În condiţiile în care eroarea care a determinat calcularea greşită a drepturilor de pensie este imputabilă autorităţii publice (casa de pensii) şi nu a intervenit nici un element nou în situaţia asiguratului, ci doar o reevaluare de către pârâtă a înscrisurilor existente, pe care le-a avut în posesie în tot acest interval de timp, lipsirea intempestivă a reclamantului de o parte semnificativă a pensiei, prin reducerea punctajului mediu anual la o treime din cel iniţial, după mai mult de 5 ani în care a beneficiat de pensie de invaliditate, pe baza unor calcule făcute de angajaţii pârâtei, corelat cu imputarea unei sume de peste 44.000 lei, în condiţiile în care nu rezultă că acesta ar avea alte venituri şi nici posibilităţi de a obţine astfel de venituri, având în vedere şi vârsta sa, dar şi faptul că suferă o invaliditate, constituie o sarcină disproporţionată pentru reclamant din perspectiva art.1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale întrucât, practic, reclamantul este lăsat fără mijloace de subzistenţă prin efectul corelat al reducerii pensiei sub 1.000 lei, pe de o parte, şi instituirea obligaţiei de a restitui peste 44.000 lei, pe de altă parte, în contextul în care reclamantul suferă o invaliditate şi urmează să împlinească în foarte scurt timp vârsta standard de pensionare potrivit Legii nr. 263/2010, ceea ce face ca posibilităţile acestuia de a avea alte venituri din muncă să fie practic insignifiante.
Ca urmare, se impune anularea deciziilor de imputare contestate, ceea ce constituie singura rezolvare posibilă în vederea prevenirii încălcării în continuare a dreptului la pensie al apelantului, privit inclusiv din perspectiva dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
CURTEA DE APEL CONSTANŢA, SECŢIA I CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.223/AS DIN 02 Aprilie 2024
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 27.02.2023, sub nr. …/118/2023, reclamanta […], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună – anularea deciziei nr. 380960/07.02.2023 (recuperarea sumei de 45.120 lei) şi a Deciziei 380960/27.01.2023 (recuperarea sumei de 44468 lei) emise de către Casa Teritoriala de Pensii Constanta, privind încasarea sumelor încasate necuvenit; anularea Deciziei de Pensionare privind revizuirea pensiei de invaliditate nr.380960/07.02.2022; suspendarea executării deciziilor sus menţionate până la judecarea definitivă a prezenţei cauze având în vedere că acesta constituie titlu executoriu; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat reclamantul că prin decizia de pensionare 380960 din data de 24 noiembrie 2017 reclamantul a beneficiat de pensie în grad de invaliditate (cod pensie N22/H), având ca temei certificatul de încadrare în grad de handicap (gradul I) şi a deciziilor medicale asupra capacităţii de muncă (nerevizuibile conform art.79 din Legea nr. 263/2010) şi că atât în certificatul de încadrare în grad de handicap cât şi în deciziile asupra capacităţii de muncă menţionându-se că i se aplică prevederile art.58 şi 59 din legea nr.263/2010, beneficiind de reducerea vârstei de pensionare.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 139 alin. 3 din Legea nr. 127/2019.
În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect întrucât Decizia 380960 din data de 07.02.2023 este o decizie de revizuire privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale şi debitul reprezintă pensie încasată necuvenit pentru perioada 01.03.2020 – 28.02.2023 şi se va recupera conform art. 181 din Legea 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare.
Plata necuvenită în suma de 45.120 lei a fost generată de diminuarea punctajului mediu anual ca urmare a corectării stagiului complet de cotizare la 35 ani, de la 11 ani 8 luni cum se calculase de către programul informatic încă de la iniţiala, 24.11.2017, Decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 114, alin. (1), lit. f, din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 179 din Legea nr.263/2010.
Au fost invocate dispozițiile Legii nr. 263/2010.
În apărare, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașate înscrisuri din dosarul administrativ.
Pentru dovedirea pretenţiilor şi a apărărilor formulate, instanţa a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 3213 din 14.11.2023, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul […] în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de Pensii Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :
Reclamantul este beneficiar al unei pensii de invaliditate, începând cu data de 01.11.2017, conform deciziei nr. 380960/24.11.2017, codul pensiei fiind N22/H. Ulterior, prin decizia nr. 380960/2019, a fost recalculată pensia de invaliditate, începând cu data de 01.11.2019, menţionându-se codul N21/H. Prin decizia nr. 380960/07.02.2022 s-a dispus revizuirea pensiei de invaliditate, începând cu data de 01.11.2019, fiind corectat codul pensiei – N21. În aceste decizii a fost menţionat un stagiu potenţial acordat reclamantului de 19 ani 8 luni 20 zile.
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023 (1) a fost revizuită pensia de invaliditate acordată prin decizia nr. 380960/07.02.2022, începând cu data de 01.11.2017, fiind corectat stagiul complet de cotizare la 35 ani, iar codul pensiei este N22.
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023 (2) a fost revizuită pensia de invaliditate acordată prin decizia nr. 380960/07.02.2022, începând cu data de 01.11.2019, fiind corectat stagiul complet de cotizare la 35 ani, iar codul pensiei este N21.
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023 (3) a fost revizuită pensia de invaliditate, începând cu data de 01.03.2022, stagiul complet de cotizare menţionat este 35 ani, iar codul pensiei este N21.
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023 emisă de pârâtă privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurări sociale s-a dispus recuperarea sumei de 44468 lei de la reclamant, suma reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.03.2020 – 28.02.2023. S-a menţionat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată diminuarea punctajului mediu anual, fiind corectat stagiul complet de cotizare.
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023, emisă de pârâtă privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, s-a dispus revizuirea deciziei nr. 380960/27.01.2023 şi recuperarea sumei de 45.120 lei de la reclamant, suma reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.03.2020 – 28.02.2023. S-a menţionat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de diminuarea punctajului mediu anual, fiind corectat stagiul complet de cotizare.
Instanţa a constatat că reclamantul a solicitat generic anularea deciziei de pensionare privind revizuirea pensiei de invaliditate nr. 380960/07.02.2022, fără a indica în concret motivele pentru care se solicită anularea deciziei de revizuire, pentru ca instanţa să poată verifica dacă se impune anularea acestei decizii emise de pârâtă.
Aşa după cum s-a menţionat, prin decizia nr. 380960/07.02.2022 s-a dispus revizuirea pensiei de invaliditate, începând cu data de 01.11.2019, fiind corectat doar codul pensiei – N21, fără a fi efectuate alte modificări cu privire la stagiul potenţial acordat sau punctajul mediu anual acordat.
Drept urmare, instanţa a apreciat că este nefondată cererea de anulare a deciziei de pensionare privind revizuirea pensiei de invaliditate.
Cu privire la deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către reclamant, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 – În cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabileşte în sarcina beneficiarilor obligaţia de restituire a acestor sume.
Instanța a mai reţinut că prin Decizia nr. 12 din 19 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la examinarea recursului formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 114 şi art. 116 din acelaşi act normativ, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu dispoziţiile art. 114 şi art. 116 din acelaşi act normativ, legalitatea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale este condiţionată de suspendarea sau sistarea (anterioară ori concomitentă) pensiei printr-o decizie emisă de casele teritoriale/sectoriale de pensii.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că: 32. O evidenţă corectă şi unitară a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la sistemul public de pensii exclude posibilitatea coexistenţei unei decizii definitive de acordare a pensiei (conformă dispoziţiilor legale la momentul stabilirii ei şi care beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie) cu o decizie de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ambele emise pe numele aceleaşi persoane, în lipsa unei decizii de încetare, suspendare, modificare a drepturilor de pensie.
S-a constatat că pârâta avea obligatia, in cazul in care constata că reclamantul a încasat sume necuvenite, să emită decizie de încetare, suspendare sau modificare a pensiei, anterior sau concomitent cu decizia de recuperare. Ulterior emiterii deciziei de suspendare, încetare, modificare a pensiei, parata poate emite decizie privind recuperarea sumelor incasate necuvenit.
În cauză, pârâta a emis deciziile nr. 380960/27.01.2023 (1, 2, 3) privind revizuirea pensiei de invaliditate, care nu au fost contestate şi care au stat la baza emiterii deciziilor privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, decizii ce sunt în concordanţă cu cele stabilite în motivarea Deciziei ÎCCJ nr. 12/2017.
Instanța a apreciat că deciziile nr. 380960/27.01.2023 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale nu trebuie anulate având în vedere că, la momentul emiterii, existau decizii de revizuire a pensiei de invaliditate, deci decizii de modificare a pensiei, conform considerentelor deciziei nr. 12/2017 a ÎCCJ.
Cum reclamantul nu a solicitat anularea deciziilor 380960/27.01.2023 (1, 2, 3) de revizuire a pensiei de invaliditate, acestea au caracter definitiv conform art. 151 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, astfel încât instanţa nu poate constata nelegalitatea deciziilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit. Urmare a emiterii deciziilor de revizuire au intervenit modificări cu privire la cuantumul punctajului mediu anual şi a stagiului complet de cotizare, modificări care au condus la constatarea unui debit constând în sume încasate necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate. Faţă de acestea, instanţa a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul […], invocând în esenţă următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul […] a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună anularea deciziei nr. 380960/07.02.2023 (recuperarea sumei de 45.120 lei) şi a deciziei 380960/27.01.2023 (recuperarea sumei de 44468 lei) emise de către Casa Teritoriala de Pensii Constanţa, privind încasarea sumelor încasate necuvenit; anularea deciziei de pensionare privind revizuirea pensiei de invaliditate nr. 380960/07.02.2022 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că prin decizia de pensionare nr. 380960/24.11.32017 a beneficiat de pensie în grad de invaliditate (cod pensie N22/H) având ca temei certificatul de încadrare în grad de handicap (gradul I) şi a deciziilor medicale asupra capacităţii de muncă (nerevizuibile conform art.79 din Legea nr.263/2010).
Atât în certificatul de încadrare în grad de handicap, cât şi în deciziile asupra capacităţii de muncă, s-a menţionat că i se aplică prevederile art.58 şi 59 din Legea nr. 263/2010, beneficiind de reducerea vârstei de pensionare.
A susţinut apelantul că persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, astfel: a) cu 15 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap grav, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, ori având în vedere deciziile medicale, precum şi certificatul de încadrare în handicap, acesta consideră că deciziile de pensionare emise anterior sunt în conformitate cu legea şi este beneficiarul dispoziţiilor legale sus menţionate.
Totodată, s-a arătat că deciziile privind recuperarea unor sume din pensie sunt nelegale faţă de decizia nr. 12/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care instanţa supremă a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi în consecinţă, a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu dispoziţiile art. 114 şi art. 116 din acelaşi act normativ, legalitatea deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale este condiţionată de suspendarea sau sistarea (anterioară ori concomitentă) pensiei printr-o decizie emisă de casele teritoriale/sectoriale de pensii.”
A mai arătat apelantul că în sentinţa apelată instanţa a reţinut că „reclamantul a solicitat generic anularea deciziei de pensionare privind revizuirea pensiei de invaliditate nr. 380960/07.02.2022, fără a indica în concret motivele pentru care se solicită anularea deciziei de revizuire, pentru ca instanţa să poată verifica dacă se impune anularea acestei decizii emise de pârâtă. Așa după cum s-a menţionat, prin decizia nr. 380960/07.02.2022 s-a dispus revizuirea pensiei de invaliditate, începând cu data de 01.11.2019, fiind corectat doar codul pensiei — N21, fără a fi efectuate alte modificări cu privire la stagiul potențial acordat sau punctajul mediu anual acordate, drept urmare, instanţa a apreciat că este nefondată cererea de anulare a deciziei de pensionare privind revizuirea pensiei de invaliditate” deşi acesta prin acţiune a arătat că este beneficiarul legii privind reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.5, în funcţie de gradul de handicap, astfel: a) cu 15 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap grav, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, ori vând in vedere deciziile medicale, precum si certificatul de încadrare în handicap.
Mai mult decât atât, prima instanţă a reţinut că “reclamantul nu a solicitat anularea deciziilor 380960/27.01.2023 de revizuire a pensiei de invaliditate”, deşi aceasta exista la dosar, a fost atacată odată cu deciziile de recuperare a sumelor şi analizată sumar de către instanța de judecată, “eroarea” constând în faptul că decizia de revizuire poartă acelaşi număr, aceeaşi data şi a fost comunicată în acelaşi plic cu a doua-a decizie de recuperare a sumelor.
În concluzie, solicită admiterea apelului, anularea decizie de revizuire şi de recuperare, cu revenirea în plata a sumelor cuprinse în decizia de pensionare nr. 380960 din data de 24 noiembrie 2017.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art.476-480 din codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul este beneficiar al unei pensii de invaliditate, începând cu data de 01.11.2017, conform deciziei nr. 380960/24.11.2017
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023 (1) a fost revizuită pensia de invaliditate acordată prin decizia nr. 380960/07.02.2022, începând cu data de 01.11.2017, fiind corectat stagiul complet de cotizare la 35 ani, iar codul pensiei este N22.
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023 (2) a fost revizuită pensia de invaliditate acordată prin decizia nr. 380960/07.02.2022, începând cu data de 01.11.2019, fiind corectat stagiul complet de cotizare la 35 ani, iar codul pensiei este N21.
Prin decizia nr. 380960/27.01.2023 (3) a fost revizuită pensia de invaliditate, începând cu data de 01.03.2022, stagiul complet de cotizare menţionat este 35 ani, iar codul pensiei este N21.
Diferenţele de drepturi de pensie imputate reclamantului prin deciziile de stabilire a debitului nr. 380960/07.02.2023 şi nr. 380960/27.01.2023 rezultă, potrivit susţinerilor pârâtei, din aceea că iniţial punctajul mediu anual a fost calculat prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 11 ani 8 luni în loc de 35 ani.
În această privinţă, trebuie avut în vedere că CEDO a reținut că riscul erorilor aparținând unor autorității publice trebuie să fie suportat de stat în special atunci când niciun alt interes privat nu este în joc și nici o eroare nu trebuie să fie reparată în detrimentul persoanelor vizate (CEDO, Secţia a III-a, Hotărârea din 28.03.2017, cauza Magomedov ş.a. c. Rusia (cererea 33636/09 ş.a.), par.94; https://hudoc.echr.coe.int/?i=001-172321).
Totodată, lipsirea reclamantului de pensie, în sensul reducerii semnificative şi a imputării unor diferenţe importante, nu s-a făcut pentru că ar fi intervenit o modificare în circumstanțele sale personale, respectiv s-ar fi înlăturat încadrarea în gradul de invaliditate ci exclusiv ca urmare a unei erori a casei de pensii cu privire la datele înscrise în decizia de pensie şi modul de calcul al punctajului mediu anual. Astfel sunt relevante, mutatis mutandis, cele reţinute de CEDO în cauza Lakićević şi alţii contra Republica Serbia şi Muntenegru, hotărârea din 13 decembrie 2011 pronunţată în cauzele conexe nr. 27458/06, 37205/06, 37207/06 şi 33604/07 în privinţa lisei oricărei culpe a beneficiarului drepturilor de asigurări sociale şi a oricărui element personal care să fi determinat privarea de o parte din drepturile de pensie.
Se mai are în vedere în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în referire la cauze similare.
În hotărârea pronunţată în cauza Moskal contra Poloniei, Curtea a avut în vedere că întârzierea cu care autorităţile au revizuit dosarul de pensie a fost relativ mare, de zece luni, timp în care decizia de pensie a produs efecte, iar faptul că reclamantei nu i s a pretins restituirea sumelor încasate necuvenit nu atenuează suficient efectele măsurii. Curtea a mai reţinut că, în contextul drepturilor de proprietate, trebuie acordată o importanţă particulară principiului bunei guvernări, fiind de dorit ca autorităţile publice să acţioneze cu mare atenţie, în particular atunci când este vorba de probleme de o vitală importanţă pentru indivizi, cum sunt drepturile de asigurări sociale şi alte drepturi de proprietate. Curtea a concluzionat astfel că autorităţile, descoperindu-şi greşeala, nu şi au îndeplinit obligaţia de a acţiona în timp util şi într-o manieră corespunzătoare.
Curtea a avut în vedere importanţa justiţiei sociale, considerând că, în principiu, autorităţile publice nu ar trebui împiedicate să îşi corecteze greşelile, chiar cele ce rezultă din propria neglijenţă, întrucât o concluzie contrară contravine doctrinei îmbogăţirii fără justă cauză şi, totodată, ar fi incorect pentru ceilalţi indivizi care contribuie la fondul de asigurări sociale, în particular pentru cei cărora li s a refuzat un beneficiu din cauză că nu au îndeplinit condiţiile legale, conducând în acelaşi timp la validarea folosirii inadecvate a resurselor publice limitate, ceea ce ar fi în sine contrar interesului public.
Cu toate acestea, Curtea a reţinut că acest principiu nu poate prevala în situaţia în care individului în cauză i se cere să suporte o sarcină excesivă ca rezultat al măsurilor care îl lipsesc de un beneficiu. Totodată, atunci când greşeala a fost cauzată chiar de autorităţi, fără nici o greşeală a unui terţ, trebuie să existe o abordare diferită a proporţionalităţii pentru a determina dacă sarcina născută a fost excesivă pentru reclamant.
În concret, în acea cauză, Curtea a reţinut că, urmare a măsurii adoptate, reclamanta a fost pusă în situaţia de a rămâne fără nici un venit de la o zi la alta, pensia fiind singurul său venit; Curtea a mai avut în vedere potenţialul risc ca, din cauza vârstei şi a realităţii economice a ţării, reclamanta să aibă dificultăţi semnificative în identificarea unui loc de muncă. În plus, s a mai avut în vedere că, deşi reclamanta ar fi avut dreptul la un alt tip de pensie anticipată imediat ce a pierdut dreptul la pensia specială, acest drept nu i a fost recunoscut decât în octombrie 2005 şi, deşi drepturile au fost stabilite începând cu octombrie 2002, sumele cuvenite au fost plătite fără nici o dobândă iar pensia cuvenită a fost cu 50% mai mică.
Chiar dacă se reţine compatibilitatea procedurii de revizuire a drepturilor de pensie, chiar în cazul revocării acestui drept, cu atât mai mult în cazul reducerii cuantumului ei, cu prevederile Convenției, şi chiar dacă este vorba de o greşeală a autorităţilor, excluzând deci culpa beneficiarului, aceasta nu înlătură însă obligaţia de a analiza proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit, în fiecare caz particular.
În această privinţă, apar deosebit de relevante următoarele aspecte: motivul pentru care drepturile de asigurări sociale au fost stabilite greşit, respectiv din culpa exclusivă a autorităţii publice sau există şi o culpă a beneficiarului sau a unui terţ; intervalul de timp după care autorităţile au acţionat pentru remedierea erorii; dacă reclamantului i se pretinde restituirea sumelor încasate necuvenit; dacă reclamantul are şi alte venituri; dacă pentru obţinerea pensiei reclamantul a renunţat la alte venituri; dacă reclamantul are perspectiva de a obţine rapid un loc de muncă sau alte venituri; dacă lipsirea de venituri are loc intempestiv; dacă reclamantul ar fi avut dreptul la un alt tip de venit în sistemul asigurărilor sociale şi dacă acest drept a fost recunoscut în timp rezonabil.
În concret, în cauza de faţă, lipsirea intempestivă a reclamantului de o parte semnificativă a pensiei, prin reducerea punctajului mediu anual de la 1,45641 puncte la 0,49834 puncte (practic la o treime), după mai mult de 5 ani (în prezent peste 6 ani) în care a beneficiat de pensie de invaliditate, pe baza unor calcule făcute de angajaţii pârâtei, corelat cu imputarea unei sume de peste 44.000 lei, în condiţiile în care nu rezultă că acesta ar avea alte venituri şi nici posibilităţi de a obţine astfel de venituri, având în vedere şi vârstei sa dar şi faptul că suferă o invaliditate, constituie o sarcină disproporţionată pentru reclamant din perspectiva art.1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, în situaţia reclamantului nu a intervenit nici un element nou ci doar o reevaluare de către pârâtă a înscrisurilor existente, pe care le-a avut în posesie în tot acest interval de timp, fără a exista nici un motiv pentru care nu ar fi putut constata pretinsele vicii ale acestora într-un interval de timp mai scurt, imediat după emiterea deciziei de acordare a pensiei, şi chiar înainte de a fi emis această decizie. Totodată, reclamantul nu a avut nici o culpă în producerea prejudiciului.
Practic, reclamantul este lăsat fără mijloace de subzistenţă prin efectul corelat al reducerii pensiei sub 1.000 lei, pe de o parte, şi instituirea obligaţiei de a restitui peste 44.000 lei (sau peste 45.000 lei în cealaltă decizie de imputare), pe de altă parte, în contextul în care reclamantul suferă o invaliditate şi este născut la 10.09.1959, împlinind în foarte scurt timp vârsta standard de pensionare potrivit Legii nr. 263/2010, ceea ce face ca posibilităţile acestuia de a avea alte venituri din muncă să fie practic insignifiante.
Ca urmare se impune anularea deciziilor de imputare contestate care constituie singura rezolvare posibilă în vederea prevenirii încălcării în continuare a dreptului la pensie al apelantului, privit inclusiv din perspectiva dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Se constată că în cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat în mod expres că solicită anularea deciziilor din 27.01.2023 şi 07.02.2023, pentru ambele precizând că sunt decizii de recuperare a debitului şi sumele ce se recuperează, precum şi decizia de revizuire din 07.02.2022, fără a face nici o referire la deciziile de revizuire din 27.01.2023 care au determinat constatarea unui debit de recuperat. Din acest motiv, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu a fost învestită cu o contestaţie cu acest obiect iar decizia de revizuire din 07.02.2022 nu a avut nici un efect asupra cuantumului pensiei.
Cu toate acestea, faţă de motivele expuse deja, Curtea consideră că nu există niciun impediment pentru anularea deciziilor de recuperare a debitului întrucât aceasta nu este justificată de o eventuală nelegalitate a deciziilor de revizuire a pensiei sau de lipsa lor, ci de cu totul alte motive bazate pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO şi jurisprudenţa CEDO în cauze similare.
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
rezumat jud.dr. Anghel Răzvan