Potrivit disp. art. 158 din Legea nr. 263/2010, dovada vechimii în grupa de muncă realizată anterior datei de 1.04.2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976.
În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I/II-a nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea este incorectă/incompletă dovada se face cu adeverinţă eliberată de către foştii angajatori sau deţinători de arhivă.Cu privire la perioada nemenţionată în carnetul de muncă, potrivit art. 158 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 263/2010, adeverinţă care atestă încadrarea în grupă de muncă, sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1.04.2001.
În lipsa unor astfel de documente nu se poate valorifica încadrarea meseriei şi a locului de muncă avute în grupa a II-a de muncă.
Decizia civilă nr. 727/02.10.2024 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. (…) pronunţată de Tribunalul Brăila, s-a respins contestaţia ca nefondată formulată de reclamanta (…), în contradictoriu cu pârâta CJP …
Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 22.05.2023, contestatoarea (…) a formulat în contradictoriu cu intimata CJP …, contestaţie împotriva deciziei nr. (…) din 04.04.2023 privind acordarea pensiei anticipate parţiale, în conformitate cu prevederile art. 139 alin.(1) din Legea 127/2019.
A menţionat faptul că, la stabilirea drepturilor de pensionare nu s-a ținut cont de adeverința nr. (…)/15.02.2023 emisă de SC … SA, care atestă că în perioada 01.12.1990 – 31.03.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 80% din timpul normal de lucru, în aceasta adeverinţă precizându-se că nominalizarea privind încadrarea salariaţilor în grupa de muncă s-a făcut prin hotărârea Consiliului de Administraţie al Societăţii nr. (…)/29.03.1990, aprobată în şedinţa din data de 27.03.1990, temeiul legal reprezentându-l activitatea desfăşurată în conformitate cu prevederile Anexei nr. 2 la Ordinul 50/1990 coroborat cu art.3, art.6 şi art.7 la Ordinul 50/1990.
Dovada încadrării în grupa a II-a de muncă a făcut-o cu carnetul de muncă seria … nr. 01356619, înscrierile respective regăsindu-se la pozițiile 31,88, cu copii „conform cu originalul” eliberate după adeverinţele din dosarul personal de către SC … SA care atestă faptul că a desfăşurat activitate la locul de muncă secţia Construcţii Metalice în procent de 80% din programul de lucru, activitate care în urma determinărilor de noxe beneficiază de încadrare la grupa a II-a de muncă, conform Anexa 2 din Ordinul 50/1990.
CJP … nu a avut în vedere dispozițiile art. 6 din Ordinul 50/1990 care prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ţinându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, prin urmare nu casele de pensii stabilesc meseriile ce se încadrează în această grupă de muncă. Totodată, nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 3 ale Ordinului 50/1990 care prevede că beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexa nr. 2.
Având în vedere cele de mai sus, prin prezenta, formulează contestație împotriva deciziei de pensionare nr. (…) din 04.04.2023 emisă de către CJP, solicitând anularea acesteia și obligarea CJP … să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a perioadei 01.12.1990 – 31.03.2001 lucrată în grupa a II-a de muncă, majorarea stagiului de cotizare prin, acordarea unui spor la stagiul de cotizare de 3 luni pentru fiecare an întreg lucrat în grupa a II-a de muncă şi reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 luni pentru fiecare an întreg efectiv realizat în fosta grupa a II-a de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
În motivare, a arătat că prin cererea înregistrată sub nr.(…)/24.02.2023 contestatoarea a solicitat instituţiei înscrierea la pensie anticipată parţial conform dispoziţiilor Legii nr.263/2010, anexând în acest sens şi adeverinţa nr. (…)/15.02.2023.
Cererea mai sus arătată a fost soluţionată de către CJP …, prin emiterea Deciziei nr. (…)/04.04.2023, prin care a fost înscrisă la pensie anticipată parţială.
Prin această decizie se aduce la cunoştinţă contestatoarei faptul că grupa de muncă din adeverinţa nr. (…)/15.02.2023 nu a fost valorificată, întrucât funcţiile îndeplinite nu se regăsesc în actul normativ menţionat.
Cu privire la perioada înscrisă în adeverinţa nr. (…)/15/02/2023, a solicitat să se constate faptul că nu există temei legal pentru valorificarea acesteia ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă din următoarele considerente de fapt şi de drept:
Conform dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Legea nr.263/2010 «adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001».
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate, a solicitat să se aibă în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut în sarcina instituţiei obligaţia de a valorifica adeverinţele privind încadrarea în grupele I şi/sau a II-a de muncă numai în situaţia în care acestea au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001.
În urma analizării adeverinţei mai sus arătate s-a constatat faptul că temeiul legal de încadrare în grupa de muncă precizat în adeverinţa mai sus arătată este incorect motivat de următoarele:
Conform art.7 din Ordinul 50/1990 – cadrul legal general de încadrare în grupe de muncă, «încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru».
Din cele de mai sus rezultă ca fiind o condiţie esenţială pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă, desfăşurarea unei activităţi dintre cele calificate de lege ca fiind de grupa a II-a într-un procent de cel puţin 70% din timpul de lucru.
Mai mult decât atât, din dispoziţiile art. 3 al Ordinului 50/1990 rezultă în mod clar că pentru încadrarea în grupe superioare de muncă, este necesar ca persoana respectivă să fi desfăşurat vreuna din activităţile prevăzute în anexele I sau II la ordin sau care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă.
Prin adeverinţa eliberată s-a menţionat că reclamanta a avut funcţia de economist la Secţia C-ţii Metalice.
A solicitat să se aibă în vedere că în adeverinţă se invocă ca temei legal Ordinul 50/1990, pct. 41, 45 din anexa 2.
Astfel, la pct. 41, este descrisă «cratuirea electro-pneumatică (arc-aer) iar la punctul 45» Fasonarea, îndreptarea sau bombarea manuală cu ciocane la rece de peste 5 mm grosime (activitate continuă). Curăţarea prin ciocănire în interior a cazanelor de abur şi a cazanelor de locomotivă cu abur.
Confecţionarea prin bătaie la rece, la maşini automate al următoarelor produse: cuie, agrafe, caiele, stifturi, sârmă ghimpată, splinturi, ţinte, şuruburi, nituri, piuliţe, lanţuri, nipluri, blindaje aparat electronic, precum operaţiile de refulat capul la spiţe pentru roţi şi danturarea pilelor, nituirea lanţului Gall. Fabricarea bilelor de rulmenţi la rece (presare şi pilire), cablarea, liţarea, spiralarea, toronarea sârmelor şi stabilizarea toroanelor pentru beton precomprimat.
A solicitat să se constate faptul că, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. (…)/15.02.2023 contestatoarea şi-a desfăşurat activitatea ca economist.
Din textul de lege mai sus arătat rezultă în mod clar faptul că activitatea desfăşurată de către contestatoare, respectiv economist nu se regăseşte în actul normativ menţionat în adeverinţă, respectiv punctele 41 şi 45 din Ordinul 50/1990.
Cu privire la acordarea sporului de grupă şi a reducerii vârstei standard de pensionare, a precizarea ca acestea vor fi stabilite în conformitate cu dispoziţiile legale în acest sens (în cazul admiterii acţiunii).
A solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 263/2010, HG nr. 257/2011, Ordinul nr. 50/1990 şi a Codului de procedură civilă.
Analizând actele dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. (…)/04.04.2023 emisă de intimată nu a fost valorificată grupa de muncă din adeverinţa nr. (…)/15.02.2023, deoarece funcţia îndeplinită nu se regăseşte în temeiul invocat şi nici nu au fost prezentate documente justificative care să dovedească faptul că activitatea prestată s-a desfăşurat în condiţii similare cu cea a personalului muncitor.
Potrivit adeverinței nr. (…)/15.02.2023 eliberată de … SA, activitatea desfăşurată de contestatoare în perioada 01.12.1990 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80% din timpul normal de lucru.
În drept, s-a reţinut că, potrivit art.2 din Ordinul 50/1990 în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile, categoriile profesionale cuprinse în anexa 2. Art.3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrare în grupele I şi a II-a de muncă şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2, iar potrivit art. 6 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.
Art. 158 din Legea nr. 263/2010 modificată prevede că: „(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
(32) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive. (4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. (5) Prin documente verificabile se înţelege:actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative. (6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu. (7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.”
Conform dispoziţiilor art.158 alin. (6) şi (7) din Legea nr.263/2010, (6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu. (7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.
Tribunalul a constatat că intimata a urmat procedura prevăzută de art. 158 alin.(6) din Legea nr. 263/2010 prin adresa emisă către SC … SA, prin care a solicitat eliberarea documentelor justificative ce au stat la baza emiterii adeverinţei nr. (…)/15.02.2023.
S-a reţinut că numita SC … SA, prin răspunsul emis către intimată a arătat că adeverinţa este întocmită ca toate actele emise de societate, fără a comunica documentele justificative.
Prin urmare, în lipsa documentelor justificative, nu se poate verifica respectarea legislaţiei în domeniu, intimata în mod legal refuzând contestatoarei valorificarea grupei de muncă din adeverinţa nr. (…)/15.02.2023.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca nefondată contestaţia.
Opinia asistenţilor judiciari care au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ, este conformă cu prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta (…), prin care a solicitat anularea hotărârii atacate.
A arătat că, la stabilirea drepturilor de pensie, CJP … nu a ținut cont de adeverința nr. (…)/15.02.2023 emisă de SC … SA, care atestă că, în perioada 01.12.1990 – 31.03.2001, a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 80% din timpul normal de lucru, în această adeverință precizându-se că nominalizarea privind încadrarea salariaţilor în grupa de muncă s-a făcut prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Societății nr. (…)/29.03.1990, aprobată în ședința din data de 27.03.1990, temeiul legal reprezentându-l activitatea desfăşurată în conformitate cu prevederile Anexei nr. 2 la Ordinul 50/1990, coroborat cu art.3, art.6 şi art.7 din Ordinul 50/1990.
A menţionat că, în cazul său, dovada încadrării în grupa a II-a de muncă a făcut-o cu carnetul de muncă seria … nr.01356619, înscrierile respective regăsindu-se la pozițiile 31, 37, 43, 50, 61, 63, 66, 74, 81, 88 şi cu copii „conform cu originalul” eliberate după adeverințele din dosarul personal de către SC … SA, care au stat la baza înregistrărilor din carnetul de muncă şi care atestă faptul că a desfăşurat activitate la locul de muncă din secția Construcții Metalice în procent de 80% din programul de lucru, activitate care, în urma determinărilor de noxe, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă, conform Anexei 2 din Ordinul 50/1990.
A specificat că adeverința este emisă de un angajator şi produce efecte deoarece acest act doveditor nu a fost atacat astfel încât să fie declarat fals sau nelegal, poartă număr de înregistrare, este semnată, ştampilată şi corespunde cu înscrierile făcute în carnetul de muncă.
În drept, nu s-au invocat alte dispoziţii legale în afara celor cuprinse în cererea de apel.
Intimata CJP … a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, a arătat, cu privire la perioada înscrisă în adeverința nr. (…)/15.02.2023, că nu există temei legal pentru valorificarea acesteia ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
A precizat că, în baza art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, CJP … are dreptul şi obligația de a verifica adeverințele care atestă încadrarea în grupe superioare de muncă, nefiind obligată să valorifice orice adeverință eliberată de către angajator.
Cu privire la procedura instituită de art. 158 din Legea nr. 263/2010, a solicitat S.C … S.A, prin adresa nr. (…)/14.06.2023, documente justificative care să ateste încadrarea în grupa a II-a, conform celor menționate prin adeverința nr. (…)/15.02.2023.
Fata de aceasta, S.C. … S.A a emis adresa de răspuns nr. (…)/22.06.2023, prin care a refuzat să pună la dispoziție actele justificative care au stat la baza emiterii adeverinței.
Prin urmare, în lipsa depunerii documentelor justificative, nu se poate verifica respectarea legislației în domeniu, intimata în mod legal refuzând contestatoarei valorificarea grupei de muncă din adeverința nr. (…)/15.02.2023.
De asemenea, rezultă în mod clar faptul că activitatea desfăşurată de către apelanta- contestatoare, respectiv economist, nu se regăsește în actul normativ menționat în adeverință, respectiv punctele 41 şi 45 din Ordinul 50/1990.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010, HG nr. 257/2011, Ordinul 50/1990, C.proc.civ.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.476, 477 alin.1 şi art. 479 alin.1 Cod proc.civ., Curtea constată că apelul este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis.
Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că obiectul acţiunii e reprezentat, în principal, de contestaţie împotriva Deciziei nr. 245125/04.04.2020 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Curtea apreciază că, din punctul de vedere al temeiniciei solicitării de valorificare a perioadei 01.12.1990-31.03.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, trebuie distins după cum grupa de muncă a fost înregistrată sau nu în carnetul de muncă, textul legal aplicabil în cauză fiind art. 158 din Legea 263/2010, potrivit căruia:
(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
(32) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.
Prin urmare, dovada vechimii realizate în grupă superioară de muncă se face, în principal, prin carnetul de muncă şi numai în situaţia în care înregistrarea este incompletă sau incorectă (împrejurare ce trebuie dovedită), este necesară o adeverinţă eliberată de angajator.
În mod similar, dispoziţiile art. 15 din Ordinul 50/1990 al Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale prevedeau că dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locuri de muncă şi activităţi ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.
Or, în cauză, centralizând menţiunile din carnetul de muncă al reclamantei de la pozițiile 31, 37, 43, 50, 61, 63, 66, 74, 81, 88, s-a consemnat faptul că perioada 01.01.1994-31.03.2001 constituie activitate prestată în condiţii deosebite, procent 80%, conform Ordinului nr. 50/1990, pct. 41, 45 anexa 2. Curtea constată că aceste menţiuni constituie o dovadă a perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, conform prevederilor exprese din Ordinul nr. 50/1990 şi din Legea nr. 263/2010.
De asemenea, Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă nu impunea condiţii speciale în vederea înscrierii activităţii desfăşurate în grupe superioare de muncă, ci, conform art. 11 alin. 2, în carnetul de muncă, unitatea avea obligaţia de a menţiona locurile de muncă cu condiţii deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I şi II de muncă la pensie.
În aceste condiţii, carnetul de muncă reprezintă o dovadă suficientă a perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, nefiind necesar pentru perioada indicată ca aceste menţiuni să fie completate prin adeverinţe emise de angajatori/alte acte, câtă vreme nu s-a dovedit în niciun mod că acesta ar fi incomplet sau eronat (prin referire la operațiunea de înregistrare, iar nu cu privire la procedura de încadrare în grupa de muncă).
În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 47/2022 pronunțată de ICCJ, prin care, deși s-a respins sesizarea ca inadmisibilă, s-a menționat că „82. Raţionamentul judiciar expus de instanţa de trimitere are în vedere o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010, în sensul aplicării acestora, pentru aceeaşi identitate de raţiune a textului legal, şi pentru situaţia în care dovada vechimii în muncă în grupele de muncă se realizează în condiţiile art. 158 alin. (31) din aceeaşi lege, cu carnetul de muncă, deşi, în ceea ce priveşte carnetul de muncă, legiuitorul a prevăzut atât condiţia de a fi întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976, prin alin. (31), cât şi faptul că se verifică dacă perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I şi/sau a II-a de muncă sunt înregistrate, dacă înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet. În caz contrar, în cele trei situaţii, a prevăzut, prin art. 158 alin. (32) din lege, că dovada se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, dispoziţii care nu au fost analizate de instanţa de trimitere.”
De altfel, criticile apelantei (care stabilesc și limitele efectului devolutiv al apelului) au vizat strict chestiuni legate de procedura de încadrare în grupa de muncă (în referire la activități care se încadrează/nu se încadrează în grupe superioare de muncă).
În referire la aceste aspecte, este adevărat că art. 158 alin. 6 din Legea 263/2010 prevede că, în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu. Însă, aşa cum se menţionează expres în conţinutul articolului, textul se aplică în situaţia în care activitatea desfăşurată în grupe superioare de muncă este dovedită prin adeverinţe emise de angajator, nu şi în cazul menţiunilor din carnetul de muncă, care nu sunt supuse unei astfel de verificări și pot fi înlăturate sau completate numai în măsura în care se dovedește că înregistrarea este eronată sau incompletă (după cum s-a detaliat anterior).
În al doilea rând, în ceea ce privește procedura de încadrare în grupe de muncă (activități, timp de lucru), este de observat că potrivit art.2 din Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă, locurile de muncă, activitățile, categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2, iar potrivit art.3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrare în grupele I şi II de muncă şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2. Mai mult, potrivit art. 6 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.
Prin urmare, în grupele I și II de muncă nu se încadrează doar locurile de muncă/activitățile/categoriile de personal menționate expres în anexele Ordinului nr.50/1990, ci și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2 ale aceluiași ordin, astfel cum au fost nominalizate de către conducerile unităților și sindicate.
Astfel, Casa de Pensii nu are posibilitatea de a face ea însăși aprecieri în raport de funcţia/atribuțiile efectiv îndeplinite (în sensul că activitatea nu se desfășoară la acele locuri de muncă sau privește un timp mai redus etc), întrucât această încadrare se face conform dispoziţiilor legale mai sus reţinute de conducerea unităţii împreună cu sindicatele.
Prin urmare, dacă se dovedeşte că, în aplicarea Ordinului nr. 50/1990 sau a unei legi speciale, sindicatele şi conducerea au fost de acord cu încadrarea activităţii unui salariat în grupa I sau II de muncă, adoptând o hotărâre în acest sens, desigur pentru locurile de muncă/activitățile menționate în lege, Casa de Pensii oricum nu poate interveni, întrucât s-ar ajunge la o aplicare excesivă a art. 158 din Legea 263/2010.
Cu privire la perioada nemenţionată în carnetul de muncă, respectiv 01.12.1990 – 31.12.1993, Curtea reţine că, potrivit adeverinţei nr. P129/15.02.2023 emisă de S.C. … S.A., apelanta-reclamantă a fost angajată a societăţii în funcţia de economist la Secţia Construcţii Metalice şi a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în perioada 01.12.1990-31.03.2001, în procent de 80%, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. P2253/27.03.1990, conform pct. 41, 45 din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990.
Curtea reține însă că, potrivit art.158 alin. 4 şi 5 din Legea nr.263/2010, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, prin documente verificabile urmând a se înțelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.
Or, conform art.126 alin.1 din H.G. nr.257/2011, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive; anexa nr.14 prevede ca mențiune obligatorie și actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.).
Totodată, potrivit art.158 alin.6 și 7 din Legea nr.263/2010, în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu, iar în situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.
Din interpretarea corelată a acestor dispoziții legale, rezultă că în fapt, CJP are într-adevăr atributul de a verifica dacă adeverinţele au fost eliberate conform legii, în sensul că au fost eliberate pe baza unor documente verificabile anterioare datei de 01.04.2001, astfel cum sunt definite explicit de legiuitor.
Prin urmare, doar dacă se dovedeşte că, în aplicarea Ordinului nr. 50/1990, sindicatele şi conducerea au fost de acord cu încadrarea activităţii unui salariat în grupa I sau II de muncă, adoptând o hotărâre în acest sens, Casa de Pensii nu poate interveni, întrucât s-ar ajunge la o aplicare excesivă a art. 158 din Legea 263/2010.
În cauză, intimata-pârâtă a solicitat prin adresa nr. (…)/14.06.2023, documente justificative care să ateste încadrarea în grupa a II-a de muncă, însă acestea nu au fost înaintate CJP … de către fostul angajator.
De asemenea, la dosarul de apel a fost depusă Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. (…)/27.03.1990, menţionată în adeverinţa nr. (…)/15.02.2023, însă, în cuprinsul acesteia, nu se face nicio precizare cu privire la locul de muncă şi funcţia apelantei-reclamante.
Mai mult decât atât, Curtea observă că nici restul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei nu reprezintă acte interne ale angajatorului care să facă dovada încadrării meseriei şi a locului de muncă avute de aceasta în grupa a II-a de muncă.
Curtea reţine că, din textele legale mai-sus citate rezultă că prezumţia de validitate a adeverinţei invocată de intimata-reclamantă e condiţionată de existenţa documentelor verificabile care să certifice respectarea de către aceasta a dispoziţiilor legale, în caz contrar perioada respectivă urmând a fi considerată ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă. Cu privire la obligaţia de depunere a acestora, Curtea reţine că sarcina probei incumbă reclamantei, potrivit dispoziţiilor generale ale art. 249 C.proc.civ..
Astfel, câtă vreme nu s-a făcut dovada că există documente verificabile anterioare datei de 01.04.2001, care să fi stat la baza emiterii adeverinţei, în baza art.158 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 263/2010, în mod corect CJP a refuzat valorificarea acesteia.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Curtea va admite apelul formulat, va schimba în tot sentinţa, va admite în parte contestaţia formulată, va anula în parte decizia nr. (…)/04.04.2023 emisă de CJP … şi va obliga intimata la emiterea unei noi decizii de pensie cu valorificarea perioadei 01.01.1994-31.03.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 80%, conform carnetului de muncă seria … nr. 1356191.
(decizie rezumată de judecător Anica IOAN)