Rolul instanţei este de a verifica dacă măsura concedierii dispusă în temeiul art. 65 din Codul muncii a fost justificată pe motive străine de persoana salariatului şi nu să analizeze motivele care au determinat reorganizarea angajatorului, modul în care s-a efectuat această reorganizare sau să constate că existau alte modalităţi prin care să se realizeze reorganizarea fără a fi afectat postul salariatului contestator, toate acestea fiind atribuţii ale angajatorului, o expresie a dreptului şi a libertăţii sale de a-şi organiza şi reorganiza activitatea, consacrat prin art. 40 lit. a din Codul muncii.
Sub aspectul legalităţii şi temeiniciei măsurii concedierii, prima instanţă a indicat corect condiţiile impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, respectiv stabilirea caracterului efectiv, real şi serios al desfiinţării postului.
Din ansamblul susţinerilor părţilor coroborate cu înscrisurile administrate ca probe la prima instanţă (contract individual de muncă, fişa postului), rezulta că apelantul contestator a ocupat un singur post, acela de muncitor, având atribuţii atât de şofer, cât şi de îngrijitor. Conform contractului individual de muncă, postul era de muncitor (şofer). Încadrarea nu s-a dispus pe două posturi distincte, de muncitor şi de îngrijitor, cu timp parţial (jumătate de normă pentru fiecare), prin urmare, analiza desfiinţării postului trebuie să se realizeze numai cu privire la acest unic post, de muncitor. Este evident, că principala atribuţie, definitorie, care justifica menţinerea postului era conducerea unui autovehicul care să asigure transportul elevilor. În mod cert, microbuzul şcolar pe care îl conducea apelantul nu mai era funcţional, indiferent de cauzele care au determinat avarierea acestuia. Prin urmare, apelantul se afla în imposibilitate de a-şi exercita principala atribuţie de serviciu.
În consecinţă, soluţia angajatorului a fost de desfiinţare a acelui post, soluţie legală. Cauza desfiinţării este reală şi obiectivă.
Nu este atributul instanţei, cu atât mai puţin al salariatului, să stabilească dacă angajatorul avea alte posibilităţi legale de acţiune, astfel încât să nu afecteze postul ocupat de contestator (reparaţia microbuzului, încheierea unui protocol cu UAT, achiziţionarea unui microbuz etc.). Faptul că pe lângă atribuţia de şofer, conform fişei postului îndeplinea şi alte atribuţii nu este de natură să schimbe natura postului, din muncitor, în îngrijitor.
În organigrama şcolii existau posturi de îngrijitor, ocupate de alte persoane.
Desfiinţarea nu trebuie să fie determinată de dificultăţi economice, ci de o reală reorganizare a activităţii.
Din acest punct de vedere, în mod corect s-a reţinut că unitatea şcolară nu mai realizează transportul elevilor cu personal propriu.
Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul …, în contradictoriu cu intimata Şcoala Gimnazială …
Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. … la data de 31.10.2022, contestatorul … a chemat în judecată pe intimata Şcoala Gimnazială …, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei de concediere nr. … şi, în consecinţă, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă, precum şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii, 03.10.2022 şi până la data reintegrării.
Contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, la data de 05.09.2022 i-a fost comunicat faptul că în perioada 05.09.2022-03.10.2022 se află în perioadă de preaviz, urmând a fi emisă decizie de concediere, urmare a desfiinţării postului ocupat de acesta. Şi-a desfăşurat activitatea începând cu anul 2014, conform CIM nr. 233 în funcţia de muncitor II cu atribuţii de şofer, 4 ore şi îngrijitor 4 ore.
A precizat că în Decizia de concediere se arată că având în vedere modificarea organigramei unităţii, s-a aprobat desființarea postului de şofer Muncitor II. Motivele concedierii constau în aceea că microbuzul şcolar a fost deteriorat în data de 12.08.2022, fiind imposibil de repus în circulație, din cauza sumei necesare reparării acestuia (80.000 lei), sumă neprevăzută în bugetul şcolii. În situaţia descrisă, Primăria comunei … a găsit soluţia de a apela la ajutorul unităţilor administrative teritoriale din vecinătate, care asigură prin detaşare, microbuz cu şofer pentru transferul elevilor la şcoală şi de la şcoală către domicilii. În condițiile în care microbuzul proprietatea şcolii nu mai poate fi folosit, postul de muncitor II cu atribuţii de şofer din organigramă nu se mai justifică. Faţă de aceste motive s-a dispus concedierea, temeiul de drept fiind art. 65 alin. 1 C.Muncii.
Contestatorul a arătat că, faţă de dispoziţiile art. 65 alin. 1 Codul Muncii, nu este permis ca angajatorul să procedeze la o încetare a contractului de muncă prin voinţa sa unilaterală şi pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să fie îngrădit exercițiul dreptului la muncă.
Deplasarea microbuzului nu s-a produs din culpa sa, microbuzul fiind staționat în curtea unităţii şcolare, cu frâna de mână ridicată, iar motivul plecării auto de pe loc s-a datorat unei defecţiuni tehnice, iar nu din cauza lăsării necorespunzătoare de către conducătorul auto.
A solicitat conducerii societăţii să aprobe repararea auto de către contestator, însă a fost refuzat. Nu a fost dovedit motivul imposibilității utilizării microbuzului, atât timp cât acesta poate fi reparat, fiind asigurat.
A apreciat că o cauză serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activităţii fără pagube pentru angajator, or încadrarea în funcţia de Muncitor II cu atribuţii de şofer, cu norma acoperită pe interval orar de 4 ore pe zi şofer şi restul de 4 ore îngrijitor nu pot conduce la desfiinţarea postului cu motivaţia că unitatea nu-şi permite costul reparaţiei, în condiţiile în care se poate presta muncă de îngrijitor.
De asemenea, modul de rezolvare a chestiunii transportului elevilor invocat de intimată nu corespunde realităţii. Transportul elevilor se realizează cu un microbuz al Primăriei …, microbuz pe care şi-ar fi desfășurat activitatea şi contestatorul până la achiziționarea microbuzului avariat. Acel autobuz este condus de şoferul angajat de Primăria …, prin concurs, ulterior desfiinţării postului său, aspect ce contravine dispoziţiilor legale care prevăd că activitatea postului desfiinţat nu trebuie preluată de o altă persoană. Mai mult, unităţile şcolare urmează să fie dotate cu maşini transport hibrid.
Intimata a procedat la o concediere ce are legătură cu persoana contestatorului, în condiţiile în care în actele de concediere nu sunt cuprinse considerentele pentru care microbuzul nu este reparat, costul nejustificat de mare nu este probat, există posibilitatea legală de a desfăşura în continuare activitate în şcoală atât timp cât are în fişa postului şi sarcini de îngrijitor.
În probatoriu, contestatorul a solicitat să fie încuviințată proba cu înscrisuri şi cea cu interogatoriul intimatei.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 268, art. 65, art. 76, at. 78-80, art. 272 Codul Muncii.
Intimata Şcoala Gimnazială … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, motivat de aceea că este autorul aducerii în stare de neîntrebuințare a autovehiculului. Acest autovehicul aparţine Primăriei …, dar nici aceasta, nici intimata nu dispun de suma de bani necesară reparaţiei, postul a fost desfiinţat.
Menţionează că nu se justifică bugetarea jumătății de normă (îngrijitor), în condițiile în care mai existau doi angajați cu atribuții similare.
Intimata Şcoala Gimnazială … a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat a se dispune obligarea pârâtului la plata contravalorii reparației microbuzului marca Opel cu nr. de înmatriculare …
Contestatorul a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanție la cererea reconvențională formulată de intimată. A chemat în garanţie pe Asirom Vienna Insurance Group S.A., acesta fiind asigurătorul RCA.
Unitatea Administrativă Teritorială … a formulat la data de 16.05.2023 cerere de intervenție principală la cererea reconvențională, solicitând obligarea contestatorului … la plata contravalorii reparaţiei microbuzului marca Opel cu nr. de înmatriculare …, astfel cum va rezulta din expertiza tehnică.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21.06.2023, instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenționale.
În cauză s-a încuviințat şi administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriul ambelor părţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Contestatorul … a fost salariatul intimatei Şcoala Gimnazială … în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. …, ocupând funcția de Muncitor II (şofer), începând cu data de 28.11.2014 și până la data concedierii. Contestatorul a ocupat funcția de Muncitor II cu atribuţii de şofer – 2,30 ore transport efectiv elevi + 1,30, ore igienizare/întreţinere microbuz, dar şi cu atribuții de îngrijitor 4 ore.
Prin nota de fundamentare privind modificarea organigramei, intimata a considerat că menținerea unui post de Muncitor II cu atribuţii de şofer în organigrama şcolii şi în statul de funcţii nu se mai justifică, fiind propusă Consiliului de Administrație luarea în analiză şi adoptarea unei hotărâri cu privire la modificarea organigramei şcolii, în sensul desfiinţării postului de Muncitor II cu atribuţii de şofer.
În motivarea notei de fundamentare se arată că în urma evenimentului din data de 12.08.2022 a rezultat avarierea gravă a microbuzului școlar, iar pentru ca mijlocul de transport elevi să devină funcțional şi să respecte toate cerințele tehnice, trebuie reparat de o unitate specializată, iar unitatea şcolară nu are prevăzută acea sumă în buget. De asemenea, în urma discuţiilor cu UAT … s-a asigurat transportul elevilor prin alte modalități ce nu implicau concursul unui şofer angajat al şcolii.
Ulterior, în şedinţa Consiliului de Administrație din data de 29.08.2022 s-a hotărât ca transportul elevilor să fie realizat cu un auto de la o altă unitate administrativ teritorială (inclusiv şoferul acesteia), până la angajarea de către Primăria … a unui şofer profesionist. Ulterior, s-a hotărât ca transportul să se realizeze cu microbuzul şcolar Fiat Ducato aflat în gestiunea Primăriei …, acesta aflându-se la acel moment în service.
La punctul 4 al discuțiilor s-a propus desființarea sau reducerea la jumătate a normei de muncitor II în condițiile în care şcoala nu mai asigură transportul elevilor şi a faptului că şcoala nu se mai încadrează în buget privind cheltuielile salariale. Propunerea a fost adoptată în unanimitate.
Prin Decizia directorului unităţii şcolare nr. … s-a decis ca, începând cu data de 03.10.2022 să înceteze contractul individual de muncă, înregistrat sub nr. 233/14.09.2014 al salariatului …, având funcţia de Muncitor II, cu atribuţii de şofer, din iniţiativa angajatorului, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a desființării postului ocupat. Temeiul de drept reţinut este art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
S-a reţinut că motivul concedierii individuale îl constituie desfiinţarea postului de Muncitor II cu atribuţii de şofer din organigrama şcolii, desfiinţare aprobată prin Hotărârea adoptată în unanimitate de Consiliul de Administrație al școlii în şedinţa desfășurată la data de 29.08.2022, postul fiind exclus din organigrama unităţii.
Se menționează în Decizie că desființarea postului şi a locului de muncă este efectivă şi are o cauză reală şi serioasă – imposibilitatea utilizării autovehiculului pe care îşi desfășura activitatea salariatul cu atribuţii de şofer. Postul a fost exclus din organigramă, iar atribuțiile acestuia nu sunt îndeplinite de un alt salariat al şcolii.
Pentru ca desfiinţarea locului de muncă să fie reală şi serioasă aceasta trebuie să prezinte un caracter obiectiv, adică să fie impusă de motive obiective, exterioare persoanei salariatului şi care exclud subiectivismul angajatorului.
Astfel de motive de oportunitate asupra cărora doctrina şi jurisprudența, în mod unitar, au stabilit că singurul în măsură să decidă este angajatorul, ar putea fi restructurarea internă a societăţii, dificultăţile economice, diminuarea activităţii, transformări tehnologice, modernizarea procesului de producţie, mutarea societăţii în altă localitate etc.
În cauza de faţă, reorganizarea unității a fost una reală în condiţiile în care a fost desfiinţat un post din mai multe de aceeaşi natură (luând în considerare atribuţiile de îngrijitor), dar şi desfiinţarea singurului post cu atribuţii de şofer, în condiţiile inexistenţei un autovehicul apt pentru transportul elevilor. Angajatorul dispune de prerogativa de a stabili organigrama în funcţie de necesarul de personal şi de indicatorii economici ai societăţii.
Deşi contestatorul afirmă că, în fapt, a fost concediat pentru motive ce ţin de persoana sa, acest lucru nu este dovedit în cauză. Faptul că, pentru incidentul produs ce a condus la deteriorarea microbuzului, conducerea unităţii şcolare îl consideră vinovat pe contestator, nu are nicio înrâurire asupra deciziei de concediere. Această decizie are la bază alte considerente (cele expuse în motivarea deciziei), iar existența sau inexistența culpei contestatorului în producerea deteriorării microbuzului nu poate constitui obiectul analizei instanţei în prezentul dosar. Această culpă se va analiza în dosarul disjuns şi se putea analiza, eventual, în măsura în care era contestată decizia de sancționare disciplinară.
Conform devizelor de reparații, întocmite de o unitate specializată, depuse la dosar de către intimată, s-a constatat că reparația microbuzului ce asigura transportul elevilor, se ridică la suma de aproximativ 80.000 lei, intimata făcând dovada că nu posedă această sumă prevăzută în buget, astfel încât să procedeze la reparaţia autovehiculului. Totodată, chiar dacă contestatorul invocă lipsa accesării poliţei RCA în vederea reparării microbuzului, Tribunalul a reţinut că o astfel de poliţă acoperă prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie. Or, în cazul de faţă, cel prejudiciat nu este un terţ, ci chiar deținătorul poliței. În acord cu intimata, s-a reţinut că aceasta nu deţine o poliță CASCO, astfel că nici aceste argumente ale contestatorului nu au putut fi primite.
Nici susţinerile contestatorului legate de costul excesiv al reparațiilor nu s-au putut reţine, atât timp cât aceste costuri au fost dovedite prin înscrisuri provenite de la unități specializate în reparația autovehiculelor.
În ceea ce privește susținerea contestatorului legată de faptul că prin soluţia găsită pentru transportul elevilor, respectiv folosirea unui alt microbuz condus de un şofer angajat ulterior concedierii sale, desfiinţarea locului de muncă nu ar avea un caracter definitiv decât formal, Tribunalul a apreciat-o neîntemeiată.
Microbuzul folosit la transportul elevilor în prezent nu face parte din patrimoniul angajatorului (a şcolii), ci din patrimoniul unității administrative comuna … Aceasta din urmă nu a putut fi obligată, ca urmare a incidentului din data de 12.08.2022, să predea acest autovehicul către unitatea şcolară şi nici a-şi reglementa politica de personal în funcţie de acest incident.
Aşadar, faptul că o altă persoană juridică a organizat un concurs pentru angajarea unei persoane pe o funcție relativ similară cu cea desființată din organigrama angajatorului contestatorului nu poate avea relevanță în cauza de faţă. Fiind vorba despre un alt angajator, cu care contestatorul nu a avut nici un raport de muncă, această situație este irelevantă prin raportare la decizia de încetare a contractului de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de contestator.
În fine, nu s-a putut nega faptul că, pe lângă atribuţiile de şofer, funcţia de Muncitor II ocupată de contestator implica, parţial 4 ore, şi atribuţii de îngrijitor, astfel cum reiese din fişa postului. Însă, acest lucru nu a putut conduce, prin sine însuşi, la reţinerea inexistenţei unei cauze reale şi serioase ce a stat la baza deciziei de desființare a locului de muncă.
Din contră, Tribunalul a constatat că şi sub acest aspect intimata a prezentat o realitate şi o seriozitate a cauzei, respectiv că, pe lângă motivul reprezentat de rămânerea fără obiect a atribuţiilor de şofer, nici menținerea postului doar în considerarea atribuțiilor de îngrijitor, nu s-a impus.
Astfel, unitatea şcolară trebuia să ia măsuri în vederea implementării unor măsuri care să satisfacă atât din punct de vedere educațional comunitatea, dar şi de încadrare a cheltuielilor cu salariile, sporurile în bugetele aprobate conform costului standard pe elev. De altfel, bugetul unităţii şcolare a fost necesar a fi suplimentat şi în anul 2022. Mai mult, pentru îndeplinirea atribuţiilor de îngrijitor, intimata mai avea angajate două persoane, iar potrivit normativului prezentat, acești doi angajaţi erau suficienți pentru a asigura nevoile şcolii. Deci, nici din această perspectivă nu s-a putut aprecia că decizia de desfiinţare a locului de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă.
Mai mult decât atât, pentru a se reţine cauza reală a reorganizării nu este necesară dovedirea de către angajator a existenței unor dificultăți economice, ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care îşi organizează activitatea.
Singura persoana îndreptățită să aprecieze asupra oportunității luării măsurii de desființare a locului de muncă al salariatului în cauză, în raport cu dificultățile economice, transformările tehnologice şi reorganizarea activității, este angajatorul. De asemenea, angajatorul este singurul în măsură să aprecieze dacă se confruntă cu dificultăți economice, precum şi dacă sunt necesare transformări tehnologice sau reorganizarea activității, el fiind cel care va suporta consecințele în cazul în care măsurile luate nu au drept efect redresarea economică sau eficientizarea activității.
Caracterul efectiv, real şi serios al restructurării, rezidă din cerinţa de a exista o manifestare de voinţă a organelor decizionale ale societăţii, adoptată potrivit condiţiilor de formă prevăzute de lege, prin care să se statueze asupra continuării activității într-o organizare diferită, ce reflectă şi o nouă optică de conducere a societăţii, astfel că dacă desfiinţarea postului este efectivă, urmare a voinţei exprimate neechivoc în acest sens de organul deliberativ al societăţii, nu disimulează realitatea și nu s-a făcut doar ca pretext pentru îndepărtarea unui salariat nedorit.
Utilitatea sau oportunitatea unei astfel de măsuri este exclusiv la aprecierea angajatorului și a concepţiei sale de organizare a viziunii manageriale pe care instanţa nu are niciun drept de a o cenzura.
Prin urmare, orice măsură organizatorică generată de nevoi intrinseci ale activității desfăşurate de angajator, cum ar fi crearea premiselor pentru eficientizarea activităţii, limitarea costurilor cu personalul reprezintă atributul exclusiv şi cenzurabil al angajatorului.
Desfiinţarea postului ocupat de către contestator a fost efectivă, acest post fiind suprimat efectiv ne mai figurând în noua organigramă, astfel cum s-a reţinut şi mai sus.
S-a mai reținut faptul că intimata a menționat că în prezent nu mai are niciun angajat care să presteze aceleaşi activităţi specifice postului ocupat de contestator.
Instanța a reţinut că decizia contestată este legală, atât sub aspectul condițiilor de formă cât și cele de fond și a constatat că desființarea postului este efectivă, intimata fiind determinată să recurgă la această concediere bazându-se pe o cauză reală și serioasă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul …, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei.
În motivare, a arătat că din cuprinsul deciziei şi al actelor anexate nu rezultă caracterul real şi obiectiv al desfiinţării locului de muncă, că aceasta a fost determinată de motive obiective, fără legătură cu persoana salariatului, existenţa unor motive temeinice din care să reiasă caracterul necesar al desfiinţării postului. Din formularea deciziei se desprinde clar că are legătură cu salariatul. Cauza aşa-zis reală şi serioasă este imposibilitatea utilizării microbuzului, şi nu dificultăţi economice, diminuarea activităţii, transformări tehnologice etc.
Instanţa a înlăturat cu uşurinţă motivele invocate, nu a făcut referire la proba cu interogatoriu, norma de ½ de îngrijitor nu a fost analizată în cuprinsul deciziei. Principalul motiv a fost avarierea microbuzului, instanţa a făcut trimitere nelegal la imposibilitatea analizării culpei. Din înscrisuri rezultă că s-a angajat un şofer de către UAT … care asigură transportul elevilor, unităţile de învăţământ beneficiază de mijloc de transport pus la dispoziţie de UAT prin protocol.
În drept, a invocat art. 466 şi urm. Cod de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reluând apărările formulate în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că în şedinţa Consiliului de administraţie au fost discutate toate aspectele privind desfiinţarea postului reclamantului.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat.
Curtea menţionează şi că rolul instanţei este de a verifica dacă măsura concedierii dispusă în temeiul art. 65 din Codul muncii a fost justificată pe motive străine de persoana salariatului şi nu să analizeze motivele care au determinat reorganizarea angajatorului, modul în care s-a efectuat această reorganizare sau să constate că existau alte modalităţi prin care să se realizeze reorganizarea fără a fi afectat postul salariatului contestator, toate acestea fiind atribuţii ale angajatorului, o expresie a dreptului şi a libertăţii sale de a-şi organiza şi reorganiza activitatea, consacrat prin art. 40 lit. a din Codul muncii.
Sub aspectul legalităţii şi temeiniciei măsurii concedierii, Curtea reţine că prima instanţă a indicat corect condiţiile impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, respectiv stabilirea caracterului efectiv, real şi serios al desfiinţării postului.
Din ansamblul susţinerilor părţilor coroborate cu înscrisurile administrate ca probe la prima instanţă (contract individual de muncă, fişa postului), Curtea reţine că apelantul contestator a ocupat un singur post, acela de muncitor, având atribuţii atât de şofer, cât şi de îngrijitor. Conform contractului individual de muncă, postul era de muncitor (şofer). Încadrarea nu s-a dispus pe două posturi distincte, de muncitor şi de îngrijitor, cu timp parţial (jumătate de normă pentru fiecare), prin urmare, analiza desfiinţării postului trebuie să se realizeze numai cu privire la acest unic post, de muncitor. Este evident, că principala atribuţie, definitorie, care justifica menţinerea postului era conducerea unui autovehicul care să asigure transportul elevilor. În mod cert, microbuzul şcolar pe care îl conducea apelantul nu mai era funcţional, indiferent de cauzele care au determinat avarierea acestuia. Prin urmare, apelantul se afla în imposibilitate de a-şi exercita principala atribuţie de serviciu. În consecinţă, soluţia angajatorului a fost de desfiinţare a acelui post, soluţie legală. Cauza desfiinţării este reală şi obiectivă. Nu este atributul instanţei, cu atât mai puţin al salariatului, să stabilească dacă angajatorul avea alte posibilităţi legale de acţiune, astfel încât să nu afecteze postul ocupat de contestator (reparaţia microbuzului, încheierea unui protocol cu UAT, achiziţionarea unui microbuz etc.). Faptul că pe lângă atribuţia de şofer, conform fişei postului îndeplinea şi alte atribuţii nu este de natură să schimbe natura postului, din muncitor, în îngrijitor. În organigrama şcolii existau posturi de îngrijitor, ocupate de alte persoane. Desfiinţarea nu trebuie să fie determinată de dificultăţi economice, ci de o reală reorganizare a activităţii. Din acest punct de vedere, în mod corect s-a reţinut că unitatea şcolară nu mai realizează transportul elevilor cu personal propriu.
Instanţa a interpretat corect dispoziţiile legale şi a făcut o corectă apreciere a probelor. Proba cu interogatoriu, despre care apelantul a susţinut că nu a fost analizată de instanţă nu este de natură să ofere elemente noi, relevante pentru cauză, toate aspectele fiind susţinute şi prin actele procedurale întocmite de parte şi depuse la dosar.
Sentinţa fiind legală şi temeinică, iar motivele de apel neîntemeiate, în baza art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 Cod de procedură civilă, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată, reprezentând onorariu avocat.
Autorul sintezei
Judecător Anica Ioan