de fond în data de 23.11.2023, creditoarea A. a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe al debitoarei B. SRL cu titlu de creanţă a sumei de …euro (+ cheltuieli de judecată în valoare de ……… de lei) reprezentând împrumut nerambursat, dobânzi şi penalităţi de întârziere restante, calculate în baza Contractelor de împrumut nr. X./12.12.2018, nr. X./04.09.2019, nr. X./10.11.2020 şi nr. X. /09.02.2022.
Judecătorul-sindic a reținut că dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 reprezintă dreptul comun în materie de recuperare a creanţelor în situaţia în care debitorul a intrat în procedura de insolvență. Cu toate acestea, pentru că deschiderea procedurii insolvenței are efecte mult mai complexe decât cele relative la valorificarea creanţelor, legiuitorul a conceput reguli particulare pentru situaţii particulare, iar un asemenea exemplu îl reprezintă prevederile normative relative la situaţia contractelor în derulare art. 123 – art. 131 din Legea nr. 85/2014.
Referitor la situaţia de fapt din prezenta contestaţie, judecătorul-sindic a reţinut că declaraţia de creanţă a contestatoarei (cu referire la sumele pretinse cu titlu de capital restant şi dobânzi, respectiv de penalităţi de întârziere la data deschiderii procedurii din 13.10.2023), antamează în mod precis situaţia unor contracte care, la deschiderea procedurii, se aflau încă în derulare.
De asemenea, a observat că contestatoarea învesteşte expres judecătorul-sindic cu soluţionarea situaţiei unor creanţe care decurg din 4 contracte de împrumut, dar care nu erau restante la 13.10.2023, data deschiderii procedurii, ci din contră reprezintă soldul la zi (13.10.2023) din derularea acelor contracte; cu alte cuvinte, deşi nu a intervenit rezilierea contractelor sau declararea scadenţei anticipate, contestatoarea pretinde că îi sunt datorate restul sumelor calculate în baza contractelor ca şi cum debitoarea ar fi decăzută din termen.
Cu privire la corecta interpretare a situaţiei juridice, judecătorul-sindic a apreciat că argumentele administratorului judiciar sunt mai mult decât pertinente în sensul în care creanţa invocată, guvernată de regimul juridic instituit de dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 85/2014, nu poate fi înscrisă în tabelul preliminar întrucât deschiderea procedurii nu produce efecte juridice de drept, debitoarea nu este decăzută din termen (legiuitorul interzice de altfel expres asemenea clauze), iar derularea contractelor continuă în contextul procedurii de observaţie a debitoarei în mod similar oricărui alt împrumutat pe principiul business as usual. Potrivit documentelor depuse chiar de contestatoare în sprijinul cererii sale, rezultă condiţiile în care au fost acordate împrumuturile şi scadenţele asupra cărora ambele părţi au căzut de acord.
Mai mult, câtă vreme cu privire la creanţele pretinse prin declaraţia de creanţă nu s-a invocat faptul că ar fi fost aferente unor rate scadente anterior deschiderii procedurii, ci din contră rezultă că ele reprezintă cuantumul total al sumelor datorate cu titlu de capital restant, dobânzi şi penalităţi ce urmau a fi executate în continuare începând cu 13.10.2023, nu se pune problema aplicării art. 123 alin. 9 din Legea nr. 85/2014, singura ipoteză în care creditoarea ar fi fost îndreptăţită la înscrierea în tabelul preliminar.
În acest context, judecătorul-sindic a considerat că distincţiile contestatoarei între modalităţile obligaţiilor: termen şi condiţie nu sunt relevante faţă de obiectul contestaţiei şi vor fi respinse ca neîntemeiate.
Ca atare, a reţinut că nu doar că nu se pune problema ca această cale procedurală a valorificării drepturilor prin înscrierea în tabel să fie singura disponibilă, ci mai mult decât atât, ea nu este accesibilă contestatoarei, care a invocat o serie de drepturi şi creanţe pentru a căror constatare se impune analizarea pe fond a modului de executare a contractelor, în situaţia în care acestea vor fi denunţate. Astfel, nu se poate pune problema naşterii unor drepturi de creanţă decât în situaţia denunţării contractelor şi după caz, în măsura învestirii judecătorului sindic, urmare a soluţionării unei eventuale acţiuni în despăgubire.
Aşadar, judecătorul-sindic a reţinut, în baza tuturor considerentelor anterior menţionate, că se impune respingerea contestaţiei sub aspectul sumelor pretinse cu titlu de împrumut nerambursat, dobânzi şi penalităţi de întârziere restante, calculate în baza Contractelor de împrumut nr. X. /12.12.2018, nr. X. /04.09.2019, nr. X. /10.11.2020 şi nr. X. /09.02.2022, apreciind în esenţă asupra unei inadmisibilităţi de fond a solicitării valorificării acestor drepturi pe calea înscrierii în tabelul preliminar, în condiţiile în care calificarea juridică corectă a situaţiei de fapt dedusă judecăţii pune în realitate în discuţie aplicarea prevederilor art. 123 din Legea nr. 85/2014, la momentul procedural al deschiderii procedurii de insolvență neputându-se conchide cu privire la încetarea efectelor juridice ale contractelor, respectiv cu privire la cuantificarea eventualelor prejudicii rezultate din neexecutarea acestora.
De asemenea, nefiind primită declaraţia de creanţă, judecătorul-sindic a apreciat că nu se pune problema cercetării pe fond a temeiniciei cererii de a acorda şi cheltuielile legate de formularea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, judecătorul-sindic a respins contestaţia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea Societate de A. SA, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva Tabelului preliminar nr. X./19.12.2023, întocmit de administratorul judiciar provizoriu C. SPRL al debitoarei B. SRL, ca urmare a respingerii înscrierii creanţei în valoare de ….lei şi pe cale de consecinţă să se dispună obligarea administratorului judiciar la înscrierea creanţei în suma menționată, la care se adaugă suma de …. lei reprezentând cheltuieli de judecată, în tabelul preliminar al debitoarei B. SRL, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în primă instanţă şi în apel în valoare totală de………..lei.
În susţinerea apelului, contestatoarea apelantă a apreciat că în mod nelegal a reținut judecătorul-sindic că în speță sunt aplicabile strict prevederile art. 123 din Legea 85/2014, ignorând celelalte prevederi legale din cuprinsul Legii nr. 85/2014, în special cele din cuprinsul art. 102 alin. 4-6, respectiv prevederile Codului civil privind modalităţile obligaţiilor civile – art. 1411 Cod civil.
Apelanta contestatoare a arătat că în calitate de împrumutător a încheiat cu debitoarea B. SRL, în calitate de împrumutat, patru contracte de împrumut, urmând ca aceasta să restituie sumele la care se adaugă dobânda prevăzută la art. 7 din contract, conform scadenţarelor anexă la contractele de împrumut.
A menționat că la data deschiderii procedurii de insolvență niciunul dintre cele patru împrumuturi nu au fost restituite integral, debitoarea datorând pentru fiecare contract de împrumut în parte, atât valoarea împrumutului nerestituit, cât şi dobânda scadentă şi celelalte sume calculate în baza contractelor de împrumut, astfel cum acestea au fost modificate prin actele adiţionale încheiate pe parcursul derulării contractelor de împrumut, sens în care valoarea totală a acestor sume la data deschiderii procedurii de insolvență este de …………euro, echivalentul sumei de …………lei, având în vedere cursul BNR din data de 13.10.2023.
În opinia apelantei, creanța s-a născut anterior deschiderii procedurii insolvenței, deşi perioada de restituire a împrumuturilor se întinde şi după data deschiderii procedurii de insolvență, termenele de plată având scadențe lunare, fiind aplicabile prevederile art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.
Raportat la obligaţiile asumate de către debitoare prin contractele de împrumut, contestatoarea apelantă a precizat că aceasta şi-a asumat restituirea împrumutului în termenul stabilit, inclusiv achitarea dobânzii aferente, astfel că obligația de a returna împrumutul s-a născut la data încheierii contractului, chiar dacă aceasta este nescadentă, iar nu condiționată, fiindcă nu există niciun element exterior de care să depindă naşterea datoriei.
Totodată, a subliniat că prin Adresa nr. X. /20.12.2023 administratorul judiciar provizoriu al debitoarei, a respins de înscriere a creanței, invocând prevederile art. 123 alin. 1 din Legea nr.85/2014.
În continuare, contestatoarea apelantă a evidenţiat distincţia între termen şi condiţie, arătând că termenul afectează exerciţiul drepturilor subiective civile şi executarea obligaţiilor corelative, adică numai executarea actului juridic, iar de împlinirea condiţiei depinde chiar existența dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative, efectele termenului producându-se numai pentru viitor, ex nunc, pe când efectele condiţiei se produc, în principiu, retroactiv, ex tunc, invocând şi art. 1411 Cod civil.
La data contractării, obligația afectată de un termen suspensiv se naşte în mod valabil, perfect, existând şi producând efecte, astfel că plata acesteia este valabilă chiar dacă se face înainte de scadență. La data contractării, obligația afectată de o condiție suspensivă nu se naşte în mod valabil, existând doar o facultate să se nască în viitor. O plată făcută pentru stingerea unei obligații afectate de o condiție suspensivă este supusă acțiunii în repetițiune, neexistând încă o obligație juridică perfectă.
În ce priveşte motivul invocat de administratorul judiciar cu privire la refuzul înscrierii la masa credală şi a cheltuielilor de judecată solicitate prin declaraţia de creanţă, în valoare de … lei, din care …. lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi .. lei, onorariu avocat, apelanta a arătat că dintr-o eroare dovada taxei nu a fost ataşată documentelor transmise chiar daca apărea menţionată. A depus la dosarul cauzei dovada achitării acestei taxe la data de 07.11.2023, sens în care administratorul judiciar putea să solicite clarificări. Cât priveşte valoarea onorariului avocaţial, se invocă faptul că această cheltuială nu poate fi primită fiind achitată după data deschiderii procedurii insolvenței, însă această cheltuială a fost generată exact urmare a deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei.
Prin raportare la dispoziţiile art. 102 alin. 4-6 din Legea nr. 85/2014, apelanta a arătat că înscrierea unei creanțe nescadente conform art. 102 alin. 4 din dă dreptul creditorului de a vota, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a art. 102 alin. 4 coroborat cu art. 102 alin. 5 din Legea insolvenței. O interpretare contrară provine dintr-o evidentă confuzie între două modalități ale actului juridic: termenul şi condiția. Toate creanțele afectate de modalități, indiferent dacă aceste creanțe sunt afectate de termen suspensiv (fiind nescadente), de condiție suspensivă sau rezolutorie, sunt înscrise în tabelul preliminar, provizoriu, potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, cu dreptul de a participa la vot şi la distribuiri de sume „în măsura îngăduită de prezenta lege”. Legea insolvenței prevede în mod explicit faptul că doar creanțele afectate de condiție suspensivă nu vor putea vota până la momentul împlinirii condiției. Fiind vorba despre o limitare a exercițiului dreptului, această prevedere legală este de strictă interpretare şi aplicare.
Prevederile art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 instituie procedura de valorificare a creanțelor afectate de termen sau de condiție la data deschiderii procedurii. În consecință, o atare creanță nu poate fi asimilată unei creanțe curente, chiar dacă termenul sau condiția se împlineşte după deschiderea procedurii insolvenței.
Apelanta a invocat totodată prevederile art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 care definesc creditorul cu creanțe curente şi stabilesc dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă. Astfel, cum creanța reprezentând restituire împrumut şi dobândă nu s-a născut în timpul procedurii insolvenței, în mod greşit a fost respinsă cererea de înscriere la masa credală.
În sensul precizate, contestatoarea a invocat practică judiciară, Decizia nr. X. /2022 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. X. /85/2020/a1, Decizia nr. X. /25.01.2011 a Curții de Apel Bucureşti, cu referire a veche alege a insolvenței.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile Legii nr. 85/2014, Codului de procedură civilă, Codului civil.
În probaţiune, contestatoarea apelantă a anexat împuternicire avocaţială şi dovada achitării taxei judiciare de timbru (filele 5-6).
Prin întâmpinarea față de cererea de apel, intimata debitoare B. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, în temeiul prevederilor art. 205 din Codul de procedură civilă şi ale art. 111 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat, menținerea sentinței atacate ca temeinică şi legală, respingerea ca neîntemeiată a solicitării contestatoarei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de … de lei.
În ce priveşte situația de fapt, intimata a arătat că prin declarația de creanță depusă la dosarul cauzei, contestatoare a solicitat înscrierea la masa credală cu o creanță garantată în cuantum de ……..de lei, reprezentând valoarea totală a Contractelor de împrumut nr. X. /12.12.2018, nr. X. /04.09.2019, nr. X. /10.11.2020 şi nr. X. /09.02.2022, încheiate cu societatea B. SRL. Prin această solicitare, Societatea de A. SA a considerat că împrumuturile acordat debitoarei, au devenit scadente anticipat la data deschiderii procedurii insolvenței față de societatea B. SRL în dosarul nr. X. /X. 1/2023 al Tribunalului Specializat Mureş şi că în speță a intervenit decăderea societății debitoare din beneficiul termenului stipulat în favoarea acesteia.
În continuare, intimata a menționat că în mod corect prima instanță a reținut în motivarea sentinței apelate că creanța solicitată nu poate fi înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei, deoarece deschiderea procedurii insolvenței nu produce efecte juridice de drept, astfel încât contractele se derulează în procedura de observație conform principiului business as usual.
Totodată, a precizat că în drept, sentința apelată este pronunțată cu corecta interpretare a dispozițiilor art. 123 alin. 1 tezele I şi II din Legea 85/2014 şi a subliniat că, din documentele transmise de contestatoare, reiese că societatea debitoare nu înregistra, la momentul deschiderii procedurii insolvenței, restanțe la plata ratelor pentru împrumuturile acordate, fapt pentru care, administratorul judiciar provizoriu nu a înscris creditoarea Societatea A. SA cu nicio sumă.
Având în vedere prevederile art. 5 pct. 69 şi ale art. 123 alin. 1 tezele I şi II din Legea nr. 85/2014, raportate la cele ale art. 102 din Legea nr. 85/2014, singurele sume care pot fi înscrise în favoarea contestatoarei Societatea de A. SA în tabelul creditorilor societății B. SRL sunt cele scadente anterior datei de deschidere a procedurii insolvenței în dosarul nr. X. /X. 1/2023 al Tribunalului Specializat Mureş (13.10.2023).
În aplicarea aceloraşi texte legale, ratele de capital rămase de achitat de societatea B. SRL până la finalul contractelor de credit precum şi dobânzile aferente acestor rate constituie datorii curente ale societății debitoare, sens în care nu se justifică înscrierea lor la masa credală.
În condițiile în care cele patru contracte de împrumut nu au fost denunțate de administratorul judiciar al debitoarei şi ținând cont de prevederile exprese ale art. 123 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 85/2014, intimata a apreciat că contestatoare nu are niciun temei pentru a declara scadente anticipat împrumuturile acordate debitoarei în baza celor patru contracte.
În ce priveşte solicitarea contestatoarei de obligare a societății B. SRL la plata sumei de 400 de lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru în primă instanță şi în apel, intimata a arătat că taxa de timbru aferentă exercitării căii de atac a contestației împotriva tabelului preliminar de creanțe, precum şi taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate de contestatoare împotriva Sentinței nr. X. /20.02.2024 a Tribunalului Specializat Mureş nu pot fi imputate debitoarei, deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Mai mult, această sumă este ulterioară datei deschiderii procedurii insolvenței față de societatea B. SRL, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 102 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2014, şi din acest punct de vedere, taxa de timbru de 200 de lei reprezintă o cheltuială suportabilă în mod exclusiv de contestatoare, ținând cont de prevederile art. 14 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Totodată, debitoarea a menționat că din analiza coroborată a prevederilor Legii nr. 85/2015 şi ale OUG nr. 80/2013 rezultă că legiuitorul nu include taxa de timbru achitată în temeiul art. 14 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 printre sumele ce pot fi incluse la masa credală a unei societăți în insolvență/în faliment.
În drept, debitoarea a invocat prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 111 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.
În probațiune, debitoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a anexat Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. X. / 27.12.2023 privind publicarea tabelului preliminar rectificat de creanțe al debitoarei nr. X. /21.12.2023, în extras şi Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. X. /20.12.2023 privind publicarea tabelului preliminar de creanțe al debitoarei nr. X. /19.12.2023, în extras (filele……..).
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate şi în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art. 476-478 Cod procedură civilă, instanţa reţine următoarele:
Contestatoarea apelantă Societatea de A. SA a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei B. SRL a creanței în cuantum total de 21.327,6 euro, echivalentul sumei ……..lei, reprezentând împrumut nerambursat şi dobândă, conform Contractelor de împrumut nr. X. /12.12.2018, nr. X. /04.09.2019, nr. X. /10.11.2020 şi nr. X. /09.02.2022. Contestatoarea a mai solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, taxă de timbru şi onorariu avocațial.
Administratorul judiciar al debitoarei, C. SPRL, a respins cererea de înscriere la masa credală, în temeiul art. 123 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, motivat de faptul că contractele de împrumut din care rezultă creanța invocată de contestatoare se află în derulare, nu au fost declarate scadente anticipat, iar societatea debitoare nu înregistrează restanţe la creditele contractate.
Judecătorul-sindic a respins contestaţia formulată de contestatoarea apelantă împotriva tabelului preliminar de creanţe, reţinând dispoziţiile art. 123 şi ale art. 5 alin. 1 pct. 8 ind. 1 din Legea nr. 85/2014 şi faptul că la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, contractele de împrumut se aflau în derulare, nefiind restante la data deschiderii procedurii.
Curtea constată că creanța a cărei înscriere la masa credală se solicită rezultă din cele patru contracte de împrumut încheiate între contestatoare în calitate de împrumutător şi societatea debitoare în calitate de împrumutat. Conform clauzelor contractuale (inclusiv ale actelor adiţionale) şi scadenţarelor întocmite, termenul de restituire a împrumuturilor este situat după data deschiderii procedurii insolvenţei, contractele fiind aşadar în derulare la acel moment. Din susţinerile părţilor rezultă că debitoarea nu înregistrează restanţe la restituirea ratelor de împrumut, cererea de creanţă având ca obiect ratele viitoare, nescadente la data deschiderii procedurii.
Curtea mai reţine că contractele de credit sunt contracte cu executare uno ictu, obiectul contractului fiind executat odată cu predarea sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut. Plata succesivă a ratelor, conform scadențarelor anexate contractelor, reprezintă modalitatea de restituirea a sumei acordate, obligația de restituire fiind unică şi născută la momentul încheierii fiecărui contract.
Judecătorul sindic a stabilit corect că prevederile legii insolvenţei, care instituie reguli particulare cu privire la recunoaşterea şi realizarea creanţelor pretinse faţă de societatea debitoare, trebuie interpretate coroborat, pentru a fi identificate corect instrumentele procedurale adecvate de la caz la caz.
Însă, Curtea apreciază că în cauză instrumentele procedurale adecvate sunt cele prevăzute de Legea nr. 85/2014 la art. 102 alin. 1 („Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii […]”) şi 4 („Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu”), coroborate cu art. 5 pct. 69 („tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora”). Pe de altă parte, conform art. 102 alin. 6, „creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală”.
Creanţa pretinsă de creditoarea contestatoare este în mod cert, având în vedere cele arătate referitoare la natura contractelor de credit şi data încheierii acestora, o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei însă nescadentă la acest moment. Faptul că contractele sunt în derulare, obligaţia de restituire nefiind executată în întregime de către debitoare şi că nu a fost declarată scadenţa anticipată, nu are relevanţă asupra naturii creanţei invocate (anterioară sau curentă), ci doar asupra caracterului scadent al acesteia.
Or, creanţa contestatoarei asupra sumei rămase nerestituită din împrumut şi obligaţia corelativă a debitoarei de a plăti la scadență fiecare rată erau născute la data deschiderii procedurii, astfel încât contestatoarei trebuie să i se recunoască calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, cu toate consecinţele care decurg din aceasta – înscrierea creanţei în tabelul de creanţe, dreptul de vot în cadrul adunării creditorilor etc, mai puţin participarea la distribuirile de sume, limitată la sumele devenite scadente.
Dispoziţiile art. 123 au fost instituite pentru a reglementa anumite aspecte referitoare la contractele în derulare (considerarea ca menţinute, posibilitatea denunţării sau a modificării etc.) însă nu înlătură aplicarea art. 102, creanţele, în raport de data naşterii lor, păstrându-şi natura de creanţe anterioare sau curente, cu consecinţele care decurg din aceasta, inclusiv obligaţia depunerii cererii de admitere a creanţei.
Opţiunea administratorului judiciar de a denunţa sau menţine contractul nu poate avea în această situaţie consecinţe decât în ceea ce priveşte păstrarea beneficiului termenului, creanţa fiind născută la data încheierii contractului asupra întregii sume de plată (rate de împrumut, dobândă, alte costuri aferente creditului).
Ca atare, contestaţia este întemeiată, fiind justificată cererea creditoarei de înscriere în tabelul preliminar de creanţe cu suma solicitată, de … euro, prin echivalentul în lei la data deschiderii procedurii insolvenţei – … lei. La această sumă se adaugă şi cheltuielile aferente dovedite, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de admitere a creanţei. În privinţa onorariului avocaţial solicitat, Curtea reţine că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între această cheltuială şi înscrierea în tabel, respectiv că onorariul a fost suportat pentru formularea declaraţiei de creanţă. În acest sens, constată că nu s-a depus factura menţionată în ordinul de plată depus la dosarul de fond, pentru a se verifica serviciile prestate şi legătura cu prezenta cauză.
Având în vedere cele expuse, precum şi dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă şi ale art. 111 din Legea nr. 85/2014, Curtea va admite apelul formulat şi, în consecinţă, va schimba sentinţa atacată, în sensul că va admite în parte contestația formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei şi va dispune înscrierea în tabel a sumei de 106.081,22 lei, în favoarea contestatoarei Societate de A. SA.
Faţă de dispoziţiile art. 453 raportat la art. 452 Cod procedură civilă, va obliga debitoarea la plata către contestatoarea apelantă a cheltuielilor de judecată suportate la fond şi în apel, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum total de …lei.