Fapta inculpatului de a lovi cu o halbă persoana vătămată, în partea dreaptă a feţei, provocând spargerea halbei şi cauzarea unor plăgi tăiate frontal, facial şi în zona latero-cervicală dreapta, leziuni care au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, nu întruneşte sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, ci pe acelea ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
Acţiunile inculpatului nu au avut un potenţial letal, iar recipientul din sticlă nu a fost folosit într-un mod conştient şi orientat spre o anumită zonă vitală. Reacţia inculpatului denotă doar o intenţie de a vătăma, şi nicidecum dorinţa de a ucide.
Decizia penală nr. 1010/22.10.2024 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr. …/22.05.2024 pronunţată în dosarul nr. …/121/2023, de Tribunalul Galaţi, în baza art. 193 alin. 2, alin. 21 lit. c, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul XXX la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 371 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul XXX la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 38 alin. (2) Cod penal, art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare ce a fost majorată cu sporul de 4 luni, inculpatul XXX urmând să execute în final, pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal coroborat cu art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a fost stabilit în sarcina inculpatului XXX respectarea următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune …, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe Serviciului de probaţiune …, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice Serviciului de probaţiune … schimbarea locului de muncă;
e) să comunice Serviciului de probaţiune … informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, coroborat cu art. 94 alin. 2 şi 3 Cod penal, s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod procedură penală s-a impus inculpatului XXX, pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile la una dintre următoarele instituţii:
– Primăria Municipiului …;
– Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat al Judeţului …
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, art. 96 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului XXX că săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere sau nerespectarea cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre, va impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu în intervalul 05.08.2023 – 11.10.2023.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a fost revocată măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul XXX. Dispoziţia este executorie conform art. 399 alin. 4 Cod procedură penală.
În baza art. 19 şi art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civil, art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „…” … şi:
– a fost obligat inculpatul XXX la plata către aceasta, a sumei: 5076,61 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 si art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civil, art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă … şi:
– a fost obligat inculpatul XXX la plata către aceasta, a sumei: 160 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei 15000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul XXX la plata sumei de 1000 lei către partea civilă … cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul XXX la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (aferent urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă).
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 336/P/2023 din data de 18.08.2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului XXX pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reținut că:
Faptele inculpatului XXX care, în seara zilei de 04.08.2023, în jurul orei 21:30, aflându-se în incinta … din municipiul …, situat pe strada … nr. …, pe fondul unui conflict spontan, s-a înarmat cu o halbă şi a lovit-o pe persoana vătămată … în zona dreptă a feţei, cu intensitate mare, halba spărgându-se şi provocându-i astfel persoanei vătămate plăgi tăiate atât frontal cât şi facial şi în zona latero-cervicală dreapta, leziuni evaluate medico-legal ca necesitând 12-15 (doisprezece-cincisprezece) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, tulburând grav ordinea şi liniştea publică în respectivul pub, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 Cod penal. Având în vedere circumstanţele săvârşirii faptelor, sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. 2 Cod penal, referitoare la concursul de infracţiuni.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţie persoană vătămată …, din data de 16.08.2023, proces verbal de cercetare la locului faptei, Raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 667/A1-D/04.08.2023, declaraţie martor …, din data de 05.08.2023, declaraţie martor …, din data de 05.08.2023, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, examinarea fizică a inculpatului XXX, examinarea fizică a persoanei vătămate … şi planşa fotografică aferentă, imagini video, proces-verbal privind recunoaşterea din planşa fotografică a inculpatului, mijloace materiale de probă (ridicate cu ocazia cercetării locului faptei): cioburi de sticlă ridicate de pe podeaua barului şi din coşul de gunoi din incinta barului, declaraţii inculpat.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 421/21.12.2023 definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
În faza judecăţii,
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanţa a adus la cunostinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală. Cererea a fost respinsă pentru că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii contra vieţii pentru care a fost trimis în judecată.
S-a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti în limitele prevăzute de art. 374 alin. 7 Cod procedură penală în cadrul căreia s-a readministrat proba testimonială cu declaraţia persoanei vătămate şi a martorilor care au declarat în faţa organului de urmărire penală că au văzut lovitura cercetată.
La termenul de judecată din data de 02.04.2024 s-a pus în discuţie cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea contra vieţii în infracţiunea contra sănătăţii prevăzută de art. 193 alin. 21 lit. d Cod penal şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru motivele reţinute în încheierea de şedinţă. La acelaşi termen s-a pus în discuţie cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 371 Cod penal din infracţiunea prevăzută de art. 371 alin. 1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 371 alin. (1), (2), (3) Cod penal.
La termenul de judecată din data de 07.05.2024 s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în privinţa faptei prevăzute de art. 193 Cod penal prin reţinerea agravantei prevăzute de alineatul 21 litera c) – în public. S-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens pentru motivele reţinute în încheierea de şedinţă.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 04.08.2023, în jurul orei 21:30, în barul „…” din municipiul …, situat pe strada … nr. …, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul XXX a lovit cu o halbă de bere în partea dreaptă a figurii persoanei vătămate … provocându-i acestuia plăgi tăiate atât frontal cât şi facial şi în zona latero-cervicală dreapta, evaluate medico-legal ca necesitând 12-15 zile de îngrijire medicală pentru vindecare, acţiune prin care a tulburat în mod grav ordinea şi liniştea publică în respectiva unitate de alimentaţie publică.
Observând probele testimoniale administrate şi cele reţinute în cuprinsul procesului verbal de redare a imaginilor video instanţa a reţinut că inculpatul a lovit pe persoana vătămată în timp ce aceasta îşi schimba privirea dinspre inculpat. Având în vedere că persoana vătămată a fost lovită în partea sa dreaptă şi în mişcare de întoarcere, înseamnă fie că inculpatul a lovit cu mâna stângă, însă întoarcerea persoanei vătămate era într-o fază incipientă (contrar afirmaţiei martorului ocular …), fie inculpatul a schimbat halba din mâna stângă în mâna dreaptă şi a lovit propriu-zis „pe la spate” în partea dreaptă a figurii persoanei vătămate orientată (aproape) completă înspre martora …; o lovitură cu mâna stângă în partea dreaptă a figurii persoanei vătămate poziţionată cu spatele la inculpat ar fi fost una nefirească din punct de vedere fizic, deci i-ar fi lipsit forţa necesară pentru producerea leziunilor date.
Faptul că inculpatul a lovit cu mâna dreaptă sau mâna stângă nu are relevanţă penală sau circumstanţială date fiind urmările obiective ale loviturii care arată prin ele însele şi vigoarea loviturii.
Faptul că inculpatul ar fi lovit pe persoana vătămată orientată înspre inculpat ca răspuns la intenţiile ostile reale exprimate de persoana vătămată, nu are relevanţă circumstanţială pentru că aşa zisa apărare a inculpatului a fost una vădit nejustificată şi total disproporţionată faţă de conţinutul concret al acţiunilor agresive reproşate persoanei vătămate. Rezistenţa scăzută la frustrare nu este aptă prin ea însăşi să constituie circumstanţă atenuantă în sensul legii penale pentru că suplimentar, în cauză, este necesară confirmarea lezării grave a demnităţii persoanei. Or, în condiţiile în care inculpatul este surprins de imaginile video exprimând din oficiu o atitudine recalcitrantă, dar şi în interacţiunea cu semenii (martora …) acesta nu poate revendica legitimitatea chiar şi parţială de a fi răspuns persoanei care a intervenit pentru controlarea acestui tip comportament chiar dacă pentru aceasta s-a făcut uz de măsuri ce exced comportamentului social precaut precum încălcarea distanţei de siguranţă prin preluarea de după ceafă a inculpatului.
Infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. 2, alin. 21 lit. c), d) Cod penal
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. 2, alin. 21 lit. c), d) Cod penal, reţine că elementul material constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte violenţe cauzatoare de leziune traumatice care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile de îngrijire medicală, comisă în public şi de către o persoană având controlul asupra unui obiect apt să pună în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanei. Acţiunea inculpatului XXX de la data de 04.08.2023, din barul … situat pe strada … din municipiul …, constând în lovirea cu halba de bere în partea dreaptă a figurii persoanei vătămate … provocându-i leziuni traumatice prin tăiere care au necesitat pentru vindecare 12-15 zile de îngrijire medicală, lovitură aplicată în prezenţa mai multor persoane clienţi ai barului … din municipiul …, realizează elementul material al infracţiunii de lovire sau alte violenţe în formă agravată, urmarea imediată constând în vătămarea integritării corporale a persoanei vătămate, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din mijloacele de probă testimoniale pe de o parte, şi concluzia medico legală, de cealaltă parte.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe rezultatul vătămător constând în leziuni traumatice cuantificabile medico legal era inevitabil în condiţiile loviturii concret aplicate.
Infracţiunea prevăzută de art. 371 alin. (1), (2), (3) Cod penal
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. art. 371 alin. 1, 2, 3 Cod penal, reţine că elementul material constă în comiterea de violenţe, în public, împotriva persoanei şi care tulbură ordinea şi liniştea publică.
Acţiunea inculpatului XXX de la data de 04.08.2023, din barul … situat pe strada … din municipiul …, constând în lovirea cu halba de bere în figura persoanei vătămate … provocându-i sângerare abundentă şi leziuni prin tăiere vizibile, lovitură aplicată în prezenţa mai multor persoane clienţi ai barului … din municipiul …, în cadrul unui conflict spontan, realizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 371 alin. 1, 2, 3 Cod penal, urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale în legătură cu convieţuirea civilizată a membrilor societăţii care sunt obligaţi să se reţină de la săvârşirea de acte sau manifestări apte a imprima o stare de temere ori tulburare în conştiinţa persoanelor prezente expuse perspectivei consecinţelor periculoase la adresa securităţii personale, asociate faptelor şi manifestărilor ce se comit. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia – tulburarea efectivă a ordinii şi liniştii publice la data de la data de 04.08.2023, în jurul orei 22.00 în interiorul barului …, din municipiul …
Aşa fiind, a reţinut că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpatul XXX.
La stabilirea pedepsei, are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, urmând a reţine şi aplicabilitatea art. 396 alin 10 Cod procedură penală.
Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite. Natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii. Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită. Motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit
Inculpatul a aplicat o lovitură periculoasă pentru integritarea fizică a persoanei adică una care putea provoca o infirmitate persoanei vătămate (asupra simţului vizual) prin lovire cu halba de bere cu suficientă intensitate încât halba să se spargă. A acţionat îm mod impulsiv pe fondul unei rezistenţe scăzute la frustrare generată de manopera persoanei vătămate care a înţeles să îl evacueze din interiorul localului din pricina comportamentului inadecvat, belicos. Au rezultat leziuni traumatice de o gravitate instrinsecă modică, dar cu urmări vizible pe chipul persoanei ce pretind corectare. Manifestându-se astfel, inculpatul a tulburat în mod serios ordinea şi liniştea publică în cadrul localului, periclitând realmente sentimentul de siguranţă şi securitate fizică a persoanei în cadrul comunităţii civilizate.
Natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului. Conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal. Nivelul de educaţie, vârstă, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Este la primul contact cu legea penală, s-a supus cercetărilor, a formulat apărările apreciate ca oportune prin aceea că a negat intenţia directă sau indirectă de a ucide persoana vătămată prin aplicarea loviturii şi şi-a însuşit fapta incriminată de art. 371 Cod penal. Nu este căsătorit, studii primare, are preocupări lucrative legitime în calitate de muncitor necalificat, locuieşte împreună cu fratele în locuinţa părintească. Va reţine prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunilor rezultate din cercetarea judecătorească.
Incidenţa circumstanţelor atenuante sau agravante
Nu este cazul, după cum s-a reţinut anterior.
Date fiind circumstanţele reale şi personale a aplicat pedepse cu închisoarea orientate către minim şi a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere sporit având în vedere pe de o parte existenţa perspectivelor de îndreptare şi fără executarea efectivă a pedepsei şi, de cealaltă parte, necesitatea supravegherii parcursului civic al inculpatului în vârstă de 24 de ani şi fără modele de maturitate civică vizibile (locuieşte împreună cu fratele).
Inculpatul a fost cercetat în stare de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu, în intervalul 05.08.2023 – 11.10.2023.
La zi este cercetat sub măsura control judiciar. În continuare, în condiţiile pronunţării unei hotărâri în primă instanţă şi a poziţiei de asumare a faptelor materiale, măsura nu mai este necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. Deopotrivă, perioada de timp scursă de la data faptelor a diminuat în mod necesar starea de pericol imediată şi actuală la adresa ordinii publice care a pretins existenţa unei măsuri preventive.
A făcut aplicarea prevederilor art. 72 alin. (1) Cod penal
Latura civilă
Există constituire de parte civilă în procesul penal din partea Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă … cu suma de 5076,61 lei aferentă tratamentului medical acordat persoanei vătămate … în intervalul 05.08.2023-11.08.2023. A depus înscrisuri.
Faţă de acţiunea civilă astfel promovată instanţa a reţinut că există o faptă ilicită prevăzută de legea penală, fapta a produs un prejudiciu material unităţii spitaliceşti, există legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu reclamat, există vinovăţia inculpatului în producerea prejudiciului, astfel că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în cadrul procesului penal.
De asemenea, înainte de debutul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10000 lei cu titlu de daune materiale şi cu suma de 20000 euro cu titlu de daune morale.
Concluzia anterioară asupra acţiunii civile promovată de unitatea spitalicească se menţine valabilă şi în privinţa persoanei vătămate …
Prejudiciul are la acest moment procesual natură preponderent morală. La zi, persoana vătămată a parcurs un consult medical plătit (160 lei) în urma căruia s-a confirmat realitatea cicatricilor rezultate în urma leziunilor încasate şi s-au avansat costurile necesare îndepărtării acestora prin intervenţie chirurgicală sau tratament cu laser. În condiţiile în care persoana vătămată nu are o concluzie precisă asupra conduitei terapeutice pe care o va urma, nu sunt incidente prevederile art. 1385 C.civ., art. 1532 alin. 1 C.civ. (pentru că valoarea prejudiciului material nu este cert, nu este previzibil). Asupra prejudiciului moral suferit urmare a lezării integrităţii fizice cu urme vizibile asupra centrului personalităţii persoanei, reţine că prejudiciul poate fi compensat cu suma de 15000 lei. Are în vedere şi conduita culpabilă a persoanei vătămate de a fi iniţiat un contact fizic cu valenţă dominatoare constând încălcarea distanţei de siguranţă proprie fiecărei persoane pentru evacuarea inculpatului din local prin conducere cu mâna de ceafă.
Împotriva acestei sentinţe și împotriva încheierilor din data de 02.04.2024, respectiv 07.05.2024 ale Tribunalului Galați, pronunţate în dosarul nr. …/121/2023, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în timp ce partea civilă … a formulat apel doar împotriva sentinței penale nr. 133/22.05.2024, criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul nelegalității şi netemeiniciei.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a formulat următoarele critici:
Încheierile și sentința penală apelate au fost apreciate ca fiind nelegale, sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului XXX, din infracțiunea prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 alin. (1) Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (21) lit. c şi d Cod penal.
S-a arătat în motivarea apelului că inculpatul este acuzat că a lovit cu o halbă persoana vătămată, în partea dreaptă a feţei, lovitură aplicată cu intensitate, fapt ce a provocat spargerea halbei şi cauzarea unor plăgi tăiate frontal, facial şi în zona latero-cervicală dreapta, leziuni care au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a mai susținut că față de obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturilor, zona vitală vizată, respectiv zona capului, nefiind relevant numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare rezultă, fără dubiu, intenția inculpatului de a suprima viața victimei și nu intenția de a vătăma.
În concluzie, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 alin. (1) Cod penal și nu cea prevăzută de art. 193 alin. (21) lit. c) şi d) Cod penal, apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați solicitând condamnarea inculpatului XXX pentru această infracțiune.
Apelantul-parte civilă … a solicitat:
1. Condamnarea inculpatului XXX pentru infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 alin. (1) Cod penal, apelantul apreciind că în mod nelegal prima instanţă a dispus schimbarea de încadrare juridică întrucât prin întregul său comportament, acesta a acceptat că poate suprima viaţa persoanei vătămate.
2. Majorarea daunelor materiale şi morale, apreciind că sumele acordate de prima instanţă cu acest titlu sunt insuficiente pentru a acoperi prejudiciul real cauzat prin fapta inculpatului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi este nefondat, în timp ce apelul declarat de partea civilă este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în urma efectuării propriei analize a materialului probator administrat în cauză Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că în seara zilei de 04.08.2023, în jurul orei 21:30, aflându-se în incinta … din municipiul …, situat pe strada … nr. …, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul … s-a înarmat cu o halbă şi a lovit-o pe persoana vătămată …. în zona dreaptă a feţei, cu intensitate mare, halba spărgându-se şi provocându-i astfel persoanei vătămate plăgi tăiate atât frontal cât şi facial şi în zona latero-cervicală dreapta, leziuni evaluate medico-legal ca necesitând 12-15 (doisprezece-cincisprezece) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, tulburând grav ordinea şi liniştea publică în respectivul pub.
Starea de fapt descrisă succint mai sus rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: declaraţie persoană vătămată …, proces-verbal de cercetare la locului faptei, raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 667/A1-D/04.08.2023, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, examinarea fizică a inculpatului …, examinarea fizică a persoanei vătămate … şi plaşa fotografică aferentă, imagini video, proces-verbal privind recunoaşterea din planşa fotografică a inculpatului, mijloace materiale de probă (ridicate cu ocazia cercetării locului faptei), declaraţii inculpat.
Probatoriile confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecăţii există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală şi au fost comise cu vinovăţie de inculpat, instanţa de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective şi subiective pentru infracţiunile deduse judecăţii.
În deplin acord cu prima instanţă de judecată şi în dezacord cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi cu partea civilă, Curtea constată că fapta inculpatului XXX este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violențe (forma agravată) prevăzută de art. 193 alin. 21 lit. c) şi d) Cod penal.
În literatura juridică s-a susţinut, în mod unanim, că tentativa la omor se deosebește de vătămarea corporală/lovirea sau alte violențe numai sub aspectul laturii subiective. Dacă în cazul infracţiunilor de lovirea sau alte violențe/vătămare corporală făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane (animus necandi).
În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve – prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite – că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.
Intenţia de a ucide (animus necandi) trebuie stabilită în raport de toate împrejurările cauzei (dolos ex re), cum sunt: instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, intensitatea și numărul loviturilor aplicate, raporturile dintre făptuitor şi victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4526 din 14 decembrie 2010).
Astfel, în literatura de specialitate, dar și la nivel jurisprudențial se apreciază că există tentativă de omor și nu vătămare corporală/lovire ori de câte ori infractorul acţionează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Suntem de acord cu alegaţia apelanţilor că nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009). Cu alte cuvinte, criteriul subiectiv pentru sancţionarea unor fapte ca lovirea sau alte violențe/vătămare corporală gravă sau tentativă la omor trebuie dedus din elemente obiective cum ar fi, de exemplu, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
Este adevărat că inculpatul a aplicat o lovitură într-o zonă care, la prime vedere, ar părea vitală pentru o persoană obișnuită – zona capului. Reprezentarea pe plan psihic a zonei, apreciată medico-legal deci științific ca zona vitală nu coincide, în multe situaţii, cu criteriul obiectiv. Din punct de vedere medico-legal este dificilă, dacă nu chiar neștiințifică, împărțirea organismului în zone vitale și zone nevitale. În practica judiciară și cea medico-legală se cunosc cazuri în care lovitura a fost aplicată pe o regiune ce nu conţine un organ vital, producându-se o leziune cu sfârșit letal, iar infracţiunea a fost calificată ca omor, după cum se cunosc cazuri în care agentul vulnerant de tip tăietor-înţepător a fost aplicată pe regiunea precordială, producând o plagă penetrantă, fără ca fapta să fi fost calificată în tentativă la infracțiunea de omor.
La stabilirea atitudinii psihice a inculpatului față de potențialul rezultat al faptei sale (moartea unei persoane), vom avea în vedere criteriile enunţate anterior.
Astfel, regiunea vizată de lovitură (cap) este prin definiție o zonă vitală a corpului uman, însă trebuie observat că nu zona craniului a fost lezată (zonă mult mai sensibilă), ci a feţei.
Obiectul vulnerant folosit este unul care, în mod abstract, nu este apt să producă moartea – o halbă de bere, confecţionată din sticlă.
Intensitatea şi numărul loviturilor aplicate – inculpatul a aplicat o singură lovitură cu halba de bere, în zona feţei, cu destul de mare intensitate, întrucât halba s-a spart. Lovitura nu a provocat leziuni grave persoanei vătămate, ci doar plăgi tăiate şi excoriaţii în diferite zone ale feţei leziuni care, potrivit raportului de primă expertiză medico-legală, nu i-au pus în primejdie viața. Leziunile traumatice au necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale.
Nu în ultimul rând, se cuvine a fi menţionat faptul că după ce a primit lovitura, persoana vătămată nu și-a pierdut cunoștința şi nici nu a căzut la pământ.
Având în vedere cele enunțate mai sus, instanța a apreciat că inculpatul XXX nu a acționat cu intenția de a suprima viața persoanei vătămate, rezultat pe care nici măcar nu l-a acceptat, ci cu intenția de a-i aplica acestuia o corecție fizică, de a-l vătăma, nemulţumit fiind că fusese bruscat, împins afară din bar împotriva voinţei sale şi acuzat pe nedrept de comportament indecent. Decizia inculpatului de a-l agresa pe … a fost spontană şi s-a datorat exclusiv acuzaţiilor pretins nefondate, dar mai ales comportamentului agresiv al persoanei vătămate atât faţă de el, cât şi faţă de fratele său.
Potrivit literaturii de specialitate, deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violenţă și care, indiferent de materialitatea acestuia, pot să releve sau să infirme intenţia de ucidere. În speţa de faţă acţiunile inculpatului, de lovire a persoanei vătămate cu halba de bere în zona feţei, nu au avut un potenţial letal, iar recipientul din sticlă nu a fost folosit într-un mod conştient şi orientat spre o anumită zonă vitală. Reacţia nefericită a inculpatului denotă doar o intenţie de a vătăma, şi nicidecum dorinţa de a ucide.
Criticile referitoare la latura civilă a cauzei sunt însă fondate.
În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză, angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 Cod civil (răspundere civilă delictuală), în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestuia: fapta ilicită (infracțiunea săvârşită), prejudiciul cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăția inculpatului.
a. Cuantumul daunelor materiale a fost în mod corect stabilit de prima instanţă de judecată.
În cadrul procedurilor judiciare, pentru stabilirea valorii acestora este necesar ca prejudiciul să fie cert, actual (sau viitor) şi susţinut de mijloacele de probă administrate în cauză. Valoarea reală a prejudiciului material nu poate avea la bază prezumţii şi presupuneri, în lipsa unor probatorii care să confirme mai presus de orice dubiu cuantumul sumelor cheltuite de partea civilă pentru asistenţa şi îngrijirea sa medicală.
În concret, cuantumul despăgubirilor materiale a fost stabilit de prima instanţă pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
În mod corect a cenzurat prima instanţă cuantumul daunelor materiale solicitate, acestea fiind dovedite doar în parte, restul pretenţiilor (cuantumul unor intervenţii şi proceduri estetice) neavând un caracter cert întrucât la dosarul cauzei a fost depus doar un extras de pe pagina de internet a unei clinici medicale, care conţine preţurile practicate de aceasta pentru diferite proceduri.
b. Cu privire la daunele morale, Curtea învederează că evaluarea acestora – chiar și atunci când existența lor este evidentă – nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective. De aceea, în doctrină s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Din această perspectivă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, a statuat că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din Convenţia Europeană conferă Curţii competența de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale (cauza Ernestina Zullo vs. Italia).
În privința daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare. Astfel, consecinţele negative suferite de partea civilă, în plan psihic şi afectiv, suportarea unor proceduri medicale și a unei perioade de spitalizare, iar apoi de recuperare, reintegrarea în grupul de prieteni și revenirea la o viață socială activă, normală sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind însă de netăgăduit. În orice caz, la evaluarea daunelor morale nu trebuie să se țină seama de posibilitățile materiale ale persoanei ce urmează a fi obligată la acoperirea prejudiciului, ci doar de întinderea prejudiciului suferit de persoana vătămată.
În speța de față, Curtea consideră că suma de bani acordată prin sentința penală apelată părţii civile … cu titlu de daune morale a fost incorect proporționalizată, instanță de fond nerealizând o corelație adecvată între fapta săvârșită şi urmările produse părţii civile în plan psihic și social.
În opinia Curții, elemente precum gravitatea unei asemenea infracțiuni, consecinţele produse – persoana vătămată a suferit un grav prejudiciu estetic la nivelul feţei, a fost deja supusă unei intervenţii chirurgicale iniţiale, iar pentru corectarea acestuia are nevoie de alte intervenţii de chirurgie plastică – fac ca suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale să fie insuficientă, urmând a se dispune majorarea acesteia la suma de 30.000 lei.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, a admis apelul declarat de partea civilă … împotriva sentinţei penale apelate, pe care o va desfiinţa în parte, pe latură civilă, și, rejudecând cauza, va majora cuantumul daunelor morale, cum s-a arăta mai sus.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală Curtea va respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul.
(decizie rezumată de judecător Elena Geanina MUŞAT)