În despăgubirea acordată de asigurător în cazul unui accident auto, trebuie incluse şi cheltuielile de judecată efectuate de partea civilă, acestea nefiind suportate de inculpat aşa cum prevăd dispoziţiile Codului de procedură penală. În cauză, între părţi a intervenit o tranzacţie ca urmare a acceptării ofertei de despăgubire emisă de Societatea de Asigurare, partea civilă depunând o declaraţie notarială în cuprinsul căreia arată că a primit daune materiale şi morale de la Societatea de Asigurare şi nu mai are nicio pretenţie pecuniară, prezentă sau viitoare, izvorâtă din accidentul auto cauzat de inculpat, faţă de conducătorul auto şi de asigurătorul RCA. Într-o astfel de situaţie, se poate aprecia că a intervenit o înţelegere care a stins orice pretenţie de natură civilă. Câtă vreme partea civilă a arătat expres că renunţă la orice pretenţie prezentă sau viitoare atât de la asigurător, cât şi de la inculpat, formularea unei cereri de plată a cheltuielilor de judecată ulterior acestui moment, nu poate primi decât o soluţie de respingere.
Decizia penală nr. 917/09.10.2025 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr. 930/03.06.2025, pronunțată de Judecătoria Galaţi în dosarul cu nr. …/233/2024 în temeiul art. 396 alin. (1), (4) și (10) C.proc.pen. rap. la art. 83 C.pen. s-a stabilit faţă de inculpata G.E. pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) și (3) rap. la art. 194 alin. (1) lit. b) C.pen.
În temeiul art. 83 C.pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C.pen., de 2 ani, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. (1) C.pen. și obligația prev. de art. 85 alin. (2) lit. b) C.pen.
În baza art. 20 alin. (5) C.proc.pen., a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea depusă la dosar de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „…” …, privind majorarea cuantumului pretențiilor civile.
S-a luat act de renunțarea părții civile T.N. la pretențiile civile solicitate în cauză, ca urmare a acceptării ofertei de despăgubire nr. DDAA1831/02.04.2025 emisă de Societatea Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group SA.
A fost respinsă cererea formulată de persoana vătămată T.N., privind obligarea inculpatei G.E. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţă de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. …/P/2023 din data de 01.10.2024, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei G.E. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămarea corporală din culpă, faptă prev. de art. 196 al. 2 şi 3 Cod penal rap la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 19.11.2024 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
La termenul de judecată din data de 21.01.2025, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras în baza art. 374 Cod procedură penală a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa a întrebat-o pe inculpată dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Inculpata G.E. a arătat că recunoaşte fapta reținută în sarcina sa şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor depuse la instanţă.
Instanţa a apreciat admisibilă cererea inculpatei G.E., privind judecarea cauzei în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 din Codul de procedură penală, instanța a reținut aceeaşi stare de fapt ca şi cea descrisă în actul de sesizare, respectiv:
La data de 01.09.2023, în jurul orei 1405, inculpata G.E., a condus autoturismul marca Volvo, cu numărul de înmatriculare …, pe strada … din mun. … (stradă cu sens unic) din mun…., având direcţia de deplasare dinspre strada … către str…., iar în zona blocului …, pe fondul neatenţiei în conducere coroborat cu neadaptarea vitezei de deplasare la condiţiile de drum, a pierdut controlul direcţiei de deplasare, urcând cu roţile dreapta pe bordura din dreapta, moment în care a surprins şi accidentat pe numitul T.N., care în calitate de pieton se deplasa pe marginea părţii carosabile.
Numitul T.N. a suferit vătămări corporale grave şi a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul … din mun. …, în urma investigațiilor medicale efectuate impunându-se internarea în cadrul secţiei Ortopedie.
La faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie rutieră care a efectuat cercetări, măsurători, fotografii judiciare şi a întocmit schiţa locului faptei.
Inculpata a fost testată alcoolscopic – rezultat 0,00 mg/l şi i s-au recoltat probe de sânge.
Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. 1208/A12/03.09.2023, inculpata G.E. nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Conform Certificatului medico-legal nr.891/A2-D din 20.09.2023, numitul T.N. prezintă traumatism cranio-cerebral minor cu excoriaţii parietale drepte şi fronto-parietale stângi, traumatism facial cu excoriaţii cicatrizante sprâncenare stângi, malare stângi şi la nivelul buzei superioare stângi, fractură arcadă zigomatică stânga, fractură cominutivă humerus drept 1/3 superioară operată, fractură cominutivă platou tibial extern drept, echimoze şi excoriaţii pe membrul superior stâng şi toraco-abdominale drepte, leziuni ce au putut fi produse prin lovire de către un autovehicul din partea laterală dreapta, urmată de basculare şi proiectare, în condiţiile unui accident rutier. Leziunile necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp în care se include recuperarea funcţională după suprimarea imobilizării.
La data de 11.11.2023 a fost emisă ordonanţa de efectuare a expertizei medico-legale întrucât starea de sănătate a numitului T.N. era în continuare grav afectată.
Conform Raportului de primă expertiză medico-legală nr.1044/A1-D, din data de 14.11.2023, din punct de vedere medico-legal, timpul de îngrijiri medico-legale, acordat iniţial în Certificatul medico-legal nr. 891/A2-D din 20.09.2023, se prelungeşte, totalizând 140-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp ce include şi tratamentul de recuperare morfofuncţională.
În drept, fapta inculpatei G.E. care, la data de 01.09.2023, în jurul orei 1405, a condus autoturismul marca Volvo, cu numărul de înmatriculare …, pe strada … din mun. … (stradă cu sens unic), având direcţia de deplasare dinspre strada …, către strada …, iar în zona blocului …, pe fondul neatenţiei în conducere coroborat cu neadaptarea vitezei de deplasare la condiţiile de drum, a pierdut controlul direcţiei de deplasare, urcând cu roţile din dreapta pe bordură, unde a surprins şi accidentat pe numitul T.N., care se deplasa regulamentar în calitate de pieton, pe marginea părţii carosabile, producând acestuia leziuni traumatice ce au necesitat 140-150 zile de îngrijiri medicale, potrivit Raportului de primă expertiză medico-legală nr.1044/A1-D din data de 14.11.2023, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art.196 alin.2 şi 3 Cod penal, în referire la art.194 alin.1 lit.b Cod penal.
La stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C. pen., poziția de recunoaștere a acesteia și consecința desfășurării judecății în procedura recunoașterii învinuirii, respectiv reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Referitor la circumstanțele legate de faptă, instanța a reținut că inculpata a săvârșit fapta în desfășurarea unei activități reglementate de lege, respectiv circula cu un autoturism pe drumurile publice, încălcând obligațiile care îi incumbă în calitate de conducător auto, fără să aibă o conduită preventivă.
Rezultatul produs este unul redus semnificativ, întrucât victima a suferit leziuni traumatice au necesitat pentru vindecare un număr de 140-150 zile de îngrijiri medicale.
A reținut instanța că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpata se află la primul conflict cu legea penală.
De asemenea, instanța a avut în vedere că inculpata are studii medii, profesia de contabil și are un loc de muncă în baza unui contract încheiat pe perioadă nedeterminată. Totodată, instanța a constatat că, ulterior săvârșirii infracțiunii, atât în cursul urmăririi penale, cât si în cursul judecății, inculpata a avut un comportament sincer, recunoscând și regretând comiterea faptei.
Față de toate aceste aspecte, instanța a stabilit în sarcina inculpatei o pedeapsă orientată peste minimul special prevăzut de lege, prin raportare la limitele speciale reduse, apreciind că o astfel de pedeapsă satisface exigențele individualizării judiciare a pedepsei.
Apreciind că, față de persoana infractorului și de gravitatea infracțiunii, de circumstanțele reale şi personale ale inculpatei, de posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acesteia, precum și de modul de comitere a faptei și conduita inculpatei ulterioară săvârșirii, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale în viitor, instanța a procedat în continuare la analiza condițiilor prevăzute de art. 83 alin. (1) și (2) C. pen.
Pe latură civilă, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …, în termen legal, a depus la dosar adresa nr. 1401/2024 prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4756,24 lei.
Ulterior ultimului termen de judecată din data de 20.05.2025, respectiv la data 28.05.2025, unitatea spitalicească a înaintat la dosar adresa nr. 363/23.05.2025, prin care solicită majorarea cuantumului pretențiilor, arătând că pretențiile instituției în prezenta cauză penală sunt în sumă totală de 30285,05 lei.
Instanța a constatat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, Societatea Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group SA a făcut dovada achitării în contul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă …, a sumei cu care unitatea spitalicească s-a constituit parte civilă în cauză, respectiv suma de 4756,24 lei.
În ceea ce privește adresa nr. 363/23.05.2025, depusă la dosar la data de 28.05.2025, de către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …, prin care solicită majorarea cuantumului pretențiilor, arătând că pretențiile instituției în prezenta cauză penală sunt în sumă totală de 30285,05 lei, instanța a arătat următoarele:
Cererea de constituire ca parte civilă poate fi formulată în fazele de urmărire penală ori cameră preliminară, precum și în cursul judecății, dar numai până la începerea cercetării judecătorești, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 20 alin. (1) teza I C. proc. pen.
Sub aspectul modificării pretențiilor civile în cursul procesului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (5) C. proc. pen., care prevăd că, până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate:
a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;
b) mări sau micşora întinderea pretenţiilor;
c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.
Aplicând textele legale anterior menționate la speța dedusă judecății, având în vedere momentul la care Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă … a depus la dosar cererea de modificare a pretențiilor, respectiv după terminarea cercetării judecătorești, instanța a respins ca inadmisibilă această cerere, partea civilă putându-se adresa separat printr-o cerere de chemare în judecată înregistrată la instanțele civile pentru acoperirea prejudiciului.
Persoana vătămată T.N., în termen legal, a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 30.000 euro daune materiale, 50.000 euro daune morale și 7500 lei cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului avocatului ales.
La termenul de judecată din data de 20.05.2025, partea civilă, prin apărător ales, a arătat că renunță la pretențiile civile solicitate în cauză, ca urmare a acceptării ofertei de despăgubire emisă de Societatea Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group SA, solicitând însă obligarea inculpatei la plata sumei de 7500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (contravaloarea onorariului avocatului ales).
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, Societatea Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group SA a făcut dovada achitării în contul părții civile T.N., a sumei totale de 157.332,76 lei (suma fiind alcătuită din 150.000 lei daune morale și 7332,76 lei daune materiale).
Urmare a acceptării ofertei asiguratorului Societatea Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group SA, partea civilă T.N., prin declarația autentificată sub nr. 900/23.04.2025 la Biroul Individual Notarial … din …, a arătat că, după primirea sumelor anterior menționate, solicitate ca urmare a accidentului din data de 01.09.2023 în care a fost implicat autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare …, nu mai are nicio pretenție pecuniară, prezenta sau viitoare, izvorâtă din accidentul a cărui victimă a fost, față de conducătorul auto G.E. sau față de asiguratorul RCA- ASIROM.
Așa fiind, având în vedere aspectele expres menționate de partea civilă … în cadrul declarației notariale, instanța a respins cererea formulată de persoana vătămată T.N., privind obligarea inculpatei G.E. la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi persoana vătămată T.N.
În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței atacate şi în rejudecare, condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere. Apelantul a invocat faptul că infracţiunea săvârşită de inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea concretă şi împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum şi urmările acesteia.
Persoana vătămată a formulat critici de netemeinicie, solicitând de asemenea aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Au fost invocate urmările faptei săvârşite de inculpată – numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare persoanei vătămate pentru vindecare, necesitatea unor intervenţii chirurgicale, imobilizarea îndelungată, recuperarea anevoioasă, dar şi consecinţele care se produc şi în prezent.
Au mai fost formulate critici de legalitate, apelanta susţinând că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, reprezentând onorariu de avocat.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură penală.
Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpatei potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, aceasta menţinând poziţia procesuală anterioară.
Nu a fost solicitată readministrarea probelor administrate la prima instanță și nici administrarea unor probe noi.
Persoana vătămată a depus la dosar motive scrise de apel, iar partea responsabilă civilmente a depus precizări.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În urma efectuării propriei analize a materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei G.E. pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de acesta.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că la data de 01.09.2023, inculpata G.E. a condus autoturismul marca Volvo, cu numărul de înmatriculare …, pe strada … din municipiul …, având direcţia de deplasare dinspre strada …, către strada …, iar în zona blocului …, pe fondul neatenţiei în conducere, coroborat cu neadaptarea vitezei de deplasare la condiţiile de drum, a pierdut controlul direcţiei de deplasare, urcând cu roţile din dreapta pe bordură, unde a surprins şi accidentat pe numitul T.N., care se deplasa regulamentar în calitate de pieton, pe marginea părţii carosabile, producând acestuia leziuni traumatice ce au necesitat 140-150 zile de îngrijiri medicale.
Probatoriile confirmă așadar, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecăţii există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală şi au fost comise cu vinovăţie de inculpată, instanţa de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective şi subiective pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
Curtea constată, prin urmare, că faptele inculpatei G.E. sunt tipice, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 al. 2 şi 3 Cod penal, rap la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal.
Curtea reţine că în mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpatei potrivit procedurii abreviate, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 alin. 2 şi art. 374 alin. 4 Cod procedură penală întrucât, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, aceasta a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii, recunoscând în totalitate săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
1. Cât priveşte criticile de netemeinicie, Curtea apreciază că acestea sunt fondate.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost just individualizată nici sub aspectul naturii acesteia, și nici al modalităţii de executare.
Reapreciind asupra criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea constată că raportat la scopul pedepsei și nevoia de îndreptare a inculpatei, la gradul de pericol social al faptei săvârşite, la urmările acesteia, dar şi la circumstanţele de ordin personal ale inculpatei, pedeapsa amenzii penale, într-un cuantum orientat spre maximul special prevăzut de lege, este mai oportună pentru atingerea scopului pedepsei şi pentru conştientizarea ilicitului penal comis de către inculpată. Aplicarea unei pedepse cu închisoarea apare ca fiind totuşi excesivă, raportat la persoana acesteia şi la împrejurările comiterii faptei.
Cât priveşte cuantumul unei zile-amendă, potrivit art. 61 alin. 3 Cod penal, criteriile avute în vedere sunt altele: situaţia materială a condamnatului şi obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în întreţinere. Având în vedere că la dosar există dovezi privind veniturile realizate de inculpată (contractul individual de muncă aflat la filele 142-146 dosar fond), apreciem că nu trebuie stabilit la minim acest cuantum, ci la suma de 25 lei.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea constată că în mod netemeinic s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, în condiţiile în care faţă de gravitatea faptei săvârşite se impunea condamnarea inculpatei şi aplicarea unei pedepse.
În cauză nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal – infracţiunea săvârşită nu prezintă o gravitate redusă, ci dimpotrivă – Curtea apreciind necesară aplicarea pedepsei pentru îndreptarea inculpatei, având în vedere împrejurările comiterii faptei şi gravitatea acesteia.
Astfel, instanţa de fond nu a ţinut seama de împrejurările ce evidenţiază gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite de inculpată, reliefat de urmările acesteia. Persoana vătămată T.N. a fost acroşată de autoturismul inculpatei în timp ce se deplasa ca pieton, pe stradă. Conform Certificatului medico-legal nr. 891/A2-D din 20.09.2023, acesta a prezentat multiple leziuni cauzate de accident: traumatism cranio-cerebral minor cu excoriaţii parietale drepte şi fronto-parietale stângi, traumatism facial cu excoriaţii cicatrizante sprâncenare stângi, malare stângi şi la nivelul buzei superioare stângi, fractură arcadă zigomatică stânga, fractură cominutivă humerus drept 1/3 superioară operată, fractură cominutivă platou tibial extern drept, echimoze şi excoriaţii pe membrul superior stâng şi toraco-abdominale drepte, leziuni ce au putut fi produse prin lovire de către un autovehicul din partea laterală dreapta, urmată de basculare şi proiectare, în condiţiile unui accident rutier. Leziunile au necesitat iniţial 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Ulterior, timpul de îngrijiri medico-legale acordat iniţial a fost prelungit la 140-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiind inclus şi tratamentul de recuperare morfofuncţională.
Persoana vătămată a fost internată în spital vreme de mai multe săptămâni, timp în care a fost supusă unei intervenţii chirurgicale la umăr şi la picior, iar recuperarea a fost extrem de dificilă din cauza complicaţiilor postoperatorii şi a dibetului zaharat de care aceasta suferă.
Raportul de expertiză tehnică auto a conchis că pietonul T.N. nu avea posibilitatea evitării accidentului, fiind surprins de urcarea pe bordură a autoturismului condus de inculpată.
Față de aspectele relevate mai sus, este evident că fapta inculpatei prezintă pericol social, astfel că se impunea o sancţionare corespunzătoare a acestuia, prin condamnare şi nu amânarea aplicării pedepsei.
Împrejurările legate de persoana inculpatei, profilul său moral şi social, lipsa antecedentelor penale, prezentarea sa în faţa organelor judiciare au fost valorificate la momentul stabilirii naturii şi cuantumului pedepsei.
Curtea are în vedere la modificarea modalităţii de individualizare a executării pedepsei că aplicarea unei pedepse este un mijloc de reeducare nu numai pentru persoana în cauză, dar și pentru societate în general, pedeapsa având rol descurajator atât pentru inculpat, pentru a nu reitera comportamentul ce a determinat aplicarea pedepsei, cât și pentru alte persoane care ar fi tentate să adopte aceeași conduită ilicită.
De aceea, tocmai pentru atingerea acestui scop, instanța de apel va dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu amenda penală, ce va fi executată efectiv, pedeapsă care reflectă pe deplin gravitatea faptei comise, dar şi datele ce caracterizează persoana acesteia.
Prin urmare, acest motiv comun de apel este fondat şi se impune a fi admis.
2. Motivul de apel referitor la neplata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, către partea civilă, este nefondat.
Potrivit art. 276 Cod procedură penală (1) În caz de condamnare, renunţare la urmărirea penală, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea.
(2) Când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.
(3) În caz de renunţare la pretenţiile civile, precum şi în caz de tranzacţie, mediere ori recunoaştere a pretenţiilor civile, instanţa dispune asupra cheltuielilor conform înţelegerii părţilor.
În prezenta cauză, fiind vorba despre un accident auto, se aplică dispoziţiile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. Potrivit art. 11 alin. 2 lit. e din acest act normativ Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate.
Drept urmare, în despăgubirea acordată de asigurător, trebuie incluse şi cheltuielile de judecată efectuate de partea civilă, acestea nefiind suportate de inculpat aşa cum prevăd dispoziţiile Codului de procedură penală.
În constituirea de parte civilă aflată la filele 51-52, 88-92 dosar fond, partea civilă T.N. a arătat că solicită daune materiale în cuantum de 30.000 euro, la care se adaugă suma de 7.500 lei reprezentând onorariu de avocat. Prin urmare, cheltuielile de judecată au fost incluse în cuantumul daunelor materiale.
Ulterior, între părţi a intervenit o tranzacţie, ca urmare a acceptării ofertei de despăgubire emisă de Societatea Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group SA. Astfel, la fila 131 dosar fond, a fost depusă declaraţia notarială autentificată sub nr. 900/23.04.2025 dată de partea civilă T.N., în cuprinsul căreia aceasta a arătat că a primit daune materiale şi morale de la Societatea de Asigurare Asirom şi nu mai are nicio pretenţie pecuniară, prezentă sau viitoare, izvorâtă din accidentul auto cauzat de inculpată, faţă de conducătorul auto G.E. şi de asigurătorul RCA.
Revenind la dispoziţiile art. 276 alin. 3 Cod procedură penală, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că între părţi (partea civilă pe de o parte şi partea responsabilă civilmente/inculpată pe de altă parte) a intervenit o înţelegere care a stins orice pretenţie de natură civilă. Câtă vreme partea civilă a arătat expres că renunţă la orice pretenţie prezentă sau viitoare atât de la asigurător, cât şi de la inculpată, formularea unei cereri de plată a cheltuielilor de judecată ulterior acestui moment, nu poate primi decât soluţia dată de prima instanţă.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi de persoana vătămată T.N. împotriva sentinţei penale nr. 930/03.06.2025 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. …/233/2024.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată și, în rejudecare, va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi următoarele Cod penal privind stabilirea şi amânarea aplicării pedepsei în privinţa inculpatei G.E.
În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, va condamna pe inculpata G.E. la o pedeapsă de 5.000 lei amendă penală (200 zile-amendă x 25 lei/zi-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 al. 2 şi 3 Cod penal, rap la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 63 Cod penal, în referire la art. 559 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatei asupra faptului că în cazul neexecutării, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.
(decizie rezumată de judecător Elena Geanina MUŞAT)