Admisibilitatea unei astfel de contestații în anulare presupune îndeplinirea singurei condiții impuse de lege cu privire la obiectul acesteia, care poate fi doar o hotărâre a instanței de recurs. Totodată, având în vedere dispozițiile art.503 alin.3 C.pr.civ., pot fi obiect al contestației în anulare speciale și hotărârile instanței de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Per a contrario, orice alte hotărâri, pentru care legea prevede în mod expres o altă cale de atac nu poate face obiectul contestației în anulare speciale.
În ceea ce privește încheierea din 14.05.2025, instanța observă că, deși aceasta este definitivă potrivit art.39 alin.2 din OUG nr.80/2013, nu este, în același timp, o hotărâre a instanței de recurs sau de apel, susceptibilă de a putea fi atacată cu o contestație în anulare. Prin încheierea contestată s-a soluționat, de fapt, însăși „calea de atac” stabilită de lege și pusă la îndemâna părților pentru a contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, cale de atac prevăzută printr-o dispoziție specială, respectiv art.39 din OUG nr. 80/2013.
Încheierea astfel pronunțată, deși este pronunțată de un complet de apel, nu este o hotărâre definitivă în sensul art.634 alin.1 C.pr.civ., nu soluționează fondul căii de atac și, prin urmare, nu poate face obiectul unei contestații în anulare.
Decizia civilă nr.182/16.07.2025 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.06.2025, PN a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din 14.05.2025, pronunțată în dosar nr. …/91/2025/a2 al Curții de Apel Galați, solicitând anularea acesteia și judecarea cererii de reexaminare de către completul competent.
În motivarea contestației a arătat că această cale de atac privește soluția dată cererii de reexaminare sub aspectul admiterii excepției tardivității.
A susținut că soluția a fost dată de o instanță necompetentă din punct de vedere al calității judecătorilor care au pronunțat-o, în contextul în care aceiași judecători s-au pronunțat anterior cu privire la comunicarea taxei de timbru din 24.03.2025. Exprimându-și anterior opinia cu privire la aceasta, membrii completului nu mai aveau competența și calitatea de a se pronunța încă o dată asupra aceleiași taxe de timbru.
La data de 12.05.2025, contestatorul formulase o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, contestând modul de stabilire a acesteia. Din eroare, instanța nu a observat că cererea de reexaminare astfel formulat nu este tardivă, raportându-se la o altă dovadă de citare, iar nu la cea reală, invocată în cererea de reexaminare.
Astfel, în prima cerere de reexaminare s-a invocat neindicarea temeiului de drept al taxei judiciare de timbru, iar în a doua cerere de reexaminare s-a invocat faptul că s-a indicat un temei de drept greșit, respectiv art.19 din Legea nr.146/1997.
Contestatorul a mai arătat, în esență, că pe calea contestației în anulare pot fi acoperite greșelile neintenționate.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
Intimaţii PGL şi SC L SRL prin administrator PN au depus întâmpinări, prin care au solicitat admiterea contestaţiei în anulare.
Analizând contestația în anulare prin prisma condițiilor de admisibilitate, instanța reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 14.05.2025 în dosar nr. …/91/2025/a2 al Curții de Apel Galați a fost admisă excepția tardivității cererii de reexaminare a taxei de timbru, invocată din oficiu și a fost respinsă cererea de reexaminare ca tardivă. Soluția instanței cu privire la această cerere este definitivă, conform art.39 alin. (2) din OUG nr.80/2013.
Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept. Cu toate acestea, din cuprinsul criticilor formulate reiese posibilitatea încadrării ei în motivul de contestație în anulare specială, prevăzut de art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ., care prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Admisibilitatea unei astfel de contestații în anulare presupune îndeplinirea singurei condiții impuse de lege cu privire la obiectul acesteia, care poate fi doar o hotărâre a instanței de recurs. Totodată, având în vedere dispozițiile art.503 alin.3 C.pr.civ., pot fi obiect al contestației în anulare speciale și hotărârile instanței de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Per a contrario, orice alte hotărâri, pentru care legea prevede în mod expres o altă cale de atac nu poate face obiectul contestației în anulare speciale.
În ceea ce privește încheierea din 14.05.2025, instanța observă că, deși aceasta este definitivă potrivit art.39 alin.2 din OUG nr.80/2013, nu este, în același timp, o hotărâre a instanței de recurs sau de apel, susceptibilă de a putea fi atacată cu o contestație în anulare. Prin încheierea contestată s-a soluționat, de fapt, însăși „calea de atac” stabilită de lege și pusă la îndemâna părților pentru a contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, cale de atac prevăzută printr-o dispoziție specială, respectiv art.39 din OUG nr.80/2013.
Încheierea astfel pronunțată, deși este pronunțată de un complet de apel, nu este o hotărâre definitivă în sensul art.634 alin.1 C.pr.civ., nu soluționează fondul căii de atac și, prin urmare, nu poate face obiectul unei contestații în anulare.
Având în vedere că încheierea din 14.05.2025 nu poate fi atacă cu o contestație în anulare, în temeiul art.508 C.pr.civ., contestația va fi respinsă ca inadmisibilă.
(decizie rezumată de judecător Sorina LUCHIAN)