Lanțul cauzal exclusiv în generarea prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei își are sorgintea în neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ce au revenit apelantului și el nu poate fi considerat a fi întrerupt sau întrepătruns de conduita profesională a altor salariați implicați în procesul efectiv de reabilitare a obiectivului de investiții, care au avizat din punct de vedere tehnic demararea și continuarea lucrărilor, tocmai bazându-se pe aprecierile apelantului referitoare la lipsa obligației de obținere a autorizației de construcție.
Deşi reale, considerațiile teoretice referitoare la natura conjunctă a răspunderii, în speţă nu se întrevede o coparticipare a salariaţilor în producerea prejudiciului, pentru a se decela gradul de vinovăţie a fiecărei persoane implicate în procedură, în maniera impusă de art. 255 din Codul muncii. Obligația de efectuare a demersurilor necesare pentru obținerea tuturor avizelor, acordurilor și autorizațiilor necesare declanșării lucrărilor de reabilitare i-a revenit în exclusivitate, iar conduitele tuturor celorlalți participanți la procedură au fost dependente și influențate în traiectoria lor de modul în care pârâtul a înțeles să-și îndeplinească propriile obligații profesionale.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
Decizia civilă nr. 523 din 23 aprilie 2024
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 06.10.2022, reclamantul SNTFC „CFR Călători” SA Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea amenzii conform procesului-verbal de contravenție nr. […]/22.07.2022, achitată cu O.P. nr. […]/03.08.2022, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1071/05.10.2023 pronunţată în dosarul nr. […]/30/2022, Tribunalul Timiş a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului; a admis acţiunea formulată de reclamantul SNTFC „CFR Călători” SA Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul A.; a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1.500 de lei, reprezentând contravaloarea amenzii achitate cu O.P. nr. […]/03.08.2022, amendă ce a fost stabilită conform procesului-verbal de contravenție nr. […]/22.07.2022; fără cheltuieli de judecată.
Analizând excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, instanța a respins-o reţinând că între reclamant și pârât există un raport de muncă, iar potrivit art. 254 alin. (1) Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, instanța a respins-o raportat la același text legal, respectiv art. 254 alin.(1) Codul muncii, apreciind că acțiunea promovată este admisibilă.
Pe fondul acţiunii, instanța a reținut că între reclamantă și pârât există un raport de muncă. În virtutea acestuia, reclamanta a solicitat instanței de judecată, prin cererea formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 lei, reprezentând contravaloarea amenzii conform PVC nr. […]/22.07.2022 achitata cu OP nr. […]/03.08.2022. Cu această sumă a fost amendată reclamanta, întrucât nu deținea autorizație de construcție pentru obiectivul hală remizare locomotive la P.L. B. zona Stației CFR.
Instanța a constatat, din succesiunea fișelor postului pârâtului depuse la dosar, că în calitatea sa de inginer specialist pe care o deținea în cadrul reclamantei, avea obligația desfășurării activităților specifice în vederea obținerii autorizațiilor, avizelor legale necesare, executării obiectivelor de investiții, lucrărilor de reparații, reabilitări etc. Așadar, fiind responsabil de contract și având această obligație, rezultă că pârâtul trebuia să obțină autorizația necesară demarării construcției obiectivului în cauză, iar în cazul în care acest lucru nu era posibil fiindcă depindea de alți factori, acesta trebuia să notifice reclamanta că se află în imposibilitate de a obține autorizația de construcție. Mai mult, la fila 92 din dosar se află Referatul de necesitate și oportunitate nr. 18/2/[…]/09.05.2019 pentru construirea obiectivului ,,Construcție șarpantă și învelitoare hală remizare locomotive la P.L. B. zona Stației CFR”, întocmit de către pârât.
În consecință, pârâtul nu și-a îndeplinit în totalitate atribuțiile de serviciu şi, ca urmare a acestui fapt, reclamanta a fost amendată, pentru lipsa autorizației, potrivit procesului-verbal de contravenție nr. […]/22.07.2022, emis de către Primăria B..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii, în principal prin admiterea excepţiei invocată la fond şi reiterată în apel, iar în subsidiar, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațional la fond şi în apel.
Apelantul a înţeles să susţină şi să reitereze excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, arătând că instanţa de fond nu a motivat deloc pe baza căror considerente de drept a înlăturat susţinerile apelantului legate de răspunderea ce incumbă şi altor persoane decât apelantul, de exemplu a dirigintelui de şantier (care se află în raporturi contractuale cu intimata), responsabil pentru abaterea constatată şi sancţionată. Apelantul a înţeles să reinvoce inexistenţa vinovăţiei exclusive, întrucât demersurile acestuia sunt ulterioare demersurilor efectuate de alți reprezentanţi ai angajatorului ori terţi, care au la bază documente şi demersuri efectuate de către aceste persoane, şi faţă de care intimata nu a înţeles să promoveze vreun demers judiciar. Astfel, a fost acţionat doar apelantul în instanţă, i s-a imputat exclusiv şi integral o vinovăţie care, dacă există, ar fi trebuit să fie imputată tuturor celor implicaţi în aceste demersuri administrative care s-au soldat cu aplicarea unei amenzi contravenţionale. În speţa de faţă, doar existenţa şi întinderea prejudiciului au fost dovedite, nu şi toate persoanele culpabile pentru producerea acestui prejudiciu, respectiv aportul/proporţia în care acestea se fac vinovate de producerea lui, pentru ca apoi să se stabilească proporţia în care li se poate imputa prejudiciul.
Instanţa de fond nu a făcut nicio analiza a acestor apărări pertinente ale apelantului, nu a motivat de ce, în cauză, este chemat să răspundă exclusiv şi pentru fapta altor persoane, deşi răspunderea patrimonială de dreptul muncii este întotdeauna o răspundere personală, bazată pe culpă.
Pe fondul cauzei, apelantul a susţinut că în speţă este vorba despre o amenda plătită de către intimată pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 50/1991, iar reprezentanţii legali ai acesteia, pe de o parte, au demarat şi derulat demersuri pentru alocarea fondurilor necesare în vederea efectuării unor lucrări la un imobil care nu este evidenţiat pe numele intimatei în CF, iar, pe de alta parte, avea încheiat un contract, în calitate de achizitor-beneficiar cu dirigintele de şantier, obligaţiile legale ale dirigintelui de şantier privind verificarea autorizaţiei de construire şi neînceperea lucrărilor în lipsa acestei autorizaţii nefiind îndeplinite de către acesta din urma. Pe cale de consecinţă, prejudiciul invocat, constând în plata sumei de 1.500 de lei achitata cu titlu de amendă contravenţională, trebuia şi putea fi recuperat doar prin formularea unei acţiuni împotriva tuturor persoanelor vinovate de situaţia litigioasa ce a generat stabilirea faptei contravenţionale.
În ceea ce priveşte salariaţii responsabili ai intimatei, încă din anul 2017, apelantul a întocmit şi depus documentaţia necesară în vederea obţinerii certificatului de urbanism – act prealabil obţinerii autorizaţiei de construire – pentru obiectivul construire şarpanta şi învelitoare acoperiş hală remizare locomotive PL B.. Urmare a demersului, Primăria B. a adus la cunoştinţa reprezentanţilor intimatei, prin adresa nr. […]/26.09.2017, împrejurarea că pentru obţinerea certificatului de urbanism este necesară anexarea unui extras de CF valabil. Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile intimatei că apelantul nu şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite prin fişa postului, sau că nu ar fi cunoscut conducerea intimatei faptul că este necesară obţinerea autorizaţiei de construire, aceasta fiind înştiinţată încă din anul 2017 că este necesară autorizaţie de construire, însă obţinerea acesteia şi a certificatului de urbanism premergător, pentru care a desfăşurat activităţi specifice, conform fişei postului, nu au fost posibile, întrucât intimata nu deţine – nici astăzi – un extras de carte funciară aferent terenului în cauză, în care să figureze ca proprietar.
În altă ordine de idei, o eventuală culpă o au şi salariaţii care au avizat favorabil la nivelul Sucursalei Timişoara proiectele de investii şi reparaţii aferente unui imobil care nu este intabulat pe numele intimatei şi le-au trimis spre aprobare către Consiliul Tehnico-economic al S.N.T.F.C. CFR Călători S.A., salariaţi care fac parte din Consiliul de conducere al Sucursalei Timişoara; salariaţii care au avizat favorabil proiectele de investii şi reparaţii aferente unui imobil care nu este intabulat pe numele intimatei, salariaţi care fac parte din Consiliul Tehnico-economic al S.N.T.F.C. CFR Călători S.A.
În speţa prezentă, singura condiţie îndeplinită este cea referitoare la calitatea de salariat, fiind evident că antrenarea răspunderii patrimoniale a apelantului nu poate fi angajată. Existenţa faptei ilicite, contrar a ceea ce a încercat să insinueze intimata, nu poate fi probată doar prin atribuţiile prevăzute în fişa postului, ci raportat la presupusa faptă ilicită, trebuia făcută dovada, de către intimată, a existenţei vreunei culpe exclusive din partea apelantului. Prejudiciul s-a născut ca urmare a culpei administrative în exercitarea atribuţiilor de serviciu de care se fac vinovate o serie de persoane, printre care poate într-o anumită măsură s-ar regăsi şi apelantul (deși nu era în puterea şi atribuţia apelantului să obţină un extras CF şi apoi autorizaţia de construire). Singura culpa levisima ce i s-ar putea imputa apelantului este că nu a blocat lucrările de construire în lipsa autorizaţiei de construire, lucrări ce vizau salvarea de la ruină a unei clădiri care faptic aparţine intimatei, degradare şi demolare care ar fi produs prejudicii mai mari decât amenda de 1.500 lei.
A solicitat a se avea în vedere că ocupă o funcţie de execuţie tehnică şi nu o funcţie de conducere în cadrul intimatei. Este esenţial de reţinut şi împrejurarea că documentele la care a făcut referire intimata în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost semnate de către trei persoane şi nu doar de către apelant. Astfel, atât adresa nr. TM 1 8/2/[…]/31.07.2019, cât şi adresa nr. TM 1 8/2/[…]/06.08.2019 (care ţine loc de ordin de începere a lucrărilor) sunt semnate de către apelant, în calitate de persoana care a redactat înscrisurile, însă ambele documente poartă şi semnătura şefului Serviciului POTD, cât şi semnătura directorului SRTFC Timişoara. Mai mult decât atât, anterior formulării cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. […]/30/2022, reclamanta a fost supusă unui control financiar de gestiune care a fost efectuat de către organele de control interne ale Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA şi care a avut ca scop verificarea procedurii de achiziţie şi a contractului sectorial de lucrări nr. […]/22.07.2019, privind obiectivul „Construcţie şarpantă şi învelitoare acoperiş hală remizare locomotive la PL B.”.
Cu privire la obţinerea autorizaţiei de construire pentru obiectivul în speţă, apelantul a
arătat că responsabili sunt semnatarii contractului sectorial de lucrări nr. […]/22.07.2019. Prin urmare, însuși organul de control intern desemnat de către conducerea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA a stabilit că vinovăţia pentru neobținerea autorizaţiei de construire aparţine, în mod conjunct, celor 5 (cinci) persoane indicate anterior. În mod evident, dacă vinovăţia pentru neobținerea autorizaţiei de construire aparţinea celor 5 persoane şi răspunderea pentru plata amenzii aplicate din cauza lipsei autorizaţiei ar fi trebuit să fi fost atrasă în sarcina aceloraşi persoane, însă intimata a decis să ignore constatările propriului organ de control şi să acţioneze în judecată doar împotriva apelantului.
A reiterat că, din înscrisurile depuse în probațiune de către intimată, rezultă patru aspecte esenţiale: apelantul nu are ca atribuţii de serviciu obţinerea autorizaţiei de construire. Din întreaga fişă a postului rezultă, cu evidenţă, că scopul postului ocupat, care este un post de execuţie şi atribuţiile aferente acestuia se referă la aspecte tehnice şi nu chestiuni de ordin juridic privind obţinerea autorizaţiilor, având funcţia de inginer specialist.
În altă ordine de idei, așa cum intimata cunoaşte foarte bine, în cazul acestui obiectiv nu a fost obţinut nici măcar certificatul de urbanism, întrucât nu deţine extrasul de carte funciară cu privire la acel imobil, astfel încât nu a fost posibilă obţinerea autorizaţiei de construire. Cu toate acestea, cunoscând aceste împrejurări, conducerea intimatei a decis să execute acele lucrări, sens în care a aprobat investiţia şi a semnat contractele de lucrări şi de diriginte de şantier, iar apelantul nu a făcut decât să pună în practică cele aprobate de către conducerea intimatei.
În drept, apelantul a invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele C. pr. civ., precum şi dispoziţiile legale invocate supra sau incidente în cauză.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SNTFC „CFR Călători” SA Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei apelate ca temeinică şi legală.
Fata de excepţia inadmisibilității, intimata a arătat că în speţa de faţă nu se poate vorbi de o „pseudo-motivare”, aşa cum este expusă motivarea în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilității, aceasta apare ca suficientă.
Pe fond, intimata a învederat că este necesar a se observa că apelantul şi-a clădit prezentul demers începând cu înlăturarea răspunderii acestuia şi angajarea răspunderii altor persoane. Pentru o analiză pertinentă, trebuie observate obligaţiile salariatului care este singurul responsabil de prejudiciul produs, întrucât atribuţiile apelantului sunt foarte clare şi nu lasă loc de interpretări. Mutarea răspunderii în dauna altor persoane nu poate fi acceptată, raportat la funcţia apelantului de inginer specialist al Serviciului POTD, ținând cont de atribuţiile de responsabil de contract nr. […]/2019 şi văzând atribuţiile din fişa postului pct.2.27. Aspectele privind existenţa sau nu a autorizaţiei de construire trebuia cunoscută de către apelant, care, în calitate de inginer specialist, știa sau trebuia să ştie, prevederile legislative în acest sens, raportat la obiectul lucrării contractului nr. […]/2019 şi la condiţiile tehnice care impuneau existenţa acestei autorizaţii. Chiar şi în situaţia în care dirigintele de şantier verifica existenţa autorizaţiei de construire, aceasta tot trebuia obţinută de către apelant, raportat la prevederile fişei postului şi ținând cont de responsabilitatea acestuia faţă de contractul nr. […]/2019, iar nu dirigintele de șantier era obligat a demara această acţiune în detrimentul inginerului specialist A., îndrituit în acest sens.
Tentativa mutării răspunderi în dauna altor persoane este fără de succes, actele semnate de către apelant cu nr. TM1 8/2/[…]/31.07.2019 şi nr. TM1 8/2/[…]/06.08.2019 nu pot fi iniţiate decât de acesta cu cunoaşterea completă a situaţiei de faţă, iar alte persoane nu au în atribuţii obţinerea sau necesitatea existenţei acestei autorizaţii de construcţii, pe care apelantul a considerat-o ca fiind necesară, așa cum a arătat prin adresa nr. TM1 8/2/[…]/14.07.2022.
Semnatarii celor două adrese mai sus amintite au certificat, în realitate, demararea lucrărilor şi predarea amplasamentului fără a exista vreo atribuţie a şefului serviciu POTD sau director SRTFC Timişoara privind îndeplinirea condiţiile preexistente din punct de vedere tehnic şi necesitatea sau nu a unei autorizaţii de construire care intra în sarcina apelantului. Nici în ceea ce priveşte aspectele privind eventuale răspunderi ale comisiei stabilite în baza deciziei DG nr. […]/2016 nu sunt asimilate în cazul de faţă şi nici nu pot fi avute în vedere, întrucât este vorba de alte proceduri, încadrări legale şi alte cauze/motive faţă de condiţiile preexistente obţinerii titlurilor de proprietate a terenurilor aparţinând societăţii intimate, care nu au legătură cu atribuţiile apelantului.
Totodată, în speţă nu este vorba despre demersurile privind obţinerea autorizaţiei, întrucât aceasta lipseşte cu desăvârşire, ținând cont că responsabilul de contract şi iniţiatorul procedurii de atribuire a contractului a inclus lucrarea în prevederile art. 11 din Legea nr. 50/1991 fără autorizaţie, ceea ce apare ca şi o culpa a apelantului în calitate de inginer specialist din cadrul Serviciului Patrimoniu Organizare Tehnică şi Dezvoltare şi o inacţiune din partea acestuia.
În consecinţă, eroarea tehnică a salariatului a conchis cu executarea lucrării fără autorizaţie, ceea ce evident nu trebuia, fapt pentru care lipsa acestei autorizaţie a fost pretabilă a fi sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând apelul apelantului-pârât, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în faţa primei instanţe de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 466 şi urm. Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Pretențiile reclamantei s-au grefat pe o acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale a salariaților, întemeiată pe dispozițiile art. 254 din Codul muncii, și s-au concretizat în contravaloarea amenzii aplicate reclamantei pentru începerea lucrărilor de construire la obiectivul de investiţii al intimatei situat în B., fără a exista autorizaţia de construire. Tribunalul Timiș a admis demersul judiciar inițiat de reclamantă, obligând pârâtul să achite reclamantei suma de 1500 de lei, reprezentând contravaloarea amenzii achitate în baza procesului-verbal de contravenție nr. […]/22.07.2022.
Atât în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, cât și în analiza condițiilor specifice atragerii răspunderii patrimoniale a salariaților, apelantul pârât a dezvoltat aceleași critici legate de inexistenţa vinovăţiei exclusive în producerea prejudiciului, neatragerea în proces a tuturor salariaţilor care au avut o contribuţie la prejudiciul suportat, ceea ce a determinat inexistența cadrului procesual necesar verificării măsurii în care autorii acţiunilor producătoare de consecinţe juridice au contribuit la producerea pagubei pretinse. Pe de altă parte, a susținut că instanța nici nu a dovedit modul de repartizare a prejudiciului între aceştia.
Așadar, având în vedere că apelantul și-a fundamentat atât excepția inadmisibilității cât și fondul raportului de drept substanțial antamat pe aceeași argumentație, Curtea va răspunde tuturor acestor apărări prin considerente comune, menite să elucideze chestiunea centrală a necesității atragerii în proces și a altor persoane cărora li s-ar putea imputa responsabilitatea prejudiciului invocat de reclamantă.
În opinia apelantului, vinovăția acestuia este înlăturată sau cel puțin nu este exclusivă prin raportare la neîndeplinirea atribuțiilor ce au revenit dirigintelui de șantier, care nu a verificat existenţa autorizaţiei de construire înainte de începerea lucrărilor la obiectivul de investiţii al intimatei din B., în acest fel fiind încălcate prevederile art. 44 din Procedura aprobată prin Ordinul MDRT nr. 1496/2011, constatare regăsită în capitolul Constatări/Neconformităţi, subcapitolul Neconformităţi – pct. 1 şi 5, pag. 3 din procesul-verbal de control întocmit de către Inspectoratul de Stat în Construcţii nr. […]/21.07.2022.
Curtea constată că, într-adevăr, verificarea existentei autorizaţiei de construire, în perioada de pregătire a investiţiei, de către dirigintele de șantier, ar fi putut duce la împiedicarea pierderii patrimoniale suferită de reclamanta intimată. Cu toate acestea, o astfel de constatare nu e de natură să conducă la înlăturarea vinovăției proprii a pârâtului apelant și nici măcar la diminuarea acesteia, în condițiile în care fapta dirigintelui de șantier se plasează temporal ulterior consumării faptei imputabile pârâtului. Ceea ce apelantul reclamă în fapt este că, prin fapta sa, dirigintele de șantier nu a preîntâmpinat consumarea consecințelor generate de propria neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu. Dar, Curtea observă că demararea contractului de prestări servicii încheiat cu dirigintele de șantier a fost consecința directă a avizului pozitiv dat de reclamant pentru declanșarea lucrărilor de investiții la obiectivul vizat, el constituind efectul și nu cauza atitudinii ilegale imputabile pârâtului, tocmai de aceea nu poate fi invocat drept cauză de înlăturare sau diminuare a răspunderii apelantului.
Împrejurarea că încă din anul 2017 apelantul a întocmit şi depus documentaţia necesară în vederea obţinerii certificatului de urbanism, act prealabil obţinerii autorizaţiei de construire, pentru obiectivul construire şarpanta şi învelitoare acoperiş hală remizare locomotive PL B., nu este exonerator de răspundere pentru apelant. Demersurile acestuia nu au fost însoțite de o încunoștințare formală a angajatorului său cu privire la impasul procedural în care s-a regăsit în derularea în continuare a procedurii specifice de obținere a autorizației de construire, constând în imposibilitatea de obținere a unui extras de carte funciară aferent terenului în cauză, în care intimata să figureze în calitate de proprietar. Pe de altă parte, nu poate fi acreditată nici ideea că intimata ar fi avut cunoștință de necesitatea obținerii autorizației de construcție pentru reabilitarea obiectivului vizat, în condițiile în care apelantul însuși a încunoștințat angajatorul asupra posibilității demarării lucrării în lipsa autorizației de construcție. A justificat o astfel de posibilitate prin încadrarea execuției în prevederile art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, text de lege care cuprinde categoriile de lucrări pentru care nu este necesară eliberarea unei autorizații de construcție. Așadar, câtă vreme apelantul nu a dovedit că a adus la cunoștința angajatorului necesitatea obținerii autorizației de construcție pentru reabilitarea obiectivului de investiții vizat, ba, dimpotrivă, în situația concretă a apreciat că nu este necesară parcurgerea procedurii de obținere a autorizației de construire, apare ca lipsită de semnificație juridică apărarea apelantului referitoare la neîndeplinirea de către Comisia pentru stabilirea şi evaluarea terenurilor, constituită la nivelul intimatei, a obligaţiilor privind întocmirea şi aprobarea documentaţiei referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului aferent investiţiei în cauză, titlul de proprietate fiind necesar doar în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru obiectivul ce s-a dorit reabilitat. Pe de altă parte, amenda contravențională nu a fost aplicată pentru efectuarea lucrărilor de investiții asupra unui imobil care nu s-a aflat în proprietatea reclamantei intimate, ci pentru că în executarea lucrărilor nu s-a ținut cont de inexistența actului final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii.
Mai departe, lipsit de relevanță juridică, din perspectiva aprecierii vinovăției apelantului, apare și demersul efectuat de acesta în anul 2022, concretizat în transmiterea către Primăria B. a documentaţiei necesare pentru obţinerea unui certificat de urbanism și finalizat prin răspunsul cuprins în adresa nr. […]/25.10.2022 a Primăriei B., în sensul că este necesară completarea documentaţiei cu un extras de carte funciară actualizat, câtă vreme procedura inițiată de apelant este ulterioară aplicării sancțiunii contravenționale în sarcina reclamantei intimate.
Față de aceste constatări, Curtea observă că lanțul cauzal exclusiv în generarea prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei își are sorgintea în neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ce au revenit apelantului și el nu poate fi considerat a fi întrerupt sau întrepătruns de conduita profesională a altor salariați implicați în procesul efectiv de reabilitare a obiectivului de investiții din B., care au avizat din punct de vedere tehnic demararea și continuarea lucrărilor, tocmai bazându-se pe aprecierile apelantului referitoare la lipsa obligației de obținere a autorizației de construcție. Așadar conduita salariaţilor care au avut o reprezentare greșită asupra posibilității de efectuare legală a lucrărilor de construcții, avizând favorabil la nivelul Sucursalei Timişoara proiectele de investii şi reparaţii şi trimițându-le spre aprobare către Consiliul tehnico-economic al S.N.T.F.C. CFR Călători S.A., salariaţi care fac parte din Consiliul de conducere al Sucursalei Timişoara, a avut la bază culpa apelantului care a avut o apreciere eronată asupra necesităţii eliberării autorizației în construcţii în raport de caracteristicile tehnice ale lucrărilor de construire avizate.
Dacă reclamantul ar fi exprimat o poziție fermă cu privire la obligația obținerii autorizației de construcție sau, cel puțin, nu o atitudine duală, caracterizată, pe de o parte, prin demersuri de obținere a certificatului de urbanism, iar, pe de altă parte, prin aprecieri legate de lipsa obligației de obținere a autorizației de construcție, instanța ar fi considerat necesară analizarea vinovăției persoanelor care ar fi emis ordinul de demarare a lucrărilor în desconsiderarea dispozițiilor legale care condiționează executarea lucrărilor de construcții de obținerea prealabilă a autorizației de construcție.
Instanța nu neagă considerațiile teoretice ale apelantului referitoare la caracterul răspunderii patrimoniale în dreptul muncii, însușindu-și argumentele referitoare la natura conjunctă a răspunderii, materializată în împrejurarea că salariatul nu răspunde decât pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, nicidecum pentru pagubele cauzate angajatorului de alţi salariați, dar în cauza de față instanța nu întrevede o coparticipare a salariaţilor în producerea prejudiciului, pentru a se apleca și decela gradul de vinovăţie a fiecărei persoane implicate în procedură, în maniera impusă de art. 255 din Codul muncii. Obligația de efectuare a demersurilor necesare pentru obținerea tuturor avizelor, acordurilor și autorizațiilor necesare declanșării lucrărilor de reabilitare i-a revenit în exclusivitate, iar conduitele tuturor celorlalți participanți la procedură au fost dependente și influențate în traiectoria lor de modul în care pârâtul a înțeles să-și îndeplinească propriile obligații profesionale.
Astfel, în stabilirea atribuțiilor paratului, instanța se va raporta la conținutul fișei postului acestuia, nr. TMl8/1/[…]/09.07.2018, unde, la pct. 2.A.9, se menționează că pârâtul „întocmeşte documentaţia necesară iniţierii procedurilor de achiziţie pentru obiectivele repartizate de reparaţii şi întreţinere pentru subunităţile SRTFC Timişoara”, având în acest sens şi atribuţii de urmărire şi răspundere cu privire la execuţia lucrărilor (pct.2.1 1). În concretizarea acestei atribuții, prin decizia nr. TM 1/D/[…]/31.07.2019, pârâtul a fost numit responsabil al contractului nr. […]/22.07.2019 pentru Construcție șarpantă și învelitoare acoperiș hală remizare locomotivă la PL B., începând cu data de 01.08.2019. Raportat la funcţia ocupată de apelant, aceea de inginer specialist al Serviciului POTD, ținând cont de atribuţiile de responsabil de contract nr. […]/22.07.2019 şi văzând atribuţiile din fişa postului, consemnate la pct.2.27, în sensul că „Desfăşoară activităţi specifice în vederea obţinerii autorizaţiilor, avizelor legal necesare executării obiectivelor de investiţii, lucrărilor de reparaţii/reabilitări etc.”, instanța constată că pârâtului îi revenea obligația de a efectua demersurile necesare în vederea obținerii autorizaţiei de construire și de a cunoaște prevederile legale incidente în raportat de obiectul lucrării contractului nr. […]/22.07.2019 şi de condiţiile tehnice care impuneau existenţa acestei autorizaţii.
Cu toate acestea, pârâtul a avut o reprezentare greșită a dispozițiilor legale aplicabile în privința contractului de lucrări a cărui inițiere a solicitat-o în mod expres prin referatul de necesitate și oportunitate întocmit la data de 09.05.2019, apreciind în mod eronat că lucrarea se încadrează în categoriile reglementate prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 50/1991, pentru care nu este necesară obținerea autorizației de construcție.
Vinovăția pârâtului rezultă cu prisosință din conținutul răspunsului scriptic nr. TM 1 8/2/[…]/09.09.2022, înaintat de către acesta Oficiului juridic al reclamantei, prin care își însușește constatările consemnate de reprezentanții Primăriei B. prin procesul-verbal de contravenție în privința necesității obținerii autorizației de construcție pentru execuția lucrărilor vizate, recunoscând în mod expres că la demararea lucrărilor a avut în vedere prevederile art. 11 din Legea 50/1991.
Ținând cont că apelantul, în calitate de inginer specialist în cadrul Serviciului Patrimoniu Organizare Tehnică şi Dezvoltare, responsabil de contract şi iniţiator al procedurii de atribuire a contractului, a încadrat lucrarea în mod greșit în prevederile art. 11 din Legea nr.50/1991, respectiv execuție lucrare fără autorizaţie de construcție, apar ca lipsite de valoare probatorie toate dovezile prezentate de apelant referitoare la demersurile pe care le-ar fi inițiat în cursul anului 2017 în vederea obținerii autorizației de construcție.
În cazul de faţă greşita interpretare tehnică şi încadrarea situaţiei în prevederile art. 11 din Legea nr.50/1991 nu a corespuns realităţii din teren, fapt ce a facilitat efectuarea lucrării fără autorizaţia de construcţie necesară și sancționarea contravențională a reclamantei intimate. Consecinţele economico-financiare ale abaterii constatate sunt așadar urmarea nerespectării legislaţiei în vigoare privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, iar persoana cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficientele este apelantul A., inginer specialist la Serviciul POTD, responsabil de contract.
Raportat la dispoziţiile speciale ale art. 272 din Codul muncii, care prevăd că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, Curtea constată că prin probatoriul administrat în cauză reclamanta intimată a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtului apelant, în sensul art. 254 din Codul muncii.
Faţă de cele ce preced, Curtea apreciază că tribunalul a făcut o justă interpretare a textelor legale incidente raportate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ. instanţa va respinge apelul ca neîntemeiat, urmând să menţină soluţia primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.
Această soluţie atrage după sine şi soluţia subsecventă ce se impune a fi dată cererii accesorii referitoare la cheltuielile de judecată solicitate de apelant, în sensul respingerii corespunzătoare a acesteia, culpa procesuală rămânând în sarcina apelantului ca urmare a respingerii căii de atac.
Autorul sintezei
Judecător Camelia Lucaciuc