Tribunalul a apreciat în mod legal şi temeinic ca fiind mai echitabilă pentru ambele părţi împărţirea pe jumătate a diferenţei de curs valutar ce depăşeşte pragul de 52,6% faţă de cel din momentul contractării. O creştere cu până la 52,6% a valorii de curs valutar este un risc inerent, însă ce depăşeşte pragul de 52,6% reprezintă deja o valoare care trebuie să ducă la adaptarea contractului, acest prag fiind stabilit de instanţă în lipsa unei prevederi exprese din legislaţia aplicabilă. Diferenţa de valoare dintre valoarea de curs valutar ce depăşeşte pragul de 52,6% (faţă de valoarea de la data contractării) şi valoarea de la data plăţii trebuie suportată în mod egal de părţile contractante.
Creşterea cursului de schimb valutar reprezintă un risc inerent contractului încheiat în monedă străină, iar acest risc este în sarcina împrumutatului în măsura în care îşi menţine această caracteristică, de a fluctua în anumite limite. Prin urmare, se impune delimitarea pragului până la care variaţia cursului de schimb reprezintă un risc inerent contractului ori peste care se consideră că a intervenit impreviziunea.
Întrucât dispoziţiile legale de drept comun nu prevăd un prag de la care se poate considera că a intervenit impreviziunea, pentru soluţionarea cererii de adaptare a contractului pe dreptul comun, instanţa de apel a luat, ca reper legislativ, pragul reţinut în legea specială Legea nr. 77/2016, care instituie o prezumţie absolută de intervenire a impreviziunii când s-a depăşit pragul de 52,6% a cursului de schimb valutar din data transmiterii notificării de dare în plată, faţă de cel de la data încheierii contractului de credit. Aceste dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 au preluat o dispoziţie a Regulamentului BNR nr. 17/12.12.2012 privind unele condiţii de creditare, care prevedea (art. 12 alin. 2) că, la fundamentarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare în cazul creditelor de consum, valoarea utilizată pentru şocul pe curs de schimb este de 52,6% pentru moneda CHF. Deşi Legea nr. 77/2016 nu este aplicabilă în cauză, pragul de 52,6% poate fi avut în vedere de orice instanţă care soluţionează o cerere de adaptare a contractului în temeiul vechiului Cod civil, tocmai pentru a asigura o interpretare unitară şi o previzibilitate a aplicării dreptului.
Curtea apreciază că este legal stabilit pragul de 52,6%, reţinut de către instanţa de apel ca reprezentând limita superioară a unei fluctuaţii normale a cursului de schimb, peste care intervine hipervalorizarea monedei contractului, ce permite constatarea impreviziunii. Depăşirea acestui prag a fost apreciată de legiuitor ca fiind suficient de semnificativă pentru a justifica intervenţia instanţei în modificarea acordului de voinţă al părţilor.