Pentru a beneficia de reducerea vârstei de pensionare conform art.56 alin.1 lit. d din Legea nr.263/2010, este necesar și suficient ca persoana în cauză să probeze că are 25 de ani în locurile de muncă prevăzute de art.30 alin.1 lit. h sau i din lege, indiferent dacă această activitate a fost sau nu încadrată efectiv în condiții speciale de muncă în raport de legislația existentă de-a lungul timpului.
Art.30 alin.1 lit. h) din Legea nr.263/2010 vizează sectorul construcţii nave, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi specifice: control nedistructiv cu radiaţii ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/ demontare schele, lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj.
Din menţiunile adeverinţelor depuse coroborate cu menţiunile aflate în carnetul de muncă, rezultă că intimatul reclamant a desfăşurat activitate de muncitor necalificat vopsitor, vopsitor, şi sudor în perioade ce nu însumează peste 25 de ani, în perioadele 01.05.2020-31.08.2021, 01.09.2021-31.05.2023 fiind muncitor necalificat în cadrul secţiilor Asamblare/Confecţie Diafragme/Producţie Pod şi Montaj Corp, aceste din urmă activităţi nefiind identificate în textul art. 30 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, neputându-se stabili dacă în cadrul secţiei Montaj Corp a desfăşurat activitate de lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj sau electrică montaj.
Prin urmare, doar perioadele în care se precizează încadrarea ca şi muncitor necalificat vopsitor, vopsitor, şi sudor îndeplinesc cerinţa expresă a textului legal, restul perioadelor fiind lucrate, începând cu anul 1984, în cadrul secţiilor Asamblare/Confecţie Diafragme/Producţie Pod şi Montaj Corp, ca şi muncitor necalificat, fără a fi specificată activitatea.
Din probele administrate, a rezultat că intimatul-reclamant nu a prestat peste 25 de ani activităţile prevăzute strict şi limitativ de textul în discuţie, neîndeplinind astfel cerința prevăzută de textul legal pentru a beneficia de o reducere cu 13 ani a vârstei de pensionare.
Decizia civilă nr. 443/10.07.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentința civilă nr.8/13.01.2025 pronunțată de Tribunalul Brăila, s-a admis contestaţia formulată de reclamantul (…), în contradictoriu cu pârâta CJP B.
A anulat Decizia nr. R/14938/28.03.2024 emisă de intimata CJP B.
A obligat intimata să emită pentru contestator o decizie de înscriere la pensie pentru limită de vârstă:
– cu reducerea vârstei de pensionare conform art. 56 al.1 lit. d) din Legea nr. 263/2010 în raport de perioadele lucrate de contestator în sectorul construcţii nave, în meseriile de vopsitor industrial sudor, muncitor necalificat vopsitor şi muncitor necalificat la secţia montaj; în perioadele: 01.05.1993-31.12.1999,01.01.2000-31.03.2001,01.02.2003-14.08.2017, 04.09.2017-30.04.2018, 10.01.2019-31.05.2023, 01.06.2023-29.01.2024.
A obligat pe intimată la plata către contestator a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă, sub nr. 703/…, în data de 16.04.2024, contestatorul (…) a formulat în contradictoriu cu pârâta CJP B., contestaţie împotriva Deciziei nr. R/14938 din 28.03.2024 solicitând anularea deciziei şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu determinarea vârstei de pensionare în temeiul art. 56 (1) lit. d din Legea 263/2010 ţinând cont de perioadele în care a avut ocupația de sudor și vopsitor în sectorul construcţii nave, conform adeverinţelor eliberate de angajatori și de menţiunile trecute în carnetul de muncă. A mai solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, menționează că prin Legea 188/2020, legiuitorul a stabilit că Legea 263/2010 trebuie completată cu prevederi care să recunoască faptul că anumite ocupaţii din sectorul construcţiilor navale se încadrează în categoria condiţiilor speciale de muncă începând cu anul 2020, iar pentru cei care au desfăşurat, anterior anului 2020 aceeaşi activitate pentru o perioadă de cel puţin 25 de ani, exista posibilitatea pensionarii pentru limită de vârstă fără a fi penalizaţi.
Reclamantul a depus dosarul de pensionare apreciind că întrunește condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă definite la art. 56 din Legea 263/2010, respectiv a desfăşurat mai mult de 25 de ani meseria de vopsitor naval.
În ceea ce priveşte stagiul de cotizare, precizează că pârâta i-a recunoscut prin decizia de respingere îndeplinirea acestei condiţii, reţinând în decizia contestată că are un stagiu de cotizare realizat de 36 ani, 4 luni și 16 zile.
Nelegalitatea deciziei contestate derivă din faptul că, în ceea ce priveşte reducerea vârstei standard de pensionare pentru desfăşurarea activităţii în condiţii speciale de muncă, pârâta a stabilit greşit că îi sunt aplicabile prevederile art.55 din Legea 263/2010 și nu prevederile art. 56 din Legea 263/2010 care permit reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani dacă a lucrat într-unul din locurile de muncă enumerate la art.30 lit.h) din Legea pensiilor, pentru o perioadă mai mare de 25 de ani.
Se arată că la data de 13.03.2023 ÎCCJ s-a pronunțat în dosarul nr. …/1/2022 prin Decizia nr.2/13.03.2023 în sensul că nu perioadele de timp pentru care s-a cotizat pentru munca în condiții speciale, certificate ca atare de angajator sau rezultate din declarația nominală de asigurat dau dreptul la aplicarea prevederilor art. 56 din Legea 263/2010, ci perioadele în care muncitorii navali au desfășurat activitățile prevăzute la art. 30 (1) lit. „h” din Legea 263/2010.
Se menționează că, așa cum rezultă din actele depuse în probaţiune, îndeplinește condiţiile cerute de lege, respectiv stagiul de cotizare într-unul din locurile de muncă arătate de art. 30 (1) lit. „h”, astfel că vârsta standard de pensionare trebuia să-i fie redusă cu 13 ani și să fie, conform art. 56 din legea pensiilor publice, eligibilă pentru pensia de limită de vârstă.
În drept, și-a întemeiat susţinerile pe dispozițiile art.30 alin.1 lit.h) şi art.56 din Legea 263/2010.
În susținerea apărării, a solicitat proba cu înscrisuri. A solicitat judecarea cauzei în lipsă. Pârâta CJP B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.
În fapt, pârâta a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 39798/18.10.2022 reclamantul a solicitat înscrierea la pensie conform dispoziţiilor Legii nr.263/2010, anexând ca înscrisuri adeverinţa nr. 739/27.04.20222 emisă de SC S SA, Raport per salariat nr. 740/27.04.2022, adeverința nr. C921/5430/13.10.2022 emisă de SC V SA și copia carnetului de muncă seria M.M. nr. 267131.
A menționat că cererea de pensionare a fost soluţionată prin emiterea deciziei nr. R 14938/24.11.2022 prin care s-a adus la cunoştinţa reclamantului faptul că se respinge cererea de pensionare și motivele acestei respingeri.
A precizat că, reclamantul a resolicitat înscrierea la pensie prin cererea înregistrată sub nr. 31404/31.08.2023, anexând ca înscrisuri adeverinţa nr. C920/4724/29.08.2023 emisă de SC V SA, cererea de pensionare fiind soluţionată prin emiterea Deciziei nr. 14938/12.10.2023 prin care s-a adus la cunoştinţa reclamantului faptul că s-a respins cererea de pensionare și motivele acestei respingeri.
Se susține că cele două decizii nu au fost contestate.
Ulterior, reclamantul a solicitat din nou înscrierea la pensie conform dispoziţiilor Legii nr.263/2010 prin cererea înregistrată sub nr.6610/12.02.2024, adeverinţa nr. C921/209/29.01.2024 emisă de SC V SA, cererea de pensionare fiind soluţionată prin emiterea Deciziei nr. 14938/28.03.2024.
S-a arătat că Decizia nr. 14938/28.03.2024 a fost emisă în urma completării stagiului de cotizare stabilit prin Decizia nr. 14938/12.10.2023 cu cel realizat de către reclamant ulterior datei de 01.08.2023 și a considerat că aceasta poate fi contestată doar pentru motivele ce au stat la baza emiterii ei.
A menționat că, în baza art. 56 alin.1 lit. d din Legea 263/2010, fac excepţie de la prevederile art. 55 alin.1 lit. b persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin: d) 25 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin.1 lit. h şi i pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.
A considerat că din textul de lege de mai sus rezultă faptul că legiuitorul a condiţionat aplicarea dispoziţiilor art. 56 alin.1 lit.d din Legea 263/2010 de realizarea unui stagiu de cotizare de 25 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin.1 lit. h.
Din adeverinţa nr. C921/5430/ 13.10.2022 eliberată de SC V SA rezultă faptul că din întreaga perioadă lucrată în cadrul acestei societăţi, reclamantul a desfăşurat activitate care poate fi asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă prevăzute la art. 30 alin.1 lit.h) din Legea nr.263/2010 doar în următoarele perioade: 01.05.1993-31.12.1999 și 01.01.2000-31.03.2001.
A precizat că, având în vedere cele mai sus arătate, pârâta i-a valorificat un stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă de 10 ani, 3 luni și 27 zile.
Cu privire la restul perioadelor lucrate de către reclamantă în cadrul SC V SA, a solicitat instanţei să constate faptul că nu există temei legal pentru asimilarea acestora ca stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă prevăzute la art.30 alin.1 lit. h) din Legea nr. 263/2010 motivat de următoarele:
Conform art. 30 alin. 4 ind. 3 din Legea nr. 263/2010 „Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. h), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care personalul din sectorul construcţii nave a desfăşurat activităţi la locuri de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă.”
A solicitat instanţei să rețină faptul că din textul de lege mai sus arătat rezultă că pentru a putea beneficia de asimilarea unor perioade ca stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă prevăzute de art.30 alin.1 lit.h trebuie îndeplinite două condiţii: să fie vorba de perioade lucrate în sectorul construcţii nave în perioada anterioara datei de 01.04.2001 și să fie vorba de perioade care au fost deja încadrate în grupa I de muncă conform legislaţiei anterioare.
A menționat că singurele perioade care îndeplinesc cumulativ cele două condiţii impuse de dispoziţiile art.30 alin.4 ind.3 din Legea nr.263/2010 sunt cele certificate prin adeverinţa nr. C921/4430/13.10.2022 eliberată de SC V SA.
Cu privire la perioada ulterioară datei de 01.04.2001, a solicitat instanţei să constate faptul că aceasta nu poate fi asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă prevăzute la art. 30 alin.1 lit. h din Legea nr. 263/2010 având în vedere faptul că art. 30 alin. 4 ind. 3 din acelaşi act normativ se referă doar la perioade anterioare datei de 01.04.2001.
Totodată, a precizat că perioadele ulterioare datei de 01.04.2001 nu pot îndeplini nici cealaltă condiţie impusă de art. 30 alin. 4 ind. 3 din Legea nr. 263/2010 în sensul că acestea nu pot fi perioade care au fost deja încadrate în grupa I de muncă conform legislaţiei anterioare.
A arătat că grupa I de muncă a fost reglementată de Legea nr. 3/1977, lege ce a fost abrogată începând cu data de 01.04.2001, conform art. 198 din Legea nr. 19/2000.
A considerat că pentru perioadele lucrate după data de 01.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000), nu a mai existat temei legal de încadrare în grupa I/II de muncă, noua legislaţie (Legea nr.19/2000 și apoi Legea nr. 263/2010) reglementând condiţii normale, deosebite și speciale de muncă.
A menționat că, în cazul reclamantului, asimilarea perioadelor lucrate după data de 01.04.2001 la stagiul de cotizare în condiţii speciale de muncă prevăzute la art. 30 alin.1 lit. h din Legea nr. 263/2010 ar însemna aplicarea acestei asimilări unor perioade lucrate în condiţii normale sau deosebite de muncă, lucru care nu este prevăzut de nicio dispoziţie legală în vigoare.
Mai mult decât atât, pentru perioadele ulterioare datei de 01.04.2001 sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 conform cărora la determinarea punctajului mediu anual și implicit al cuantumului pensiei se au în vedere datele înscrise în declaraţiile nominale depuse de către unitatea angajatoare la sediul caselor teritoriale de pensii.
Având în vedere cele mai sus arătate, a solicitat instanţei să constate faptul că după data de 01.04.2001 la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului și implicit a stagiului de cotizare realizat de către aceasta nu exista temei legal pentru utilizarea altor date în afara celor înscrise de către angajatori în declaraţiile nominale de asigurare.
Astfel, în cazul reclamantului, la emiterea deciziei contestate, instituţia a avut în vedere Adeverinţa nr.3824211/26.02.2024 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și punctajului realizat în sistemul asigurărilor de stat.
A solicitat instanţei să constate faptul că încadrarea în condiţii speciale de muncă se face după o procedură strict reglementată de dispoziţiile HG nr.1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, din dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 138 din Codul fiscal rezultă faptul că în ceea ce priveşte cotele de asigurări sociale acestea sunt diferite în funcţie de condiţiile de muncă.
În aceste condiţii, asimilarea unor perioade ulterioare datei de 01.04.2001 la stagiul de cotizare în condiţii speciale de muncă prevăzute la art. 30 alin.1 lit. h) din Legea nr. 263/2010 ar însemna practic valorificarea unor perioade ca fiind lucrate în condiţii speciale de muncă cu toate că din declaraţiile nominale depuse de angajatori rezultă că pentru respectivele perioade s-au datorat și plătit cote de contribuţii de asigurări sociale aferente condiţiilor normale/deosebite de muncă.
A menționat că din Adeverința nr. 3824211/26.02.2024 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și punctajului realizat în sistemul asigurărilor de stat rezultă că reclamantul a fost încadrat în condiții speciale de muncă doar ulterior datei de 01.09.2021.
Având în vedere cele mai sus arătate, a solicitat instanţei să constate faptul că nu există temei legal pentru asimilarea la stagiul de cotizare în condiţii speciale de muncă prevăzute la art. 30 alin. 1 lit. h) din Legea nr.263/2010 a altor perioade decât cele înscrise în adeverinţa nr. C921/5430/13.10.2022 eliberată de SC V SA.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, HG 257/2011, cele ale Codului fiscal și ale Codului de procedură civilă.
În susținerea apărării, a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamantul a depus concluzii scrise.
Sub aspect probatoriu, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin prezenta acţiune, contestatorul (…) a contestat decizia de respingere a cererii sale de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, solicitând anularea deciziei şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu determinarea vârstei de pensionare în temeiul art. 56 (1) lit. d din Legea 263/2010 ţinând cont de perioadele în care a avut ocupația de sudor în sectorul construcţii nave, conform adeverinţelor eliberate de angajatori și de menţiunile trecute în carnetul de muncă.
Tribunalul a reţinut că prin decizia nr. R/14938/28.03.2024, pârâta CJP B. a respins cererea contestatorului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, motivat de faptul că vârsta standard de pensionare redusă ca urmare a stagiului realizat în condiţii deosebite şi a legilor speciale, nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de lege conform art. 55 din Legea 263/2010.
Conform art. 55 din Legea 263/2010 – (1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează: (…) b) conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum şi în situaţia celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1).
Potrivit art. 56 al.1 lit. d din Legea 263/2010, astfel cum textul a fost completat prin Legea 188/2020 – în vigoare din 24.08.2020 – (1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin:
d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.
Prin aceeaşi lege (188/2020) a fost completat articolul 30 din Legea 263/2010 fiind introdusă la alin.1 a art. 30 lit. h cu următorul conținut: „h) sectorul construcţii nave, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi specifice: control nedistructiv cu radiaţii ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/demontare schele, lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj.”
De asemenea, prin pct. 2 al Legii 188/2020 s-a prevăzut că „La articolul 30, după alineatul (42) se introduce un nou alineat, alineatul (43), cu următorul cuprins:
„(43) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. h), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care personalul din sectorul construcţii nave a desfăşurat activităţi la locuri de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă.”
Tribunalul a mai reţinut că potrivit art.56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani pentru persoanele care au realizat activităţi profesionale cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. h)-i).
Tribunalul a constatat că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a aflat dosarul nr. …/1/2022 privind sesizarea Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii în vederea pronunţării unei decizii de interpretare a dispoziţiilor art. 56 ind. 2 din Legea 263/2010.
Deşi acest text de lege nu este aplicabil cauzei, considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia RIL nr. 2/13.03.2023 (paragrafele 81-85), răspund şi problemelor de interpretare ce ar rezulta din textele de lege aplicabile prezentei contestaţii.
Astfel, în paragraful 81 al deciziei se arată că „81. Condiţiile în care acest drept la pensie devine efectiv au fost simplificate odată cu adoptarea Legii nr. 197/2021, care a adus mai multe modificări Legii nr. 263/2010. Astfel, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 197/2021 au fost modificate dispoziţiile art. 56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010, stabilindu-se că stagiul complet de cotizare este de 25 de ani pentru persoanele care au realizat activităţi profesionale cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. h)-i).”
În continuare, Înalta Curte a reţinut următoarele:
„82. Interpretarea teleologică şi logico-juridică a acestor dispoziţii legale impune concluzia că, atunci când a reglementat condiţiile de excepţie care conferă dreptul beneficiarilor normei legale analizate la obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu de cotizare de 25 de ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat activităţi cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute pentru ipoteza introdusă la lit. i) a art. 30 alin. (1) prin art. I pct. 4 din Legea nr. 197/2021, în art. 56 alin. (3) lit. d), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din legea anterior menţionată, legiuitorul nu a mai făcut referire la un stagiu de cotizare de 25 de ani în condiţii speciale de muncă ori la un stagiu de cotizare în condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i), ci a reglementat, ca o condiţie de deschidere a dreptului la pensie, activitatea profesională prestată în locurile de muncă anume prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i).
83. Prin urmare, excepţia din art. 56 alin. (3) lit. d) al Legii nr. 263/2010 este expres prevăzută, voinţa legiuitorului fiind aceea ca activitatea profesională prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) să fie considerată ope legis stagiu complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani.
84. În interpretarea normei speciale menţionate anterior se reţine că, pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare potrivit normei art. 56 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010, condiţia referitoare la stagiul de cotizare de 25 de ani se raportează exclusiv la activitatea prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i). Ca atare, instanţele judecătoreşti nu mai pot raporta condiţia stagiului de cotizare de 25 de ani la încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale şi la plata contribuţiei de asigurări sociale conform acestei încadrări, după modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 197/2021.
85. Prin urmare, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale (grupele I şi a II-a de muncă) şi plata contribuţiei de asigurări aferente acestei încadrări, înţelese ca fiind condiţii suplimentare celor menţionate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art.55 alin.(1) lit.b) din Legea nr.263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanţele judecătoreşti în reţinerea stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, faţă de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiţie – o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani. ”
Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 56 alin.3 lit. d din Legea 263/2010 sunt aplicabile şi în situaţia locurilor de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) din Legea 263/2010, sens în care dezlegarea dată de Înalta Curte prin această decizie, cu referire la considerentele mai sus reţinute, este direct aplicabilă şi prezentei cauze.
S-a arătat însă că, decizia mai sus enunţată se referă doar la reţinerea stagiului complet de cotizare de 25 de ani pentru o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. h) pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani, întrucât, pentru reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani sunt aplicabile prevederile art. 56 al.1 lit. d din Legea 263/2010, fiind necesară o perioadă lucrată de 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 lit.h.
Plecând de la aceste considerente, în raport de actele ataşate de reclamantă la dosar se constată următoarele:
Adeverința nr. 739/27.04.20222 emisă de SC S SA atestă că reclamantul a lucrat în perioadele 01.02.2003-14.08.2017 şi 04.09.2017-30.04.2018 în meseria de vopsitor industrial.
Adeverința nr. C921/209/29.01.2024 emisă de SC V SA atestă că reclamantul a lucrat în perioada 01.06.2023-29.01.2024 în meseria de sudor.
Adeverința nr. C921/5430/13.10.2022 emisă de SC V SA atestă că reclamantul a lucrat în perioadele 14.05.1993-01.02.2003 şi 10.01.2019-13.10.2022 în meseria de vopsitor.
Totalul acestor perioade însumează 29 ani, 3 luni, 28 zile, perioade în care reclamantul a desfăşurat activitate de sudor și vopsitor industrial, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 30 al.1 lit. h din Legea 263/2010.
Având în vedere toate considerentele mai sus expuse, dar şi faptul că vârsta contestatorului la data depunerii cererii de pensionare era de 54 ani și 3 luni, iar stagiul total de cotizare realizat – 36 ani, 4 luni, 16 zile, tribunalul a constatat că acesta era îndreptăţit la acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare în condiţiile art. 56 al.1 lit. d din Legea 263/2010.
Faţă de toate aceste considerente, tribunalul a admis contestaţia formulată de contestatorul (…), în contradictoriu cu pârâta CJP B și a anulat decizia nr. R/14938 din 28.03.2024 emisă de pârâta CJP B; a obligat pe pârâtă să emită pentru reclamant o decizie de înscriere la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare conform art. 56 al.1 lit. d din Legea 263/2010 în raport de perioadele lucrate de contestator în meseriile de sudor și vopsitor industrial în perioadele: 14.05.1993-01.02.2003, 01.02.2003-14.08.2017, 04.09.2017-30.04.2018, 10.01.2019-13.10.2022 și 01.06.2023-29.01.2024.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a obligat pe intimată la plata către contestator a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de asistenţii judiciari care au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
CJP B a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 8/03.02.2025.
Prin hotărârea criticată s-a acordat reclamantului intimat un beneficiu (reducerea vârstei standard de pensionare), fără ca acesta să fi plătit contribuţii de asigurări sociale aferente condiţiilor speciale de muncă.
Beneficiul art. 56 alin.1 lit. d se acordă doar acelor persoane care fac dovada realizării unui stagiu de cotizare de 25 de ani în „locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i)” şi nicidecum în meseriile/activităţile enumerate la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 263/2010. În aceste condiţii, este clară intenţia legiuitorului de condiţionare a aplicării reducerii de 13 ani de realizarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani în condiţii speciale.
În ceea ce privește plata contribuțiilor de asigurări sociale, solicită instanţei să constate faptul că acestea au fost diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă. Astfel, pentru condiţiile speciale de muncă au fost cote de contribuţii de asigurări sociale mai mari decât cele pentru condiţii normale de muncă. În aceste sens invocă, cu titlu de exemplu, art. 27 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 forma inițială, conform căruia „Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă” precum şi art. 138 din Legea nr. 227/2005 privind Codul fiscal.
Din adeverinţa nr. 3824211/26.02.2024 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi punctajului realizat în sistemul asigurărilor de stat rezultă faptul că în cazul reclamantului intimat, pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 nu s-au plătit cote de asigurări sociale aferente condiţiilor speciale de muncă decât ulterior datei de 01.09.2021. Conform art. 2 lit. c din Legea nr.263/2010 „(…) drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite; ”Având în vedere principiul contributivităţii consacrat prin textul de lege mai sus arătat, solicită instanţei de apel să constate faptul că reclamantul intimat poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare doar în funcţie de contribuţiile de asigurări sociale plătite. Atât timp cât după data de 01.04.2001, în cazul reclamantului intimat nu s-au plătit contribuţii de asigurări sociale aferente condiţiilor speciale de muncă decât ulterior lunii 01.09.2021, consideră că în mod eronat instanţa de fond a dispus aplicarea art. 56 alin. 1 lit. d din Legea nr. 263/2010 în raport de alte perioade ulterioare datei de 01.04.2001.
Pentru a putea fi aplicată reducerea cu 13 ani a vârstei standard de pensionare, intimatul trebuie să dovedească realizarea unui stagiu de 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 263/2010, respectiv în locurile de muncă în condiţii speciale.
Din adeverinţele emise de unităţile angajatoare, precum şi din datele înscrise în adeverința nr. 3824211/26.02.2024 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi punctajului realizat în sistemul asigurărilor de stat, rezultă faptul că din întreaga activitate desfășurată de către reclamantul intimat, doar o perioadă de 10 ani, 03 luni şi 27 zile a fost lucrată în locurile de muncă în condiţii speciale.
Cu privire la restul perioadelor lucrate de către reclamantul intimat în cadrul SC V SA, solicită instanţei de apel să constate faptul că nu există temei legal pentru asimilarea acestora ca stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă prevăzute la art.30 alin.1 lit. h) din Legea nr. 263/2010, pentru motivele arătate pe larg în faţa instanţei de fond.
Totodată, invocă dispoziţiile art. 30 alin. 43 din Legea nr. 263/2010 conform cărora „Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. h), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care personalul din sectorul construcţii nave a desfăşurat activităţi la locuri de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă.”
Având în vedere aceste dispoziţii legale, consideră că numai unitatea angajatoare poate stabili dacă reclamantul intimat îndeplineşte cele două condiţii impuse de art. 30 alin.1 lit. h) din Legea nr. 263/2010, respectiv, să fie vorba de perioade lucrate în sectorul construcţii nave în perioada anterioară datei de 01.04.2001 şi să fie vorba de perioade care au fost deja încadrate în grupa I de muncă. Conform legislaţiei anterioare, în ceea ce îl priveşte pe intimat, în afara perioadelor deja valorificate ca fiind lucrate în condiţii speciale de muncă, acesta nu îndeplineşte condiţiile mai sus arătate pentru alte perioade.
Având în vedere cele mai sus arătate, consideră că în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului intimat.
În drept, şi-a întemeiat apelul pe disp. art. 466, 470- 471 C.pr.civilă.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin.1 pct. 2 teza a II- a C.pr.civilă.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul reclamant (…) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Contrar celor susţinute de apelantă, arată că instanţa de fond nu a acordat reclamantului condiţii speciale pentru perioada anilor 2001-2020 când nu au fost plătite astfel de contribuţii sociale, ci, interpretând corect Legea 188/2020 a privit această reducere de vârstă ca un beneficiul al legii, prin care fără a fi penalizaţi, dacă muncitorii navali au muncit în activităţile prevăzute la art. 30 (1) lit. „h” din Legea 263/2010 şi au realizat un stagiu de cotizare de minim 25 de ani, pot să devină eligibili pentru pensionare mai devreme decât vârsta standard de pensionare.
Faptul că pentru perioada 01.04.2001-24.08.2020, angajatorii nu au încadrat în condiţii speciale activitățile desfășurate la art. 30 (1) lit. „h” din Legea 263/2010 și nu au plătit contribuții pentru aceste condiţii, nu afectează beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare, ci îi afectează pe angajaţi doar la calculul valorii punctului de pensie.
Pentru aplicabilitatea art. 56 nu are nicio importanță faptul că activitățile de la art. 30 (1) lit. h) au fost încadrate în condiţii normale timp de 19 ani de către angajatorii din România, Legea 188/2020 reparând acest lucru pentru viitor, în sensul că definește prin lege ca fiind condiții speciale unele activităţi de producţie din cadrul unui șantier naval, iar pentru cei care au realizat, anterior anului 2020, în aceleași activităţi, un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani, instituind beneficiul pensionării pentru limită de vârstă redusă cu 13 ani fără a fi penalizaţi.
Instanţa de fond a verificat dacă a acumulat un stagiu de cotizare de 25 de ani în desfăşurarea activității specifice de sudor naval şi vopsitor care s-a desfășurat:
– la SC V SA B în perioadele: 14.05.1993 – 01.02.2003 şi 01.06.2023 – 29.01.2024 (Adeverințele nr. C921/5430/13.10.2022 şi C921/209/29.01.2024);
– la SC S SA în perioadele: 01.02.2003 – 14.08.2017 şi 04.09.2017 – 30.04.2018 (Adeverința nr. 739/27.04.2022).
De asemenea, la acest moment primeşte recunoaşterea condiţiilor speciale de muncă începând cu 01.10.2020.
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul de fond.
A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Conform art.476 alin.1 și 2 Cod proc.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept; în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
De asemenea, potrivit art.479 alin.1 Cod proc.civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate în cererea de apel și a dispozițiilor art.476 şi 479 alin.1 Cod proc.civ., Curtea constată că apelul este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis.
În motivarea apelului CJP G arată că soluția instanței de fond este eronată, făcându-se în mod greșit aplicarea art. 56 alin. 1 lit. d din Legea nr. 263/2010, fără a se ține cont de prevederile art. 55 din lege, acordându-i-se reclamantului un beneficiu, respectiv reducerea vârstei de pensionare, fără ca acesta să fi plătit contribuții de asigurări sociale aferent condițiilor speciale de muncă.
Este adevărat că prin Legea nr. 188/2020 a fost modificată Legea 263/2010, introducându-se în condiții speciale de muncă și locurile de muncă din sectorul construcţii nave, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi specifice: control nedistructiv cu radiaţii ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/ demontare schele, lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj.
Potrivit art.15 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Ca urmare, aceste locuri de muncă pot fi considerate în condiții speciale de muncă prin efectul legii, fără alte formalități, începând cu data de 24.08.2020.
În mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art.56 alin.1 lit.d din Legea nr. 263/2010 și că aceste prevederi legale reglementează o reducere a vârstei de pensionare pentru personalul care și-a desfășurat activitatea la locurile de muncă stabilite de art.30 alin.1 lit. h) din lege, independent de încadrarea activității în condiții speciale de către angajator.
În concret, potrivit acestor dispoziții legale, fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin: d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.
Este de observat că art. 56 alin.1 lit. d din Legea 263/2010 instituie o excepție de la prevederile art. 55 al.1 lit. b în sensul că acordă o reducere a vârstei de pensionare cu 13 ani pentru o perioadă de 25 de ani de activitate desfășurată în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i).
Într-adevăr, art.55 alin.1 lit. b și art.30 alin.1 lit.h) din Legea nr.263/2010 fac referire la condiții speciale de muncă, însă în reglementarea excepției prevăzute la art.56 alin.1 lit.d), legiuitorul nu a mai inserat această exigență. Astfel, contrar celor invocate de către apelantă, legiuitorul nu a făcut referire la un stagiu de 25 de ani în condiții speciale și nici măcar în condițiile art.30 alin.1 lit. h) (care reglementează într-adevăr astfel de condiții speciale de muncă), ci la activitate prestată în locurile de muncă prevăzute de acest text de lege. Având în vedere că textul este clar redactat și ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă), Curtea apreciază că se impune a da eficiență interpretării logico-gramaticale a legii, nefiind identificat niciun argument care să impună adăugarea unor condiții suplimentare celor menționate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reglementat.
Prin urmare, pentru a beneficia de reducerea vârstei de pensionare conform art.56 alin.1 lit. d) din Legea nr.263/2010, este necesar și suficient ca persoana în cauză să probeze că are 25 de ani în locurile de muncă prevăzute de art.30 alin.1 lit. h) sau i) din lege, indiferent dacă această activitate a fost sau nu încadrată efectiv în condiții speciale de muncă în raport de legislația existentă de-a lungul timpului.
În acest sens s-a pronunţat şi ÎCCJ prin Decizia RIL nr. 2/2023, stabilind că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.”
Deşi în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că se aplică acelaşi raţionament avut în vedere de ÎCCJ la pronunţarea deciziei RIL mai-sus citate.
În continuare, Curtea reține că art.30 alin.1 lit. h) din Legea nr.263/2010 vizează sectorul construcţii nave, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi specifice: control nedistructiv cu radiaţii ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/ demontare schele, lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj.
Din menţiunile adeverinţelor 739/27.04.2022, C 921/5430/13.10.2022, C921/209/29.01.2024, coroborate cu menţiunile adresei C920/28.05.2025 şi cu menţiunile aflate în carnetul de muncă, rezultă că intimatul reclamant a desfăşurat activitate de muncitor necalificat vopsitor, vopsitor, şi sudor în perioade ce nu însumează peste 25 de ani, în perioadele 01.05.2020-31.08.2021, 01.09.2021-31.05.2023 fiind muncitor necalificat în cadrul secţiilor Asamblare/Confecţie Diafragme/Producţie Pod şi Montaj Corp, aceste din urmă activităţi nefiind identificate în textul art. 30 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, neputându-se stabili dacă în cadrul secţiei Montaj Corp a desfăşurat activitate de lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj sau electrică montaj.
Prin urmare, doar perioadele în care se precizează încadrarea ca şi muncitor necalificat vopsitor, vopsitor, şi sudor îndeplinesc cerinţa expresă a textului legal, restul perioadelor fiind lucrate, începând cu anul 1984, în cadrul secţiilor Asamblare/Confecţie Diafragme/Producţie Pod şi Montaj Corp, ca şi muncitor necalificat, fără a fi specificată activitatea.
Drept urmare, Curtea observă că, din probele administrate, a rezultat că intimatul-reclamant nu a prestat peste 25 de ani activităţile prevăzute strict şi limitativ de textul în discuţie, neîndeplinind astfel cerința prevăzută de textul legal pentru a beneficia de o reducere cu 13 ani a vârstei de pensionare, contrar celor reţinute de prima instanță.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Curtea urmează a admite apelul formulat şi va schimba sentinţa atacată, în sensul respingerii contestaţiei formulate ca nefondată.
(decizie rezumată de judecător Anica IOAN)