În temeiul art. 15 ind. 1 din Anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, sporul de confidenţialitate în favoarea personalului „din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională care ocupă o funcţie cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat”, categorie din care intimata nu face parte.
Prin Decizia nr. 46/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii s-a reţinut că acest spor nu poate fi acordat personalului din justiţie (sesizarea vizând această categorie profesională) „în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului auxiliar de specialitate, de vreme ce el nu este prevăzut de actele normative respective” şi nici „în baza actelor normative specifice care prevăd acordarea acestui spor personalului din alte instituţii şi autorităţi publice care gestionează secrete de stat şi secrete de serviciu”, deoarece s-ar ajunge la substituirea unor norme instituite prin lege cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituţional.
Ca atare, decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii nu poate fi invocată pentru a justifica acordarea unui spor neprevăzut prin actele normative de salarizare personalului din justiţie, respectiv pentru funcţia publică ocupată de intimată, de consilier juridic, grad profesional superior, gradaţia 5 de vechime în muncă..
În aceste condiţii, sporul acordat nefiind prevăzut de actele normative pentru categoria de funcţionari publici din care face parte intimata, ordinul de stabilire a acestui drept salarial este nelegal.
– art. 15 ind. 1 din Anexa nr. VI din Legea nr. 153/2017,
– Decizia nr. 46/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite.
Deliberând, constată că, prin Sentinţa nr. X. din data de 2 mai 2023, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Judeţului A,, cu sediul în municipiul….,, împotriva pârâtului B. , consilier juridic în cadrul Instituţiei Prefectului A,, cu locul de citare la sediul instituţiei reclamante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Prefectul Judeţului A,, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa schimbării Sentinţei civile nr. X. /02 mai 2023, iar, în rejudecare, admiterea acţiunii în contencios administrativ şi anularea Ordinului Prefectului nr. X. /28.07.2022 privind stabilirea şi acordarea drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2020, ca urmare a acordării unui spor de confidenţialitate pârâtei, consilier juridic, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Serviciului pentru controlul legalităţii actelor administrative, a aplicării actelor normative şi contencios administrativ.
Recurentul a subliniat faptul că instanţa de fond a respins acţiunea formulată împotriva pârâtei B. , în mod neîntemeiat, recursul fiind declarat în temeiul prevederilor art. 488 alin. l pct. 8 din Codul de procedură civilă, hotărârea instanţei fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
Suplimentar aspectelor arătate prin cererea de chemare în judecată, recurentul a precizat că, referitor la hotărârea instanţei de fond, ministerul coordonator arată următoarele:
Referitor la acordarea cuantumului sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate precizăm că la nivelul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, personalul propriu beneficia până la data de 31.12.2009 de acordarea unui spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 444/2006.
Începând cu 01.01.2010, aşa cum se precizează la pct. 2 din Secţiunea a 2-a a Expunerii de motive pentru Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „salariul de bază, soldele sau indemnizaţiile lunare de încadrare, după caz, vor deveni principalul element al câştigului salariat, prin includerea în acestea a unor sporuri care au un caracter general”, iar în această situaţie cuantumul sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, la nivelul de la 31.12.2009, a fost introdus în coeficienţii de ierarhizare al salariilor funcţiei de bază/soldelor funcţiei de bază, potrivit pct. l din Nota la anexa nr. IV/1A la Legea-cadru nr. 330/2009, după ce a fost abrogat ţinând cont de art. 1 alin. (2) coroborat cu art. 48 alin. (1) pct. 43 din legea-cadru respectivă.
Astfel, după data 01.01.2010, în contextul aplicării etapizate a legislaţiei din domeniul salarizării, cuantumul sporului în discuţie a fost preluat în valoarea salariului funcţiei de bază/salariului de funcţie determinată în conformitate cu prevederile legislaţiei-cadru de salarizare, pe baza asigurării principiului de salarizare la nivel similar aflat în plată pentru funcţii de acelaşi fel, care variază în funcţie de nivelul de acces la care are dreptul fiecare angajat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu (ex: cel care îndeplineşte activităţi ce solicită acces doar la informaţii clasificate secrete, nu poate beneficia de valoarea corespunzătoare desfăşurării activităţilor pentru care se solicită acces la informaţii strict secrete sau secrete de importanţă deosebită, respectiv pentru un acces mai ridicat).
Mai exact, fiecare angajat beneficiază de valoarea acestui spor potrivit particularităţii detaliilor tehnice ale condiţiilor de muncă care privesc nivelul de acces la informaţii clasificate, la nivelul de salarizare acordat în mod similar pentru aceleaşi condiţii de muncă, astfel că diferenţierea salarială pentru valoarea acordată se face strict în funcţie de aceste condiţii de muncă, situaţie în care se află şi persoanele nominalizate în anexele la adresele dumneavoastră.
În acest sens, este important să menţionăm prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora „în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în salariul de bază /solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.
Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.
Recurentul a mai menţionat că situaţia salarizării efective după data de 01.01.2010 este prezentată într-un mod corect în considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 32/2015 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind personalul plătit din fonduri publice – „În raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (l) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale.
Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010”.
Conform prevederilor art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu ale art. 1 alin. (1) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 34 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul prevede aplicarea etapizată a dispoziţiilor legii-cadru cu stabilirea drepturilor salariale prin preluarea nivelului salarial „acordat pentru luna iunie 2017”.
Art. 38 alin. (l) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017:
„(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.
(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:
a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şt al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;”.
Pentru luna iunie 2017, salarizarea personalului plătit din fonduri publice se realiza în baza legilor anuale speciale de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 284/2010, respectiv potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2016, „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.
De asemenea, recurentul a arătat că aceeaşi soluţie legislativă, de neaplicare a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, se regăseşte şi la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017.
În acest cadru, având în vedere că salarizarea se asigură prin aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 284/2010, plecând de la stabilirea la 01.01.2011 a valorii salariilor funcţiei de bază/soldelor funcţiei de bază conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, legiuitorul a reglementat principiul legal de salarizare la nivel similar aflat în plată pentru funcţii similare. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, „(1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (…). (3) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”.
Conform art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, „prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din O.U.G. nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017”, fapt pentru care, ţinând cont de preluarea succesivă a nivelului din luna iunie 2017, principiul de salarizare pentru funcţii similare instituit de prevederile art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului au fost menţinute şi după data de 01.03.2017, precum şi în anii 2018, 2019, 2020, 2021, 2022 şi 2023.
Prin urmare, în contextul aplicării etapizate a salarizării începând iulie 2017 (când nivelul salarial acordat este stabilit ca fiind cel menţinut din luna iunie 2017), legiuitorul stabileşte în mod clar faptul că salariul de bază aflat în plată cuprinde sume aferente salariului de încadrare la 31 decembrie 2009, precum şi sume aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, aceste sporuri fiind de fapt cele care au fost abrogate la 01.01.2010 şi, astfel, nu se mai regăseau ca noţiuni distincte în cuprinsul Legii-cadru nr. 284/2010 sau al Legii-cadru nr. 153/2017.
Astfel, ţinând cont de prevederile legale menţionate, asupra nivelului salarial „acordat pentru luna iunie 2017” preluat după 1 iulie 2017 în salarizarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, legiuitorul a intervenit doar prin aplicarea unor creşteri salariale ale salariului de bază/soldei/salariului de funcţie, dacă activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii, fără a exista posibilitatea legală de a acorda şi alte sporuri care nu mai au aplicabilitate după anul 2010:
– începând cu data de 1 octombrie 2017 s-a majorat cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază ale personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne şi unităţile/instituţiile/structurile aflate în subordinea sa, cu excepţia celui care a beneficiat de majorări potrivit Legii nr. 250/2016 (art. II alin. (6) din Legea nr. 152/2017, cu modificările şi completările ulterioare);
– începând cu data de 1 ianuarie 2018, „cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017” (art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare);
-„începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018″ (art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, cu modificările ulterioare)”;
– „începând cu luna ianuarie 2020, salariile de bază, se majorează cu 1/3 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2019” (art. 45 din Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pentru anul 2020, cu modificările şi completările ulterioare).
– începând cu anul 2021 nu au mai fost acordate majorări ale salariilor de bază – art. I alin. (1) din Ordonata de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene (Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. 4 şi alin. 4.1 lit. c din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/Indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii), respectiv art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. 4 şi alin. 4.1 lit. c din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare;
– situaţia existentă în cursul anului 2021 se menţine şi începând cu luna ianuarie a anului 2022, aplicarea etapizată a creşterilor salariale prevăzute la art. 38 alin. (4) din Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, „Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare (…)” fiind prorogată de legiuitor prin Legea bugetului de stat pentru anul 2022 nr. 317/2021 (act normativ care nu conţine prevederi privind creşterile salariale prevăzute la art. 38 alin. (4) din legea – cadru), respectiv de art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. 4 şi alin. 4.1 lit. c din Legea cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii).
– începând cu data de 01.08.2022, în baza art. I din O.U.G. nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2022 şi cele din luna decembrie 2021.
– începând cu data de 01.01.2023, în baza art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, (Prin derogare de la prevederile art. 2 alin. 2 din legea cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
– începând cu data 01.06.2023 în baza art. I alin. (1^1) din O.U.G. nr. 168/2022, cu modificările şi completările ulterioare, prin derogare de la prevederile art. 12 alin. 2 din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. VIII la aceeaşi lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.
Recurentul a mai precizat şi faptul că potrivit art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, art. I alin. (3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (5) din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. I alin. (5) din O.U.G. nr. 168/2022, toate actele normative cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie a anului 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Aşadar, este evident faptul că în anii 2020, 2021, 2022 şi în acest an a fost „plafonat” cuantumul sporurilor la nivelul anilor anteriori, prin măsurile fiscal-bugetare adoptate, neexistând posibilitatea acordării sporurilor prevăzute în anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, singurele majorări acordate de legiuitor în aplicarea etapizată a legii-cadru fiind cele care vizează salariul de bază/solda/salariul de funcţie.
Astfel că, având în vedere şi măsurile fiscal-bugetare adoptate prin O.U.G. nr. 168/2022, O.U.G. nr. 130/2021, O.U.G. nr. 226/2020 şi O.U.G. nr. 114/2018 toate cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prin actele normative de aplicare etapizată a legilor cadru de salarizare începând cu anul 2010, de limitare a nivelului sporurilor şi a modalităţii de acordare a acestora doar la situaţia avută în luna decembrie a anului anterior (decembrie 2022, decembrie 2021, decembrie 2020, decembrie 2019 etc.), nici dreptul prevăzut la art. 15¹ din Anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi acordat.
Ca urmare, se susţine că pârâtul, în mod greşit, prezintă instanţei de fond procentul de 8% aferent cuantumului sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate prevăzut de legislaţia aplicabilă până la data de 31.12.2009, acest drept fiind inclus, ca urmare a abrogării prin Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu anul 2010 în salariul de bază până la data de 01.06.2023, dată la care legiuitorul a dispus în baza art. I alin. 1^1 din O.U.G. nr. 168/2022, cu modificările şi completările ulterioare, prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ca începând cu data de 1 iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. VIII la aceeaşi lege să se stabilească la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022. Astfel, sporul la care fac referire pârâţii a fost abrogat de lege la data de 01.01.2010, cuantumul acestuia fiind inclus în noile salarii de bază reglementate de legiuitor prin legislaţia cadru de salarizare după anul 2010, iar pe perioada aplicării etapizată a legislaţiei amintite, acest cuantum nu poate fi adăugat ca spor la salariul de bază pentru că o astfel de acţiune ar reprezenta o repunere în vigoare a unui drept abrogat de lege (Sentinţele instanţei nr. 356, X. şi 477/2023 fiind date cu nerespectarea cadrului legal incident).
Referitor la aprecierea instanţei de acordarea a sporului de confidenţialitate în temeiul art. 3 alin. (1) din OG 19/2006, recurentul a precizat şi faptul că potrivit art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenţa lege.
Aşadar, nu se poate acorda ca spor distinct un element salarial care a fost prevăzut de legislaţia aplicabilă până la data de 31.12.2009, abrogat în mod expres la data de 01.01.2010, peste nivelul salarial stabilit prin legislaţia în vigoare, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, în ceea ce priveşte posibilitatea acordării sporului prevăzut la art. 15¹ din Anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, a precizat că în primul rând acest drept nu vizează nivelul de secretizare „secret de serviciu” ci cel al informaţiilor secrete de stat („strict secrete de importanţă deosebită, strict secrete sau secrete”), iar în al doilea rând, potrivit măsurilor fiscal bugetare privind aplicarea etapizată a legilor cadru de salarizare începând cu anul 2010, este evident faptul că analiza privind acordarea acestui drept personalului din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională se poate face numai după aplicarea în integralitate a dispoziţiilor legii cadru de salarizare.
Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget (…) sau efectuată din acest buget, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, iar la alin. (3) din cadrul aceluiaşi articol se prevede că nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii.
În drept au fost invocate prevederile art. 483, art. 488 alin. l pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
La data 5 februarie 2024, intimata B. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei instanţei de fond.
În aprecierea intimatei, solicitarea de „schimbare” a sentinţei instanţei de fond nu are temei legal întrucât nu se circumscrie motivelor de recurs invocate de recurent, prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1), pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”. Analizarea incidenţei acestui motiv de casare în speţă presupune cenzurarea de către instanţa de control judiciar a modului în care instanţa de fond a interpretat şi a aplicat normele de drept material, în raport de situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond.
Ca atare, pe de o parte, recurentul, prin recursul promovat, depăşeşte sfera reglementării exhaustive prevăzute de legiuitor la art. 488, alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi, pe de altă parte, sub aspectul normelor de drept material aplicabile şi analizate de instanţa de fond, încearcă să inducă în eroare instanţa de recurs. Mai precis, în motivele de recurs arată că sporurile se introduc în salariul de bază. Aceste susţineri sunt străine de normele speciale aplicabile speţei deoarece „sporul de confidenţialitate” nu este un spor cu caracter general (permanent) la care se face trimitere de către recurentul-reclamant, deoarece mergând pe logica celor susţinute de acesta, toţi angajaţii instituţiei ar trebui să aibă inclus în salariul de bază acest spor, ori acesta nu este un spor cu caracter permanent precum cel al vechimii în muncă ci unul acordat pe perioade limitate de timp în condiţii specifice de desfăşurare a activităţii, pe o durată de 4 ani cât este valabilă autorizaţia de acces la informaţii clasificate şi dacă nu a intervenit vreo situaţie de retragere a acesteia.
Intimata a precizat că tot în baza legislaţiei invocate de recurent funcţionarii publici din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţul A, beneficiază de spor de condiţii vătămătoare (10% la salariul de bază) şi spor de specialist de clasă (7,5% la salariul de bază), fără discriminare, acestea existând şi înainte de 2010 şi după 2017 până în prezent.
Intimata a mai arătat că, în conţinutul descrierii motivelor de recurs, recurentul face trimitere la toate actele normative din perioada 2010-2017 şi care privesc plafonarea salariului de bază aflat în plată, aspect absolut irelevant la soluţionarea cauzei.
În continuare, intimata a expus câteva aspecte referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, a arătat că, potrivit art. 7 lit. (a) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: salariul de bază este suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei vechimii în specialitate. Potrivit lit. (e) a aceluiaşi articol, salariul lunar cuprinde salariul de bază, ori după caz indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi toate celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar. Litera i) a aceluiaşi articol defineşte sporul ca fiind un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariu de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal.
Aşadar, susţinerea potrivit căreia Instituţia Prefectului a emis ordine privind stabilirea unor drepturi salariale acordate peste nivelul salariului lunar de bază maxim aflat în plată la nivelul instituţiilor similare de la nivel naţional – cu referire la Ordinul Prefectului nr. X. /2022 care formează obiectul cauzei şi a cărei anulare se solicită – este complet neveridică deoarece prin acesta s-au stabilit drepturi salariate şi nu salariul de bază, acesta fiind stabilit printr-un alt Ordin emis în baza Sentinţei civile nr. 138/16.02.2022 prin care prefectul judeţului a fost obligat să emită ordine pentru acordarea nivelului maxim al salariului de bază aflat în plată la nivelul tuturor instituţiilor prefectului din ţară şi pentru toţi angajaţii instituţiei, inclusiv pentru cei care nu deţineau autorizaţie de acces la informaţii clasificate. Potrivit documentului anterior menţionat, drepturile salariale acordate sunt defalcate pe următoarele componente: salariu de bază, cuantum spor condiţii vătămătoare şi la care, din anul 2022 se adaugă sporul pentru specialist de clasă.
Intimata a mai precizat că se încearcă inducerea în eroare a instanţei de judecată prin invocarea în cadrul recursului a art. 15^1, Anexa nr. VI din Legea nr. 153/2017, care nu prezintă relevanţă întrucât se referă doar la clasa de secretizare „Secret de stat” pentru care există legislaţie specifică şi, aşa cum se poate observa, nici nu a fost indicat ca temei juridic pentru emiterea ordinului.
Totodată, aşa cum a arătat la fondul cauzei, intimata a precizat că actele normative aplicabile pentru acordarea sporului prin Ordinul nr. X. /2022 le constituie O.G. nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, care la art. 3 alin. (1) şi (3) prevede că „(1) Pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. (3) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile de acordare şi cuantumul sporului de confidenţialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituţiei centrale din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.”; H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, care la art. 5 prevede că „‘Funcţiile care presupun accesul la informaţii secrete de serviciu se stabilesc de către conducătorii unităţilor deţinătoare.”; O.M.A.I nr. S/7/2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din cadru M.A.I., pg.78, pct.7.
Aşadar, acestea sunt temeiurile de drept care au stat la baza emiterii ordinului a cărui anulare s-a cerut şi a căror incidenţă a constatat-o în mod corect şi instanţa de fond.
Nu mai puţin relevantă este şi Decizia nr. 46 din 15.12.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care trasează în considerente elementele salariale raportate la prevederile Codului muncii care evident sunt aplicabile şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 (paragraful penultim din considerente).
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 205 din Codul de procedură civilă, H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu şi O.G. nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma dispozițiilor legale invocate, Curtea apreciază că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Curtea constată că, reclamantul Prefectul Judeţului A a susţinut în cererea de recurs că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că, nu s-ar fi indicat temeiul legal în baza căruia a fost acordat sporul în cauză şi nu s-au analizat prevederile legale arătate în cadrul acţiunii introductive, motiv de casare prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Potrivit articolului menţionat, „Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: … când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.”
Curtea reține că, prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat anularea, în condiţiile art. 1 alin. 6 coroborate cu art. 8 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, a Ordinului nr. X. /28.07.2022 privind stabilirea şi acordarea drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2020, ca urmare a acordării unui spor de confidenţialitate de 8% doamnei B., calculat la salariul de bază, pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, nivel „Secrete de serviciu”, pe perioada valabilităţii autorizaţiei de acces respectiv 29.06.2017-29.06.2021 şi 30.06.2021-30.06.2025, ca urmare a avizării pentru acces la informaţii clasificate din clasa „secrete de serviciu”.
Pentru a respinge cererea, instanţa de fond a reținut că reclamantul nu justifică în niciun fel acordarea sporului, adică nu arată ce temei a avut în vedere când l-a acordat, pentru a se verifica dacă acesta este, într-adevăr, incident în speţă sau nu.
În aceste condiţii, instanța de fond a constatat că art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 19/2006, care instituie un spor de confidenţialitate de până la 15% din salariul de bază, respectiv din solda lunară pentru cadrele militare în activitate, pentru funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, şi Decizia RIL nr. 46/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aplicabilă prin asemănare, în care se reţine, între altele, că sporul de confidenţialitate „trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat şi secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administraţia publică, centrală sau locală, în justiţie sau în aparatul Parlamentului”, justifică acordarea sporului în discuţie
Curtea reţine că, neindicarea în cuprinsul ordinului atacat a temeiului în drept pentru acordarea sporului de confidenţialitate, pentru a se putea verifica incidenţa acestuia, constituie în fapt un argument pentru anularea unui act administrativ prin care a fost acordat un drept salarial nejustificat printr-o prevedere normativă.
Astfel că, la analizarea cererii cu care este investită instanţa se impune cu prioritate a se stabili, în primul rând, dacă dreptul salarial acordat este prevăzut prin vreun act normativ pentru categoria de funcţionari publici din care face parte intimata B. , deci dacă are un temei legal emiterea ordinului.
Curtea subliniază că începând cu Legea nr. 330/2009, toate legile cadru referitoare la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au instituit principiul supremaţiei legii/legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii (art. 3 lit. b Legea nr. 330/2009, art. 3 lit. b Legea nr. 284/2010, art. 6 lit. a Legea nr. 153/2017) şi au stipulat în mod expres că drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice sunt în mod exclusiv cele prevăzute în aceste legi de salarizare (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, art. 1 alin. 3 din Legea nr. 153/2017).
În perioada de aplicare etapizată a Legii nr. 153/2017 (2017-2023), conform art. 38, se menţin în plată drepturile salariale avute anterior în perioada de referinţă (iunie 2017, decembrie 2017, decembrie 2018 etc.), la care se aplică creşteri procentuale anuale. Nici în această perioadă însă, chiar dacă salarizarea nu se face potrivit anexelor la Legea nr. 153/2017, nu pot fi acordate alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative pentru fiecare funcţie publică.
Aşa fiind, normele de drept în baza cărora instanța de fond a apreciat că se justifică acordarea sporului (art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006 şi Decizia nr. 46/2008 a ÎCCJ) trebuie analizate în contextul noilor reglementări privind salarizarea, la care s-a făcut referire mai sus.
Prin art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006 sporul de confidenţialitate a fost recunoscut, pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în favoarea cadrelor militare în activitate, funcţionarilor publici cu statut special, militarilor angajaţi pe bază de contract şi personalului civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Acest spor este prevăzut, în continuare, de art. 15 ind. 1 din Anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, în favoarea personalului „din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională care ocupă o funcţie cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat”, categorie din care intimata nu face parte.
Prin Decizia nr. 46/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a reţinut că acest spor trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat şi secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administraţia publică, centrală sau locală, în justiţie sau în aparatul Parlamentului, căci acceptând teza contrară s-ar ajunge la o situaţie discriminatorie. În acelaşi timp însă, Înalta Curte a reţinut că acest spor nu poate fi acordat personalului din justiţie (sesizarea vizând această categorie profesională) „în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului auxiliar de specialitate, de vreme ce el nu este prevăzut de actele normative respective” şi nici „în baza actelor normative specifice care prevăd acordarea acestui spor personalului din alte instituţii şi autorităţi publice care gestionează secrete de stat şi secrete de serviciu”, deoarece s-ar ajunge la substituirea unor norme instituite prin lege cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituţional. Ca urmare, s-a stabilit că magistraţii, magistraţii asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidenţialitate calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Ca atare, decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii nu poate fi invocată pentru a justifica acordarea unui spor neprevăzut prin actele normative de salarizare pentru funcţia publică ocupată de intimată, de consilier juridic, grad profesional superior, gradaţia 5 de vechime în muncă, prin această decizie fiind recunoscut dreptul la despăgubiri pentru situaţia de discriminare creată.
Totodată, prin sentinţa nr. 138/2021, pronunţată de Tribunalul A, în dosarul nr. 485/96/2020, definitivă prin decizia nr. 523/R/2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, menţionată în cuprinsul ordinului a cărui anulare se solicită, s-a dispus acordarea nivelului maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul instituţiilor prefectului din ţară pentru funcţii similare, nedispunându-se acordarea, distinct, a unui spor calculat la salariul de bază (sentinţa fiind pusă în executare printr-un alt act administrativ).
În aceste condiţii, sporul acordat nefiind prevăzut de actele normative pentru categoria de funcţionari publici din care face parte intimata, ordinul de stabilire a acestui drept salarial este nelegal.
În aceste condiţii, Curtea reţine ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă întrucât instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile Legii nr. 153/2017 precum şi pe cele ale OG nr. 19/2006 şi Decizia ÎCCJ nr. 46/2008.
În consecinţă, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea formulată de reclamantul Prefectul judeţului A,, cu consecinţa anulării Ordinului nr. X. /28.07.2022 şi a obligării pârâtei B. la restituirea sumelor încasate în baza ordinului anulat.