Sesizarea judecătorului sindic cu o cerere de a se lua act de numirea unui nou administrator concordatar este prerogativa exclusivă a debitorului, care, în procedura concordatului preventiv îşi păstrează dreptul de administrare în condiţiile dreptului comun, aşa cum dispun prevederile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.(…)
Competenţa judecătorului sindic în procedura concordatului preventiv nu poate fi extinsă, astfel cum arată apelantul, la analiza raporturilor contractuale, în condiţiile în care aceste aspecte nu se circumscriu dispoziţiilor art. 17 alin. 1 lit. h din Legea nr. 85/2014, care face referire la orice alte atribuţii prevăzute de lege în legătură cu desemnarea administratorului concordatar.
Aşadar, faţă de acest cadru procesual stabilit în mod corect în faţa judecătorului sindic, pentru considerentele expuse în cele ce urmează, apelantul SQ S.P.R.L. Filiala B nu justifică calitate procesuală activă în apel.(…)
În sensul prevederilor art. 17 alin. 1 lit. b, art. 20 şi art. 23 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2014, calitatea de parte în prezenta speţă o are exclusiv debitorul, aspect reţinut în mod corect prin încheierea apelată. Tot în mod corect a fost reţinut şi aspectul legat de imposibilitatea analizei raporturilor contractuale, având în vedere cadrul procesual.
Nu sunt aplicabile în speţă nici dispoziţiile art. 532 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, pentru că aşa cum s-a arătat, în raport de obiectul cererii introductive, legea recunoaşte exclusiv debitorului dreptul de a sesiza judecătorul sindic în această etapă a procedurii.
De asemenea, nu sunt incidente dispozițiile art.534 alin.4 Cod procedură civilă, conform cărora apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii, având în vedere împrejurarea că dispozițiile legii speciale nr. 85/2014 sunt derogatorii de la această regulă de drept comun, în sensul că în raport de cererea introductivă, recunosc exclusiv debitorului dreptul de a sesiza instanța și dreptul de a exercita calea de atac.
Decizia civilă nr.191/24.09.2025 a Curții de Apel Galați
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 17.07.2025, debitoarea a solicitat instanţei să dispună, de urgenţă şi cu precădere, numirea în calitate de administrator concordatar al societăţii L G S.A. a consorţiului format din EI SPRL, cu sediul social în str. … nr. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …, sector …, …, înregistrată în Registrul Formelor de Organizare sub nr. RFO II-…, CUI RO … şi sediul secundar în …, Str. …, nr. …, et…., Clădirea …, sector … şi CITR Filiala G SPRL, cu sediul social în …, str. … nr. .., bl. …, jud. … şi cu sediul ales în …, str. … nr. …, Clădirea …, et. …, sector …, având CIF …, înmatriculată la Registrul Formelor Organizate al U.N.P..R. sub nr. RFO II – 0…/01.09.2022.
În motivare, debitoarea a învederat că de la data de 16.07.2025 a încetat mandatul acordat SQ SPRL Filiala B. Astfel, a arătat că începând cu data de 16.07.2025, administratorul concordatar contractat de către debitoare şi care va îndeplini toate atribuţiile prevăzute de Legea 85/2014 este consorțiul format din EI SPRL şi CITR Filiala G. SPRL.
În drept, au fost invocate disp. art. 17 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 18 din Legea 85/2014.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
2.Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea din data de 23.07.2025 Tribunalul Galaţi a admis cererea debitoarei L G S.A. de numire a unui nou administrator concordatar.
A numit în calitate de administrator concordatar al debitoarei consorţiul format din EI SPRL, cu sediul social în str. … nr. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …, sector …, B, înregistrată̆ în Registrul Formelor de Organizare sub nr. RFO II-…, CUI RO … şi sediul secundar în B, Str. …, nr. …, et …, Clădirea …, sector … şi CITR Filiala G SPRL, cu sediul social în …, str. … nr. …, bl. …, jud. … şi cu sediul ales în …, str. … nr. …, Clădirea …, et. …, sector …, având CIF …, înmatriculată̆ la Registrul Formelor Organizate al U.N.P.I.R. sub nr. RFO II – …/01.09.2012.
3. Motivarea în fapt şi în drept a hotărârii judecătorești
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr. 35/05.03.2025 a fost deschisă procedura concordatului preventiv faţă de debitoare şi numit în calitate de administrator concordatar consorțiul format din EI SPRL şi SQ SPRL filiala B.
La data de 04.07.2025 EI SPRL a comunicat Tribunalului Galaţi denunţarea contractului de servicii profesionale de restructurare operaţională, financiară şi corporativă încheiat cu debitoarea.
La aceeaşi dată a fost formulată şi cererea de prelungire a perioadei de negociere a planului şi de suspendare a executărilor silite.
La data de 09.07.2025 EI SPRL a comunicat notificarea de revenire asupra denunţării unilaterale a contractului evocat anterior, depunând şi adresa înregistrată sub nr. 2316/09.07.2025 prin care debitoarea îşi manifestă acordul cu privire la continuarea colaborării cu respectivul practician în insolvenţă.
La aceeaşi dată, SQ SPRL a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire calitatea de administrator concordatar al debitoarei însoţit de un act adiţional la contractul iniţial încheiat prin care acesta a fost modificat în sensul în care doar SQ are calitatea de administrator concordatar al debitoarei.
La data de 10.07.2025 debitoarea a adus la cunoştinţa judecătorului sindic faptul că nu a fost adoptată nicio hotărâre a consiliului de administraţie în sensul numirii în calitate de administrator concordatar unic a practicianului în insolvenţă SQ, iar la data de 16.07.2025 formulează o cerere de numire a unui nou administrator concordatar reprezentat de consorţiul format din EI SPRL şi CITR Filiala G SPRL la care a anexat dovada calităţii de practician în insolvenţă şi asigurarea profesională a acestuia.
În conformitate cu prev. art. 97 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 după confirmarea acordului de restructurare sau după omologarea concordatului, judecătorul-sindic poate înlocui practicianul în insolvenţă, la cererea oricărei părţi interesate, în caz de conflict de interese sau pentru motive de incompatibilitate.
Din interpretarea coroborat a disp. art. 17 alin. (1) lit. b), art. 20 şi art. 23 alin. (2) lit. b) şi 23 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 rezultă că, în procedura concordatului preventiv, debitoarea are posibilitatea alegerii administratorului concordatar, în mod discreţionar, singurele condiţii impuse de lege pentru această alegere fiind calitatea de practician în insolvenţă a acestuia şi existenţa unei asigurări profesionale valabile, art. 97 anterior amintit dând posibilitatea formulării unei cereri de înlocuire a administratorului concordatar ales de debitoare şi altor persoane interesate, însă doar după omologarea concordatului, aspect ce nu poate echivala cu o restrângere a posibilităţii de opţiune pe care o are debitoarea, cel puţin anterior omologării.
Astfel, în procedura de faţă, judecătorul sindic, la acest moment, nu poate decât să numească în calitate de administrator concordatar pe practicianul în insolvenţă indicat de debitor în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prev. de. art. 23 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014, chestiunile ce ţin de răspunderea contractuală a părţilor semnatare a contractului de prestări servicii de restructurare neputând face obiectul analizei judecătorului sindic, cel puţin în acest moment al procedurii.
Or, din moment ce debitoarea şi-a manifestat, prin formularea cererii de numire a noului administrator concordatar, opţiunea cu privire la acest aspect, iar cererea este însoţită de dovada calităţii de practician în insolvenţă şi de asigurarea profesională valabilă, este lipsit de importanţă juridică pentru procedura concordatului preventiv modalitatea în care au înţeles să colaboreze părţile contractante ori clauzele contractuale eventual încălcate sau manifestările de voinţă referitoare la denunţarea contractului şi ulterior revenirea asupra acesteia astfel cum au fost prezentate anterior.
În prezenta cauză, prin raportare la specificul şi stadiul procedurii, judecătorul sindic nu analizează valabilitatea rezilierii contractului încheiat cu SQ, ci doar ia act de manifestarea de voinţă a debitoarei cu privire la numirea administratorului concordatar, bineînţeles dacă există şi acceptul acestuia din urmă, debitoarea asumându-şi în totalitate consecinţele conduitei sale faţă de practicienii în insolvenţă cu care a înţeles şi înţelege să colaboreze în procedura concordatului preventiv cu toate efectele ce decurg din aceasta şi fiind în măsură să solicite numirea unui practician în insolvenţă în calitate de administrator concordatar.
Concluzionând, în acest stadiu al procedurii, cu referire la calitatea de administrator concordatar al debitoarei, judecătorul sindic nu este chemat să ia act de orice manifestare de voinţă a părţilor implicate în procedură (e.g. denunţarea unilaterală a contractului de către administratorul concordatar), ci să îşi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 85/2014, printre acestea fiind şi numirea administratorului concordatar contractat de debitoare, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, procedura concordatului preventiv fiind guvernată, sub acest aspect de principiul consensualismului în condiţiile în care, diferit de procedura insolvenţei, legiuitorul nu a înţeles să reglementeze aceleaşi cazuri de numire, confirmare sau înlocuire a practicianului în insolvenţă, ci chiar a restrâns posibilitatea înlocuirii acestuia la iniţiativa persoanelor interesate aşa cum s-a arătat, atât debitoarea cât şi administratorul concordatar fiind liberi fie să înceteze colaborarea, fie să o continue chiar şi după ce una dintre părţi a arătat că denunţă contractul, dar ulterior a revenit asupra acestei denunţări atât timp cât există acordul părţilor contractante cu privire la acest aspect şi chiar dacă într-un anumit moment al procedurii judecătorul sindic a numit un administrator concordatar, neputând fi primită teza imposibilităţii numirii unui nou administrator concordatar la cererea debitoarei ori a menţinerii unui administrator concordatar împotriva voinţei debitoarei, inclusiv prin raportare la atribuţiile pe care acesta le are anterior omologării planului şi care sunt mai apropiate de cele ale unui mandatar decât de cele ale unui administrator sau lichidator judiciar.
4.Apelul
4.1 Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal, a formulat apel SQ S.P.R.L. Filiala B, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a încheierii apelate şi, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligația judecătorului fondului să pună în discuție şi să se pronunțe pe toate cererile depuse la dosar în intervalul 9.07.2025- 23.07.2025 în ordine cronologică, precum şi în cea în care acestea produc efecte juridice.
În situația reținerii cauzei în rejudecare a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat si pe cale de consecință să se ia act că administrator judiciar concordatar al debitoarei L SA este doar apelantul în baza contractului 26.01.2025, urmare a denunțării unilaterale a Contractului de membru în consorțiu EI S.P.R.L., și confirmarea L G S.A. privind continuarea Contractului de servicii în aceleași condiții, doar cu un singur practician în insolvență, în speță SQ S.P.R.L. Filiala B, aşa cum este prevăzut si în actul adițional 1/09.07.2025, transmis la dosarul cauzei prin cererea nr. 4231/09.07.2025 şi pe cale de consecință să se dispună respingerea cererii formulate de debitoarea L SA G la data de 16.07.2025 prin care a solicitat numirea în calitate de administrator concordatar a consorțiului format din EI S.P.R.L. și CITR Filiala G SPRL, în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar ca nefondată.
4.2 Motivarea în fapt şi în drept a apelului.
În motivarea căii de atac promovate, apelantul a apreciat că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, cu încălcarea puterii de lucru judecat şi omițând a se pronunța pe toate cererile contencioase în mod cronologic, cereri existente la dosarul cauzei.
A precizat că un prim motiv de apel îl constituie nerespectarea dispozițiilor art. 222 şi art. 224 din Cod de procedură civilă, solicitând să se aibă în vedere că din cuprinsul hotărârii apelate se poate observa că, deși la termenul din data de 23.07.2025, a solicitat instanței să stabilească ordinea de soluționare a cererilor existente la dosar şi, în raport de acestea să se admită probatoriul, instanța, cu încălcarea dispozițiilor legale a apreciat ca doar cererea formulată de debitoare în data de 16.07.2025 prin care a solicitat numirea unul alt administrator concordatar se soluționează.
De asemenea, a precizat că nepunerea în discuție a cererii formulate de apelant în data de 9.07.2025 era una obligatorie şi era de esența clarificării problemei deduse judecății, atât în fapt, cât şi în drept. Asa cum se poate observa din susținerile părților, discuția între părți se poartă asupra naturii contractului încheiat între debitoare şi consorțiul de administratori concordatari sens în care, mai înainte de toate trebuia să fie clarificată natura contractului şi temeiurile de drept aplicabile denunțării/rezilierii, iar nu în ultimul rând dacă acesta poate fi lăsat fără efecte de către una dintre părți fără acordul celeilalte sau, ca în speța de față, să se poată reveni unilateral la denunțare in condițiile in care părţile au luat act de aceasta.
Apelantul a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin faptul că în cauză nu a fost amânată pronunţarea, instanța lipsind-o de dreptul la o apărare efectivă. De asemenea, a arătat că instanţa de fond a omis să se pronunţe pe toate cererile existente la dosar, pronunțând o soluție nelegală.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, a precizat că se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile cererilor, atât a cererii depuse de apelant la data de 9.07.2025, cât şi a cererii depuse de debitoare la data de 16.07.2025. Astfel, prin cererea formulată de debitoare la data de 16.07.2025, aceasta a solicitat să se dispună numirea unui nou administrator concordatar format din consorțiul EI SPRL şi CITR Filiala G, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Legea 85/2014.
A precizat că cererea de numire a unui nou administrator concordatar a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 17 si 18, coroborate cu art. 23 din Legea 85/2014. Prin motivarea hotărârii apelate, judecătorul sindic a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 97 din Legea 85/2014 se poate solicita înlocuirea administratorului concordatar desemnat inițial, doar pentru motive de incompatibilitate si/sau conflict de interese, această înlocuire putându-se efectua doar după omologarea concordatului, însă i se recunoaște debitoarei dreptul discreționar de alegere a administratorului concordatar, drept care în opinia acestuia se poate face oricând până la omologare.
Apelantul a apreciat că raționamentul judecătorul sindic este unul greșit şi nelegal întrucât se înfrânge principiul puterii de lucru judecat şi al respectării hotărârii judecătorești definitive prin care s-a deschis concordatul şi s-a desemnat administratorul concordatar cu care a fost de acord debitoarea. S-a arătat că o înlocuire a administratorului concordatar nu s-ar putea face decât cu procedura şi în condițiile în care își motivează cererea de înlocuire pentru motive temeinice, incompatibilitate sau conflict de interese şi nu la o simpla cerere.
De asemenea, apelantul a învederat că judecătorul sindic trebuia să clarifice în primul rând natura contractului încheiat la data de 26.01.2025, modificat prin actul adițional din 9.07.2025 între debitoare şi administratorii concordatari, natura şi legalitatea denunțării unilaterale, în lipsa unei conduite culpabile a părților.
A mai precizat că a recunoaște un drept discreționar al debitoarei în ceea ce privește numirea/înlocuirea administratorului concordatar şi solicitarea de confirmare a judecătorului sindic fără o analiză a aspectelor menționate mai sus, înseamnă a recunoaște dreptul debitoarei de a-şi conduce propria procedură de concordat şi de a „controla” chiar conduita administratorilor concordatori care sunt chemați să supravegheze, în condițiile legii, activitatea de restructurare menită să conducă la scopul prevăzut de lege, sub supravegherea judecătorului sindic.
A fost criticat raţionamentul judecătorului sindic în sensul că dreptul la desemnarea inițială este egal sau echivalent cu dreptul de înlocuire ulterioară, până la omologare.
Totodată, apelantul a criticat şi raționamentul judecătorului sindic prin care a reţinut că în acest stadiu nu este chemat să ia act de orice manifestare de voință a părților implicate în procedură, cu referire la calitatea de administrator concordatar, la modalitatea de denunțare unilaterală a contractului.
Apelantul a apreciat că desemnarea în calitate de administrator concordatar a SQ S.P.R.L. Filiala B în procedura deschisă în dosarul nr. …/121/2025, înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, privind pe debitoarea LG S.A. este guvernată de dispozițiile Legii nr. 85/2014, iar revocarea ori încetarea desemnării se poate dispune doar de către judecătorul sindic, în condițiile legii, cel care a și dispus desemnarea în procedură a practicianului în insolvență, iar nu de către debitoarea supusă procedurii de concordat preventiv, arbitrar și în dezacord cu dispozițiile legii. S-a mai învederat că contractul de servicii profesionale de restructurare operațională, financiară și corporativă, în cadrul procedurii de concordat preventiv, datat 26.01.2025 și semnat de SQ S.P.R.L. Filiala B, membru în consorțiu cu EI S.P.R.L. și L G S.A., în calitate de beneficiar al serviciilor contractate, nu poate înceta prin revocare, între părți fiind semnat un contract de prestări servicii și nu de mandat. Contractul de prestări servicii datat 26.01.2025, prezentat de debitoarea L G S.A. în vederea numirii SQ S.P.R.L. Filiala B în calitate de administrator concordatar este valabil la data prezentei și produce efecte, contrar voinței organelor de conducere ale debitoarei.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 85/2014, precum şi dispozițiile normelor aplicabile din Codul civil si ale Codului de procedură civilă.
În susținerea apelului a solicitat proba cu înscrisuri şi în măsură în care se va dovedi necesar a se dovedi şi alte împrejurări de fapt legate de ședința Consiliului de administraţie a L din 7.07.2025.
A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
4.3 Întâmpinarea în apel
4.3.1. Întâmpinarea formulată de debitoarea L G S.A.
Prin întâmpinare, intimata L G S.A. a solicitat respingerea apelului formulat de către S Q SPRL – Filiala B ca inadmisibil și nefondat.
A apreciat intimata că apelul este inadmisibil și nefondat, apelantul încercând să inducă în eroare instanţa de control judiciar.
În ceea ce privește inadmisibilitatea apelului, a arătat că nicio persoană nu poate cenzura dreptul debitoarei de a-și alege administratorul concordatar, iar această opțiune a debitoarei nu poate fi cenzurată nici de instanța de judecată, întrucât relația dintre debitoare și administratorul concordatar este guvernată de libertatea contractuală.
A apreciat că desemnarea administratorului concordatar de către L nu poate face obiectul verificării nici de către judecătorul sindic, nici de către S, decât din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, respectiv entitatea desemnată trebuie să aibă calitatea de practician în insolvență și asigurare valabilă. Aceasta este singura verificare pe care a făcut-o, în mod corect, judecătorul sindic și niciun alt motiv nu poate fi analizat nici de instanța de apel, apelul SQ fiind, în consecință, inadmisibil.
În ceea ce privește netemeinicia apelului, a arătat că referitor la numirea unui administrator concordatar, legea este clară în sensul că debitoarea își alege administratorul concordatar și indică judecătorului-sindic pentru a fi numit, singura cerință legală fiind dovada calității de practician în insolvență și existența asigurării profesionale valabile a acestuia, conform art. 17 alin. (1) lit. b), art. 23 alin. (2) lit. b) și art. 23 alin. (5) din Legea 85/2014.
S-a arătat că interpretarea potrivit căreia debitoarea nu ar avea dreptul să solicite numirea unui alt administrator concordatar este abuzivă și ar duce la blocaje procedurale.
A menţionat că relația dintre un profesionist – furnizor de servicii, cum este cazul în prezenta speță, este bazată pe încrederea clientului – L, că profesionistul, Consorțiul EI CITR, are capacitatea tehnică și cunoștințele necesare pentru a beneficia de cele mai bune servicii în domeniul restructurării, așa cum acesta are nevoie. Relația contractuală având la bază libertate de încheiere contractuală și încrederea fiind esențială în acest caz, este evident că L nu poate fi împiedicat să își aleagă administratorul concordatar pe care îl consideră adecvat pentru serviciile de care are nevoie.
Subsidiar, a arătat că administratorul are atribuții esențiale până la omologare (asistarea redactării planului, conducerea negocierilor cu creditorii, formularea cererii de prelungire a măsurii suspendării executărilor silite etc.), iar existența unui litigiu în această fază ar conduce la pierderea unor termene și drepturi pentru debitor. Procedura are nevoie de stabilitate, iar creditorii trebuie să aibă încredere că poartă negocierile cu persoana care are calitate, așa cum această persoană a fost selectată de L.
A solicitat să se aibă în vedere că în procedura concordatului preventiv, legiuitorul a acordat exclusiv debitoarei dreptul discreționar de a-și alege administratorul concordatar pentru a evita blocajele și pentru a asigura celeritatea procedurii, rolul instanței fiind strict de a lua act de manifestarea de voință a debitoarei privind numirea administratorului indicat, fără a putea intra în analiza răspunderii contractuale care excede acestei proceduri și care poate fi soluționată pe calea dreptului comun. Construind o paralelă, în cazul existenței unor litigii cu creditorii, în concordatul preventiv, procedura nu este blocată până la soluționarea acestora. În cadrul planului de restructurare se poate propune un tratament față de creanțele în litigiu, însă acest fapt nu echivalează cu recunoașterea dreptului litigios.
De altfel, a solicitat să se observe faptul că apelantul se contrazice în cadrul argumentației sale, în condiţiile în care, deşi consideră că hotărârea de deschidere a procedurii de concordat preventiv, prin intermediul căreia instanța a numit un administrator concordatar are putere de lucru judecat, solicită a se desemna exclusiv aceasta în calitate de administrator concordatar, invocând de asemenea o așa-zisă manifestare de voință a debitoarei ulterioară deschiderii procedurii. Astfel, apelantul recunoaște practic dreptul debitoarei de a-și alege alt administrator concordatar decât cel desemnat inițial, fiind însă nemulțumită de alegerea făcută.
Intimata a apreciat că instanța de fond a reținut corect că eventualele pretenții ale apelantului privind răspunderea sa contractuală pot fi soluționate pe calea dreptului comun, însă nu poate redobândi calitatea de administrator concordatar în cadrul prezentei proceduri.
A precizat totodată că, în speță, nu ne regăsim în teza prevăzută la art. 97 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 cu privire la înlocuirea administratorului concordatar, aceasta fiind aplicabilă strict după omologarea concordatului și pentru motive expres prevăzute în cuprinsul textului de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, a subliniat necesitatea stabilității procedurii, evitarea perturbărilor și blocajelor cauzate de litigii colaterale, precum și confirmarea limitării analizei instanței la verificarea condițiilor legale pentru numirea administratorului, nefiind competentă să analizeze fondul contractelor civile dintre părți.
În considerarea întregului context procedural și juridic, a arătat că orice întârziere în clarificarea definitivă a numirii administratorului concordatar ales de debitoare afectează în mod direct buna desfășurare a procedurii concordatului preventiv, prejudiciind atât interesul debitoarei, cât și pe cel al creditorilor implicați. Prin urmare, aplicarea principiului celerității și a bunei-credințe procesuale impune ca instanța să respingă apelul și să confirme decizia de numire, eliminând astfel orice incertitudine ce ar putea avea efecte negative față de bunul mers al procedurii.
În concluzie, a solicitat respingerea apelului în primul rând ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. b), art. 23 alin. (2) lit. b) și art. 23 alin. (5) din Legea 85/2014.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisurile atașate cererii formulate în dosarul de fond.
4.3.1. Întâmpinarea formulată de Consorțiul format din EI SPRL şi CITR Filiala G SPRL, în calitate de administrator concordatar al societății L G SA – în concordat preventiv.
Prin întâmpinare, intimatul Consorțiul format din EI SPRL şi CITR Filiala G SPRL a solicitat respingerea apelului formulat de către SQ SPRL – Filiala B, pe cale de excepţie ca fiind inadmisibil şi pe fond, ca fiind nefondat.
Cu privire la inadmisibilitatea apelului, a precizat că potrivit Legii 85/2014 privind concordatul preventiv, nicio persoană nu poate cenzura dreptul debitoarei de a-și alege administratorul concordatar, iar această opțiune a debitoarei nu poate fi cenzurată nici de instanța de judecată, întrucât relația dintre debitoare și administratorul concordatar este guvernată de libertatea contractuală.
A susţinut că nicio instanță nu poate cenzura, nici dreptul debitoarei de a-și alege avocații sau alți consultanți, furnizori, clienți, s.a. Pe cale de consecință, desemnarea administratorului concordatar de către L nu poate face obiectul verificării nici de către judecătorul sindic, nici de către S, decât din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, respectiv entitatea desemnată trebuie să aibă calitatea de practician în insolvență și asigurare valabilă, aceasta fiind singura verificare pe care a făcut-o, în mod corect, judecătorul sindic și niciun alt motiv nu poate fi analizat de instanța de apel, apelul SQ fiind, în consecință, inadmisibil.
În ceea ce privește netemeinicia apelului, a arătat că referitor la numirea unui administrator concordatar, dispoziţiile legale sunt în sensul că debitoarea își alege administratorul concordatar și indică judecătorului-sindic pentru a fi numit, singura cerință legală fiind dovada calității de practician în insolvență și existența asigurării profesionale valabile a acestuia, conform art. 17 alin. (1) lit. b), art. 23 alin. (2) lit. b) și art. 23 alin. (5) din Legea 85/2014. Interpretarea potrivit căreia debitoarea nu ar avea dreptul să solicite numirea unui alt administrator concordatar este abuzivă și ar duce la blocaje procedurale.
Prioritar, a arătat că relația dintre un profesionist – furnizor de servicii, cum este cazul în prezenta speță, este bazată pe încrederea clientului – L, că profesionistul, Consorțiul EI CITR, are capacitatea tehnică și cunoștințele necesare pentru a beneficia de cele mai bune servicii în domeniul restructurării, așa cum acesta are nevoie. Relația contractuală având la bază libertate de încheiere contractuală și încrederea fiind esențială în acest caz, este evident că L nu poate fi împiedicat să își aleagă administratorul concordatar pe care îl consideră adecvat pentru serviciile de care are nevoie.
Subsidiar, a arătat că administratorul are atribuții esențiale până la omologare (asistarea redactării planului, conducerea negocierilor cu creditorii, formularea cererii de prelungire a măsurii suspendării executărilor silite etc.), iar existența unui litigiu în această fază ar conduce la pierderea unor termene și drepturi pentru debitor. Procedura are nevoie de stabilitate, iar creditorii trebuie să aibă încredere că poartă negocierile cu persoana care are calitate, așa cum această persoană a fost selectată de L.
A solicitat să se aibă în vedere că în procedura concordatului preventiv, legiuitorul a acordat exclusiv debitoarei dreptul discreționar de a-și alege administratorul concordatar pentru a evita blocajele și pentru a asigura celeritatea procedurii, rolul instanței fiind strict de a lua act de manifestarea de voință a debitoarei privind numirea administratorului indicat, fără a putea intra în analiza răspunderii contractuale care excede acestei proceduri și care poate fi soluționată pe calea dreptului comun. Construind o paralelă, în cazul existenței unor litigii cu creditorii, în concordatul preventiv, procedura nu este blocată până la soluționarea acestora. În cadrul planului de restructurare se poate propune un tratament față de creanțele în litigiu, însă acest fapt nu echivalează cu recunoașterea dreptului litigios.
De altfel, a solicitat să se observe faptul că apelantul se contrazice în cadrul argumentației sale. Pe de o parte, consideră că hotărârea de deschidere a procedurii de concordat preventiv, prin intermediul căreia instanța a numit un administrator concordatar are putere de lucru judecat, pe de altă parte solicită a se desemna exclusiv aceasta în calitate de administrator concordatar, invocând o așa-zisă manifestare de voință a debitoarei ulterioară deschiderii procedurii. Astfel, apelantul recunoaște dreptul debitoarei de a-și alege alt administrator concordatar decât cel desemnat inițial, fiind însă nemulțumită de alegerea făcută.
Intimata a apreciat că instanța de fond a reținut corect că eventualele pretenții ale apelantului privind răspunderea sa contractuală pot fi soluționate pe calea dreptului comun, însă nu poate redobândi calitatea de administrator concordatar în cadrul prezentei proceduri.
A precizat totodată că în speță, nu ne regăsim în teza prevăzută la art. 97 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 cu privire la înlocuirea administratorului concordatar, aceasta fiind aplicabilă strict după omologarea concordatului și pentru motive expres prevăzute în cuprinsul textului de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, a subliniat necesitatea stabilității procedurii, evitarea perturbărilor și blocajelor cauzate de litigii colaterale, precum și confirmarea limitării analizei instanței la verificarea condițiilor legale pentru numirea administratorului, nefiind competentă să analizeze fondul contractelor civile dintre părți.
În considerarea întregului context procedural și juridic, a arătat că orice întârziere în clarificarea definitivă a numirii administratorului concordatar ales de debitoare afectează în mod direct buna desfășurare a procedurii concordatului preventiv, prejudiciind atât interesul debitoarei, cât și pe cel al creditorilor implicați. Prin urmare, aplicarea principiului celerității și a bunei-credințe procesuale impune ca instanța să respingă apelul și să confirme decizia de numire, eliminând astfel orice incertitudine ce ar putea avea efecte negative față de bunul mers al procedurii.
În concluzie, a solicitat respingerea apelului în primul rând ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. b), art. 23 alin. (2) lit. b) și art. 23 alin. (5) din Legea 85/2014.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 23.09.2025 intimata-debitoare L G a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a soluţiei instanţei de fond, apreciind că în mod neîntemeiat susţine apelantul că instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 222 şi 224 Cod de procedură civilă deoarece, aceste dispoziţii legale fie nu sunt aplicabile situaţiei de faţă, fie pretinsa încălcare a lor este neîntemeiată.
A mai precizat că apelantul susţine neîntemeiat că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 17, art. 18, art. 23, art. 9 ind. 7 din Legea 85/2014, în sensul că cel puţin anterior omologării concordatului, numirea şi schimbarea administratorului concordatar este atributul exclusiv al debitoarei, înfrânge principiul puterii de lucru judecat şi al respectării hotărârii judecătoreşti definitive, cu referire la încheierea de deschidere a concordatului şi de numire a administratorului concordatar.
A invocat dispoziţiile art. 431 Cod de procedură civilă şi a solicitat să se aibă în vedere că obiectul dedus judecăţii prin cererea formulată la data de 17.07.2025, respectiv numirea unui nou administrator concordatar, respectiv consorţiul format din EI şi CITR, este diferit faţă de cel al cererii introductive, prin care a solicitat deschiderea procedurii de concordat preventiv şi numirea consorţiului format din EI şi S.
A solicitat să se aibă în vedere că un argument în plus în susţinerea legalităţii soluţiei pronunţată de judecătorul-sindic o reprezintă prevederea art. 23 alin. (3) lit. a) din Legea 85/2014, potrivit căreia, în ipoteza în care cererea de deschidere a procedurii concordatului preventiv este formulată de un creditor, atributul desemnării administratorului concordatar aparţine tot debitoarei.
A mai precizat că în urma analizării tuturor dispoziţiilor legale invocate, se desprinde concluzia că alegerea administratorului concordatar, cel puţin până la momentul omologării concordatului, reprezintă un aspect ce ţine de voinţa debitoare, împreună cu acordul practicianului în insolvenţă, raport juridic privat exclus rigorilor procedurii insolvenţei care, în măsura în care ar naşte conflicte între părţi, ar atrage competenţa de soluţionare a instanţei de drept comun.
În şedinţa din data de 24.09.2025, Curtea a pus in discuţie cadrul procesual în faza apelului, excepţia inadmisibilității cererii invocată de către debitoare şi a lipsei calităţii procesuale active a apelantului, invocată din oficiu, precum şi fondul apelului şi a reţinut spre soluţionare atât excepţiile invocate cât şi fondul apelului.
5. Analizând, cu prioritate, excepţiile reţinute spre soluţionare, în ordinea soluţionării acestora, Curtea reţine următoarele:
În referire la excepţia inadmisibilităţii formulării apelului:
Având în vedere efectele acestei excepţii, Curtea va analiza prioritar excepţia inadmisibilităţii apelului invocată de intimatul-debitor L G S.A.
Argumentele invocate în susţinerea acestei excepţii nu reprezintă veritabile critici legate de admisibilitatea căii de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare.
Ca urmare, calea de atac a apelului nu este inadmisibilă de plano, argumentele invocate în susţinerea acestei excepţii fiind în strânsă legătură cu calitatea procesuală a apelantului şi vor fi analizate în raport de excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului.
În consecinţă, excepţia inadmisibilităţii apelului invocată de către debitor va fi respinsă, ca neîntemeiată.
În referire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului SQ S.P.R.L. Filiala B:
Această excepţie a fost invocată din oficiu la termenul din data de 24.09.2025.
Din analiza dosarului de fond, Curtea constată că în data de 04.07.2025, EI S.P.R.L., a notificat denunţarea unilaterală a contractului de servicii profesionale încheiat între consorţiul format din EI S.P.R.L. şi SQ S.P.R.L. şi debitorul L G S.A.
În data de 09.07.2025, EI S.P.R.L. a notificat revenirea asupra deciziei unilaterale de renunţare la mandatul de administrator concordatar.
În data de 09.07.2025, SQ S.P.R.L. Filiala B, membru al consorţiului desemnat de către debitorul LG S.A., a formulat în faţa judecătorului sindic o cerere de a se lua act de renunţarea EI S.P.R.L., celălalt membru al consorţiului, la mandatul de administrator concordatar, precum şi de confirmarea de către Consiliul de administraţie al LG S.A. a mandatului SQ S.P.R.L. Filiala B, ca unic administrator concordatar în procedura ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. …/121/2025, indicându-se actul adiţional nr. 1/09.07.2025.
În data de 16.07.2025, debitorul LG S.A. a formulat în faţa judecătorului sindic o cerere prin care a solicitat numirea în calitate de administrator concordatar, a consorţiului format din EI S.P.R.L. şi C.I.T.R. Filiala G S.P.R.L., arătând că la data de 16.07.2025 a încetat mandatul acordat SQ SPRL Filiala B. La această cerere au fost ataşate, în copie, următoarele înscrisuri: poliţa de asigurare, atestatul CITR Filiala G, certificatul de înregistrare fiscală, certificat de înregistrare.
Prin Încheierea apelată, judecătorul sindic a admis cererea debitoarei L G S.A., de numire a unui nou administrator concordatar şi a numit în calitate de administrator concordatar al debitoarei consorţiul format din EI SPRL şi CITR Filiala G SPRL.
Procedura concordatului preventiv reprezintă procedura judiciară de prevenire a insolvenţei, a cărei deschidere suspendă executările silite în condiţiile prezentei legi, iar debitorul îşi redresează activitatea şi îşi achită total sau parţial creanţele afectate în baza unui plan de restructurare votat de creditorii ale căror creanţe sunt afectate şi omologat de judecătorul-sindic (art. 5 alin. 1 pct. 441 din Legea nr. 85/2014).
În sensul dispoziţiilor art. 23 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic, prin încheiere executorie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16, deschide procedura de concordat preventiv şi numeşte administratorul concordatar contractat de către debitor. Încheierea se comunică, în vederea efectuării menţiunii, şi către registrul în care debitorul este înregistrat.
Iar potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic are următoarele atribuţii în procedura concordatului preventiv: … b) numirea administratorului concordatar contractat de către debitor.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că în referire la cererea formulată, titularul acesteia trebuie să justifice legitimarea procesuală, iar obiectul acesteia să se circumscrie atribuţiilor stabilite prin dispoziţiile legale în competenţa judecătorului sindic.
În procedura concordatului preventiv, administratorul concordatar, denumit în reglementarea anterioară „conciliator” este dator să depună toate eforturile pentru soluţionarea disputelor dintre debitor şi creditorii acestuia pe cale amiabilă, având atribuţiile principale prevăzute de art. 19 din Legea nr. 85/2014.
Procedura concordatului preventiv cunoaşte etapa judiciară anterioară omologării şi pe cea ulterioară omologării.
În speţa de faţă, judecătorul sindic a fost sesizat, până la omologarea planului de restructurare, cu o cerere formulată de către debitor de numire a unui nou administrator concordatar.
Raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate, Curtea constată că în această etapă a procedurii concordatului preventiv, sesizarea judecătorului sindic cu o cerere de a se lua act de numirea unui nou administrator concordatar este prerogativa exclusivă a debitorului, care, în procedura concordatului preventiv îşi păstrează dreptul de administrare în condiţiile dreptului comun, aşa cum dispun prevederile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile legale incidente, precum şi specificul procedurii de faţă, în mod corect judecătorul sindic a dat eficienţă opţiunii debitorului, în condiţiile în care doar debitorul are prerogativa alegerii administratorului concordatar, raporturile dintre debitor şi administratorul concordatar fiind contractuale.
Competenţa judecătorului sindic în procedura concordatului preventiv nu poate fi extinsă, astfel cum arată apelantul, la analiza raporturilor contractuale, în condiţiile în care aceste aspecte nu se circumscriu dispoziţiilor art. 17 alin. 1 lit. h din Legea nr. 85/2014, care face referire la orice alte atribuţii prevăzute de lege în legătură cu desemnarea administratorului concordatar.
Aşadar, faţă de acest cadru procesual stabilit în mod corect în faţa judecătorului sindic, pentru considerentele expuse în cele ce urmează, apelantul SQ S.P.R.L. Filiala B nu justifică calitate procesuală activă în apel.
Potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr.85/2014, dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil.
De asemenea, în sensul dispoziţiilor art. 527 Cod procedură civilă, care reglementează procedura necontencioasă, cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi.
Cererea formulată de un debitor prin care se solicită soluţionarea incidentului ce face obiectul cererii introductive, nu este o cerere prin care se stabileşte un drept potrivnic faţă de administratorul concordatar, în calitate de organ care aplică procedura.
În fundamentarea acestei concluzii, Curtea constată că etapele aferente procedurii privesc anumiţi participanţi şi au ca obiect anumite acte procedurale ce pot fi efectuate în funcție de atribuțiile stabilite prin lege.
Concluzionând, procedura concordatului preventiv este o procedură necontencioasă care se completează cu dispozițiile Cărții a III-a – Procedura necontencioasă judiciară din Codul de procedură civilă numai în măsura în care sunt compatibile cu acestea din urmă și nu contravin lor.
Faţă de natura necontencioasă a procedurii, sunt incidente și dispozițiile art.536 alin. (2) Cod procedură civilă conform cărora, materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziţii, care se vor completa cu cele ale prezentei cărţi.
Or, în sensul prevederilor art. 17 alin. 1 lit. b, art. 20 şi art. 23 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2014, calitatea de parte în prezenta speţă o are exclusiv debitorul, aspect reţinut în mod corect prin încheierea apelată. Tot în mod corect a fost reţinut şi aspectul legat de imposibilitatea analizei raporturilor contractuale, având în vedere cadrul procesual.
Spre deosebire de procedura necontencioasă de drept comun, cea instituită de dispoziţiile art. 16 şi următoarele din Legea nr. 85/2014 are caracter special, iar aplicarea prevederilor de drept comun prevăzute de art. 528 şi următoarele Cod procedură civilă este condiţionată de compatibilitatea cu specificul procedurii insolvenţei, conform art. 324 din legea insolvenţei.
Nu sunt aplicabile în speţă nici dispoziţiile art. 532 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, pentru că aşa cum s-a arătat, în raport de obiectul cererii introductive, legea recunoaşte exclusiv debitorului dreptul de a sesiza judecătorul sindic în această etapă a procedurii.
De asemenea, nu sunt incidente dispozițiile art.534 alin.4 Cod procedură civilă, conform cărora apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii, având în vedere împrejurarea că dispozițiile legii speciale nr. 85/2014 sunt derogatorii de la această regulă de drept comun, în sensul că în raport de cererea introductivă, recunosc exclusiv debitorului dreptul de a sesiza instanța și dreptul de a exercita calea de atac.
Potrivit art. 478 alin.1 Cod procedură civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. Iar în sensul dispoziţiilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că doar persoanele între care s-a purtat judecata în fond sunt părţi în judecata căilor de atac.
Or, raportat la aceste considerente, apelantul SQ S.P.R.L. Filiala B nu justifică calitate procesuală activă în apel.
Totodată, critica având ca obiect omisiunea instanţei de a soluţiona cererea apelantului din data de 09.07.2025 odată cu cererea debitorului, putea fi valorificată uzând de procedura completării dispozitivului reglementată de dispoziţiile art. 444 Cod procedură civilă, fiind inadmisibilă invocarea acestei critici în apel prin raportare la dispoziţiile art. 445 Cod procedură civilă.
Nu conferă legitimare procesuală activă în faţa instanţei de fond, nici împrejurarea că judecătorul sindic „a ascultat” persoanele prezente care puteau aduce lămuriri în cauză.
În consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului, invocată din oficiu, este întemeiată şi va fi admisă, cu consecinţa respingerii apelului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În referire la apărările formulate de consorţiul format din EI S.P.R.L. şi C.I.T.R. Filiala G S.P.R.L. prin întâmpinare, Curtea nu le va analiza, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, parte în procedura din faţa judecătorului sindic a fost exclusiv debitorul, iar administratorul concordatar nu are atribuţii de reprezentare a debitorului în speţa de faţă.
Faţă de soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active, Curtea nu va mai analiza fondul apelului declarat în cauză.
(decizie rezumată de judecător Sorina LUCHIAN)