Drepturi salariale – spor pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare

În categoria personalului care este exceptat de la regula aplicării etapizate a Legii-cadru instituite prin art. 38 alin. (2) şi (3), nu se regăsesc funcționarii publici din Ministerului Finanțelor Publice şi din instituțiile din subordine .

Conform art. XIV din Ordonanţa nr. 9 din 8 august: „Drepturile salariale aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice şi instituțiilor din subordine se recalculează şi se stabilesc, prin derogare de la art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea prevederilor cap. I lit. B art. 1 şi cap. II lit. I art. 1 din Anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii următoare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

Astfel, legiuitorul delegat a prevăzut o excepție de la regulă în cazul drepturilor salariale aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice şi instituțiilor din subordine, excepție care intră în vigoare abia la data de 01.09.2019.

De altfel, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispozițiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă și nemijlocită în baza art. 23, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38.

Curtea a mai reținut şi împrejurarea că dispozițiile din cuprinsul HG nr. 917/2017 invocate de către reclamant nu prevăd un cuantum fix al sporului de care beneficiază funcționarii publici aflați în situația acestuia.

În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a sporului de risc, suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță reprezintă o imixtiune în competenţa administrației.

Nici împrejurarea că ordonatorul de credite nu ar fi emis mai devreme actele administrative pentru punerea în aplicare a HG nr. 917/2017 şi stabilirea cuantumului fix al sporului, nu constituie un motiv temeinic pentru acordarea de către instanța a unor drepturi salariale, întrucât acestea nu pot fi acordate retroactiv fără o bază legală.

Astfel, instanța de recurs constată că nu există temei legal pentru acordarea în perioada 01.01.2018-01.09.2019, a unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15% la salariul de bază al reclamantului.

Curtea de Apel Galaţi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 346 din 26.04.2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului … la data de 28.02.2020, înregistrată sub nr. …/117/2020, reclamantul Sindicatul Naţional …, în contradictoriu cu pârâtele DGRFP …, DGRFP …, DGRFP …, DGRFP …, DGRFP …, DGRFP …, DGRFP …, DGRFP …, ANAF, a solicitat instanței să dispună:

1. Obligarea pârâtelor la plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pentru fiecare membru al reclamantului, sumă actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 1 ianuarie 2018 – 1 septembrie 2019.

2. Obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art.3 alin.2 din OG nr. 13/2011, aplicată la suma menționată la pct. 1, în conformitate cu art. 166 alin.4 Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

3. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2119/20.10.2020 (dosar nr. …/117/2020 al Tribunalului … disjuns din dosarul nr. …/117/2020), Tribunalul … a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului … şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulate de către Sindicatul Naţional … – pentru membrul de sindicat …, în contradictoriu cu pârâta DGRFP …, în favoarea Tribunalului …

Pe rolul Tribunalului …, cauza a fost înregistrată sub nr. …/117/2020 la data de 11.12.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 254/20.05.2020 a Tribunalului …, au fost respinse excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâta D.G.R.F.P. … prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiate.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul National …, în numele şi pentru membrul de sindicat … şi s-a dispus obligarea pârâtei DGRFP … la plata către membrul de sindicat … a sporului în cuantum de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfăşurată în condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, pentru perioada 01.01.2018 – 01.09.2019 şi la plata dobânzii legale aferente, până la momentul plăţii efective.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

„Raţiunea procedurii administrative prealabile este de a da posibilitate emitentului actului administrativ contestat, care este nelegal, să-l reformeze sau să-l retracteze, după caz, evitându-se în acest fel un proces între părţi.

Or, în speţă, nu se contestă un act administrativ de autoritate, care să impună formularea recursului administrativ în condiţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci prin acţiune se solicită acordarea unor drepturi salariale.

Instanţa are în vedere şi Decizia nr. 9/2017 a ÎCCJ prin care s-a statuat că „În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.”

Mai mult, prin Decizia nr. 22/14.09.2020, ÎCCJ a statuat că „În litigiile de funcţie publică vizând obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat funcţionarului public, acesta se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fără a fi necesar ca anterior sesizării instanţei să fi solicitat angajatorului acordarea aceloraşi drepturi”, în speţă nefiind contestat actul administrativ prin care s-a recunoscut reclamanţilor dreptul de a beneficia de acest spor începând cu data de 24.09.2019.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va respinge excepţiile prematurității și inadmisibilităţii ca nefondate.

Pe fondul cauzei, Tribunalul reţine că membrul de sindicat …, în favoarea căruia a acţionat reclamantul Sindicatul Naţional …, are calitatea de funcţionar public în cadrul pârâtei DGRFP …, iar în perioada de referinţă 1 ianuarie 2018 – 1 septembrie 2019, acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestei direcţii.

Conform art. 23 din Legea nr.153/2017, locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele I – VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României partea I, prin regulament cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor şase domenii de activitate bugetară printre care şi administraţie, care se aprobă prin hotărâre a guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare cu avizul Ministerului Muncii şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.

Pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică centrală, mărimea concretă a sporului pentru condiţiile de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia, au fost stabilite prin Regulamentul-cadru aprobat prin HG nr. 917/2017. Ministrul finanțelor publice, în calitate de ordonator principal de credite, a aprobat Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru personalul din cadrul Ministerului Finanţelor Publice – aparat propriu şi unităţi subordonate, prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2861/30.08.2019, ordin care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2019 şi în temeiul căruia s-a acordat acest spor personalului din cadrul DGRFP …, printre care şi membrilor Sindicatului Naţional …

În acest sens, se regăseşte Decizia nr. 1978/24.09.2019, emisă în baza Ordinului nr. 2861/2019 al Ministerului Finanţelor Publice, prin care la nivelul DGRFP … s-au stabilit locurile de muncă, categoriile de personal și condițiile de acordare a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, începând cu data de 24.09.2019.

Potrivit art. 3 din HG nr. 917/2017 (1) Categoriile de personal prevăzute la cap. I şi cap. II din Anexa nr. VIII la Legea-cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările
ulterioare, pot beneficia de spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, a cărui mărime concretă este prevăzută în anexa nr.1 care face parte integrantă din prezentul regulament-cadru. (2) Personalul încadrat în autorităţile şi instituţiile publice prevăzute în anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, poate beneficia de spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, a cărui mărime concretă este prevăzută în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul regulament-cadru. (3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare sunt acelea care întrunesc cel puţin doi factori de risc din cei prevăzuţi la art.5, astfel cum se prevede în: a) buletinele de determinare, eliberate în condiţiile legii; b) buletinele de expertizare, eliberate în condiţiile legii de către direcţiile de sănătate publică sau Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabant” Bucureşti.

În conformitate cu art.4 şi art.5 din acelaşi act normativ „Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă (…) se acordă în condiţiile în care, la eliberarea buletinelor de determinare şi/sau de expertizare a locurilor de muncă, s-a avut în vedere cel puţin unul dintre următoarele criterii: a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activităţii desfăşurate la locul de muncă; b) existenţa unor indici de morbiditate la locurile de muncă respective; c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă; d) riscul de îmbolnăvire şi accidentare determinat de depăşiri ale noxelor profesionale, fizice, chimice, fizico-chimice, biologice, suprasolicitarea unor funcţii şi sisteme ale organismului” și că … „la stabilirea, de la caz la caz, a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se au în vedere factori de risc ca: a) existenţa factorilor nocivi şi mecanismul de acţiune a acestora asupra organismului; b) intensitatea de acţiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori; c) durata de expunere la acţiunea factorilor nocivi; d) existenţa unor condiţii de muncă ce implică o suprasolicitare nervoasă, care determină un risc de îmbolnăvire sau de accidentare; e) structura şi nivelul morbidităţii în raport cu specificul locului de muncă; f) existenţa unor condiţii de muncă ce pot duce la uzura prematură a organismului; g) existenţa factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică; h) intensitatea de acţiune a factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.”

Din buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă din cadrul AJFP … emis de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului …, rezultă că la compartimentul la care reclamantul – membru de sindicat, îşi desfăşoară activitatea, s-au constatat că sunt îndepliniţi 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulament, conform menţiunii exprese inserate la fila 25.

În această situaţie, instanţa reţine că membrul de sindicat indicat este îndreptăţit să primească sporul de până la 15% pentru condiţii periculoase sau vătămătoare din salariul de bază începând cu 01.01.2018, data intrării în vigoare a HG.917/2017, dată de la care pârâta avea obligaţia expertizării locurilor de muncă, respectiv data de 01.09.2019, reclamanţii, membrii de sindicat, desfăşurându-si munca în aceleaşi condiţii.

Prin Decizia nr. 46/2020 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel … – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: „dacă sporul pentru condiţiile de muncă prevăzut de art. I din anexa nr. VIII cap. I lit. B din Legea- cadru nr. 153/2017 este supus sau nu aplicării etapizate prevăzute de art.38 din aceeaşi lege”, se reţine că instanţa supremă a reţinut, la pct. 29, următoarele:

29. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82/2018 pronunţată la 26 noiembrie 2018 în Dosarul nr. 2.450/1/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi, în interpretarea dispoziţiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (I), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, a stabilit că majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018. Pentru perioada 2019-2022 această majorare se acordă în, condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, prin excepţie, se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Decizia nr. 82/2018 a ÎCCJ a fost pronunţată în ceea ce priveşte pretenţiile unor funcţionari publici din cadrul inspectoratului teritorial de muncă. Sub acest aspect, instanţa a reţinut că în anexa nr.VIII, parte integrantă din Legea-cadru nr.153/2017, sunt prevăzute salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale specifice domeniului de activitate corespunzător familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Administraţie”, pentru anul 2022. În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38”. Prin raportare la dispoziţiile legale mai sus enunţate rezultă că stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare se efectuează în condiţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

Art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziţii prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele temporare apar descrise în alin. (2)-(6). Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a), priveşte perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017. A doua etapă, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit a), priveşte anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Fac excepţie de la această regulă, potrivit art. 38 alin.(3) din Legea-cadru nr. 153/2017, următoarele categorii de personal:

– personalul care ocupă funcţiile de medic, asistent medical şi ambulanţier/şofer de

autosanitară (pentru aceste categorii de personal, salariile de bază se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit legii pentru anul 2022)-lit b);

– personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat,

inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior, care beneficiază, de la 1 martie 2018, de majorarea suplimentară de 20% faţă de nivelul pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 – lit d); de aceeaşi majorare beneficiază începând cu luna mai 2018 şi personalul încadrat pe funcţiile de inspector şcolar – lit. d2);

– personalul care ocupă funcţiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct I lit. b),

începând cu 1 aprilie 2018, beneficiază de salarii ce se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de Lege pentru anul 2022 – lit. d1);

– personalul din cadrul administraţiei publice locale – lit. e);

– personalul care a ocupat o funcţie de demnitate publică, a cărui indemnizaţie a fost stabilită prin înmulţirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare cu coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexa IX la Legea-cadru nr. 153/2017 – lit. f).

Faţă de situaţiile de excepţie reglementate, instanţa supremă a reţinut la pct. 80 din Decizia nr.82/2018, în privinţa funcţionarilor publici din cadrul inspectoratului teritorial de muncă, că se remarcă faptul că, în categoria personalului care este exceptat de la regula aplicării etapizate a Legii-cadru instituite prin art. 38 alin. (2) şi (3), nu se regăsesc funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

În speţa de faţă însă, la anexa nr. VIII cap. I, la note – pct. 3 se precizează expres că: 3. Funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Mediului, Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei Naţionale, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, funcţionarii publici din cadrul aparatului Administraţiei Prezidenţiale, Secretariatului General al Guvernului, Ministerului Apelor şi Pădurilor şi Ministerului Justiţiei, precum şi funcţionarii publici parlamentari din serviciile Parlamentului, cu excepţia celor prevăzuţi la pct. 1 şi 2, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.

În acest sens este și sentinţa civilă nr. 1088/20.04.2021, așa cum a fost îndreptată prin Încheierea nr. 291/10.09.2021, pronunțate în dosar nr. …/117/2020 al Tribunalului … definitivă la 08.12.2021 prin decizia Curții de Apel … care a respins recursul declarat de DGRFP …

Faţă de argumentele reținute, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamant pentru membrul de sindicat … şi în consecinţă, va obliga pârâta să plătească acestuia sporul pentru condiţii vătămătoare sau periculoase de muncă, în cuantum de 15% din salariul de baza, pentru perioada 01.01.2018-01.09.2019.

Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune interese constând în actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale, Tribunalul arată că sunt incidente prevederile art. 166 alin. (4) din Codul muncii şi că potrivit art.1535 alin.(l) Cod civil dacă o sumă de bani nu este plătită la scadenţă creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă la data plăţii efective în cuantumul convenit de părţi, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, iar conform art.2 din OG nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”.

Având în vedere aceste prevederi legale, Tribunalul apreciază că pentru repararea prejudiciului suferit de membrul de sindicat pentru neplata acestui spor, respectiv a diferenţelor salariale acordate în acest cadru procesual, în acest context normativ se impune acordarea dobânzii legale de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, şi actualizarea diferenţelor salariale şi cu indicele de inflaţie.

Luând în considerare cererea reclamantului şi dovada aflată la dosar, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, în baza art. 453 C.pr.civ Tribunalul va obliga pârâta la plata sumei de 200 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial”.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta DGRFP …, criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă.

Recurenta a precizat că, prin soluția pronunțată, instanța a obligat practic instituția recurentă să se conformeze retroactiv OMFP nr. 2861/2109, precum și a Ordonanței de Urgență nr. 9/2019.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească fără o proprie interpretare a textelor legale aplicabile în speță, față de care pârâta se poate raporta în demersul căii de atac, stabilind în mod arbitrariu, nemotivat, că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile de natură salarială în perioada 01.01.2018- 01.09.2019.

Contrar susținerilor instanței de fond, intimatul-reclamant nu are dreptul de a beneficia de acest spor anterior datei de 01.09.2019, în condițiile în care dispozițiile art. XIV din OG nr.9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății, a unor reglementări cu privire la programe guvernamentale naționale și cu privire la măsuri fiscal-bugetare, stipulează foarte clar data acordării drepturilor salariate prevăzute la cap. I lit. B art. 1 și cap. II lit. I art. 1 din Anexa nr. VIII la Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare: „drepturile salariate aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor din subordine se recalculează și se stabilesc, prin derogare de la art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea prevederilor cap. I lit. B art. 1 și cap. II lit. I art. 1 din Anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu drepturile salariate aferente lunii următoare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe”, respectiv 01.09.2019.

A mai precizat recurenta că sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare se acordă în funcție de determinările și expertizările efectuate, factorii de risc întruniți conform buletinelor de expertiză/determinare pentru fiecare loc de muncă din sediile în care își desfășoară activitatea personalul, potrivit prevederilor Regulamentului-cadru aprobat prin HG 917/2017.

De asemenea, sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare se acordă corespunzător cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă din cadrul aparatului propriu al DGRFP … și din unitățile subordonate, precum și în alte locuri de muncă decât cele de bază, în condițiile în care pentru acestea au fost efectuate determinările și/sau expertizările de specialitate prevăzute de lege, în funcție de numărul factorilor de risc întruniți.

Astfel, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, așa cum este definit la art. 1 alin. (4) din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare din administrația publică centrală, aprobat prin H.G. nr. 917/2017, a fost acordat în mod corect și legal la nivelul DGRFP …, începând cu data de 01.09.2019.

În ceea ce privește evidența timpului efectiv lucrat, recurenta a precizat că aceasta se realizează în condițiile art. 4 alin (2) din OMFP nr. 2861/2019. Conform art.4 alin (1) din Ordin, plata sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare pentru personalul din cadrul Ministerului Finanțelor Publice – aparat propriu se face în raport cu timpul efectiv lucrat de acesta la sediile prevăzute la Anexa nr.2. În aceste condiţii, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare a fost acordat începând cu data de 01.09.2019.

Deși baza legală era în vigoare din data de 01.01.2019, data intrării în vigoare a HG nr. 917/2017, prevederile acesteia se coroborează cu prevederile art. 38 alin.2 din Legea nr. 153/2017, iar sporul solicitat nu poate fi acordat de la data de 01.01.2018, astfel cum s-a solicitat, pentru că s-ar încălca prevederile art. 38 alin.2 din Legea cadru nr. 153/2017, privind menținerea în plată a drepturilor salariate.

Consideră că DGRFP … a acordat în mod corect sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, respectând prevederile legale și pe cale de consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond privind acordarea sporului de 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru perioada 01.01.2018 – 01.09.2019, este nelegală, fiind dată fără respectarea dispozițiile art. XIV din OG 9/2019 potrivit cărora se reglementează cu privire la data acordării drepturilor salariate prevăzute la cap. I lit. B art. 1 și cap. II lit. I art.1 din Anexa nr. VIII la Legea-cadru nr.153/2017, începând cu data de 01.09.2019.

Referitor la actualizarea sumelor cu indicele de inflație şi dobânda legală, recurenta a solicitat respingerea acestei solicitări ca nemotivată și nesusținută legal și, în al doilea rând ca inadmisibilă, având în vedere dublul caracter al instituției actualizării, respectiv reparatoriu și sancționatoriu.

În materia drepturilor salariale, scopul actualizării este, din perspectiva creditorului, acela al reparării integrale a prejudiciului suferit prin neplata la scadență a creanței, actualizarea având semnificația unei sancțiuni pentru pasivitatea sa prin stingerea obligației.

Ca atare, s-a procedat în mod legal la stabilirea drepturilor salariale pentru personalul plătit din fonduri bugetare în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi nu există nicio obligație neîndeplinită şi nici întârziere nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia, fapt pentru care a solicitat respingerea acestui capăt de cerere.

Sub aspectul condiției ca obligația să fie ajunsă la scadenţă, nici aceasta nu este îndeplinită, neacordarea pretinselor drepturi salariale nefiind sancţionată printr-o hotărâre judecătorească care să constituie titlu executoriu. Sub acest aspect, nu se regăsește nici caracterul reparatoriu şi nici caracterul sancţionatoriu al instituției actualizării.

Prevederile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligații bănești, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, sub aspectul dobânzii legale un prejudiciu nu se poate repara de două ori.

În acest sens, aşa cum se afirmă în doctrină, dobânda legală include tot ceea ce s-ar putea adăuga la o sumă, o anumită depreciere a monedei, o lipsă de folosință a banilor, aşa încât aceeași sumă nu poate fi în același timp şi actualizată cu inflația şi cu dobânda legală aplicată.

OG 13/2011 prevede la art.1 alin.5 că prin dobânda legală se înțelege nu numai sumele socotite în bani în acest titlu, dar şi alte prestații sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului.

În concluzie, orice se poate adăuga unei sume de plată se ridică la maxim dobânda legală, orice însemnând daune, alte prestații, întârzieri la plată.

Recurenta a invocat şi prevederile art. l alin. 3 din același act normativ potrivit cărora, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare, iar conform art. 166 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Prin urmare, D.G.R.F.P. … nu poate fi obligată la plata de dobânzi legale, având în vedere faptul că, în primul rând a respectat prevederile legale cu privire la plata sumelor solicitate, și nu în ultimul rând, drepturile salariale nu sunt obligații purtătoare de dobânzi, în sensul art.2 din O.G. 9/2000 și art. 2 din O.G.13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

Intimatul-reclamant … – prin Sindicatul Naţional …, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând totodată excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii cererii de recurs pentru nemotivare.

Prin Încheierea de şedinţă din 04.04.2023 a fost respinsă ca nefondată excepţia tardivităţii.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de recurs, Curtea urmează să o respingă având în vedere că potrivit art. 489 Noul Cod de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 Cod de procedură civilă.

Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 Cod de procedură civilă, analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta cuprinde motive de nelegalitate care vizează hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului se invocă critici de nelegalitate care vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispozitiilor art. XIV din OG nr. 9/2019, a art. 38 alin. 2 din Legea nr. 153/2017 şi a OMFP nr. 2861/2019, iar împrejurarea că aceste dispoziţii au fost invocate şi în faţa judecătorului de primă instanţă nu este de natură să atragă nulitatea cererii de recurs.

Astfel, susținerile recurentei din cererea de recurs se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul Cod de procedură civilă.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 38 din Legea nr. 153/2017, prevederile acestei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

Începând cu data de 1 iulie 2017:

„a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;

c) prin excepţie de la prevederile lit. a), indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană şi tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…)

(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(5) Prin legea privind plafoanele unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar se pot stabili anual alte majorări salariale decât cele prevăzute de prezentul articol.

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

(7) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se rotunjesc din leu în leu în favoarea salariatului.”

În ceea ce priveşte sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, aceeaşi lege, denumită si Legea-cadru nr. 153/2017, prevede următoarele:

„Art. 23. – Sporul pentru condiţii de muncă, locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”

Anexa nr. VIII cap. I lit. B Reglementări specifice funcţionarilor publici:

„Art. 1. – (1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. […]”

De asemenea, Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică centrală din 20 decembrie 2017, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 stabileşte că:

„Art. 3. – (1) Categoriile de personal prevăzute la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pot beneficia de spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, a cărui mărime concretă este prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul regulament-cadru.”

Anexa nr. 1 la regulamentul-cadru: Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă pentru personalul prevăzut la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea- cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală

Articol unic. – Pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi, este următoarea:

a) spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru;

b) spor de la 5,1% până la 10% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 3 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru;

c) spor de până la 5% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 2 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru.”

În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38”.

Prin raportare la dispoziţiile legale mai sus enunţate rezultă că stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare se efectuează în condiţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

Art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziţii prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii.

Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele temporare apar descrise în alin. (2) – (6).

Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a), priveşte perioada 1 iulie 2017 – 31 decembrie 2017. Pentru această perioadă s-a adoptat măsura menţinerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Excepţiile de la această regulă sunt expres prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. b) şi c) şi se referă la personalul din cadrul administraţiei publice locale, salarizat potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin hotărâre a consiliului local/judeţean, după caz, şi la indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, stabilite prin înmulţirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017.

A doua etapă, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), priveşte anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Fac excepţie de la această regulă, potrivit art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, următoarele categorii de personal:

– personalul care ocupă funcţiile de medic, asistent medical şi ambulanţier/şofer de autosanitară (pentru aceste categorii de personal, salariile de bază se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit legii pentru anul 2022) – lit. b);

– personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, care beneficiază, de la 1 martie 2018, de majorarea suplimentară de 20% faţă de nivelul pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 – lit. d); de aceeaşi majorare beneficiază începând cu luna mai 2018 şi personalul încadrat pe funcţiile de inspector şcolar – lit. d2);

– personalul care ocupă funcţiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. b), începând cu 1 aprilie 2018, beneficiază de salarii ce se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de Lege pentru anul 2022 – lit. d1);

– personalul din cadrul administraţiei publice locale – lit. e);

Se remarcă faptul că, în categoria personalului care este exceptat de la regula aplicării etapizate a Legii-cadru instituite prin art. 38 alin. (2) şi (3), nu se regăsesc funcţionarii publici din Ministerul Finanţelor Publice şi din instituţiile din subordine.

A treia etapă priveşte perioada anilor 2019 – 2022, reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pentru această perioadă salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază şi majorările salariului de bază stabilite prin lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, şi salariile de bază avute în luna decembrie 2018. Astfel, în perioada 2019 – 2022, se preconizează acordarea unei creşteri anuale a salariilor de bază, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018. Începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Potrivit art. 34 din OUG nr. 114 din 28 decembrie 2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene:

(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Ordonatorii de credite răspund în condiţiile legii de stabilirea nivelului sporurilor cu respectarea alin. (2) şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget pe anul 2019.

Conform art. XIV din OG nr. 9 din 8 august 2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, a unor reglementări cu privire la programe guvernamentale naţionale şi cu privire la măsuri fiscal-bugetare:

– Drepturile salariale aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanţelor Publice şi instituţiilor din subordine se recalculează şi se stabilesc, prin derogare de la art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea prevederilor cap. I lit. B art. 1 şi cap. II lit. I art. 1 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii următoare intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Astfel, legiuitorul delegat a prevăzut o excepţie de la regulă în cazul drepturilor salariale aferente personalului aparatului propriu al Ministerului Finanţelor Publice şi instituţiilor din subordine, excepţie care intra în vigoare abia la data de 01.09.2019 .

Deși prin natura sa, sporul pentru condiții vătămătoare este un tip de spor ce nu are nicio legătură cu nivelul salariului, ci cu condițiile efective de muncă și numărul factorilor de risc reținuți în mod concret în buletinul de expertizare, instanța de recurs apreciază că nu pot fi considerate întemeiate argumentele recurentei reclamante referitoare la încălcarea principiului egalității de tratament juridic și nu se poate trece peste dispoziția concretă a legii pentru a da eficiență unui principiu juridic, având în vedere ca aceasta este o problemă de legiferare, și nu de interpretare a legii.

Prin Decizia nr. 27/2020, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

Or, această dezlegare are aplicabilitate, pentru identitate de argumente, şi în speţa de faţă, întrucât dispozițiile incidente în cazul recurentei-reclamante nu conțin vreo excepție așa cum este cazul personalului medical, personalului didactic sau nevăzătorilor cu handicap grav și accentuat.

De asemenea, Curtea reţine şi împrejurarea că dispoziţiile din cuprinsul HG nr. 917/2017 invocate de către reclamant nu prevăd un cuantum fix al sporului de care beneficiază funcţionarii publici aflaţi în situaţia acestuia.

În condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a sporului de risc, suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanţă reprezintă o imixtiune în competenţa administraţiei.

Nici împrejurarea că ordonatorul de credite nu ar fi emis mai devreme actele administrative pentru punerea în aplicare a HG nr. 917/2017 şi stabilirea cuantumului fix al sporului nu constituie un motiv temeinic pentru acordarea de către instanţă a unor drepturi salariale, întrucât acestea nu pot fi acordate retroactiv fără o bază legală.

Astfel, instanța de recurs constată că nu există temei legal pentru acordarea în perioada 01.01.2018-01.09.2019, a unui spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15% la salariului de bază al reclamantului.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin 1 Cod de procedură civilă şi art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, va admite recursul promovat de către recurenta-pârâtă DGRFP …, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare va respinge ca nefondată acţiunea reclamantului …

Autorul sintezei

judecător Lucian CHETRONE

Drepturi salariale – spor pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare

Contact

Informații utile