Hotărârea de consiliu local în litigiu a fost emisă în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor art. 4 lit. a şi art. 5 din Legea nr. 255/2010 fiind aprobată documentaţia şi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.”, scenariul 1 din studiul de fezabilitate, conform anexei care face parte integrantă din hotărâre.
În privinţa chestiunii referitoare la existenţa sau nu a unei vătămări în drepturile şi interesele recurentei, Curtea reţine că aceasta chiar dacă nu trebuie să-şi exprime acordul de voinţă pentru a opera exproprierea, totuşi, ea are un interes legitim ca actele administrative emise în temeiul art. 4 şi 5 din Legea nr. 255/2010 să fie conforme legii, instanţele de drept comun fiind competente să se pronunţe cu privire la despăgubire, nu şi cu privire la legalitatea actelor administrative emise conform art. 4 şi 5 din Legea nr. 255/2010. Din modul de derulare a procedurii exproprierii configurat de dispoziţiile amintite ale Legii nr. 255/2010, şi nu doar de ele, rezultă că această procedură este complexă, presupunând atât o fază administrativă, prealabilă şi pregătitoare a exproprierii, constând în aprobarea indicatorilor tehnico-economici, cât şi o fază civilă, a exproprierii propriu-zise, constând în consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere şi afişarea listei proprietarilor imobilelor, urmată de transferul dreptului de proprietate şi de finalizarea formalităţilor aferente procedurii de expropriere.
Distincţia efectuată de către prima instanţă între demararea procedurilor legale în vederea realizării procedurii exproprierii şi demararea procedurii de expropriere nu este susţinută de dispoziţiile Legii nr. 255/2010 amintite şi analizate mai sus, procedura exproprierii fiind una singură şi desfăşurându-se în mod coerent prin acte subsecvente. Fiecare act administrativ emis în procedură trebuie în mod evident să respecte cerinţele legii, în mod contrar vătămând drepturile şi interesele celor afectaţi, vizaţi de ele.
– art. 4 şi 5 din Legea nr. 255/2010.
Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin Sentinţa nr. 614/6 octombrie 2022, Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2175/102/2021, a dispus următoarele: respingerea excepţiei inadmisibilităţii; respingerea excepţiei lipsei de interes; respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. , în contradictoriu cu pârâtul B. , ca nefondată.
Împotriva Sentinţei nr. 614/6 octombrie 2022, a declarat recurs reclamanta A. , solicitând casarea, în parte, a sentinţei şi rejudecarea pe fond a litigiului dedus judecăţii, cu cheltuieli de judecată
Recurenta-reclamantă apreciază că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în speţă.
Arată că societate A. . are calitatea de proprietar tabular a imobilului construcţie, monument istoric categoria A şi 500 mp teren situat administrativ în municipiul X., imobil înscris în CF nr. X. X., nr. top X., precum şi a suprafeţei de X. mp teren înscris în CF nr X X., nr. Top X..
Prin HCL X /21.04.2021 s-a decis aprobarea documentaţiei şi a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X ”, scenariul 1 din studiul de fezabilitate, conform Anexei care face parte integrantă din hotărâre, respectiv s-a aprobat exproprierea unei suprafeţe totale de ….mp teren, respectiv şi exproprierea suprafeţei de X. mp teren înscris în CF nr. X. – Cluj Napoca şi a suprafeţei de 339 mp teren înscris în CF nr. X. X./nr. top X., imobile ce constituie proprietatea societăţii A. .
Prin HCL X./02.11.2022 privind aprobarea declanşării procedurii de expropriere a imobilelor care constituie coridorul de expropriere aferent lucrării de utilitate publică de interes local la obiectivul de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” Consiliul local al municipiului Cluj Napoca a hotărât următoarele:
– a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes local la obiectivul de investiţii „Amenajarea Ansamblului urban Cetăţuia din X ”, în suprafaţă de X. mp, potrivit Documentaţiei „Plan topografic realizat în sistemul naţional de proiecţie Stereografic 1970, în vederea identificării imobilelor ce se suprapun peste coridorul de expropriere avizat şi recepţionat de către O.C.P.I. Cluj, prin Procesul-verbal nr. X /2022, conform Anexei 1, ce face parte integrantă din hotărâre;
– a aprobat declanşarea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică de interes local, a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul prevăzut la art. 1;
– a aprobat lista imobilelor, a proprietarilor şi a altor titulari de drepturi reale asupra imobilelor care se suprapun peste amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes local la obiectivul de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” şi care sunt afectate de coridorul de expropriere, identificate pe baza evidenţelor O.C.P.I. X, conform Anexei 2, ce face parte integrantă din hotărâre.
La poziţia nr. 15 şi 16 din Anexa 2 sunt menţionate imobilele – teren şi construcţie proprietatea subscrisei A. care sunt afectate de coridorul de expropriere.
Acţiunea în contencios administrativ exercitată împotriva HCL X./02.11.2022 face obiectul dosarului nr. X./102/2023, dosar aflat pe rolul Tribunalului Mureş cu termen de judecată fixat pentru data de 12.09.2023.
În lipsa HCL X./2021 intimatul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca nu putea proceda la pasul 2 al procedurii de expropriere, respectiv nu putea emite HCL X./02.11.2022 astfel că, recurenta-reclamantă consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut şi a apreciat că emiterea în mod nelegal a HCL X./2021 nu a adus nicio vătămare societăţii reclamante.
Potrivit concluziilor expertizei topografice efectuate de exportul topo. …, conform HCL X./2021 şi proiectului depus la dosar s-a propus, spre expropriere, tot terenul deţinut de către A. cu excepţia clădirii C3, mai precis de amprenta la sol de 161 mp, fără să se ia în considerare celelalte părţi construite, respectiv terase, scări de acces la etajul clădiri, ziduri de sprijin şi mai ales desfăşurarea clădirii pe parter care este diferită faţă de etaj. Camera tehnică depăşeşte amprenta la sol a clădirii şi astfel face parte din coridorul de expropriere, astfel, se poate concluziona că scopul ales de pârâtul-intimat pentru expropriere este incompatibil cu regimul juridic special pe care construcţia îl are, respectiv monument istoric de categoria A.
Recurenta-reclamantă face trimitere la disp. art. 10 alin. 3 din Legea 422/2001 şi arată că natura avizului pe care exproprietarul are obligaţia de a-l solicita este unul conform/obligatoriu astfel că organul care adoptă sau emite un act administrativ de autoritate este obligat, potrivit legii, să le ceară unui anumit organ al administraţiei publice, iar, ulterior emiterii acelui aviz, să ţină cont de conţinutul acestuia, mai ales într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al clădirilor monument istoric de categoria A.
Asemenea avize sunt expres prevăzute de lege, iar lipsa lor atrage nulitatea actului administrativ de autoritate.
În concluzie, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, recurenta-reclamantă a invocat disp. art. 20 Legea 554/2004, art. 483 şi urm. C. Proc. Civ., art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 7 C. Proc. Civ., art. 451 -455 C. Proc. Civ.
Intimata, B. , a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 16 octombrie 2023, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei tardivităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, respingerea recursului ca tardiv formulat, precum şi admiterea excepţiei nulităţii recursului, în temeiul art. 489 Cod proc. civ. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.
În ceea ce priveşte tardivitatea recursului, intimata-pârâtă a invocat disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi a arătat că termenul de declarare a căii de atac se calculează pe zile libere, potrivit art. 181 Cod proc. civ.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Având în vedere faptul că recursul formulat a fost înregistrat de către recurentă la data de 25.07.2023, solicită admiterea excepţiei tardivităţii formulării recursului, în măsura în care, din actele de la dosarul cauzei, rezultă că recursul a fost formulat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinţei civile atacate către recurentă.
Cu privire la nulitatea recursului, intimata-pârâtă face trimitere la disp. art. 486 alin. (1) C. proc. civ. şi arată că, în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute la pct. 1 – 8 în acest articol. Dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs”.
Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ. Din perspectiva celor expuse, în ceea ce priveşte cererea de recurs dedusă judecăţii în prezenta cauză, intimata-pârâtă solicită a se avea în vedere faptul că nu poartă, în cuprinsul său, argumentele în drept ale vreunei critici de nelegalitate, astfel cum stipulează, în mod imperativ, dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. Civ., nefiind indicat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 N.C.pr.civ.
Or, susţinerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar, pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent. Aceasta este, de altfel, şi practica judiciară constantă, sens în care face trimitere, cu titlu exemplificativ, la Decizia nr. 254 din data de 26 ianuarie 2018 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textului de lege, aşa cum a procedat recurenta, invocând, în drept, doar dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 7 C.pr.civ, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept, ceea ce în speţă lipseşte. Este unanim recunoscut că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
Art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ., invocat în finalul recursului, este aplicabil atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Or, din analiza motivelor de recurs formulat se poate remarca că nu s-a adus niciun argument în acest sens, recurenta omițând să indice care sunt raţiunile pentru care apreciază că Sentinţa civilă nr. 614/2022 nu este motivată corespunzător sau că aceasta ar conţine motive contradictorii. De asemenea, raportat la art. 488 alin. 1 pct. 7 C.pr.civ., prin care se prevede că se va casa hotărârea când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, în mod cert din memoriul de recurs nu rezultă o atare situaţie, nefiind incident acest motiv de recurs.
Mai mult, intimata-pârâtă apreciază că motivele invocate de recurentă nu se circumscriu niciunuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 C.pr.civ. fiind, mai degrabă, aspecte legate de netemeinicie şi nu de nelegalitate a sentinţei civile atacate, făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, aspecte care nu pot face obiectul recursului.
Dincolo de aceste aspecte, recurenta aduce argumente de fapt şi de drept noi, neinvocate, ca motive de nelegalitate, în faţa instanţei de fond. În acest sens face referire la aspectele invocate de recurentă raportat la HCL nr. X./02.11.2022 care nu a făcut şi nici nu face obiectul prezentului dosar.
În concluzie, intimata-pârâtă solicită, în principal, anularea recursului, acesta nefiind motivat în acord cu dispoziţiile legale şi nici nu pot fi reţinute motive de ordine publică, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (3) C.pr.civ.
Raportat la motivele de recurs invocate, intimata-pârâtă consideră că sentinţa civilă atacată este temeinică şi legală, fiind motivată în mod corespunzător, în acord cu art. 425 C.pr.civ. Motivarea unei hotărâri judecătoreşti ridică o problemă de conţinut, şi nu o chestiune de cantitate, esenţială fiind valoarea juridică a argumentelor şi corectitudinea raţionamentului care a stat la baza pronunţării soluţiei.
Aşadar, nu se poate reţine în speţă că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cpr.civ., hotărârea pronunţată cuprinzând susţinerile şi concluziile părţilor, situaţia de fapt, astfel cum a fost constatată de instanţă, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia precum şi motivele pentru care s-au înlăturat o parte din susţinerile părţilor, apreciate ca fiind nerelevante prin raportare la soluţia pronunţată. Este adevărat că instanţa nu are obligaţia să reia punctual şi întocmai, în forma în care au fost expuse, toate susţinerile părţilor, ci are obligaţia să expună raţionamentul judiciar şi să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raţionament, răspunsurile la aceste susţineri putând să se regăsească în argumentaţia juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raţionamentul judiciar reţinut de instanţă ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecăţii.
În cuprinsul hotărârii recurate se regăseşte silogismul judiciar care a fundamentat soluţia pronunţată, iar raţionamentul reţinut de instanţă este de natură să conducă la soluţionarea fondului litigiului dedus judecăţii, fiind înlăturate explicit unele dintre susţinerile părţilor iar altele rezultă în mod logic, chiar dacă instanţa nu s-a referit la ele în mod expres.
În jurisprudenţa comunitară s-a reţinut, în mod constant, că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz. În contextul speţei, intimata-pârâtă consideră că instanţa de fond a analizat motivele cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată de către recurentă şi, în acelaşi timp, în analiza admisibilităţii a avut în vedere apărările formulate de către intimaţi în raport de cele două dosare.
De asemenea, intimata-pârâtă arată că recurenta aduce în atenţia instanţei de recurs motive care nu au fost invocate în faţa instanţei de fond prin cererea de chemare în judecată sau printr-o modificare de acţiune în acord cu art. 204 C.pr.civ, respectiv aspecte legate de HCL nr. X./02.11.2022, de aplicabilitate a art. 10 alin. 3 din Legea nr. 422/2001, de necesitatea obţinerii unui aviz de la Ministerul Culturii. Trecând peste faptul că HCL nr. X./02.11.2022 nu face obiectul prezentului dosar, solicită a se avea în vedere că invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în faza de fond, nu este permisă în faza de recurs. În speţă, motivele legate de aplicabilitatea art. 10 alin. 3 din Legea nr. 422/2001 şi a avizului au fost invocate pentru prima dată în recurs, nefiind supuse dezbaterii şi unei dezlegări proprii a instanţei de fond.
Nu trebuie omis faptul că este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, recurenta având obligaţia de a aduce toate motivele de nelegalitate ale HCL nr. X./2021, ce face obiectul prezentului dosar, fie prin cererea de chemare în judecată sau cel mai târziu printr-o modificare de acţiune până la primul termen de judecată în faţă instanţei de fond, conform art. 204 C.pr.civ. Or, în acest context invocarea lipsei avizului Ministerului Culturii în faza de recurs este şi tardivă, dar şi inadmisibilă, sens în care solicită respingerea recursului formulat şi menţinerea soluţiei sentinţei civile atacate.
Mai mult, din motivarea recurentei rezultă că motivele de nelegalitate suplimentare invocate direct în recurs nu privesc HCL nr. X./2021, ci, mai degrabă, HCL nr. X./02.11.2022, acesta fiind un motiv în plus pentru respingerea recursului formulat ca nefondat.
Dincolo de aspectele de procedură, intimata-pârâtă solicită a se avea în vedere faptul că prin HCL nr. X./2021 a fost aprobată documentaţia (studiu de fezabilitate) şi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.”, în baza HG nr. 907/2016, prin care sunt reglementate etapele de elaborare şi conţinutul cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, fiind obţinute toate avizele necesare acestei etape, astfel cum, legal şi temeinic, a reţinut instanţa de fond. Hotărârea a fost aprobată în conformitate cu procedura reglementată de OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în virtutea atribuţiilor Consiliului local, potrivit art. 129, art. 133 şi art. 196 Cod administrativ, având la bază proiectul de hotărâre înaintat prin referatul de aprobare înregistrat sub nr. X /1/15.04.2021 al Primarului Municipiului X., raportul de specialitate nr. 249111 din 15.04.2021, însoţit de avizele cerute de lege.
Proiectul „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 255/2010. Lucrările necesare realizării obiectivului de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” sunt lucrări de interes public local de conservare a spaţiilor verzi existente şi de amenajare de noi spaţii verzi, a căror utilitatea publică este declarată prin lege, respectiv Legea specială în materie de exproprieri nr. 255/2010.
În ceea ce priveşte alegaţiile recurentei că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că emiterea HCL nr. X./2021 nu le-a adus o vătămare, pe considerentul că a fost emisă HCL nr. X./02.11.2022, intimata-pârâtă solicită a se avea în vedere faptul că obiectul prezentului dosar este anularea HCL nr. X./2021 şi nu altă hotărâre ulterioară, astfel încât, în mod temeinic şi legal, a reţinut Tribunalul Mureş, prin raportare la actele care au stat la baza emiterii HCL nr. X./2021 că: „prin raportare şi la dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa reţine că existenţa vătămării în drepturile sau interesele legitime ale unei persoane ca urmare a emiterii unui act administrativ este o chestiune ce ţine de fondul litigiului administrativ, cu consecinţe asupra admiterii sau respingerii acţiunii. Aşa cum deja a reţinut mai sus instanţa, prin hotărârea de consiliu local atacată nu s-a demarat procedura de expropriere a imobilelor proprietatea recurentei, mai sus identificate, ci doar demararea procedurilor legale în vederea realizării acestei procedurii, care este iniţiată prin hotărârea pentru aprobarea declanşării procedurii de expropriere, prevăzută de art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 53/2011. Faţă de toate considerentele expuse, în condiţiile în care prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca nr. X./21.04.2021 nu au fost vătămate drepturile şi interesele legitime ale recurentei cu privire la imobilele deţinute de aceasta”.
Raportat la concluziile raportului de expertiză la care recurenta face referire, intimata-pârâtă apreciază că instanţa nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel, şi celelalte mijloace de probă. Parcelele cu CF nr. X. şi X. se află elemente din fortificaţia istorică cu val de pământ ce nu se încadrează la construcţii şi nu sunt înscrise astfel în CF. Pe aceste parcele se află elemente de amenajare exterioară şi construcţii parazitare realizate fără autorizaţie. Studiul de fezabilitate prevede reabilitarea fortificaţiei istorice în integralitatea sa, cu excepţia construcţiilor înscrise ca atare în CF. Pentru zona imediat adiacentă acestora se prevede restaurarea fortificaţiei prin eliminarea elementelor parazitare şi a construcţiilor şi amenajărilor ilegale. Elementele istorice de zidărie sau piatră ce ţin de valul de pământ şi sunt situate în afara construcţiilor înscrise ca atare în CF, vor fi restaurate odată cu valul de pământ.
Faţă de concluziile expertului desemnat trebuie avut în vedere că proiectul „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 255/2010.
Mai mult, concluziile expertului sunt aprecieri pur subiective, care nu au la bază motive solide de fapt şi de drept, care se raportează doar la situaţia imobilelor care au fost propuse a fi expropriate aflate în proprietatea recurentei, fără a analiza, însă, studiul de fezabilitate în ansamblu, deşi la dosarul cauzei au fost depuse toate actele care au stat la baza emiterii HCL atacat, în format fizic şi în format PDF pe suport CD. Chiar dacă în prezentul dosar se solicită anularea parţială a hotărârii de consiliul local trebuie să se ţină cont că este proiectul „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” reprezintă lucrări de interes public local de conservare a spaţiilor verzi existente şi de amenajare de noi spaţii verzi, a căror utilitatea publică este declarată prin lege.
Intimatul-pârât arată că este vorba de lucrări de interes public local de conservare a spaţiilor verzi existente şi de amenajare de noi spaţii verzi a căror utilitatea publică este declarată prin lege, respectiv Legea specială în materie de exproprierii nr. 255/2010. Nici expertul desemnat, nici instanţa de judecată nu poate interveni în procesul de expropriere, acesta fiind atributul exclusiv al autorităţii publice, astfel cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 255/2010. Aceasta şi raportat la dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 255/2010.
În ceea ce priveşte parcelele înscrise în CF cu nr. X. şi X., în vederea atingerii obiectivelor investiţiei, s-au propus, pentru expropriere, strict doar suprafeţele unde se impun lucrări de modificare a topografiei pentru restaurarea cetăţii, de refacere în mod coerent a sistemelor de drenare şi de iluminat, precum şi ţinând cont de fezabilitatea realizării lucrărilor de execuţie în teren, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei. Prin studiul de fezabilitate s-au evaluat lucrările de execuţie necesare restaurării fizice a obiectivului de patrimoniu Cetăţuia, stabilizării versantului şi amenajării suprafeţelor parcului istoric cu acces public nelimitat, în acord cu dispoziţiile art. 5, 7 din HG nr. 907/2016.
La baza adoptării HCL nr. X./2021 au stat o serie de studii de specialitate, din care nu rezultă că este afectat dreptul de proprietate al recurentei asupra construcţiei, în ciuda celor reţinute de către expert. Toate aceste aspecte nu au fost analizate de către expertul desemnat, din moment ce concluziile raportului de expertiză au avut la baza doar constatările din teren şi a studiului de fezabilitate, fără a se face referire la celelalte acte care au stat la baza emiterii HCL atacat. Hotărârea a cărei anulare parţială se solicită a fost adoptată în baza HG nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, cu respectarea etapelor reglementate, urmând să fie stabilit coridorul de expropriere precum şi desfăşurată procedura de expropriere a imobilelor ce constituie coridorul de expropriere, conform procedurii reglementate de Legea nr. 255/2010. Cu alte cuvinte, această primă etapă prealabilă, necesară pentru pregătirea declanşării procedurii de expropriere, în acord cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 255/2010, nu aduce nicio vătămare recurentei, din moment ce dreptul său de proprietate nu este afectat la acest moment.
Chiar dacă în prezentul dosar se solicită anularea parţială a hotărârii de consiliul local trebuie să se ţină cont că proiectul „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” reprezintă lucrări de interes public local de conservare a spatiilor verzi existente şi de amenajare de noi spaţii verzi, a căror utilitatea publică este declarată prin lege, aşa cum rezultă din art. 2 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 255/2010. În cele din urmă, expertul desemnat a reţinut cele susţinute de recurentă, fără a solicita, fără a analiza autorizaţia de construire şi actele la care reclamanta face referire, pe care, de altfel, reclamanta a înţeles să le depună la dosarul cauzei doar ulterior încuviinţării raportului de expertiză şi de care expertul nu a ţinut cont la formularea răspunsului la obiecţiuni. Chiar dacă acesta, conform celor indicate în răspunsul la obiecţiuni, nu are competenţa în acest sens, fiind necesar punctul de vedere a unui specialist în construcţii, în contextul în care a ţinut cont în efectuarea expertizei de poziţia recurentei, expertul desemnat era ţinut să solicite toate înscrisurile necesare şi să nu formuleze concluzii în lipsa înscrisurilor în acest sens. Aceasta în contextul în care, din analiza raportului de expertiză şi a răspunsului la obiecţiuni formulat, toate aceste aspecte invocate de recurentă au determinat expertul să concluzioneze că: „din configuraţia imobilului expusă în planul de situaţie consider că proiectul de investiţii care a stat la baza HCL nr. X./2021 poate fi realizat şi fără exproprierea terenului deţinut de recurentă sau cel puţin a unei părţi din el”.
Analizând autorizaţia de construire cu nr. 1406 din 11.08.2016 depusă la dosarul cauzei (şi necomunicată pârâtului nici la acest moment, în ciuda celor reţinute în încheierea de şedinţă din data de 23.06.2022) rezultă că aceasta nu a fost respectată. Niciunele din elemente recente adiacente construcţiei iniţiale nu respectă autorizaţia cu nr. 1406 din 11.08.2016. Mai mult, Planul de Situaţie Existent (planşa S.1.) din documentaţia autorizată, având ca suport ridicarea topografică vizată la Oficiul de Cadastrul şi Publicitate Imobiliară Cluj cu Proces verbal de recepţie nr. 2476/09.09.2015, evidenţiază clar situaţia amenajării adiacente construcţiei iniţiale (clădirea C1-Pavilion P+E) la momentul anului 2015, moment în care toate intervenţiile recente nu erau realizate .
Raportat la pretinsele motive de nelegalitate ale HCL nr. X./2021, intimatul-pârât solicită a se constata că nu sunt dovedite împrejurări de fapt şi de drept de natură să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură actul atacat.
Astfel, HCL atacat este motivat în fapt şi în drept în mod corespunzător în ciuda poziţiei exprimate de către recurentă. Documentaţia tehnico-economică este întocmită în conformitate cu prevederile H.G. 907/2016, anexa 4 şi conţine toate avizele şi acordurile necesare la acesta fază de proiectare, fiind precizate temeiurile de drept incidente, şi anume art. 5 alin 4, art. 7 alin. 4, art. 7 alin. 7 din H.G. nr. 907/2016, art. 44 alin. 1 din Legea nr. 273/2006, art. 129 alin. 2 lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 5 din Legea nr. 255/2010, H.G. nr. 53/2011. În aceste condiţii, faţă de conţinutul expres al HCL nr. X./2021 şi al întregii documentaţii care a stat la baza adoptării acesteia, este de ordinul evidenţei că sunt îndeplinite condiţiile de legalitate în ceea ce priveşte motivarea în fapt şi în drept a actului. Chestiunea exproprierii parcării reprezintă un aspect de fond necesar a fi analizat în contextul aprecierii oportunităţii din punct de vedere tehnic al lucrării de utilitate publică, declarată astfel prin efectul Legii nr. 255/2010 la art. 2 alin. 1 lit. k).
Amenajarea unui parc public în zona Cetăţuia, pentru care au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici prin HCL nr. X./2021 reprezintă, prin efectul legii, o lucrare de utilitate publică, potrivit art. 2 alin. 1 lit. k din legea nr. 255/2010. Potrivit prev. art. 44 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 „Documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, a căror finanţare se asigură integral sau în completare din bugetele locale, precum şi ale celor finanţate din împrumuturi interne şi externe, contractate direct sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, se aprobă de către autorităţile deliberative”.
În ceea ce priveşte utilitatea publică şi necesitatea intervenţiei, intimatul-pârât menţionează, contrar celor susţinute de reclamanta A. în cererea de chemare în judecată, că lucrările necesare realizării obiectivului de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” sunt lucrări de interes public local de conservare a spaţiilor verzi existente şi de amenajare de noi spaţii verzi, a căror utilitatea publică este declarată prin lege, respectiv Legea specială în materie de exproprieri nr. 255/2010.
Conform Strategiei de Dezvoltare a municipiului X., un rol deosebit de important se acordă politicilor de mediu care afectează în mod direct viaţa şi sănătatea locuitorilor prin menţinerea unui mediu sănătos, curat şi sigur. Viziunea strategică pe probleme de mediu a municipiului X. este corelată cu aspiraţiile existente în cadrul UE şi cu recomandările Comisiei Europene. Legea nr. 24 din 15 ianuarie 2007 reglementează administrarea spaţiilor verzi ca obiectiv de interes public în vederea asigurării calităţii factorilor de mediu şi stării de sănătate a populaţiei.
Planul urbanistic general X. (2010, reactualizat în 2014) identifică şi formulează o serie de obiective şi măsuri menite a îmbunătăţi calitatea vieţii în oraş. Proiectul „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.” răspunde la următoarele: valorificarea, conservarea şi protejarea fondului construit valoros şi a peisajului cultural (patrimoniul construit şi natural) ca factor al dezvoltării şi al identităţii teritoriale; relaţia oraşului cu peisajul ca unul din punctele esenţiale ale concretizării profilului durabil al Clujului. Conectarea într-o reţea a spaţiilor de agrement, a valorilor cadrului natural păstrate în interiorul şi în exteriorul zonei construite a oraşului; folosirea unor elemente importante ale topografiei oraşului pentru a constitui repere şi din punct de vedere al utilizării, din punct de vedere peisajer valoroase, cum ar fi culoarul…; reabilitarea parcurilor şi spaţiilor verzi existente şi readucerea lor în circuitul public:…., malurile……, ……,……. Catalizarea reabilitării unor zone verzi private de interes public – Băile Someşeni sau Platoul dealului Cetăţuia; reducerea şi prevenirea eroziunilor prin operaţiuni de plantare a versanţilor.
Ansamblul urban X, înscris pe lista monumentelor istorice din judeţul X 2015 cu indicativul X, face parte din rândul spaţiilor publice de mare interes, cu un puternic caracter identitar, punct de reper al oraşului cunoscut şi ca „oraşul de la poalele X ”. Înconjurat de abundente plantaţii, dealul Cetăţuia are un potenţial deosebit pentru oraş (simbolic, estetic, funcţional şi ecologic) – el este în acelaşi timp loc al memoriei unei citadele încă vizibile, loc al contemplaţiei, loc al recreerii active, sportului şi culturii, precum şi un plămân verde pentru întreaga zonă. Acest spaţiu trebuie văzut ca parte a unui sistem mai larg de agrement format din ….. De asemenea, Parcul X face parte din ansamblul de spaţii verzi aferente……, care cuprinde……, …., …, ….şi malul nordic al râului, între podul Garibaldi şi bulevardul 1 Decembrie 1918.
Proiectul se integrează în cadrul politicilor administraţiei privind creşterea calităţii factorilor de mediu prin suprafeţe de zone verzi majorate şi întreţinute corespunzător.
Nu în ultimul rând, necesitatea obiectivului de investiţii este argumentată de imperativul realizării unor lucrări pentru prevenirea alunecărilor de teren. Datorită topografiei speciale cu declivităţi mari în partea sudică, amplasamentul are o istorie marcată de evenimente legate de numeroase alunecări de teren şi desprinderi de blocuri cu urmări grave, soldate inclusiv cu pierderi de vieţi omeneşti.
Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X. vizează reconfigurarea sistemului de alei pietonale, refacerea şi amplificarea măsurilor de stabilizare a versantului, restaurarea şi punerea în valoare a monumentului fortificaţiei de tip Vauban, punerea în valoare a vegetaţiei valoroase existente, realizarea de noi plantări pentru creşterea biodiversităţii arealului parcului, precum şi realizarea de zone de joacă şi sport care să crească atractivitatea amplasamentului.
Zona vizată include obiectivul de patrimoniu „Cetăţuia X.” înscris în lista monumentelor istorice din judeţul Cluj 2015 cu indicativul CJ-II-a-A-07240, amplasat în ZCP_Va Cetăţuia – Zonă construită protejată, zonă verde – scuaruri, grădini, parcuri publice istorice, cu acces public nelimitat, clasate individual sau ca parte a Ansamblului urban „Centrul istoric al oraşului Cluj” în Lista Monumentelor Istorice.
Ansamblul urban Cetăţuia înglobează spaţiul cazărmii, al fortificaţiilor păstrate şi al teritoriului perimetral. Pentru asigurarea unui proiect de dezvoltare coerent, unitar şi funcţional, atât sustenabil cât şi atractiv, precum şi pentru a răspunde recomandărilor primite din partea instituţiilor abilitate în etapa de avizare, precum adresa nr. 680/13.08.2020 emisă de Ministerul Culturii, prin studiul de fezabilitate a fost propusă reunificarea proprietăţii şi restaurarea integrală a monumentului.
Astfel, în baza studiilor specifice tipului de investiţie, ţinând cont de constrângerile impuse de avizatori, a fost stabilit perimetrul de intervenţie în suprafaţă totală de 140295 mp, din care 35424 mp sunt în proprietate privată, fiind propusă exproprierea acestora.
În ceea ce priveşte parcelele înscrise în CF cu nr. X. şi X., în vederea atingerii obiectivelor investiţiei, s-au propus pentru expropriere strict suprafeţele unde se impun lucrări de modificare a topografiei pentru restaurarea cetăţii, de refacere în mod coerent a sistemelor de drenare şi de iluminat.
Referitor la activarea cu funcţiuni temporare a suprafeţelor propuse pentru amenajare, prin Studiul de Fezabilitate s-au evaluat lucrările de execuţie necesare restaurării fizice a obiectivului de patrimoniu Cetăţuia, stabilizării versantului şi amenajării suprafeţelor parcului istoric cu acces public nelimitat. Activarea ulterioară cu funcţiuni temporare a anumitor suprafeţe din parc, cum ar fi amenajarea unor terase estivale sau organizarea unor evenimente comerciale sau necomerciale, nu a făcut obiectul acestui studiu de fezabilitate şi nu este inclusă în analiza economică a investiţiei.
Conceptul de amenajare a fost supus consultării publice prin publicare pe site-ul instituţiei în data de 29.10.2020, iar dezbaterea publică a fost organizată în data de 05.11.2020.
În prezent, nu există PUZ aprobat pentru amplasamentul ce face obiectul studiului de fezabilitate aprobat prin HCL nr. X./2021. Documentaţia PUZ va intra pe circuitul tehnic de avizare după parcurgerea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea realizării obiectivului de interes local „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.”.
Pe de altă parte, nu trebuie omis că în stabilirea necesităţii şi oportunităţii realizării lucrării de investiţii, autoritatea administraţiei publice locale beneficiază de dreptul de decizie şi apreciere cu privire la modul în care urmează să rezolve o anumită problemă. Or, în cazul actului contestat, exercitarea dreptului de apreciere nu s-a făcut cu exces de putere, astfel cum este definit acesta în Legea nr. 554/2004, respectiv prin încălcarea limitelor competenţelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, deoarece chiar legea conferă consiliului local competenţă decizională şi o anumită marjă de apreciere, respectiv o putere discreţionară de a acţiona.
Echilibrul rezonabil între interesul public general şi drepturile subiective sau interesele private ale recurentei este asigurat tocmai prin mecanismul exproprierii, procedură ce este declanşată conform Legii nr. 255/2010. În raporturile de drept administrativ dar mai ales în cazurile lucrărilor declarate prin efectul legii ca fiind de utilitate publică, primează interesul public şi satisfacerea nevoilor colectivităţii locale.
Tocmai acest principiu, al prevalenţei interesului public, este avut în vedere la art. 13 alin. 2 şi la art. 22 alin. (8) din Legea nr. 255/2010.
În concluzie, intimatul-pârât solicită respingerea recursului formulat şi menţinerea sentinţei civile atacate.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicită, în principal, respingerea acestora, din moment ce nu se poate reţine culpa procesuală a pârâtului intimat în acest litigiu. În subsidiar, în măsura în care instanţa de judecată va admite recursul formulat, solicită a se face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. 2 Cod proc. civ., respectiv să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată, în măsura în care se va depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, în acord cu dispoziţiile art. 452 Cod proc. civ.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. Cod proc. civ., precum şi toate celelalte prevederi menţionate în cuprinsul întâmpinării.
Prin concluziile scrise, înregistrate la dosar la data de 27 martie 2024, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi pe cale de consecinţă să dispuneţi menţinerea sentinţei civile atacate, aceasta fiind temeinică şi legată.
Şi recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise, înregistrate la data de 4 aprilie 2024, prin care a solicitat admiterea recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 614, pronunţată de către Tribunalul Mureş la data de 06.70.2022, casarea, în parte, a sentinţei şi rejudecarea pe fond a litigiului dedus judecăţii şi, pe fond, anularea parţială a HCL nr. X./21.04.2021 a Municipiului X., ca fiind nelegală şi netemeinică.
Examinând hotărârea atacată prin raportare la motivele de recurs şi apărările formulate, se vor reţine următoarele:
Critica recurentei-reclamante se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ. potrivit cu care se poate cere casarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când la pronunţarea acesteia instanţa de judecată a interpretat sau aplicat greşit normele de drept material. Astfel, se deduc analizei instanţei de recurs dispoziţiile prevederilor art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 în baza cărora instanţa de fond a respins acţiunea recurentei considerând că aceasta nu a fost vătămată în drepturile sau interesele sale legitime prin hotărârea consiliului local contestată. De asemenea, instanţa de recurs mai reţine că dispoziţiile legale menţionate au fost aplicate prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local astfel încât se impune şi o analiză a acestora, prima instanţă deducând lipsa vătămării din aprecierea sa potrivit cu care prin hotărârea de consiliu local nu s-a demarat procedura de expropriere a imobilelor proprietatea recurentei, ci doar demararea procedurilor legale în vederea realizării acestei proceduri.
Astfel, Hotărârea nr. X./2021 a fost emisă de către intimatul B. în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor art. 4 lit. a şi art. 5 din Legea nr. 255/2010 fiind aprobată documentaţia şi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii „Amenajarea ansamblului urban Cetăţuia din X.”, scenariul 1 din studiul de fezabilitate, conform anexei care face parte integrantă din hotărâre.
Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 255/2010, lege specială, deşi nu reglementează expres dreptul la acţiune împotriva actelor administrative emise în executarea ei se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004, legea generală, cum de altfel a reţinut şi prima instanţă la momentul la care a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes, dreptul privind liberul acces la justiţie al oricărei persoane care urmăreşte apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime fiind garantat de art. 21 alin. 1 din Constituţie, de asemenea garanţie beneficiind potrivit art. 52 alin. 1 din Constituţie şi cel vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
În privinţa chestiunii referitoare la existenţa sau nu a unei vătămări în drepturile şi interesele recurentei, Curtea reţine că aceasta chiar dacă nu trebuie să-şi exprime acordul de voinţă pentru a opera exproprierea, totuşi, ea are un interes legitim ca actele administrative emise în temeiul art. 4 şi 5 din Legea nr. 255/2010 să fie conforme legii, instanţele de drept comun fiind competente să se pronunţe cu privire la despăgubire, nu şi cu privire la legalitatea actelor administrative emise conform art. 4 şi 5 din Legea nr. 255/2010. Din modul de derulare a procedurii exproprierii configurat de dispoziţiile amintite ale Legii nr. 255/2010, şi nu doar de ele, rezultă că această procedură este complexă, presupunând atât o fază administrativă, prealabilă şi pregătitoare a exproprierii, constând în aprobarea indicatorilor tehnico-economici, cât şi o fază civilă, a exproprierii propriu-zise, constând în consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere şi afişarea listei proprietarilor imobilelor, urmată de transferul dreptului de proprietate şi de finalizarea formalităţilor aferente procedurii de expropriere.
Distincţia efectuată de către prima instanţă între demararea procedurilor legale în vederea realizării procedurii exproprierii şi demararea procedurii de expropriere nu este susţinută de dispoziţiile Legii nr. 255/2010 amintite şi analizate mai sus, procedura exproprierii fiind una singură şi desfăşurându-se în mod coerent prin acte subsecvente. Fiecare act administrativ emis în procedură trebuie în mod evident să respecte cerinţele legii, în mod contrar vătămând drepturile şi interesele celor afectaţi, vizaţi de ele.
Deci, este eronată concluzia primei instanţe în sensul că se impune respingerea acţiunii deoarece drepturile şi interesele recurentei nu sunt afectate de actul administrativ contestat, chiar lucrarea de expertiză tehnică întocmită în cauză, cât şi actele administrative ulterioare ale intimatului emise în procedura exproprierii, înlăturând orice dubiu referitor la imobilele – teren şi construcţie – proprietatea recurentei incluse în studiul de fezabilitate ce a stat la baza emiterii actului.
În aceste condiţii pentru o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 este imperios necesar a fi analizate criticile de nelegalitate formulate de către recurenta-reclamantă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare primei instanţe care a soluţionat acţiunea fără a efectua o efectivă judecată a fondului, respectiv fără a cerceta şi a răspunde susţinerilor recurentei deduse judecăţii, în rejudecare urmând a se analiza criticile de nelegalitate ale actului administrativ, inclusiv cele dezvoltate în recurs decurgând din caracterul bunului de monument istoric.