Potrivit art. 3 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 181/2022, „(2) În vederea acordării contravalorii transportului sub forma sumei forfetare lunare/săptămânale/bilunare, în situațiile prevăzute la alin. (1), când intervin modificări succesive ale raportului de serviciu/muncă în localitatea în care se află locul de muncă, este relevantă prima modalitate de stabilire/modificare a raportului de serviciu/muncă în acea localitate.
În situaţia de faţă, potrivit susţinerilor recurentului pârât, necontestate de intimatul reclamant, acesta a fost mutat la cerere în com. …, la data de 01.07.2000, pe funcţia de ajutor de şef de post la Postul de Poliţie …
Ulterior, prin dispoziţia nr. …/28.02.2022 emisă de IPJ …, începând cu data de 01.03.2022, intimatul reclamant a fost mutat în interesul serviciului, promovat şi numit pe funcţia Sef post I la Postul de Poliţie Comunală … Secţia 3 Poliţie Rurală … din cadrul IPJ …
Prin urmare, așa cum a susținut și recurentul, mutarea la cerere a fost urmată de o mutare în interesul serviciului în aceeaşi localitate, ceea ce nu poate fi similar unei mutări în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă.
Faptul că, anterior intimatul reclamant a mai beneficiat de decontarea drepturilor de transport, nu poate fi relevant în acordarea dreptului în continuare, raportat la împrejurările şi condiţiile în care poate fi acordat dreptul, la acest moment, în baza actelor normative aplicabile.
Decizia nr. 974 din 09.12.2024 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi – Secţia Contencios administrativ şi Fiscal la data de 14.02.2023, sub nr. …/121/2023, reclamantul …, prin reprezentant Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul IPJ …, obligarea pârâtului la decontarea şi acordarea cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă, începând cu data de 09.01.2023 precum şi pe viitor, până la modificarea condiţiilor de acordare.
Prin sentinţa civilă nr. …/26.03.2024 Tribunalul G a admis în parte cererea formulată de reclamantul … și a obligat pârâtul, începând cu data de 09.01.2023 la decontarea şi acordarea cheltuielilor de transport pentru deplasarea zilnică de la domiciliul din G la şi de la locul de muncă, sub forma unei sume forfetare, până la modificarea locului de muncă. A obligat pârâtul la plata către reclamant a diferenţelor salariale rezultate.
În motivarea hotărârii, Tribunalul G. a reținut următoarele:
„În fapt, reclamantul este angajat cadrul IPJ … și își desfășoară activitatea la Postul de Poliție Comunală … din cadrul Secției 3 Poliție Rurală …
Prin Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. …/28.02.2022 s-a dispus mutarea, începând cu data de 01.03.2022, a reclamantului … în interes de serviciu, urmare a promovării prin concurs în funcția de Șef Post I la Postul de Poliție Comunală …, Secția 3 Poliție Rurală … din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean …
În drept, instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 lit. e) din H.G. nr. 1198/2022 care prevăd că „pentru deplasarea în interes de serviciu, precum şi în alte situaţii prevăzute în prezenta hotărâre, personalul are dreptul să călătorească cu: autovehicule… deţinute legal” raportate la art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ care prevăd că „Personalul are dreptul la utilizarea gratuită a mijloacelor de transport din înzestrarea instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu încadrarea în drepturile de rulaj sau, după caz, de combustibil stabilite prin normative proprii, la decontarea cheltuielilor de transport sau la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare, în următoarele situaţii: a) la deplasarea dus-întors, în interes de serviciu, în alte localităţi decât cea în care îşi are locul de muncă” .
Conform art.28 alin.(1) lit. j) din Legea nr.360/2002, poliţistul are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în alte localităţi precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Instanța constată că reclamantul are domiciliul stabil în municipiul …, str. …, județul … și își desfășoară activitatea, începând cu data de 01.03.2022 în comuna … din județul …, în calitate de șef de post.
De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul cauzei (cerere pentru anul 2023, filele 9-10 dosar), instanța va reține că reclamantul a beneficiat de decontarea cheltuielilor de transport potrivit OMAI nr.51/07.04.2024 fiind alocat prin dispozițiile șefului Inspectoratului de Poliție Județean … nr. … din 02.06.2014, nr. … din 05.05.2015 și nr. … din 20.09.2021 până la data de 10.10.2022 inclusiv.
Din analizarea Dispoziţiei nr. …/28.02.2022 rezultă că reclamantul a fost mutat în interes de serviciu în funcţia de Şef post I la Postul de Poliţie Comunală …, acesta fiind promovat şi numit pe acest post din postul de Ajutor şef post din cadrul Postului de Poliţie Comunală …
Ori din coroborarea datelor rezultă că pe perioada în care acesta a fost mutat pe postul de Ajutor şef post a beneficiat de decontare, iar simpla promovare pe postul de Şef Post nu afectează mutarea în interes de serviciu ce a fost acordată anterior pentru acelaşi funcţionar în aceeaşi localitate, fiind indiferentă mutarea pe un anumit, relevanţă esenţială având mutarea în interes de serviciu în localitatea …, iar nu postul efectiv ocupat.
În plus, prin Dispoziţia nr. … se prevede expres că reclamantul a fost mutat pe noul post în localitatea … în interes de serviciu, fără a se circumstanţia situaţia postului ocupat ori a funcţionarului public.
Având în vedere că mutarea s-a făcut în interes de serviciu, astfel cum prevede expres actul administrativ amintit rezultă că reclamantul îndeplineşte condiţia ce îi dă dreptul să beneficieze de decontarea transportului.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite, în parte, cererea şi va obliga pârâta la plata
sumelor aferente decontării transportului.”
Împotriva sentinţei mai sus menţionate, pârâtul IPJ … a formulat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca nefondată, apreciind ca fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
A precizat că, la data de 11.10.2022 a intrat în vigoare HG 1198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică și securitate națională.
A precizat că reclamantul nu mai beneficiază de prevederile OMAI 51/2014, solicitarea acestuia de decontare a cheltuielilor de transport trebuind analizată prin prisma HG 1198/2022, respectiv OMAI 181/2022 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a HG 1198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică și securitate națională.
A invocat disp. art. 9 alin. 1 lit. h şi alin. 3 din HG 1198/2022 susţinând că, prin dispoziția cu nr. … din 28.02.2022, reclamantul a fost mutat în interesul serviciului la Postul de Poliție …, de pe funcția de ajutor șef de post pe funcția de şef de post, deci în cadrul aceleiași structuri și în aceeași
A precizat că mutarea din 01.07.2000, pe funcția de ajutor de șef de post la Postul de Poliție … s-a realizat la cererea reclamantului, iar faptul că reclamantul a mai beneficiat în trecut de decontarea cheltuielilor pentru transport se datorează unei erori, în sensul că, aşa cum a statuat Tribunalul G prin sentința cu nr. …din 11.07.2016, dispoziţia IPJ nr. …/05.05.2015 a fost menţinută datorită încălcării unor paşi procedurali de către IPJ …, şi nu datorită faptului că reclamantul ar fi îndeplinit condiţiile legale pentru decontarea cheltuielilor de transport.
A mai susţinut că în cursul anului 2000 reclamantul s-a mutat la cerere, astfel că acesta nu avea dreptul preexistent care să nu poată fi anulat prin mutarea sa într-o altă localitate, în situaţia de faţă fiind mutat în aceeaşi localitate în care activa şi anterior mutării în interes de serviciu.
A concluzionat că mutarea la cerere urmată de o mutare în interes de serviciu în aceeaşi localitate unde fusese mutat la cerere nu reprezintă o situație comparabilă cu mutarea în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă.
Legal citat, intimatul reclamant … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
A susţinut că este angajat al IPJ …, desfăşurându-şi activitatea în cadrul postului de Poliţie …, jud. …
A susţinut că, prin dispoziţia Şefului IPJ … nr. …/28.02.2020 i s-a aprobat mutarea în interesul serviciului în funcţia de Şef de Post la Postul de Poliţie …, jud. …
A invocat disp. art. 3 lit. e din HG nr. 1198/2022 şi disp. art. 9 alin. l lit. h) din HG nr. 1198/2022.
A susţinut că distanţa de la domiciliu/reședință la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu/reședință este de 20 km dus respectiv 20 km întors, iar unitatea recurentă nu îi poate asigura locuință de serviciu sau de intervenție disponibilă, iar programul de lucru nu îi permite efectuarea navetei cu mijloacele de transport în comun.
Prin Adresa nr. …/27.01.2023, recurentul a refuzat să îi aprobe efectuarea navetei şi decontarea cheltuielilor de navetă pentru autoturismul deținut legal cu nr. de înmatriculare …
A considerat că cererea de recurs ca nefondată deoarece recurentul IPJ … nu a motivat care sunt argumentele criticate şi nici considerentele pentru care a declarat recurs, reiterând aceleași apărări ca la instanța de fond, apărări care nu se încadrează in niciun motiv prevăzut la art. 488 Cod procedură civilă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 alin. 2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 03.11.2024, Curtea, din oficiu, a pus în discuție incidența dispozițiilor OUG nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestații de asigurări sociale.
Nici una dintre părţi nu şi-a expus punctul de vedere cu privire la aspectul pus în discuție de instanţă.
Examinând incidența dispozițiilor OUG nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestații de asigurări sociale, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin.1 din OUG nr. 62/2004, dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație şi Justiție nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație şi Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”
Potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, dispozitiile prezentei ordonanțe se completează cu cele ale Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări în materie.
În aceste condiții, Curtea va proceda la verificarea dispozițiilor compatibile procedurii cuprinse în art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație şi Justiție, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”
Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.”
Analiza textelor citate imprimă concluzia că atât art. 519, cât şi art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă condiţionează admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea unor cerinţe cumulativ întrunite.
Curtea reține că una dintre condițiile de admisibilitate a acesteia, conform art. 519 Cod procedură civilă, dar și conform jurisprudenței constante a ÎCCJ, este următoarea:
„Chestiunea de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită trebuie să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii”.
Cu alte cuvinte, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o problemă care ridică serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, ce necesită rezolvarea de principiu a chestiunii de drept în procedura hotărârii prealabile, iar nu realizarea unor operaţiuni de interpretare şi aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanţele particulare ce caracterizează fiecare litigiu.
În speţa de faţă analizarea legalităţii actului administrativ asimilat, respectiv adresa nr. …/27.01.2023, conţinând refuzul exprimat de recurentul pârât de a aproba solicitarea intimatului reclamant de decontare a cheltuielilor de transport sub forma unei sume forfetare pentru deplasarea zilnică de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu, potrivit HG 1198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională şi OMAI 181/2022 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare la nivelul MAI a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, nu generează o problemă care să creeze dificultăţi de interpretare ale actelor normative mai sus menţionate, astfel că instanţa va constata că nu se impune sesizarea ICCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportat la dispoziţiile OUG 62/2024.
Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat și a argumentelor expuse de către părți, Curtea reţine că susținerile recurentului pârât se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere … când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul făcând trimitere la norma de drept material prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. h) din HG 1198/2002.
Curtea reține că prin adresa nr. …/27.01.2023 emisă de IPJ … – Comisia pentru aprobarea decontării cheltuielilor de transport, s-a adus la cunoștință reclamantului că, în urma analizării cererilor sale, înregistrate cu nr. …/09.01.2023 şi …/29.12.2022, membrii comisiei au propus respingerea solicitării întrucât s-a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordinului 181/2022 de aplicare la nivelul MAI a HG 1198/2022 privind drepturile de transport pe teritoriul naţional, al personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, întrucât, conform dispoziţiei nr. …/01.07.2000 a fost mutat la cerere în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea.
Decontarea cheltuielilor de transport este unul din drepturile polițistului, conform art. 28 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, potrivit cărora polițistul are dreptul la: … j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în alte localități și o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă, precum și în alte situații, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Așa cum prevede în mod expres textul de lege, acest drept se acordă doar în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, în cauză fiind aplicabilă H.G. nr. 1198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, în vigoare începând cu 11 octombrie 2022.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1198/2022, personalul are dreptul la utilizarea gratuită a mijloacelor de transport din înzestrarea instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, cu încadrarea în drepturile de rulaj sau, după caz, de combustibil stabilite prin normative proprii, la decontarea cheltuielilor de transport sau la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare, în următoarele situații: (…)
h) la deplasarea zilnică de la domiciliu sau reședință la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu sau reședință, în limita a 70 km, pentru personalul mutat în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință, căruia nu i se poate asigura locuință în localitatea în care este mutat.
Potrivit art. 9 alin. 3 din HG 1198/2022, de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. h) – j) beneficiază, în aceleaşi condiţii, şi personalul numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă.
Conform art. 27 din H.G. nr. 1198/2022, în aplicarea prezentei hotărâri a Guvernului, în termen de 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională emit norme metodologice, aprobate prin ordine ale conducătorilor acestor instituții.
În temeiul dispoziţiei mai sus menţionate a fost emis Ordinul nr. 181 din 29 noiembrie 2022 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 181/2022, „(2) În vederea acordării contravalorii transportului sub forma sumei forfetare lunare/săptămânale/bilunare, în situațiile prevăzute la alin. (1), când intervin modificări succesive ale raportului de serviciu/muncă în localitatea în care se află locul de muncă, este relevantă prima modalitate de stabilire/modificare a raportului de serviciu/muncă în acea localitate.
În situaţia de faţă, potrivit susţinerilor recurentului pârât, necontestate de intimatul reclamant, acesta a fost mutat la cerere în com. …, la data de 01.07.2000, pe funcţia de ajutor de şef de post la Postul de Poliţie …
Ulterior, prin dispoziţia nr. …/28.02.2022 emisă de IPJ …, începând cu data de 01.03.2022, intimatul reclamant a fost mutat în interesul serviciului, promovat şi numit pe funcţia Sef post I la Postul de Poliţie Comunală … Secţia 3 Poliţie Rurală … din cadrul IPJ …
Prin urmare, așa cum a susținut și recurentul, mutarea la cerere a fost urmată de o mutare în interesul serviciului în aceeaşi localitate, ceea ce nu poate fi similar unei mutări în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă.
Faptul că, anterior intimatul reclamant a mai beneficiat de decontarea drepturilor de transport, nu poate fi relevant în acordarea dreptului în continuare, raportat la împrejurările şi condiţiile în care poate fi acordat dreptul, la acest moment, în baza actelor normative aplicabile.
Dispozițiile Ordinului M.A.I. nr. 181/2022, act normativ în vigoare la data cererii, prevăd în mod expres normele metodologice de acordare a dreptului de decontare a cheltuielilor de transport și sunt obligatorii.
Atât timp cât sunt în vigoare dispozițiile art. 3 alin. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 181/2022 care prevăd în mod expres modalitatea de acordare a dreptului la decontarea cheltuielilor de transport în situația stabilirii/modificării raportului de serviciu/muncă în aceeași localitate, nu poate fi avut în vedere alt criteriu decât cel al primei modalități de stabilire/modificare a raportului de serviciu/muncă.
Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
(decizie rezumată de judecător Liliana Angelica ONIŞOR)