Constituirea provizionului este o obligație legală nu o opțiune, condiție legală prevăzută la art. 127 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Provizionul este estimativ, el urmând a fi datorat doar pe măsura nașterii obligației de plată în sarcina societății debitoare, în caz contrar, sumele suplimentare reținute ca și provizion urmând să facă obiectul ultimului plan de distribuire, urmat de închiderea procedurii de lichidare.
Legea nu impune o limită a cuantumului sumei care poate fi reținută. Mai mult decât atât, reținerea provizionului este o obligație pentru lichidatorul judiciar, acesta fiind cel mai în măsură să poată estima cel mai bine cheltuielile viitoare.
Faptul că suma provizionată este semnificativă nu are nicio relevanță, întrucât momentul la care se va finaliza procedura față de debitor este incert în prezent.
Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă
Decizia nr. 83 din 31 octombrie 2024
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4 mai 2023, legal timbrată, creditorul S.C. (C1) S.R.L. a formulat contestație împotriva planului de distribuire nr. 5 publicat în BPI nr. (…)/24.04.2023 solicitând anularea măsurii de indisponibilizare a sumei de 7.858.166,9 lei.
Prin Sentința nr. (…)/F/2024 din 3 aprilie 2024 Tribunalul (…) a admis contestația formulată de SC (C1) SRL și SC (C2) SRL împotriva Planului de distribuire nr. V asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei nr. (…)/21.04.2023, publicat în BPI nr. (…)/24.04.2023 respectiv nr. (…)/21.04.2023, publicat în BPI nr. (…)/26.04.2023 întocmit de (Lj) Filiala (…) SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC (D) S.R.L.
A admis în parte contestația formulată de creditorul SC (C3) SA împotriva aceluiași plan de distribuire.
A respins ca nefondată contestația formulată de creditorul SC (C4) SRL împotriva aceluiași plan de distribuire.
S-a dispus anularea parțială a planului de distribuire nr. 5 publicat în BPI nr. (…)/24.04.2023 și refacerea lui după cum urmează:
– creditorului SC (C1) SRL i s-a distribuit suma de 271.547,77 lei reprezentând garanție de bună execuție
– creditorului SC (C2) SRL i s-a distribuit suma de 144.997,62 lei reprezentând garanție de bună execuție
– suma de 6.281.355,50 lei va fi provizionată pe seama creditorului SC (C3) SA, aceasta a fost păstrată la bancă într-un cont special de depozit până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (…)/2017.
I s-a pus în vedere lichidatorului să întocmească un nou plan de distribuire cu privire la suma de 1.160.166,03 lei formată din 173.066,11 lei garanție de bună execuție pentru (C5) SA și 287.620,25 lei garanție de bună execuție pentru (C6) SRL, 588.484,40 lei și 110.995,27 lei sume care vor fi provizionate pentru (C2) SRL și (C7) SRL respectiv (C8) SaRL într-un cont special de depozit până la îndeplinirea condiției suspensive sub care au fost înscrise în tabelul definitiv de creanțe.
A fost obligată debitoarea SC (D) S.R.L prin lichidator (Lj) Filiala (…) SPRL să achite creditoarei SC (C1) SRL suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă de timbru și a respins cererea formulată de creditoarea SC (C4) SRL de acordare a cheltuielilor de judecată având în vedere soluția pronunțată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în 26 aprilie 2023 a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. (…) planul de distribuire nr. 5 cu privire la fondurile obținute din lichidarea bunurilor debitoarei S.C. (D) S.R.L, în contul unic de insolvență aflându-se suma de 8.486.792,86 lei virată în baza Sentinței nr. (…)/2022 pronunțate în dosar nr. (…)/2022, această sumă reprezentând garanții de bună execuție aferente contractelor 5R(…), (…)/3(…) și (…)/35(…) încheiate de către debitor cu CNADNR.
Prin planul întocmit, lichidatorul judiciar a propus alocarea sumei de 533.598,42 lei pentru plata creanțelor în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 6, art. 121 pct. 1 și art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, diferența de 7.858.166, 94 fiind reținută în temeiul art. 127 alin. 4 în vederea continuării procedurii și raportat la faptul că nu a fost soluționat dosarul nr. (…)/2017.
Având în vedere data la care a fost deschisă prin Încheierea nr. (…)/F/22.04.2010 procedura insolvenței față de debitorul S.C. (D) S.R.L. în cauză devin incidente dispozițiile Legii nr. 85/2006 și nu cele ale Legii nr. 85/2014 la care face trimitere contestatoarea S.C. (C1) S.R.L. prin contestația formulată (art. 343 din Legea nr. 85/2014) fiind de asemenea aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.
Judecătorul sindic a subliniat faptul că potrivit art. 315 vechiul Cod de procedură civilă atât problemele de drept dezlegate, cât și probele stabilite a fi administrate prin decizia de admitere a recursului sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, aceștia fiind ținuți să respecte îndrumările instanței de casare. Un aspect care trebuie subliniat este faptul că instanței, cu ocazia rejudecării cauzei, îi revine dreptul de a stabili starea de fapt cu posibilitatea de a ajunge la aceeași concluzie.
Conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor (D) SRL publicat în BPI nr. (…) din 12 mai 2023 creditoarea (C1) SRL a fost înscrisă cu suma de 458.917,96 lei din care suma de 271.647,77 lei reprezentând garanțiile de bună execuție reținute, creditorul (C2) SRL a fost înscris cu suma de 954.855,93 lei – creanță chirografară, suma de 144.997,62 lei reprezentând garanțiile de bună execuție reținute iar creditoarea (C3) SA a fost înscrisă cu suma de 42.660.736,45 lei din care 28.624.674,45 lei creanță garantată având rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. 1 pct. 1 indice 1 din Legea nr. 85/2006. Creanța garantată se compune din suma de 9.787.048,45 lei TVA inclus reprezentând contravaloare lucrări executate în cadrul Contractului 5R(…) și 18.837.626 lei reprezentând accesorii, conform Deciziei nr. (…)/25.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel (…) în dosar nr. (…)/2020.
Judecătorul sindic a înlăturat susținerile (C2) SRL referitoare la faptul că (C3) SA nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă respectiv că această creanță nu este garantată având în vedere faza în care se află procedura, creanța creditoarei fiind deja înscrisă în tabelul definitiv ca o creanță garantată având rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. 1 pct. 1 indice 1 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere aspectele reținute de Curtea de Apel prin Decizia (…)/2023-R din 05.10.2023 cu privire la sumele reținute cu titlu de garanție de bună execuție de debitoarea (D) SRL de la contestatoarele (C2) SRL și (C1) SRL în derularea contractelor de servicii, prin raportare la dispozițiile art. 3 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale HG nr. 925/2006, judecătorul sindic a admis contestațiile formulate de contestatoarele (C2) SRL și (C1) SRL urmând să oblige lichidatorul judiciar să vireze către (C2) SRL suma de 144.997,62 lei și către (C1) SRL suma de 271.647,77 lei, reprezentând garanții de bună execuție.
Reținând faptul că prin Decizia Curții de Apel s-a subliniat că în cazul creanței pretinse de (C4) SRL, având în vedere natura acesteia de creanță chirografară, participarea societății la distribuire este condiționată de îndestularea grupei creditorilor garantați, judecătorul sindic a respins contestația formulată de aceasta.
În ceea ce privește cererea de provizionare a sumei de 1.500.000 lei formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a respins-o având în vedere următoarele motive:
Prin Planul de distribuire nr. (…)/21.04.2023 publicat în BPI nr. (…)/26.04.2023 lichidatorul a procedat la reținerea sumei de 7.858.166,94 în contul unic de insolvență în temeiul art. 127 alin. 4 din Legea 85/2006, suma urmând a fi destinată să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. Prin același plan lichidatorul a propus alocarea sumei de 533.598,42 lei pentru plata creanțelor în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 6, art. 121 pct. 1 și art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, această propunere nefiind contestată.
În urma pronunțării Deciziei Curții de Apel (…), lichidatorul, prin notele depuse în 26.03.2024, a solicitat provizionarea sumei de 1.500.000 lei reprezentând costul estimativ al procedurii pentru următorii 5 ani estimați de acesta, ca fiind necesari pentru finalizarea dosarului de faliment.
Judecătorul sindic a reținut faptul că la momentul întocmirii planului de distribuire cheltuielile curente aferente procedurii, categorie din care fac parte sumele a căror provizionare se solicită, erau achitate la zi, suma de 533.598,42 lei propusă prin plan vizând cheltuielile curente nefiind de altfel contestată.
În condiția în care scopul Legii nr. 85/2006 este acela de a urmări îndestularea creditorilor judecătorul sindic a apreciat că prin cererea formulată lichidatorul urmărește să-și asigure pe viitor fondurile necesare achitării cheltuielilor curente, urmărind practic eludarea scopului legii insolvenței și a caracterului său colectiv și concursual de recuperare a creanțelor.
Judecătorul sindic a subliniat că lichidatorul va avea posibilitatea ca, în măsura realizării de încasări ulterioare să procedeze la întocmirea unui nou plan de distribuire în cuprinsul căruia să procedeze la distribuirea sumelor care vor fi efectiv cheltuite, cu acordarea posibilității creditorilor de a formula contestații în măsura în care vor aprecia necesar.
Prin notele scrise depuse în 26.03.2023 lichidatorul judiciar a subliniat faptul că, raportat la considerentele Deciziei Curții de Apel (…), s-a impus să se țină cont de faptul că și creditorii (C5) SA respectiv (C9) SRL dețin fiecare garanții de bună execuție. Astfel (C5) SA deține o garanție de bună execuție în cuantum de 173.066,11 lei în baza Contractului de subantrepriză nr. (…)/26.08.2011 încheiat pentru realizarea Contractului de lucrări 5R(…) încheiat între (D) SRL și CNAIR iar (C6) SRL deține o garanție de bună execuție în cuantum de 287.620,25 lei în baza Contractului de subantrepriză din 12.09.2011 pentru realizarea Contractului de lucrări 5R(…) încheiat între (D) SRL și CNAIR.
Pornind de la considerentele obligatorii ale Curții care stabilesc în mod clar faptul că garanția de bună execuție aferentă contractelor 5R(…), (…)/3(…) și (…)/35(…) nu face parte din averea debitoarei, respectiv din totalitatea „bunurilor și drepturilor patrimoniale” nefiind astfel eludată ordinea de distribuire a sumelor prevăzută strict de Legea 85/2006, judecătorul sindic, în exercitarea rolului său a asigurat respectarea principiului legalității stabilit de art. 7 Cod procedură civilă, articol care se aplică și în materia insolvenței, întrucât nu contravine acestei reglementări speciale, apreciază că sumele reprezentând garanțiile de bună execuție mai sus menționate nu pot face obiectul provizionării solicitate de (C3) SA.
Faptul că cele două societăți nu au contestat planul de distribuire nici nu are relevanță în cauza de față, în condiția în care de fapt nici nu se pune în discuție includerea acestor sume patrimoniul debitoarei.
Astfel, în următorul plan de distribuire pe care lichidatorul urmează a-l îndeplini va proceda la distribuirea sumei de 173.066,11 lei către (C5) SA și a sumei de 287.620,25 lei către (C6) SRL.
În ceea ce privește cererea (C3) SA de obligare lichidatorului să procedeze la provizionarea sumei de 7.858.166, 94 lei judecătorul sindic a admis-o în parte ținând cont de următoarele motive:
Prin Decizia Curții de Apel (…) s-a reținut faptul că măsura provizionării este singura modalitate prevăzută de legiuitor prin care creditorul din cadrul unei proceduri de faliment care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 127 pct.1 din Legea nr. 85/2006 își poate asigura sumele aflate în patrimoniul debitorului până la procurarea de către creditor a unui titlu de creanță, astfel încât să se prevină ca aceste sume să iasă din patrimoniul debitorului prin plata lor către alți creditori.
Judecătorul sindic a reținut faptul că (C3) SA a fost înscrisă cu suma de 42.660.736,45 lei din care 28.624.674,45 lei creanță garantată având rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. 1 pct. 1 indice 1 din Legea nr. 85/2006. Creanța garantată se compune din suma de 9.787.048,45 lei TVA inclus reprezentând contravaloare lucrări executate în cadrul Contractului 5R(…) și 18.837.626 lei reprezentând accesorii, conform Deciziei nr. (…)/25.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel (…) în dosar nr. (…)/2020.
Potrivit art. 127 pct. 1 din Legea 85/2006 cu ocazia distribuirilor parțiale, următoarele sume vor fi provizionate: … sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă.
Din modul imperativ de formulare a textului legal rezultă că legiuitorul a instituit în sarcina lichidatorului obligația provizionării sumelor încasate în favoarea categoriilor menționate, distribuirea fondurilor obținute urmând să se realizeze cu respectarea ordinii stabilită de art. 121 din Legea 85/2006. De altfel rolul lichidatorului este acela de a asigura în cadrul procedurii un tratament egal în cazul creditorilor de același rang.
Conform Tabelului definitiv consolidat în categoria creanțelor garantate admise sunt înscrise următoarele societăți: (C2) SRL și (C7) SRL cu suma de 2.415.918,76 lei, (C8) SaRL cu suma de 455.435,81 lei și (C3) SA cu suma de 28.624.674,45 lei. În condiția în care toate aceste societăți au calitatea de creditor garantat sub condiție suspensivă, judecătorul sindic a arătat că lichidatorul avea obligația să provizioneze pentru fiecare o sumă de bani.
În ceea ce privește valoarea sumei provizionată în cazul fiecărui creditor, judecătorul sindic a stabilit-o prin determinarea valorii procentuale a creanțelor creditorilor (C2) SRL și (C7) SRL respectiv (C8) SaRL raportat la valoarea creanței (C3) SA. Folosind regula de trei simplă, unde creanța (C3) reprezintă 100%, judecătorul sindic a arătat că în cazul (C2) SRL și (C7) SRL procentul este de 8,43%, iar în cazul (C8) SaRL procentul este de 1,59%. În cazul (C3) SA procentul cuvenit din suma disponibilă pentru provizionare este de 89,98%.
Având în vedere motivele mai sus arătate suma rămasă de provizionat este de 6.980.835,19 lei obținută prin scăderea din suma totală de 7.858.166, 94 lei a următoarelor sume: 173.066,11 lei garanție de bună execuție către (C5) SA, 287.620,25 lei garanție de bună execuție către (C6) SRL, 144.997,62 lei garanție de bună execuție către (C2) SRL și 271.647,77 lei reprezentând garanție de bună execuție către (C1) SRL.
Aplicând procentele mai sus determinate la suma de 6.980.835,19 lei judecătorul sindic a arătat că, aferent procentului de 89,98%, contestatoarei (C3) SA i se cuvine provizionarea sumei de 6.281.355.50 lei, creditoarelor (C2) SRL și (C7) SRL suma de 588.484,40 lei, aferent procentului de 8,43%, iar creditoarei (C8) SaRL suma de 110.995,27 lei aferent procentului de 1,59%
Ținând cont de aceste motive judecătorul sindic a admis contestațiile formulate de creditorii SC (C1) SRL și SC (C2) SRL, respectiv a admis în parte contestația formulată de SC (C3) SA și a respins contestația formulată de creditorul SC (C4) SRL ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 vechiul Cod de procedură civilă a obligat debitoarea SC (D) S.R.L prin lichidator (Lj) Filiala (…) SPRL să achite creditoarei SC (C1) SRL suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă de timbru.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs (C3) SA, (C4) SRL, și lichidatorul judiciar (Lj) SPRL – FILIALA (…).
Prin recursul formulat (C3) SA, solicită instanței modificarea în parte a sentinței atacate, respectiv obligarea (Lj) Filiala (…) SPRL în calitate de lichidator judiciar al (D) SRL, să provizioneze către (C3) SA întreaga sumă rămasă în contul unic al debitoarei, după restituirea sumelor către (C2) SRL (de 144.997,62 lei) și către (C1) SRL (de 271.647,77 lei), respectiv suma de 7.441.521,55 lei în conformitate cu prevederile art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, sens în care să păstreze această sumă la bancă, într-un cont special de depozit până la soluționarea definitivă a dosarului nr. (…)/2017.
În motivarea cererii de recurs se arată că, raportat la dispozițiile judecătorului sindic (C3) SA consideră sentința atacată parțial nelegală și neconformă realității de fapt și de drept.
Astfel arată că sentința atacată a fost dispusă cu încălcarea art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă: “când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” în ceea ce privește provizionările dispuse către (C2) SRL și (C7) SRL în sumă de 588.484,40 lei respectiv (C8) SaRL în sumă de 110.995,27 lei.
Potrivit art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: … când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Soluția judecătorului sindic este eronată, este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greșită a legii – în speță a art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, întrucât acești creditori nu mai dețin garanții în ceea ce o privește pe debitoare și nici creanțe care să fie supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă, în pofida faptului că apar menționați în Tabelul definitiv consolidat actualizat al creanțelor (D) SRL la categoria creanțelor garantate poziția nr. 1 și nr. 2.
Astfel, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului împotriva (D) SRL, creditorii (C2) SRL și (C7) SRL, în calitate de cesionari în drepturile (Banca 1) SA (cesionar la rândul său în drepturile (Banca 2) SA), au formulat cerere de înscriere la masa credală și au fost înscriși cu suma de 2.4) 8.911.76 lei, creanță garantată, având rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. (1) pct. 1 indice 1 din Legea nr. 85/2006 sub condiția suspensivă a valorificării garanțiilor la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv.
De asemenea, creditorul (C8) SaRL (în calitate de cesionar în drepturile (Banca 3) SA), a formulat cerere de înscriere la masa credală și a fost înscris cu suma de 455.435,83 lei. creanță garantată, având rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. (1) pct. 1 indice 1 din Legea nr. 85/2006 sub condiția suspensivă a valorificării garanțiilor la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv.
Cu privire la garanțiile pe care le-au deținut în procedură acești creditori, acestea sunt cuprinse în tabelul indicat în cererea de recurs. La această dată, toate bunurile mobile/imobile (garantate și libere de sarcini) aflate în patrimoniul (D) SRL au fost valorificate în cadrul procedurii de faliment, rezultând în concret faptul că, cei doi creditori nu mai dețin garanții asupra bunurilor debitoarei și nici creanțe care să fie supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă. Ori, având în vedere această situație de fapt și de drept, este evident faptul că nu se poate reține incidența art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 – ”sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă” – întrucât (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL nu se află în această situație, aceștia nemaiavând creanțe supuse unei condiții suspensive care nu s-au realizat și nici garanții aferente bunurilor debitoarei, acest aspect putând fi confirmat inclusiv de către lichidatorul judiciar al debitoarei.
Având în vedere această situație, este evident că soluția judecătorului sindic în ceea ce îi privește pe (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL este nelegală și se impune a fi corectată de către instanța de recurs prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă: „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85 din 2006: „(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula.
În concret, prin încasarea sumelor în contul unic al debitoarei, din Contractul 5R(…), Contract în cadrul căruia (C3) SA a efectuat lucrări și aferent căruia (C3) SA deține o creanță garantată în cuantum de 28.624.674,45 lei, respectiv un drept de ipotecă mobiliară constituită în baza Contractului de ipotecă mobiliară asupra creanțelor nr. (…)/05.07.2016, drept care se întinde până la concurența sumei de 61.995.406 lei, se poate afirma faptul că, s-a realizat o valorificare a garanțiilor (C3) SA, valorificare al cărei singur beneficiar se impune a fi doar (C3) SA, în conformitate cu prevederile legale incidente potrivit cărora – ”… diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat …”. Aplicabilitatea acestui articol 41 alin. (2) din Legea nr. 85 din 2006 a fost făcută în ceea ce îi privește pe (C2) SRL și (C7) SRL, (C8) SaRL, sens în care la momentul valorificării garanțiilor deținute de aceștia, (C3) SA nu a beneficiat de nicio sumă, respectiv de nicio distribuire. Raportat la prevederile legale incidente, beneficiarii valorificării garanțiilor, puteau fi doar creditorii care dețineau aceste garanții – (C2) SRL și (C7) SRL, (C8) SaRL.
Prin aplicarea aceluiași tratament raportat la creditorii garantați, este evident că sumele încasate în contul unic de insolvență aferente Contractului 5R(…), revin tot creditorului asupra căruia poartă garanția, în speță se impun a fi provizionate în totalitate creditorului garantat și înscris în Tabelul definitiv consolidat al debitoarei sub o condiție care încă nu s-a realizat, în concret – (C3) SA.
Recurenta învederează instanței și aspectele reținute de Curtea de Apel (…) în cadrul Deciziei nr. (…)/05.10.2023 pronunțată în dosar nr. (…)/2023 potrivit cărora această măsură a provizionării dispusă de instanța de fond este singura modalitate prevăzută de legiuitor prin care creditorul din cadrul unei proceduri de faliment care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 127 din Legea nr. 85/2006 își poate asigura sumele aflate în patrimoniul debitorului până la procurarea de către creditor a unui titlu de creanță, astfel încât să se prevină ca aceste sume să iasă din patrimoniul debitorului. În acest sens, precizează faptul că (C3) SA este înscrisă în Tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei (D) SRL cu o creanță garantată în cuantum de 28.624.674,45 lei, creanță înscrisă sub condiția suspensivă a soluționării litigiului ce face obiectul dosarului nr. (…)/2017 al Tribunalului (…) la care au fost conexate dosarele nr. (…)3/(…)//2018 și nr. (…)4/(…)//2018 ale Tribunalului (…). Dosarul nr. (…)/2017 al Tribunalului (…) se află încă pe rolul primei instanțe în faza de administrare a probatoriului, neexistând până în prezent o hotărâre judecătorească definitivă în acest dosar, motiv pentru care se poate afirma că nu este îndeplinită până în momentul de față condiția suspensivă prevăzută la art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 în ceea ce privește creanțele (C3) SA în discuție.
Temeiul juridic în baza căruia (C3) SA solicită provizionarea sumelor rămase în contul unic al debitoarei, este reprezentat de deținerea calității de creditor garantat astfel cum rezultă din Tabelul definitiv consolidat actualizat al creanțelor (D) SRL.
În ceea ce privește sumele pe care (D) SRL le are de încasat de la CNAIR SA în baza Contractului de lucrări nr. (…)/3677/28.08.2019 având ca obiect „Reabilitare pentru DN (…) (…)-(…), km 69+350 – km 102+660, Contract 5R(…)”, (C3) SA deține drept de ipotecă mobiliară constituită în baza Contractului de ipotecă mobiliară asupra creanțelor nr. (…)/05.07.2016, drept care se întinde până la concurența sumei de 61.995.406 lei. Mai mult decât atât, suma de 8.486.792,86 lei care face obiectul încasărilor înregistrate în contul societății (D) SRL, este aferentă Contractului 5R(…), în cadrul căruia (C3) SA a executat lucrări neachitate de debitoare după o perioadă de mai bine de 7 ani.
Având în vedere prevederile Legii nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenței, care reglementează modul de distribuire a sumelor în cadrul procedurii de faliment, precum și calitatea (C3) SA de creditor garantat al debitoarei (D) SRL până la concurența sumei de 28.624.674,45 lei, dar și de creditor ipotecar până la concurența sumei de 61.995.406 lei, în conformitate cu prevederile legale incidente, (C3) SA se consideră îndreptățită la provizionarea întregii sume rămase în contul unic al debitoarei după restituirea sumelor către (C2) SRL (de 144.997,62 lei) și către (C1) SRL (de 271.647,77 lei) în conformitate cu prevederile art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Cuantumul creanței garantate deținute de (C3) SA pe care o solicită a fi provizionată integral către (C3) SA este vădit și semnificativ mai mare decât suma rămasă în contul unic al debitoarei. Astfel, în ceea ce privește solicitarea (C3) SA privind provizionarea întregii sume rămase în contul unic al debitoarei după restituirea sumelor către (C2) SRL (de 144.997,62 lei) și către (C1) SRL (de 271.647,77 lei) în conformitate cu prevederile art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la aspectele prezentate anterior, precum și la aspectele reținute de Curtea de Apel (…) în cadrul Deciziei nr. (…)/05.10.2023 pronunțată în dosar nr. (…)/2023, arată că art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85 din 2006 este pe deplin aplicabil situației în care se află (C3) SA.
În consecință, raportat la prevederile legale incidente, este evident că soluția judecătorului sindic în ceea ce privește pe (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL este nelegală și se impune a fi corectată de către instanța de recurs prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Sentința nr. (…)/F/2024 din 03.04.2024 pronunțată de Tribunalul (…) în dosar nr. (…)/2023* a fost dispusă cu încălcarea art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă: “dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.”
În ceea ce privește distribuirea sumei de 173.066,11 lei pentru (C5) SA și a sumei de 287.620,25 lei pentru (C6) SRL, respectiv în ceea ce privește provizionările dispuse către (C2) SRL și (C7) SRL în sumă de 588.484,40 lei respectiv (C8) SaRL în sumă de 110.995,27 lei se arată că potrivit art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, … dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”. Raportat la prevederile indicate mai sus, (C3) SA consideră pe deplin nelegale reținerile judecătorului sindic în ceea ce îi privește pe creditorii (C5) SA, (C6) SRL, (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL, întrucât față de aceștia judecătorul sindic a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În concret, acești creditori nu au formulat nicio contestație raportat la Planul de distribuire nr. V întocmit de către lichidatorul judiciar, nu au fost părți în dosar la judecarea contestațiilor depuse inițial și care au fost judecate în fond de către Tribunalul (…), respectiv în recurs de către Curtea de Apel (…), Decizia nr. (…)/05.10.2023 emisă de Curtea de Apel (…) nefiindu-le opozabilă, aceștia nefiind parte nici în etapa rejudecării cauzei de către Tribunalul (…). Singura mențiune făcută doar cu privire la (C5) SA și (C6) SRL a fost făcută tardiv și în afara cadrului procesual, respectiv în afara limitelor impuse pentru rejudecarea cauzei prin Decizia nr. (…)/05.10.2023 emisă de Curtea de Apel (…), prin Notele scrise depuse la dosarul cauzei în data de 26.03.2024 de către lichidatorul judiciar.
Din analiza punctuală a Deciziei nr. (…)/05.10.2023 emisă de Curtea de Apel (…) rezultă în concret faptul că în rejudecare, judecătorului sindic îi reveneau două aspecte de lămurit în ceea ce privește stabilirea stării de fapt și de drept: temeiul juridic în baza căruia (C3) SA solicită provizionarea sumelor rămase în contul unic al debitoarei și motivul în baza căruia (C3) SA, solicită provizionarea întregii sume rămase în contul unic al debitoarei. Aceste limite au fost clar expuse în cadrul Deciziei nr. (…)/05.10.2023, instanța de recurs fixând în concret cadrul procesual și aspectele rămase de lămurit în vederea soluționării cererilor tuturor părților implicate în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.
Contrar aspectelor reținute de Curtea de Apel (…) în vederea rejudecării cauzei, judecătorul sindic în mod nelegal a analizat și acordat mai mult decât s-a cerut de către părțile dosarului, aspect care încalcă nu doar prevederile art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă, dar și prevederile art. 315 vechiului Cod de procedură civilă privind rejudecarea, respectiv prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Astfel, prin Notificarea nr. (…)/21.04.2023 publicată în BPI nr. (…) din 24 aprilie 2023 lichidatorul judiciar (Lj) Filiala (…) SPRL anunță faptul că la data de 21.04.2023, a depus la Tribunalul (…) – Raportul asupra fondurilor nr. V obținute în procedura falimentului societății (D) SRL, precum și Planul de distribuire nr. V, cu mențiunea că orice creditor sau comitetul creditorilor pot formula contestații la raport și la plan în termen de 15 zile de la afișare. Cu ocazia întocmirii Raportului asupra fondurilor nr. V obținute în procedura falimentului societății (D) SRL, precum și a Planului de distribuire nr. V, lichidatorul judiciar nu a propus distribuirea de sume către: (C5) SA, (C6) SRL, (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL. Mai mult decât atât, conform Notificării nr. (…)/21.04.2023 publicată în BPI nr. (…) din 24 aprilie 2023, lichidatorul judiciar a procedat la publicarea măsurilor luate în Buletinul Procedurilor de Insolvență în conformitate cu prevederile legale incidente astfel încât, orice creditor nemulțumit de aceste măsuri, avea posibilitatea contestării acestora.
Potrivit art. 122 alin (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței: „(3) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestații la raport și la plan, în termen de 15 zile de la afișare. O copie de pe contestație se comunică de urgență lichidatorului”.
Învederează astfel instanței de judecată faptul că cei patru creditori nu s-au prevalat de prevederile art. 122 alin (3) din Legea nr. 85/2006 sens în care, nu au contestat măsurile lichidatorului judiciar, acestea rămânând definitive în ceea îi privește. Prin necontestarea măsurilor lichidatorului judiciar, acești creditori nu au avut calitatea de parte în cadrul dosarului nr. (…)/2023 al Tribunalului (…) la judecarea fondului acestei cauze respectiv, nu avut calitatea de parte în cadrul dosarului nr. (…)/2023 al Curții de Apel (…) la judecarea recursurilor formulate în acest dosar, în mod evident, nefiind parte nici cadrul prezentului dosar.
În acest sens, arată faptul că, nici Tribunalul (…) și nici Curtea de Apel (…), nu au avut posibilitatea de a analiza respectiv, de a tranșa situația creanțelor acestora, la fel cum s-a întâmplat în situația celorlalți doi creditori (C2) SRL și (C1) SRL față de care s-a reținut deținerea unor creanțe cu titlu de garanție de bună execuție și distribuirea sumelor aferente. Potrivit art. 315 vechiul Cod de procedură civilă: „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. De asemenea, potrivit dispozițiilor Curții de Apel (…) reținute în cadrul Deciziei nr. (…)/05.10.2023 în dosar nr. (…)/2023*, instanța de recurs în conformitate cu prevederile legale aplicabile, a tranșat strict situația creanțelor aparținând părților cauzei, (C5) SA, (C6) SRL, (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL neregăsindu-se printre acestea.
Având în vedere prevederile art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă, prevederile art. 315 vechiul Cod de procedură civilă, considerentele Curții de Apel (…) potrivit cărora obiectul rejudecării prezentei cauze îl reprezintă: lămurirea temeiului de drept (deținerea unei garanții de bună execuție sau deținerea calității de creditor garantat) în baza căruia (C3) SA, solicită provizionarea sumei rămasă în contul unic al debitoarei după efectuarea distribuirilor către (C2) SRL și (C1) SRL precum și indicarea motivelor în baza cărora se cuvine ca toată suma rămasă în contul unic al debitoarei să fie provizionată către (C3) SA, faptul că niciuna dintre părțile dosarului nu a solicitat ceea ce judecătorul sindic a acordat, nici prin contestațiile depuse inițial, care au fixat cadrul procesual și nici în etapa recursului, consideră că această reținere a judecătorului sindic în ceea ce îi privește pe (C5) SA, (C6) SRL, (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL este vădit nelegală și excede obiectul prezentului dosar, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă potrivit cărora instanța a acordat ce nu s-a cerut.
Mai mult decât atât, modul de îndestulare și recuperare al creanțelor împotriva debitoarei (D) SRL este reglementat într-o manieră strictă prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lege specială care se impune a fi respectată cu prioritate. În aceste condiții, este evident că nu poate fi acceptată interpretarea in extenso a instanței de fond cu privire la acești creditori, ale căror creanțe nu doar că nu au fost prevăzute de către lichidatorul judiciar în vederea distribuirii în Raportul și Planul de distribuire nr. V dar, nici nu au făcut obiectul analizei ulterioare a Tribunalului (…) și Curții de Apel (…), încălcându-se totodată și prevederile legale potrivit cărora hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai față de părți și succesorii acestora.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, raportat la cadrul procesual existent și la limitele Deciziei nr. (…)/05.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel (…) în dosar nr. (…)/2023, reținerile instanței de fond în ceea ce îi privește pe cei patru creditori – (C5) SA, (C6) SRL, (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL exced și nu fac obiectul rejudecării cauzei, această soluție neputând fi acceptată de către instanța de recurs, întrucât din toate documentele dosarului rezultă în concret incidența prevederilor art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța acordând mai mult decât s-a cerut în ceea ce îi privește pe acești patru creditori, prevederile Sentinței nr. (…)/F/2024 din 03.04.2024 raportat la aceștia sunt evident nelegale sens în care, solicită instanței să admită prezentul recurs așa cum a fost formulat.
În consecință, solicită instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună modificarea în parte a Sentinței nr. (…)/F/2024 din 03.04.2024 pronunțată de Tribunalul (…) în dosar nr. (…)/2023*, respectiv obligarea (Lj) Filiala (…) SPRL în calitate de lichidator judiciar al (D) SRL, să provizioneze către (C3) SA întreaga sumă rămasă în contul unic al debitoarei, după restituirea sumelor către (C2) SRL (de 144.997.62 lei) și către (C1) SRL (de 271.647,77 lei), respectiv suma de 7.441.521.55 lei în conformitate cu prevederile art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, sens în care să păstreze această sumă la bancă, într-un cont special de depozit până la soluționarea definitivă a dosarului nr. (…)/2017.
În drept recurenta invocă vechiul Cod de procedură civilă (art. 304 pct. 6. pct. 9); Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței; toate textele de lege menționate în recurs.
În probațiune recurenta invocă Sentința nr. (…)/F/2024 din 03.04.2024 pronunțată de Tribunalul (…) în dosar nr. (…)/2023*; Decizia nr. (…)/05.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel (…) în dosar nr. (…)/2023. Totodată înțelege să se folosească de orice alte mijloace de probă care vor fi necesare în vederea dovedirii poziției.
Prin recursul formulat de recurenta (C4) SRL solicită instanței admiterea recursului, casarea/anulare/modificarea în parte a sentinței recurate, admiterea contestației (C4), anularea parțială a planului de distribuire nr. 5 publicat în BPI nr. (…)/24.04.2023 și refacerea planului de distribuire în sensul realizării distribuirilor prioritare către (C1), (C2), (C5) SA și (C6) S.R.L. pentru creanțele lor constând în GBE, distribuirii sumelor rămase către restul creditorilor conform art. 123 din Legea nr. 85/2006 și provizionării proporționale a sumelor pentru (C3) în temeiul art. 123 (creanță chirografară), art. 127 și art. 128 din Legea nr. 85/2006, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată următoarele:
Sentința recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, vechi, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, și parțial fiind nemotivată pe anumite aspecte esențiale ale cauzei (art. 304 pct. 5), pct. 7) și pct. 9) Cod procedură civilă, vechi, încălcarea formelor de procedură (art. 304 pct. 5) Cod procedură civilă vechi.
La termenul din data de 13 martie 2024, instanța de fond a pus în vedere (C3) și lichidatorului să arate temeiul în baza căruia solicită ca sumele să fie provizionate – deținere garanție de bună execuție sau creditor garantat pentru (C3), respectiv sumele ce trebuie provizionate cu titlu de cheltuieli de procedură pentru lichidator. Actele solicitate au fost depuse de cele două părți între termene, iar la termenul următor din data de 27.03.2024, instanța le-a pus în discuția părților. După acest moment, instanța a închis dezbaterile și a rămas în pronunțare, fără a mai acorda părților cuvântul pe fondul cauzei. Prin urmare, instanța de fond a încălcat principiul oralității și contradictorialității, parte a dreptului fundamental la apărare, stabilit normativ prin dispozițiile art. 127 Cod procedură civilă, vechi.
Vătămarea este evidentă pentru (C4), dar și pentru celelalte părți, în condițiile în care acestea nu au putut pune concluzii pe fondul cauzei, etapă esențială a procesului civil, în care părțile au posibilitatea de a-și expune argumentele finale cu privire la cererile și apărările formulate de toate părțile din proces. De asemenea, chestiunea de drept a provizionării unor sume de bani în favoarea unor alți creditori care ar justifica creanțe garantate (C2) și (C7) (o creanță garantată) și (C8) nu a fost pusă în discuția părților și prin urmare nici (C4) și nici celelalte părți nu au putut formula apărări pe această problemă de drept, fiind lipsite astfel de dreptul la apărare, drept prevăzut și de norme constituționale și comunitare deopotrivă (art. 24 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Astfel, (C4) și celelalte părți au fost în imposibilitatea de a se apăra cu privire la aceste noi creanțe garantate, ceea ce se răsfrânge în legalitatea sentinței recurate, atrăgând nulitatea acesteia pe acest aspect, întrucât încălcarea dreptului la apărare și a oralității și contradictorialității procesului civil sunt sancționate de legiuitor cu nulitatea actului procedural, sentința recurată având la baza motive de fapt și de drept care nu au fost puse, în prealabil, în discuția părților, contrar prevederilor art. 129 alin. 4) Cod procedură civilă, vechi.
Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Dacă aceste chestiuni ar fi fost puse în discuția părților s-ar fi arătat faptul că toți cei trei noi creditori garantați au avut garanții care priveau alte bunuri, corporale, ale debitoarei (bunuri ale CMod) și nu GBE recuperate și care fac obiectul distribuției prin planul de distribuire nr. V. De altfel, aceasta este principala problemă a sentinței recurate, și anume aceea că judecătorul cauzei nu s-a aplecat asupra caracterului garantat al creanțelor invocate, respectiv nu a stabilit obiectul garanției acestor creanțe și nu a analizat în niciun fel de ce sumele recuperate cu titlu de GBE de la CNAIR constituie obiectul creanțelor garantate pentru toți creditorii garantați, deși acesta a fost motivul principal pentru care instanța de apel a trimis cauza în rejudecare în primul ciclu procesual.
Vătămarea creditorilor este evidentă, întrucât sume de bani suplimentare au fost provizionate pentru creditori neîndreptățiți (C2), (C7) și (C8), instanța stabilind în favoarea acestora un drept nelegal de creanță garantată asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE de la CNAIR. Din însuși tabelul definitiv consolidat de creanțe (anexat) rezultă foarte clar faptul că motivul pentru care creanțele garantate ale acestor creditori au fost înscrise sub condiție suspensivă îl reprezintă valorificarea garanțiilor (bunuri corporale) la prețuri mai mari decât creanțele cu care acești creditori au fost înscriși în tabelul de creanțe. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, bunurile cu care s-a garantat s-au valorificat toate și integral la prețuri mai mici decât creanțele garantate, rezultând astfel că această condiție suspensivă nu se mai poate îndeplini niciodată, motiv pentru care acești creditori nu mai au o creanță garantată nici asupra acelor bunuri, bunurile fiind deja înstrăinate libere de orice sarcini către terțe persoane sau chiar către creditorii garantați. În niciun caz acești creditori nu justifică garanții asupra GBE recuperate de la CNAIR. Anexează exemplificativ Raportul privind strategia de valorificare nr. (…)/25.03.2022, extras Raport activitate nr. (…)/11.10.2022, raportul și planul de distribuire III din care rezultă garanțiile – bunuri corporale asupra cărora poartă creanțele (C2), (C1) și (C8), deci nu GBE.
În concluzie, sentința recurată este lovită de grave motive de nulitate, instanța de fond încălcând dreptul la apărare al părților și constituind drepturi de garanție nelegale asupra GBE recuperate pentru creditorii (C2), (C7) și (C8), vătămarea creditorilor fiind evidentă prin posibila plată cu prioritate a sumelor recuperate pentru o serie de creditori neîndreptățiți la o astfel de plată.
Sentința recurată este nemotivată sub aspectul reținerii caracterului de creanțe garantate pentru (C3), (C2), (C7) și (C8) asupra GBE recuperate (art. 304 pct. 7) Cod procedură civilă). Conform Deciziei nr. (…)/05.10.2023 a Curții de Apel (…) (Curtea de apel (…0, s-a trasat primei instanțe obligația de a analiza ce sume se cuvin provizionate pentru creditorul (C3) și în baza cărui temei juridic: deținerea unor GBE de către (C3) sau în baza calității de creditor garantat, evident asupra acestor GBE recuperate.
În rejudecare, instanța de fond nu îndeplinește obligația trasată de instanța superioară, respectiv nu arată temeiul juridic pentru care sumele recuperate cu titlu de GBE în patrimoniul debitoarei se cuvin a fi provizionate (C3). În plus, în mod total nelegal, instanța de fond provizionează sume recuperate cu titlu de GBE în contul altor creditori, care la fel ca și (C3), nu justifică nici un drept de garanție asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE. Nu este suficient ca instanța de fond să constate lucruri evidente pentru toată lumea, respectiv că (C3), (C2), (C7) și (C8) dețin sau au deținut creanțe garantate, ci instanța trebuie să stabilească foarte clar obiectul acestor garanții, respectiv de ce aceste creanțe sunt garantate chiar cu sumele recuperate în procedură cu titlu de GBE. O creanță garantată trebuie să aibă un obiect al garanției, simplul fapt că aceasta este înscrisă în tabelul de creanțe ca și garantată nu îi creează creditorului posibilitatea de a fi îndestulat cu prioritate din orice sume și orice vânzare de bunuri ale debitoarei. La cazul concret, instanța de fond trebuia să stabilească că fiecare din creditorii garantați pentru care a provizionat sume au drept de garanție asupra sumelor de bani recuperate, respectiv GBE.
În cazul (C2), (C7) și (C8) rezultă foarte clar faptul că aceștia nu au un drept de garanție asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE, garanțiile lor fiind imobiliare și mobiliare asupra unor bunuri corporale ale debitoarei, astfel cum s-a arătat și dovedit cu înscrisurile deja depuse (terenuri, construcții, utilaje etc.).
Recurenta arată că, provizionarea în favoarea (C3) este nelegală.
Acest al doilea motiv de recurs (nemotivarea sentinței recurate) are în vedere faptul că instanța de fond nu motivează în niciun fel de ce sumele rămase din recuperarea GBE, după plata creanțele (C1), (C2), (C5) și (C6) constând în GBE, să fie provizionate în favoarea (C3).
(C3) nu are creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat rectificat cu titlu de GBE.
(C3) este înregistrată în tabelul definitiv consolidat actualizat de creanțe, cu o creanță garantată și sub condiție de cca. 28,6 milioane lei și o creanță chirografară sub condiție de cca. 14 milioane lei. Conform hotărârilor pronunțate în dosar nr. (…)/2020, irevocabile – anexate primului recurs al (C4), în primul ciclu procesual, s-a decis însă cu autoritate de lucru judecat, că, creanța (C3) este compusă din: – 9.787.048,45 lei, contravaloare lucrări neachitate, creanță garantată; – 18.837.626 lei, penalități de întârziere aferente facturilor neachitate pentru lucrările realizate, creanță garantată; – 14.036.062 lei profit nerealizat, prejudiciu material etc., creanță negarantată, deci chirografară.
Toate creanțele de mai sus sunt însă sub condiție, până la finalizarea dosarului nr. (…)/2017.
Deci contrar susținerilor evident nelegale ale instanței de fond, (C3) nu are încă o creanță certă, lichidă și exigibilă, toate aceste caractere ale creanței făcând obiectul litigiului (…)/2017. Condiția ce trebuie îndeplinită în acest caz constă într-o hotărâre judecătorească care privește creanțele în sine, și nu într-o condiție care să privească doar exigibilitatea creanței.
(C3) nu este înscrisă în tabelul de creanțe cu GBE neachitate/nerecuperate de la CMod, ci doar cu creanțele sus menționate. Dacă creanța (C3) constă în lucrări neachitate înseamnă că nici GBE aferente acestor lucrări neachitate nu au fost reținute de CMod, deci nu există o creanță cu titlu de GBE a (C3). Este evident faptul că restul creanțelor (C3) (penalități de întârziere, lipsă de profit, daune etc.) nu pot conține și GBE.
De altfel, din actele depuse de (C2) anterior termenului de concluzii din recurs, din primul ciclu procesual, probabil redepuse și la termenul de concluzii din rejudecare (Act adițional din 09.06.2016 la Contractul de prestări servicii din aceeași dată – 09.06.2016), rezultă că (C3) și CMod au renunțat la clauza contractuală privind reținerea și restituirea GBE aferente plăților facturilor emise de (C3) către Debitoare, drept dovadă, facturile fiscale emise de (C3) către CMod, unde nu este specificată și rubrica de GBE.
În concluzie, CMod nu a reținut GBE din plățile efectuate către (C3), deci creanța (C3) nu are în componența sa GBE, deci sumele nu trebuie provizionate către aceasta cu acest titlu. Nici (C3) nu afirmă că ar deține creanțe cu titlu de GBE.
Instanța nu analizează în niciun fel aceste argumente, dar nici nu reține că (C3) ar avea drept de provizion asupra sumelor recuperate întrucât ar deține creanțe cu titlu de GBE.
Creanța (C3) nu este garantată în ceea ce privește GBE recuperate în procedură.
Sumele recuperate în procedură reprezintă GBE reținute de CNAIR în baza a trei contracte încheiate între aceasta și debitoare: 5R(…), (…)/3(…) și (…)/35(…). Conform Contractului nr. (…)/09.06.2016 și actele adiționale subsecvente, încheiate între CMod și (C3), se poate observa faptul că (C3) a realizat lucrări în calitate de subantreprenor al debitoarei doar pentru contractul 5R(…), contract încheiat de debitoare cu CNAIR la data de 28.08.2009, (C3) realizând astfel lucrări doar ulterior datei de 09.06.2016.
Pe de altă parte, privind întinderea garanției (C3) asupra sumelor de bani datorate de CNAIR către CMod, și sub acest aspect există autoritate de lucru judecat, judecătorul sindic prin Sentința nr. (…)/F/24.11.2021 pronunțată în același dosar nr. (…)/2020 reținând că „în cuprinsul celor două contracte (de cesiune de creanță și ipotecă) părțile au folosit sintagma contravaloarea lucrărilor executate de către SC (C3) SA. Utilizarea acestei formule conduce la concluzia că obiectul derivat al acestora a vizat numai dreptul de creanță ce reflectă lucrările executate de către creditor, soluție care a fost confirmată de Curtea de apel (…) prin Decizia nr. (…)/26.05.2022, anexată de asemenea recursului (C4).
În consecință, (C3) nu este îndrituită la plata cu prioritate a tuturor creanțelor datorate de CNAIR către CMod, ci doar a acelor creanțe care rezultă din contravaloarea lucrărilor executate de (C3). În plus, astfel cum s-a arătat, aspect reținut și necombătut în ciclurile procesuale anterioare, GBE recuperate în procedură sunt aferente a trei contracte încheiate între CMod și CNAIR, doar într-unul dintre aceste contracte (5R(…), (C3) fiind subantreprenor și doar începând cu data de 09.06.2016. Contractul 5R(…) a fost reziliat de CNAIR în data de 29.11.2017, astfel cum rezultă și din contestația CNAIR obiect al dosarului nr. (…)/2023. Prin urmare, (C3) nu poate justifica un drept de ipotecă legală asupra tuturor sumelor recuperate cu titlu de GBE de la CNAIR, deoarece în contractele (…)/3(…) și (…)/35(…) acesta nu a avut calitate de subantreprenor, deci nu a realizat nicio lucrare. De asemenea, (C3) nu poate justifica un drept de ipotecă asupra GBE recuperate de la CNAIR și care sunt anterioare datei de 09.06.2016, când (C3) a încheiat Contractul (…) cu CMod.
Instanța de fond se rezumă la a afirma că (C3) are o creanță garantată, fără a analiza în niciun fel care parte din aceste GBE sunt pentru lucrările (C3), doar în acest caz ipotetic, (C3) ar putea justifica un drept de creanț asupra acestor GBE, cu toate că, astfel cum s-a arătat, debitoarea nu a reținut GBE pentru lucrările realizate de (C3). Aplicând principiul simetriei actelor juridice, câtă vreme (C3) nu i s-au reținut GBE de către CMod, (C3) nu poate justifica un drept de garanție asupra GBE reținute de CNAIR din plățile care trebuiau efectuate către CMod, chiar dacă lucrările erau efectiv realizate de (C3), în calitatea sa de subantreprenor al CMod.
Prin urmare, întrucât: a) sumele obținute în procedură și care trebuie distribuite creditorilor reprezintă GBE recuperate de la CNAIR; b) (C3) nu are creanțe cu titlu de GBE înscrise în tabelul de creanțe, aspect reținut cu autoritate de lucru judecat în dosar nr, (…)/2020; c) (C3) nu poate avea niciun drept asupra GBE recuperate din contractele (…)/3(…) și (…)/35(…), acesta nefiind subantreprenor decât în contractul 5R(…); d) (C3) nu are niciun drept asupra GBE reținute de CNAIR anterior datei de 09.06.2016, întrucât abia începând cu această dată (C3) a prestat lucrări în cadrul Contractului (…), subantrepriză la contractul 5R(…); e) (C3) nu dovedește un drept de ipotecă legală asupra GBE recuperate, respectiv că acestea ar fi aferente propriilor lucrări, rezultă că (C3) nu are un drept garantat asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE de la CNAIR, motiv pentru care lichidatorul va putea proviziona pentru (C3) doar sumele care i s-ar cuveni acesteia conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, respectiv doar pentru creanța sa chirografară, ceilalți creditori urmând a fi plătiți conform ordinii de preferință stabilită de art. 123 din Legea Insolvenței și proporțional în cadrul aceleiași categorii (art. 124 din Legea nr. 85/2006), cu respectarea deciziei Curtea de apel (…) nr. (…)/05.10.2023 în ceea ce privește creanțele cu titlu de GBE ale creditorilor.
Instanța de fond nu face niciun fel de analiză a temeiul de drept pentru care sumele recuperate în procedură trebuie provizionate (C3), (C2), (C7) și (C8), neexistând nicio conexiune realizată de instanță între creanța garantată a acestor creditori, înscrisă în tabelul de creanțe și obiectul presupusei garanții – sumele recuperate în procedură cu titlu de GBE. Instanța nu răspunde la obligația pusă în vedere de instanța superioară și anume nu cercetează temeiul juridic pentru care (C3) ar justifica o creanță garantată asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE. În mod nelegal, din două lucruri evidente (posibila existență a unei creanțe garantate a (C3) și recuperarea unor sume cu titlu de GBE) instanța realizează o conexiune inexistentă și anume că garanția (C3) poartă asupra acestor GBE, fără a indica însă niciun temei de fapt sau de drept.
Nu există nicio explicație a instanței de ce creanțele (C3), (C2), (C7) și (C8) sunt garantate cu sumele recuperate în procedură cu titlu de GBE. A arătat deja că creditorii (C2), (C7) și (C8) au avut creanțe garantate cu bunurile imobile și mobile corporale, deja valorificate în cadrul procedurii, deci acești creditori nu justifică nicio creanță garantată privind sumele recuperate în procedură cu titlu de GBE.
Această concluzie nemotivată a instanței de fond a stat și la baza respingerii contestației (C4), respectiv că acesta este un creditor chirografar, care urmează a fi achitat după epuizarea plăților către creditorii garantați. Curtea de apel (…) a reținut doar la modul teoretic că sume trebuie provizionate către creditorii garantați și nu la modul efectiv, aplicat speței de față, reținut eronat de instanța de fond, în sensul că creditorul (C4) nu este îndreptățit la distribuire, întrucât sumele trebuie provizionate pentru (C3). Altfel, nu se justifică trimiterea cauzei în rejudecare, tocmai pentru ca instanța de fond să explice de ce (C3) trebuie să i se provizioneze sume, pentru că deține creanțe cu titlu de GBE sau pentru că este creditor garantat cu sumele recuperate cu titlu de GBE. La aceste întrebări, instanța de fond nu a răspuns.
Sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin urmare, având în vedere cele deja evidențiate, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, care nu poate fi pusă în executare de lichidator, întrucât s-ar proviziona sume de bani pentru creditori neîndreptățiți. Soluția corectă este distribuirea sumelor conform art. 123 din Legea Insolvenței și provizionarea pentru (C3) doar a sumelor care i s-ar cuveni pentru creanța sa chirografară, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, întrucât pentru niciunul dintre creditori nu s-a justificat juridic o creanță garantată față de GBE recuperate în procedură.
În subsidiar, dacă totuși (C3) este înscrisă în tabelul definitiv consolidat actualizat de creanțe și cu creanțe garantate rezultând din GBE reținute de CNAIR pentru lucrările realizate de (C3), aspect care nu a fost dovedit, soluția este de provizionare doar a acestor sume în favoarea (C3), având în vedere posibilul drept garantat al acesteia față de aceste GBE (condiționat de soluția din dosar nr. (…)/2017), iar restul sumelor rămase vor fi plătite conform art. 123 din Legea nr. 85/2006 și din nou provizionate în cazul (C3), aceasta având și o creanță chirografară.
În concluzie, sentința recurată este parțial nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat, admiterea contestației (C4) și anularea în parte a planului de distribuire nr. V, refacerea planului de distribuire în sensul distribuirii sumelor către creditori conform art. 123 din Legea Insolvenței, și provizionării către (C3) doar a sumelor care i s-ar cuveni pentru creanța sa chirografară conform art. 128 din Legea Insolvenței, întrucât (C3) nu a făcut dovada deținerii unei creanțe cu titlu de GBE și nici a unei creanțe garantate față de GBE recuperate, care sunt aferente și altor două contracte în care (C3) nu a fost parte, GBE recuperate privind și lucrări aferente perioadei 28.08.2009 – 09.06.2016, deci anterioară subcontractării lucrărilor către aceasta în contractul 5R(…), asupra cărora aceasta nu are niciun drept.
În drept, articolele de lege menționate în cuprinsul recursului și în probațiune, înscrisuri.
Anexează prezentului recurs: împuternicire avocațială nr. (…)/15.04.2024, delegație de substituire nr. (…)/15.04.2024, taxa judiciară de timbru în valoare de 100 lei conform chitanței nr.(…)/15.04.2024, Tabel definitiv consolidat rectificat BPI (…)/12.05.2023, Raport de activitate nr. (…)/11.10.2022, Raport privind strategia de valorificare nr. (…)/25.03.2022, Raport nr. III asupra fondurilor obținute din lichidare BPI nr. (…)/30.09.2022, Plan de distribuire nr. (…) BPI (…)/03.10.2022, Sentința nr. (…)/03.04.2024 BPI (…)/08.04.2024.
Prin recursul formulat de lichidatorul judiciar (Lj) – FILIALA (…) SPRL se solicită instanței admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva Planului de distribuire nr. 5 publicat în BP1 nr. (…)/24.04.2023, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 din Codul de procedură civilă (vechi).
În motivarea cererii de recurs se arată, ca efect al Sentinței civile nr. (…)/2022, pronunțată în dosarul nr. (…)/2022, că lichidatorul judiciar a procedat la efectuarea demersurilor pentru virarea sumelor blocate în conturile de garanții de bună execuție în contul unic al procedurii de insolvență a (D) SRL.
Astfel, au fost deblocate următoarele garanții de bună execuție: Depozit GBE – BT R076B(…)0050140(…)3XX (…).30; Depozit GBE – BT RO28B(…)RONGBEOO(…) 65-534.58; Depozit GBE – BT R034B(…)0051(…) (…)T15; Depozit GBE – BT R050B(…)R0N(…) 1,61; Depozit GBE – Trezorerie R066TREZ(…)X7.609.588,75; Depozit GBE – Trezorerie R067TREZ07(..)X20.981,17; Depozit GBE – Trezorerie R051TREZ0(…) 97.49.
Având în vedere soldul disponibil, lichidatorul judiciar a procedat la depunerea la dosarul cauzei, în data de 21.04.2023, a Raportului nr. V asupra fondurilor și a Planului de distribuire nr. V, acestea fiind publicate în BP1 nr. (…)/24.04.2023, respectiv BPI nr. (…)/26.04.2023.
Împotriva planului de distribuire întocmit au fost formulate patru contestații, astfel: Dosarul nr. (…)/2023, având ca obiect contestația formulată de (C1) SRL; Dosarul nr. (…)45/(…)/2023, având ca obiect cererea formulată de (C3) SA; Dosarul nr. (…)46/(…)/2023, având ca obiect contestația formulată de (C2) SRL; Dosarul nr. (…)94/(…)/2023, având ca obiect contestația formulată de (C4) SRL.
În conformitate cu prevederile art. 164 din vechiul Cod de procedură civilă, la termenul de judecată din data de 14.06.2023 s-a dispus conexarea dosarelor nr. (…)45/(…)/2023, (…)46/(…)/2023 și (…)94/(…)/2023 la dosarul nr. (…)/2023, primul dosar constituit.
Prin Sentința civilă nr. (…)/2023 pronunțată de Tribunalul (…) în data de 05.07.2023, în dosarul nr. (…)/2023, instanța de judecată a dispus următoarele: A admis în parte contestațiile formulate de (C1) SRL, (C2) SRL; A admis contestația formulată de (C3) SA; A respins contestația formulată de (C4) SRL; A dispus anularea parțială a planului de distribuire nr. 5 și refacerea lui astfel: Creditorului (C1) SRL i se va distribui suma de 271.547,77 lei; Creditorului (C2) SRL i se va distribui suma de 144.997,62 lei; Suma provizionată creditorului (C3) SA va fi păstrată la bancă într-un cont special de depozit până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (…)/2017.
Împotriva acestei Sentințe (C4) SRL, (C2) SRL și (Lj) Filiala (…) SPRL, au formulat recurs, acestea fiind soluționate prin Decizia Curții de Apel (…) nr. (…)/2023, pronunțată la data de 05.10.2023.
Prin considerentele Curții de Apel au fost lămurite următoarele aspecte:
– în ceea ce privește suma propusă a fi alocată (în cuantum de 533.598,42 lei) de către lichidatorul judiciar pentru plata creanțelor în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 6, art. 121 pct. 1 și 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, nu s-au făcut contestații.
Sumele constituite de către (C2) SRL (144.997,62 lei) și (C1) SRL (271.647,77 lei) trebuie eliberate acestora.
Măsura dispusă de instanța de fond cu privire la provizionarea de sume în favoarea (C3) SA este singura modalitate prevăzută de legiuitor prin care creditorul din cadrul unei proceduri de faliment (care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 127 din Legea nr. 85/2006) își poate asigura sumele aflate în patrimoniul debitorului până la procurarea de către creditor a unui titlu de creanță și astfel să prevină ca aceste sume să iasă din patrimoniul debitorului prin plata lor către alți creditori.
Cu toate acestea, tot Curtea a reținut faptul că instanța de fond nu a arătat de ce toată sumă rămasă în contul unic după restituirea sumelor către (C2) SRL și (C1) SRL se impune a fi provizionată către (C3) SA și în baza cărui temei juridic: deținerea unei garanții de bună execuție sau în baza deținerii calității de creditor garantat așa cum aceasta figurează în tabelul definitiv consolidat.
Un ultim considerent reținut de către Curte este referitor la obligația instanței de fond de a arată motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția sa, prin indicarea, atât a motivelor pentru care s-au admis, cât și a motivelor pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile părților.
Cu privire la hotărârea, arată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic se află într-o eroare cu privire la sumele care ar trebui provizionate în prezenta procedură. Cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva soluției inițiale ale judecătorului sindic, Curtea de Apel (…) a arătat faptul că provizionarea de sume în favoarea (C3) SA este singura modalitate prevăzută de legiuitor prin care creditorul din cadrul unei proceduri de faliment (care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 127 din Legea nr. 85/2006) își poate asigura sumele aflate în patrimoniul debitorului până la procurarea de către creditor a unui titlu de creanță și astfel să prevină ca aceste sume să iasă din patrimoniul debitorului prin plata lor către alți creditori. Pornind de la aceste considerente, instanța de fond a ajuns la soluția neîntemeiată că este necesară provizionarea de sume către toți creditorii garantați din tabel, înscriși cu creanțe sub condiție suspensivă. Consideră această interpretare nelegală, instanța neavând în vedere cu ocazia soluționării contestațiilor și condițiile suspensive care se află la baza fiecărei creanțe garantate înscrise în tabel.
Astfel, precizează faptul că:
– (C3) SA figurează în tabelul definitiv consolidat cu o creanță garantată, în cuantum de 28.624.674,45 lei, creanță înscrisă în temeiul art. 121 alin. 1 pct. 1 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, sub condiția suspensivă a soluționării dosarului (…)/2017 aflat pe rolul Tribunalului (…) în favoarea creditorului (cuantumul creanței urmând a fi actualizat în funcție de soluția pronunțată în acest dosar) și ca urmare a soluționării dosarului nr. (…)/2020;
– (C2) SRL și (C7) SRL figurează în tabelul definitiv consolidat cu o creanță garantată, în cuantum de 2.418.911,76 lei, creanță înscrisă în temeiul art. 121 alin. (1) pct. 1 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 sub condiția suspensivă a valorificării garanțiilor la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv;
– (C8) SaRL figurează în tabelul definitiv consolidat cu o creanță garantată, în cuantum de 455.435,83 lei, creanță înscrisă în temeiul art. 121 alin. (1) pct. 1 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 sub condiția suspensivă a valorificării garanțiilor la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv.
Prin urmare, se poate observa faptul că fiecare creanță garantată înscrisă la masa credală are la bază o altă condiție de care depinde consolidarea acesteia. Garanția (C3) SA rezultă din Contractul de cesiune de creanță și Contractul de ipotecă mobiliară, încheiate în baza contractului de prestări servicii nr. (…)/09.06.2016. Cu toate acestea, cuantumul lucrărilor prestate de către (C3) nu este cert la acest moment, având în vedere că acesta formează obiectul dosarului nr. (…)/2017.
Creanțele sub condiție ale (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL aveau la bază dispozițiile art. 41 alin. 2) din Legea nr. 85/2006, conform cărora: ,,în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula”.
Garanțiile celor doi creditori au fost constituite din următoarele bunuri aparținând (D) SRL: Descriere Active Garanție; Excavator Pe Roți Atlas 1604 (…) 228) (C8); Cap Tractor Volvo (C8); Volkswagen Transporter 8 Locuri (C8); Remorca Ham Baur (C8); Excavator pe șenile O&K RH4 (…) 224) (C8); Încărcător Frontal Tip CASE 321B (…) 227) (C8); Teren intravilan 9.415 mp.- (…), Șos. (…), Km (…), jud. (…) (CF (…) cu nr. cad. (…) în suprafață de 7.040 mp, CF (…) cu nr. cad. (…) în suprafața de 669 mp, CF (…) cu nr. cad. (…) în suprafața de 1.706 mp) (C8); Depozit Agregate în Aer Liber (C8).
Descriere Active Garanție – Teren Intravilan CF (…) – 6.031 MP (C2)/(C7); Birouri Cu Magazie (Clădire Incintă Sediu) (C2)/(C7); Hala Producție (Clădire Incintă Sediu) (C2)/(C7); Club (Clădire Incintă Sediu) (C2)/(C7); Casă Portar (Clădire Incintă Sediu) (C2)/(C7).
Suma înscrisă în tabelul de creanțe este născută doar în ipoteza valorificării bunului la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, dar aceste garanții aparținând (C2)/(C7), respectiv (C8) au fost valorificate deja în cadrul procedurii de lichidare a (D) SRL, astfel că în prezent aceștia nu mai dețin bunuri nevalorificate aduse în garanție în favoarea lor, sens în care creanțele sub condiție ale acestora nu se mai pot consolida. Lichidatorul judiciar a distribuit toate sumele încasate din bunurile aflate în garanția acestor creditori, fiind stinsă întreaga creanță garantată.
Prin urmare, în prezent, acești creditori nu mai dețin niciun bun garantat în patrimoniul debitoarei, care să poată fi valorificat în vederea îndestulării creanțelor acestora din tabel.
În concluzie, având în vedere faptul că fost îndeplinită condiția sub care creanța a fost înscrisă în tabel, respectiv o condiție suspensivă, prin îndeplinirea condiției, creanța nu mai există. Astfel, măsura judecătorului sindic de provizionare de sume în favoarea acestora este neîntemeiată și mai mult decât atât, este fără un folos real și util în prezenta procedură.
Pentru toate aceste considerente, consideră neîntemeiate dispozițiile instanței de judecată de provizionare a sumei de 588.484,40 lei în favoarea (C2) SRL și (C7) SRL și a sumei de 110.995,27 lei în favoarea (C8) SaRL, într-un cont special de depozit până la îndeplinirea condiției suspensive sub care au fost înscrise în tabelul definitiv de creanțe.
Constituirea provizionului este o obligație legală nu o opțiune, condiție legală prevăzută la art. 127 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Prin Sentința civilă nr. (…)/2024 pronunțată de Tribunalul (…) în data de 03.04.2024, în dosarul nr. (…)/2023*, instanța de fond a respins în mod nelegal provizionarea sumei de 1.500.000 lei, reprezentând costul estimativ al procedurii pentru următorii 5 ani estimați de acesta ca fiind necesari pentru finalizarea dosarului de faliment, astfel cum acesta a fost solicitat de către lichidatorul judiciar.
Prin planul de distribuire contestat, lichidatorul judiciar a propus provizionarea întregii sume rămase în cuantum de 7.858.166,94 lei, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. 4 din Legea nr. 85/2006. Cu toate acestea, raportat la decizia Curții de Apel (…) pronunțată cu ocazia soluționării recursurilor formulate în dosarul nr. (…)/2023, a solicitat judecătorului sindic să aibă în vedere unele aspecte cu ocazia rejudecării contestațiilor.
Cu toate că unele sume vor depuse într-un cont de depozit până la soluționarea dosarului nr. (…)/2017, trebuie asigurată derularea în condiții optime a activității aferente procedurii de faliment în care se regăsește debitoarea (D) SRL. Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 127 alin. 4 din Legea nr. 85/2006: „Cu ocazia distribuirilor parțiale, următoarele sume vor fi provizionate: rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului”.
Prin urmare, a solicitat judecătorul sindic să aibă în vedere obligația legală de constituire a unui provizion pentru continuarea procedurii la momentul în care va determina sumele care vor fi depuse într-un cont de depozit până la soluționarea dosarului nr. (…)/2017. Astfel, pentru acoperirea cheltuielilor viitoare ale averii debitorului, lichidatorul judiciar a solicitat să fie avut în vedere un provizion pentru continuarea procedurii în cuantum de 1.500.000 lei și doar ulterior reținerii acestei sume, se va putea dispune constituirea unui cont de depozit până la soluționarea definitivă a dosarului nr. (…)/2017.
Cu privire la provizionul indicat, a arătat că acesta are în vedere acoperirea următoarelor cheltuieli viitoare:
– Distribuirea celorlalte garanții de bună – execuție constituite în favoarea altor creditori care nu au participat la distribuiri până în prezent, având în vedere faptul că există autoritate de lucru judecat cu privire la efectuarea de plăți către creditorii beneficiari ai acestor garanții. Astfel, precizează faptul că în aceeași situație ca și (C2) SRL și (C1) SRL se află și creditorii: (C5) SA și (C6) SRL.
– Prin planul de distribuire nr. V, lichidatorul judiciar nu a propus distribuirea de sume către beneficiarii garanțiilor de bună-execuție. Dar cu ocazia soluționării recursurilor formulate de către (C2) SRL și (C1) SRL, Curtea de Apel (…) a arătat faptul că deblocarea garanțiilor de bună execuție către creditorii beneficiari reprezintă o obligație de a face în sarcina lichidatorului judiciar, aceste sume nefăcând parte din averea debitoarei.
Prin urmare, pentru aceleași considerente trebuie avute în vedere distribuirea celorlalte două garanții de bună execuție constituite de (D) SRL în favoarea creditorilor (C5) SA și (C6) SRL. Valorile acestor garanții, așa cum rezultă și din declarațiile de creanțe înregistrate de creditori ca urmare a deschiderii procedurii de faliment împotriva debitorului, sunt: 173.066,11 lei în favoarea creditorul (C5) SA – conform contractului de subantrepriză nr. (…)/26.08.2011, pentru realizarea Contractului de lucrări 5R(…) dintre (D) SRL și CNA1R; 287.620,25 lei în favoarea creditorului (C9) SRL – conform contractului de subantrepriză din data de 12.09.2011, pentru realizarea Contractului de lucrări 5R(…) dintre (D) SRL și CNAIR.
Aceste creanțe au fost confirmate definitiv de către instanțele de judecată cu ocazia soluționării dosarului nr. (…)/2020. Asigurarea disponibilului necesar în vederea achitării onorariilor persoanelor de specialitate. Având în vedere faptul că societatea (D) SRL se află în procedură de faliment din anul 2019 și raportat la dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, lichidatorul judiciar apreciază că dosarul de faliment al debitoarei nu se va închide în perioada următoare, estimând că acesta va mai continua încă 5 ani. Pentru a justifica acest termen, recurenta precizează faptul că încă nu este soluționat dosarul nr. (…)/2017 (acesta fiind pe rolul instanței de fond de mai bine de 7 ani), iar ulterior soluționării acestuia părțile implicate urmând să formuleze (cel mai probabil) și calea de atac a recursului prevăzută de lege (acest dosar are ca obiect atât acțiunea în pretenții a (C3) SA, cât și cererea reconvențională a (D) SRL, prin urmare, indiferent de soluția care se va pronunța în dosar, una dintre păți va formula și cale de atac). Suplimentar, precizează faptul că un rol important în procedura de faliment a debitoarei îl reprezintă și dosarul nr.7(…)/2/2015* (având ca obiect diferențele de curs valutar a facturilor emise de (D) SRL în derularea contractului 5R(…) cu CNAIR SA). Acest dosar a fost soluționat pe fond, în rejudecare, la termenul din data de 28.12.2022, dar hotărârea încă nu a fost motivată. Recursul împotriva acestei hotărâri este de competența ICCJ, care presupune de asemenea un termen considerabil în vederea soluționării definitive a acestui dosar.
Astfel, raportat la perioada de timp pe care o estimează până la finalizarea procedurii de faliment a societății (D) SRL, consideră că sunt necesare provizionarea sumelor cu persoanele de specialitate, sens în care mai arată următoarele:
Contabilitatea societății este ținută de societatea (…) SRL, la prețul de 800 lei/lună (rezultând astfel un cost de aproximativ 48.000 lei pentru următorii 5 ani).
În cadrul ședinței Adunării Creditorilor din data de 13.03.2020 creditorii au aprobat menținerea contractelor de asistență juridică încheiate de societatea debitoare cu (…) – SCA. Cu privire la onorariul societății de avocați, precizează faptul că în prezenta procedură de faliment, costurile de specialitate au fost mai mari de 270.000 lei (în cei aproximativ 5 ani de faliment, din 2019 până în prezent). Prin urmare, consideră că ar trebui provizionată o sumă aproximativ egală cu cea distribuită până în prezent și pentru următorii 5 ani de procedură.
În conformitate cu hotărârea Adunării Creditorilor din data de 29.03.2022 s-a aprobat lichidatorului judiciar, pentru toată procedura de faliment, un onorariu lunar de 2.000 euro + TVA/lună și un onorariu de succes de 3% din distribuirile efectuate în procedură. Astfel, provizionul pentru onorariul lichidatorului judiciar în următorii 5 ani este de aproximativ 714.000 lei (TVA inclus), onorariul de succes fiind reținut și datorat doar în caz de efectuare de distribuiri suplimentare.
La aceste sume se vor adăuga și alte cheltuieli generate de derularea procedurii falimentului debitoarei, precum cheltuieli poștale, costuri cu eventuale expertize în cadrul dosarelor aflate pe rolul instanțelor sau costuri aferente altor demersuri procedurale.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, provizionul propus de către lichidatorul judiciar este de 1.500.000 lei (compus din 173066,11 + 287620,25 + 48000 + 270000 + 714000 = 1.492.686,36 lei). Acesta este estimativ, el urmând a fi datorat doar pe măsura nașterii obligației de plată în sarcina societății debitoare, în caz contrar, sumele suplimentare reținute ca și provizion urmând să facă obiectul ultimului plan de distribuire, urmat de închiderea procedurii de lichidare. Per a contrario, dacă provizionul nu va fi suficient pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, acestea vor fi regularizate la momentul în care se va întocmi planul de distribuire pentru propunerea de distribuire a sumelor din contul de depozit, în funcție de soluția definitivă care va fi pronunțată în dosarul nr. (…)/2017.
Astfel, arată faptul că provizionul a fost reținut de lichidatorul judiciar în considerarea unei bune derulări pe viitor a procedurii de faliment. Legea nu impune o limită a cuantumului sumei care poate fi reținută. Or, conform principiului Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nu se poate interpreta că lichidatorul judiciar nu poate reține un provizion pentru derularea în bune condiții a procedurii de faliment. Mai mult decât atât, reținerea provizionului este o obligație pentru lichidatorul judiciar, acesta fiind cel mai în măsură să poată estima cel mai bine cheltuielile viitoare. Faptul că suma provizionată este semnificativă nu are nicio relevanță, întrucât momentul la care se va finaliza procedura față de debitor este incert în prezent, raportat și la durata de 5 ani scursă de la data la care a fost deschisă. Anexează practică judiciară în acest sens.
Dacă s-ar admite soluția contrară, s-ar putea să se întrebe în mod rezonabil ce s-ar întâmpla în situația în care societatea debitoare este obligată să achite diverse taxe sau costuri cu expertize. În lipsa unui provizion, aceste costuri nu ar mai putea fi suportate, societății fiindu-i îngrădite dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO. O astfel de soluție este evident contrară oricărei norme de drept. Totodată, art. 121 și 123 din Legea nr. 85/2006 reglementează achitarea cu prioritate a onorariului persoanelor de specialitate, aportul acestora fiind absolut necesar pentru derularea în bune condiții a procedurii de faliment.
Având în vedere toate aceste aspecte, apreciază că reținerea unui provizion pe o durată mai îndelungată de timp este rezonabilă, fiind menită a asigura toate cheltuielile de procedură ocazionate până la finalizarea procedurii de faliment.
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită a se avea în vedere că provizionul solicitat este unul justificat, acesta fiind explicat și prezentat amănunțit, tocmai pentru asigurarea transparenței procedurii.
În final, consideră că asigurarea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului este o obligație legală prevăzută de art. 127 alin. 4) din Legea nr. 85/2014, sens în care consideră că aceste cheltuieli trebuie avute în vedere a fi acoperite cu prioritate.
Pentru toate aceste considerente, consideră neîntemeiate dispozițiile instanței de judecată cu privire la neîncuviințarea constituirii provizionului reglementat la art. 127 alin. 4) din Legea nr. 85/2006.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a Sentinței civile nr. (…)/F/2024 pronunțate de Tribunalul (…) în data de 03.04.2024, în dosarul nr. (…)/2023*.
Prin întâmpinarea formulată de intimata (C4) S.R.L. față de recursul promovat de (C3) S.A., se solicită instanței admiterea în parte a recursului în ceea ce privește criticile referitoare la creanțele garantate ale (C2), (C7) și (C8) și respingerea în rest a recursului formulat, pentru următoarele aspecte și considerente:
Intimata solicită admiterea recursului (C3) în ceea ce privește situația creditorilor (C2), (C7) și (C8).
Astfel cum a arătat prin recursul formulat de (C4), suplimentar față de cele expuse de (C3) în propriul recurs, chestiunea de drept a provizionării unor sume de bani în favoarea altor creditori care ar justifica creanțe garantate (C2) și (C7) (o creanță garantată) și (C8) nu a fost pusă în discuția părților și prin urmare nici (C4) și nici celelalte părți nu au putut formula apărări pe această problemă de drept, fiind lipsite astfel de dreptul la apărare, drept prevăzut de norme procedurale, constituționale și comunitare deopotrivă (art. 127 Cod procedură civilă, art. 24 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). Astfel, (C4) și celelalte părți au fost în imposibilitatea de a se apăra cu privire la aceste creanțe garantate invocate de instanța de fond, ceea ce se răsfrânge în legalitatea sentinței recurate, atrăgând nulitatea acesteia pe acest aspect, întrucât încălcarea dreptului la apărare, a oralității și contradictorialității procesului civil sunt sancționate de legiuitor cu nulitatea actului procedural, aceasta având la bază motive de fapt și de drept care nu au fost puse, în prealabil, în discuția părților, contrar prevederilor art. 129 alin. 4) Cod procedură civilă vechi.
Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Dacă aceste chestiuni ar fi fost puse în discuția părților, ar fi arătat faptul că toți cei trei creditori garantați invocați de instanța de fond au avut garanții care priveau alte bunuri, corporale, ale debitoarei, și nu GBE recuperate și care fac obiectul distribuției prin planul de distribuire nr. V. De altfel, aceasta este principala problemă a sentinței recurate, și anume că judecătorul cauzei nu a stabilit obiectul garanției acestor creanțe și nu a analizat în niciun fel de ce sumele recuperate cu titlu de GBE de la CNAIR constituie obiectul creanțelor garantate pentru toți creditorii garantați și care este cuantumul acestor garanții, deși acesta a fost motivul principal pentru care instanța de recurs a trimis cauza în rejudecare în primul ciclu procesual.
Vătămarea creditorilor este evidentă, întrucât sume de bani suplimentare au fost provizionate pentru creditori neîndreptățiți (C2), (C7) și (C8), instanța stabilind în favoarea acestora un drept nelegal de creanță garantată asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE de la CNAIR. Din însuși tabelul definitiv consolidat de creanțe (anexat recursului (C4) rezultă foarte clar faptul că motivul pentru care creanțele garantate ale acestor creditori au fost înscrise sub condiție suspensivă în tabelul de creanțe îl reprezintă valorificarea garanțiilor (bunuri corporale) la prețuri mai mari decât creanțele cu care acești creditori au fost înscriși în tabelul de creanțe. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, bunurile cu care s-a garantat s-au valorificat integral, rezultând astfel că această condiție suspensivă nu se mai poate îndeplini niciodată, motiv pentru care acești creditori nu mai au o creanță garantată nici asupra acelor bunuri, bunurile fiind deja înstrăinate libere de orice sarcini către terțe persoane sau chiar către creditori garantați. În niciun caz acești creditori nu justifică garanții asupra GBE recuperate de la CNAIR. A anexat recursului (C4) Raportul privind strategia de valorificare nr. (…)/25.03.2022, extras Raport activitate nr. (…)/11.10.2022, raportul și planul de distribuire III din care rezultă garanțiile – bunuri corporale asupra cărora poartă creanțele (C2), (C7) și (C8), deci nu GBE.
Conform Deciziei nr. (…)/05.10.2023 a Curții de apel (…), s-a trasat primei instanțe obligația de a analiza ce sume se cuvin provizionate pentru creditorul (C3) și în baza cărui temei juridic deținerea unor GBE de către (C3) sau în baza calității de creditor garantat, evident asupra acestor GBE recuperate. În rejudecare, în mod total nelegal, instanța de fond provizionează sume recuperate cu titlu de GBE și în contul altor creditori, care la fel ca și (C3), nu justifică niciun drept de garanție asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE.
Nu este suficient ca instanța de fond să constate lucruri evidente, respectiv că (C3), (C2), (C7) și (C8) dețin sau au deținut creanțe garantate, ci instanța trebuie să stabilească foarte clar obiectul acestor garanții, respectiv de ce aceste creanțe sunt garantate chiar cu sumele recuperate în procedură cu titlu de GBE. O creanță garantată trebuie să aibă un obiect al garanției, simplul fapt că aceasta este înscrisă în tabelul de creanțe ca și garantată nu îi creează creditorului posibilitatea de a fi îndestulat cu prioritate din orice sume recuperate și din orice sume obținute din vânzarea de bunuri ale debitoarei. La cazul concret, instanța de fond trebuia să stabilească că fiecare din creditorii garantați pentru care a provizionat sume au drept de garanție asupra sumelor de bani recuperate, respectiv GBE.
În cazul (C2), (C7) și (C8) rezultă foarte clar faptul că aceștia nu au un drept de garanție asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE, garanțiile lor fiind imobiliare și mobiliare asupra unor bunuri corporale ale debitoarei, astfel cum a arătat și dovedit cu înscrisurile deja depuse în propriul recurs (terenuri, construcții, utilaje etc.). Instanța de fond nu face niciun fel de analiză a temeiul de drept pentru care sumele recuperate în procedură trebuie provizionate (C3), (C2), (C7) și (C8), neexistând nicio conexiune realizată de instanță între creanța garantată a acestor creditori, înscrisă în tabelul de creanțe, și obiectul presupusei garanții – sumele recuperate în procedură cu titlu de GBE.
În mod nelegal, din două lucruri evidente (posibila existență a unei creanțe garantate a (C3), creanțele garantate ale (C2), (C7) și (C8) și respectiv, recuperarea unor sume cu titlu de GBE) instanța realizează o conexiune inexistentă și anume că garanția (C3), (C2), (C7) și (C8) poartă asupra acestor GBE, fără a indica însă niciun temei de fapt sau de drept.
Prin urmare, având în vedere cele deja evidențiate, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, care nu poate fi pusă în executare de lichidator, întrucât s-ar proviziona sume de bani pentru creditori neîndreptățiți.
(C3) susține prin recursul promovat că toate sumele de bani rămase după achitarea creditorilor (C1) și (C2) pentru creanțele lor constând în GBE, trebuie provizionate către (C3), pentru simplul motiv că acesta este un creditor garantat pentru toate sumele datorate de CNAIR către debitoare.
Decizia nr. (…)/05.10.2023 a Curții de apel (…) este mai mult decât clară în ceea ce privește regimul juridic al creanțelor constând în GBE, recursul (C3) fiind astfel nefondat. (C3) nu dovedește în niciun fel de ce sumele rămase din recuperarea GBE, după plata creanțelor (C1) și (C2) cu titlu de GBE, să fie provizionate exclusiv în favoarea sa. (C3) nu are creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat rectificat cu titlu de GBE (C3) este înregistrată în tabelul definitiv consolidat actualizat de creanțe, cu o creanță garantată și sub condiție de cca. 28,6 milioane lei și o creanță chirografară sub condiție de cca. 4 milioane lei. Conform hotărârilor pronunțate în dosar nr. (…)/2020, irevocabile – anexate primului recurs al (C4), în primul ciclu procesual, s-a decis însă cu autoritate de lucru judecat, că creanța (C3) este compusă din: – 9.787.048,45 lei, contravaloare lucrări neachitate, creanță garantată; – 18.837.626 lei, penalități de întârziere aferente facturilor neachitate pentru lucrările realizate, creanță garantată; – 14.036.062 lei profit nerealizat, prejudiciu material etc., creanță negarantată, deci chirografară.
Toate creanțele de mai sus sunt însă sub condiție, până la finalizarea dosarului nr. (…)/2017.
Se poate observa astfel că (C3) nu este înscrisă în tabelul de creanțe cu GBE neachitate/nerecuperate de la CMod, ci doar cu creanțele sus menționate. Dacă creanța (C3) constă în lucrări neachitate înseamnă că nici GBE aferente acestor lucrări neachitate nu au fost reținute de CMod, deci nu există o creanță cu titlu de GBE a (C3). Este evident faptul că restul creanțelor (C3) (penalități de întârziere, lipsă de profit daune etc.) nu pot conține și GBE.
De altfel, din actele depuse de (C2) anterior termenului de concluzii din recurs, din primul ciclu procesual, probabil redepuse și la termenul de concluzii din rejudecare (Act adițional din 09.06.2016 la Contractul de prestări servicii din aceeași dată – 09.06.2016), rezultă că (C3) și CMod au renunțat la clauza contractuală privind reținerea și restituirea GBE aferente plăților facturilor emise de (C3) către debitoare, drept dovadă, facturile fiscale emise de (C3) către CMod, unde nu este specificată și rubrica de GBE.
În concluzie, CMod nu a reținut GBE din plățile efectuate către (C3), deci creanța (C3) nu are în componența sa GBE, deci sumele nu trebuie provizionate către aceasta cu acest titlu. Nici (C3) nu afirmă că ar deține creanțe cu titlu de GBE. Creanța (C3) nu este garantată în ceea ce privește GBE recuperate în procedură. Sumele recuperate în procedură reprezintă GBE reținute de CNAIR în baza a trei contracte încheiate între aceasta și debitoare: 5R(…), (…)/3(…) și (…)/35(…). Conform Contractului nr. (…)/09.06.2016 și actele adiționale subsecvente, încheiate între CMod și (C3), se poate observa faptul că (C3) a realizat lucrări în calitate de subantreprenor al debitoarei doar pentru contractul 5R(…), contract încheiat de Debitoare cu CNAIR la data de 28.08.2009, (C3) realizând astfel lucrări doar ulterior datei de 09.06.2016. Prin urmare, contrar afirmațiilor (C3), GBE recuperate în procedura falimentului debitoarei nu provin doar din contractul 5R(…) și contrar celor susținute de (C3), GBE reținute de CNAIR anterior datei de 09.06,2016 nu pot face obiectul unei garanții în favoarea (C3).
Pe de altă parte, privind întinderea garanției (C3) asupra sumelor de bani datorate de CNAIR către CMod, și sub acest aspect există autoritate de lucru judecat, judecătorul sindic prin Sentința nr. (…)/F/24.11.2021 pronunțată în același dosar nr. (…)/2020 reținând că „în cuprinsul celor două contracte (de cesiune de creanță și ipotecă) părțile au folosit sintagma contravaloarea lucrărilor executate de către SC (C3) SA. Utilizarea acestei formule conduce la concluzia că obiectul derivat al acestora a vizat numai dreptul de creanță ce reflectă lucrările executate de către creditor”, soluție care a fost confirmată de Curtea de apel (…) prin Decizia nr. (…)/26.05.2022, anexată de asemenea recursului (C4) din primul ciclu procesual.
În consecință, (C3) nu este îndreptățită la plata cu prioritate a tuturor creanțelor datorate de CNAIR către CMod, ci doar a acelor creanțe care rezultă din contravaloarea lucrărilor executate de (C3). Nu prezintă relevanță nici plafonul maxim al acoperirii acestor creanțe de către CNAIR (cca. 62 milioane lei), singurul aspect relevant este ca sumele datorate de CNAIR către CMod să fie corespunzătoare lucrărilor realizate de (C3).
Nu rezistă criticii, nici susținerile (C3), întemeiate pe art. 41 alin. 2) din Legea Insolvenței, întrucât ipoteza legală nu este întrunită în cauză, respectiv nu ne aflăm în situația în care creanța (C3) să fie înscrisă ca garantată la nivelul evaluării garanției, pentru diferență (C3) să fie înscrisă cu o creanță chirografară, iar ulterior garanția să fie valorificată la un preț mai mare decât creanța garantată. Nu suntem în situația în care valorificarea ulterioară a garanție, peste valoarea evaluată, să acopere creanța sa chirografară și eventualele accesorii ale acesteia, (C3) realizează un artificiu total nelegal, creând conexiuni inexistente, respectiv că oricare sume recuperate de la CNAIR, în limita valorii maxime teoretice a creanței care poate fi garantată (cca. 62 milioane lei), se cuvin acesteia, în temeiul art. 41. alin. 2) din Legea nr, 85/2006, indiferent că sumele recuperate sunt sau nu aferente propriilor lucrări, ceea ce nu poate fi primit.
Contractul 5R(…) a fost reziliat de CNAIR în data de 29.11.2017, astfel cum rezultă și din contestația CNAIR obiect al dosarului nr. (…)/2023 (a anexat hotărârea pronunțată în fond recursului (C4). Prin urmare, (C3) nu poate justifica un drept de ipotecă legală asupra tuturor sumelor recuperate cu titlu de GBE de Ia CNAIR, deoarece în contractele (…)/3(…) și (…)/35(…) aceasta nu a avut calitate de subantreprenor, deci nu a realizat nicio lucrare. De asemenea. (C3) nu poate justifica un drept de ipotecă asupra GBE recuperate de la CNAIR și care sunt anterioare datei de 09.06.2016, când (C3) a semnat Contractul (…) cu CMod.
(C3) se rezumă la a afirma că are o creanță garantată, fără a dovedi în niciun fel care parte din aceste GBE sunt pentru lucrările sale, doar în acest caz ipotetic, (C3) ar putea justifica un drept de creanță asupra acestor GBE, cu toate că, astfel cum a arătat, debitoarea nu a reținut GBE pentru lucrările realizate de (C3). Aplicând principiul simetriei actelor juridice, câtă vreme (C3) nu i s-au reținut GBE de către CMod, (C3) nu poate justifica un drept de garanție asupra GBE reținute de CNAIR din plățile care trebuiau efectuate către CMod, chiar dacă lucrările erau efectiv realizate de (C3), în calitatea sa de subantreprenor al CMod.
Prin urmare, întrucât: a. sumele obținute în procedură și care trebuie distribuite creditorilor reprezintă GBE recuperate de la CNAIR, b. (C3) nu are creanțe cu titlu de GBE înscrise în tabelul de creanțe, aspect reținut cu autoritate de lucru judecat în dosar nr. (…)/2020, întrucât CMod nu a reținut GBE de la (C3), c. (C3) nu poate avea niciun drept asupra GBE recuperate din contractele (…)/3(…) și (…)/35(…), acesta nefiind subantreprenor decât în contractul 5R(…), d. (C3) nu are niciun drept asupra GBE reținute de CNAIR anterior datei de 09.06.2016, întrucât abia începând cu această dată (C3) a prestat lucrări în cadrul Contractului (…)/09.06.2016. subantrepriză la contractul 5R(…), e. (C3) nu dovedește un drept de ipotecă legală asupra GBE recuperate, respectiv că acestea ar fi aferente propriilor lucrări, rezultă că (C3) nu are un drept garantat asupra sumelor recuperate cu titlu de GBE de la CNAIR, motiv pentru care Lichidatorul va putea proviziona pentru (C3) doar sumele care i s-ar cuveni acesteia conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, respectiv doar pentru creanța sa chirografară, în mod nelegal, din două lucruri evidente (posibila existență a unei creanțe garantate a (C3) (dosarul nr, (…)/2017 este încă nesoluționat) și recuperarea unor sume cu titlu de GBE) (C3) realizează o conexiune inexistentă și anume că garanția (C3) poartă asupra acestor GBE, fără a indica însă niciun temei de fapt sau de drept.
Contrar afirmațiilor (C3), prin Decizia nr. (…)/05.10.2023, Curtea de apel (…) nu a stabilit că (C3) este îndreptățită la provizionarea sumelor de bani, ci, instanța, la modul teoretic a stabilit că un creditor care are o creanță garantată sub condiție poate fi protejat prin instituirea unui provizion, Curtea de apel (…) trasând instanței de fond obligația de a determina temeiul juridic pentru care creanța (C3) trebuie provizionată (este o creanță constând în GBE sau o creanță garantată asupra GBE recuperate) și care este suma care trebuie provizonată, aspecte care nu au fost analizate, dovedite și soluționate.
În subsidiar, dacă totuși (C3) va face dovada că anumite GBE recuperate sunt pentru propriile lucrări, soluția este de provizionare doar a acestor sume în favoarea (C3), având în vedere posibilul drept garantat al acesteia față de aceste GBE (condiționat de soluția din dosar nr. (…)/2017), iar restul sumelor rămase vor fi plătite conform art.123 din Legea nr. 85/2006 și din nou provizionate în cazul (C3), aceasta având și o creanță chirografară sub condiție.
În concluzie, solicită admiterea recursului (C3) privind soluția instanței de fond asupra provizionării unor sume de bani pentru creditorii garantați (C2), (C7) și (C8) și respingerea recursului (C3) privind provizionarea tuturor sumelor de bani în favoarea sa, cu plata cheltuielilor de judecată.
În drept, articolele de lege menționate în cuprinsul prezentei.
În probațiune, înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată de intimata (C4) SRL la recursul (Lj) Filiala (…) SPRL, se solicită în temeiul art. 308 alin. 2) Cod procedură civilă vechi raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006, admiterea recursului în ceea ce privește criticile referitoare la creanțele garantate ale (C2), (C7) și (C8), admiterea în partea a recursului privind criticile referitoare la provizionarea sumelor pentru cheltuielile viitoare ale procedurii și respingerea în rest a recursului formulat pentru aceleași aspecte și considerente ca și întâmpinarea depusă la recursul (C3) SA.
În ceea ce privește admiterea în parte a recursului în privința provizionării cheltuielilor viitoare ale procedurii arată, contrar susținerilor lichidatorului, că nu trebuie provizionate/depozitate alte sume decât cele pentru cheltuielile viitoare ale procedurii (onorariu lichidator, cheltuieli judiciare în alte procese, onorarii de expertiză și avocat, deplasări etc.) întrucât sumele datorate pentru creditorii care dețin GBE (C5) și (C6), pot fi distribuite direct acestora astfel cum a decis și Curtea de apel (…) prin Decizia nr. (…)/05.10.2023 cu privire la alți creditori deținători de GBE. A lăsat la aprecierea instanței durata de timp pentru care trebuie provizionate sumele, perioada propusă de lichidator (5 ani) sau o perioadă mai scurtă.
Intimata arată că în ceea ce privește celelalte aspecte ale recursului (Lj), și anume provizionarea întregii sume rămase în favoarea (C3), este nelegală. Deși nu o afirmă expres, lichidatorul consideră că după achitarea creditorilor pentru creanțele lor constând în GBE și provizionarea sumelor pentru cheltuielile viitoare ale procedurii, restul sumelor rămase trebuie provizionate către (C3).
Lichidatorul însă, la fel ca și (C3), nu dovedește în niciun fel de ce sumele rămase din recuperarea GBE, trebuie provizionate exclusiv în favoarea (C3). Conform deciziei nr. (…)/05.10.2023 a Curții de apel (…) s-a trasat primei instanțe obligația de a analiza ce sume se cuvin provizionate pentru creditorul (C3) și în baza cărui temei juridic: deținerea unor GBE de către (C3) sau în baza calității de creditor garantat, evident asupra acestor GBE recuperate.
Contrar afirmațiilor (Lj), prin Decizia nr. (…)/05.10.2023, Curtea de apel (…) nu a stabilit că (C3) este îndreptățită la provizionarea sumelor de bani, ci, instanța, la modul teoretic, a stabilit că un creditor care are o creanță garantată sub condiție poate fi protejat prin instituirea unui provizion, Curtea de apel (…) trasând instanței de fond obligația de a determina temeiul juridic pentru care creanța (C3) trebuie provizionată (este o creanță constând în GBE sau o creanță garantată asupra GBE recuperate) și care este suma care trebuie provizionată, aspecte care nu au fost analizate și soluționate, nici de către instanța de fond și nici de către lichidator.
Lichidatorul nu a arătat care dintre GBE recuperate sunt pentru lucrările realizate de (C3), pentru a putea stabili că asupra acestor GBE (C3) poate exercita un drept de ipotecă legală mobiliară.
În concluzie, solicită admiterea recursului (Lj) privind soluția instanței de fond asupra provizionării unor sume de bani pentru creditorii garantați (C2), (C7) și (C8), privind neprovizionarea sumelor de bani pentru cheltuielile viitoare ale procedurii și respingerea recursului (Lj) în rest, cu plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă articolele de lege menționate în cuprinsul prezentei.
În probațiune solicită înscrisuri.
Analizând recursurile formulate, Curtea a reținut următoarele:
Împotriva planului de distribuire întocmit de către lichidatorul judiciar au fost formulate patru contestații, astfel: dosarul nr. (…)/2023, având ca obiect contestația formulată de (C1) SRL; dosarul nr. (…)45/(…)/2023, având ca obiect cererea formulată de (C3) SA; dosarul nr. (…)46/(…)/2023, având ca obiect contestația formulată de (C2) SRL; dosarul nr. (…)94/(…)/2023, având ca obiect contestația formulată de (C4) SRL.
În conformitate cu prevederile art. 164 din vechiul Cod de procedură civilă, la termenul de judecată din data de 14.06.2023 s-a dispus conexarea dosarelor nr. (…)45/(…)/2023, (…)46/(…)/2023 și (…)94/(…)/2023 la dosarul nr. (…)/2023, primul dosar constituit.
Prin Sentința civilă nr. (…)/2023 pronunțată de Tribunalul (…) în data de 05.07.2023, în dosarul nr. (…)/2023, instanța de judecată a dispus următoarele: A admis în parte contestațiile formulate de (C1) SRL, (C2) SRL; A admis contestația formulată de (C3) SA; A respins contestația formulată de (C4) SRL; A dispus anularea parțială a planului de distribuire nr. 5 și refacerea lui astfel: Creditorului (C1) SRL i se va distribui suma de 271.547,77 lei; Creditorului (C2) SRL i se va distribui suma de 144.997,62 lei; Suma provizionată creditorului (C3) SA va fi păstrată la bancă într-un cont special de depozit până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (…)/2017.
Împotriva acestei sentințe (C4) SRL, (C2) SRL și (Lj) Filiala (…) SPRL, au formulat recurs, acestea fiind soluționate prin Decizia Curții de Apel (…) nr. (…)/2023, pronunțată la data de 05.10.2023.
Prin considerentele Curții de Apel au fost lămurite următoarele aspecte:
– în ceea ce privește suma propusă a fi alocată (în cuantum de 533.598,42 lei) de către lichidatorul judiciar pentru plata creanțelor în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 6, art. 121 pct. 1 și 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, nu s-au făcut contestații.
Sumele constituite de către (C2) SRL (144.997,62 lei) și (C1) SRL (271.647,77 lei) se impune a fi eliberate acestora, pentru motivele arătate în decizia din recurs.
Cu privire la recursul formulat de recurenta creditoare (C3) SA,
În soluționarea primului recurs, Curtea de Apel (…) prin Decizia nr. (…)/05.10.2023 pronunțată în dosar nr. (…)/2023 a reținut deja că măsura provizionării dispusă de instanța de fond inițială este singura modalitate prevăzută de legiuitor prin care creditorul din cadrul unei proceduri de faliment care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 127 din Legea nr. 85/2006 își poate asigura sumele aflate în patrimoniul debitorului până la procurarea de către creditor a unui titlu de creanță, astfel încât să se prevină ca aceste sume să iasă din patrimoniul debitorului.
Pornind de la aceste considerente, instanța de fond fără a face alte verificări în procedura falimentului și stadiul acesteia, raportându-se strict la tabelul definitiv consolidat al (D) SRL neactualizat în urma distribuirilor efectuate până la această dată, ajunge la concluzia eronată că din grupa creditorilor garantați fac parte pe lângă recurenta creditoare (C3) SA și (C2) SRL, (C7) SRL și (C8) SaRL.
În recurs părțile litigante au avut aceeași poziție procesuală privind situația creditorilor (C2) SRL, (C7) SRL și (C8) SaRL în sensul că aceștia nu mai dețin calitatea de creditori garantați întrucât bunurile asupra cărora dețineau garanții au fost valorificate în cadrul procedurii.
Într-adevăr, (C3) SA figurează în tabelul definitiv consolidat cu o creanță garantată, în cuantum de 28.624.674,45 lei, creanță înscrisă sub condiția suspensivă a soluționării dosarului (…)/2017 aflat pe rolul Tribunalului (…) în favoarea creditorului (cuantumul creanței urmând a fi actualizat în funcție de soluția pronunțată în acest dosar); – (C2) SRL și (C7) SRL figurează în tabelul definitiv consolidat cu o creanță garantată, în cuantum de 2.418.911,76 lei, creanță înscrisă sub condiția suspensivă a valorificării garanțiilor la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv; – (C8) SaRL figurează în tabelul definitiv consolidat cu o creanță garantată, în cuantum de 455.435,83 lei, creanță înscrisă sub condiția suspensivă a valorificării garanțiilor la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv.
Prin urmare, Curtea a reținut că fiecare creanță garantată înscrisă la masa credală are la bază o altă condiție de care depinde consolidarea acesteia. Garanția (C3) SA rezultă din Contractul de cesiune de creanță și Contractul de ipotecă mobiliară, încheiate în baza contractului de prestări servicii nr. (…)/09.06.2016. Cu toate acestea, contravaloarea și cuantumul lucrărilor prestate de către (C3) nu este cert la acest moment, având în vedere că acesta formează obiectul dosarului nr. (…)/2017.
Creanțele sub condiție ale (C2) SRL și (C7) SRL, respectiv (C8) SaRL aveau la bază dispozițiile art. 41 alin. 2) din Legea nr. 85/2006, conform cărora: ,,în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula”. Garanțiile acestor creditori au fost constituite din bunuri aparținând (D) SRL care au fost deja valorificate.
Suma înscrisă în tabelul de creanțe este născută doar în ipoteza valorificării bunului la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, dar aceste garanții aparținând (C2), (C7), respectiv (C8) au fost valorificate deja în cadrul procedurii de lichidare a (D) SRL, astfel că în prezent aceștia nu mai dețin bunuri nevalorificate aduse în garanție în favoarea lor, sens în care creanțele sub condiție ale acestora nu se mai pot consolida. Lichidatorul judiciar a distribuit toate sumele încasate din bunurile aflate în garanția acestor creditori, fiind stinsă întreaga creanță garantată, aspect necontestat de creditori.
Din însuși tabelul definitiv consolidat de creanțe, rezultă foarte clar faptul că motivul pentru care creanțele garantate ale acestor creditori au fost înscrise sub condiție suspensivă în tabelul de creanțe îl reprezintă valorificarea garanțiilor (bunuri corporale) la prețuri mai mari decât creanțele cu care acești creditori au fost înscriși în tabelul de creanțe. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, bunurile cu care s-a garantat s-au valorificat integral, rezultând astfel că această condiție suspensivă nu se mai poate îndeplini niciodată, motiv pentru care acești creditori nu mai au o creanță garantată.
Soluția judecătorului sindic este eronată și a fost dată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greșită a legii – în speță a art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, întrucât acești creditori nu mai dețin garanții în ceea ce o privește pe debitoare și nici creanțe care să fie supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă, în pofida faptului că apar menționați în Tabelul definitiv consolidat actualizat al creanțelor (D) SRL la categoria creanțelor garantate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a reținut ca fiind nelegale dispozițiile instanței de judecată de provizionare a sumei de 588.484,40 lei în favoarea (C2) SRL și (C7) SRL și a sumei de 110.995,27 lei în favoarea (C8) SaRL, într-un cont special de depozit până la îndeplinirea condiției suspensive sub care au fost înscrise în tabelul definitiv de creanțe.
În ceea ce privește dispoziția judecătorului sindic de distribuire a sumei de 173.066,11 lei pentru (C5) SA și a sumei de 287.620,25 lei pentru (C6) SRL, Curtea a reținut că, potrivit art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, … dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.
Raportat la prevederile indicate mai sus, sunt nelegale dispozițiile judecătorului sindic în ceea ce îi privește pe creditorii (C5) SA, (C6) SRL, întrucât față de aceștia judecătorul sindic a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În concret, acești creditori nu au formulat nicio contestație raportat la Planul de distribuire nr. V întocmit de către lichidatorul judiciar, nu au fost părți în dosar la judecarea contestațiilor depuse inițial și care au fost judecate în fond de către Tribunalul (…), respectiv în recurs de către Curtea de Apel (…).
Judecătorul sindic și-a depășit atribuțiile în ceea ce privește dispoziția de distribuire a sumelor către (C5) SA și (C6) SRL. În concret lichidatorul judiciar nu a făcut nici o propunere de distribuire pentru acești creditori, ci doar a menționat prin Notele scrise depuse la dosar în data de 26.03.2024 situația similară în care s-ar afla aceștia raportat la cele dezlegate prin decizia anterioară a Curții din primul recurs.
Curtea a reținut că eventual pot fi provizionate sume pentru acești creditori (lichidatorul judiciar a inclus sumele reprezentând garanțiile de bună execuție pentru (C5) SA și (C6) SRL în calculul provizionului pentru cheltuielile necesare continuării procedurii de insolvență) urmând ca ulterior după verificarea situației lor juridice, lichidatorul judiciar să facă propuneri concrete pentru îndeplinirea atribuțiilor sale și respectarea etapelor procedurale.
În concluzie, Curtea a constatat că prima instanță și-a depășit atribuțiile substituindu-se în poziția lichidatorului judiciar.
Cu privire la creanța recurentei (C3) SA, Curtea a constatat că, (C3) SA este înscrisă în Tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei (D) SRL cu o creanță garantată în cuantum de 28.624.674,45 lei, creanță înscrisă sub condiția suspensivă a soluționării litigiului ce face obiectul dosarului nr. (…)/2017 al Tribunalului (…) la care au fost conexate dosarele nr. (…)3/(…)//2018 și nr. (…)4/(…)//2018 ale Tribunalului (…). Dosarul nr. (…)/2017 al Tribunalului (…) se afla încă pe rolul primei instanțe în faza de administrare a probatoriului, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă în acest dosar, motiv pentru care se poate afirma că nu era îndeplinită condiția suspensivă prevăzută la art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 în ceea ce privește creanțele (C3) SA în discuție.
Temeiul juridic în baza căruia (C3) SA solicita provizionarea sumelor rămase în contul unic al debitoarei către aceasta, este reprezentat de deținerea calității de creditor garantat conform Tabelului definitiv consolidat actualizat al creanțelor (D) SRL.
Curtea, în consens cu prima instanță, a reținut că în mod legal și temeinic, judecătorul sindic a înlăturat susținerile contestatorilor referitoare la faptul că (C3) SA nu deține o creanță garantată având în vedere faza în care se află procedura, creanța creditoarei fiind deja înscrisă în tabelul definitiv consolidat ca o creanță garantată.
Curtea a reținut că, singurul creditor garantat din grupă neîndestulat la acest moment este recurenta creditoare (C3) SA, care figurează în tabelul definitiv consolidat al (D) SA cu o creanță garantată în cuantum de 28.624.674, 45 lei, creanță înscrisă sub condiția suspensivă a soluționării litigiului ce face obiectul dosarului nr. (…)/2017 al Tribunalului (…) (nesoluționat încă) la care au fost conexate dosarele nr. (…)3/(…)//2018 și nr. (…)4/(…)//2018 ale Tribunalului (…). Până la acest moment condiția suspensivă în ceea ce privește creanța deținută de (C3) SA nu s-a realizat.
S-a arătat în paragrafele anterioare că deși în tabelul definitiv consolidat al debitoarei mai apar inserați ca și creditori garantați și (C2) SRL, (C7) SRL și (C8) SaRL, în realitate aceștia ca urmare a valorificărilor bunurilor gravate în favoarea acestora nu mai dețin calitatea de creditori garantați.
Toți ceilalți creditori participanți la procedură (cu excepția recurentei creditoare (C3) SA) dețin calitatea de creditori chirografari.
În cuprinsul textului art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu este menționat sub nicio formă criteriul susținut de către ceilalți recurenți creditori chirografari potrivit căruia – izvorul sau natura sumelor care intră în contul unic al debitoarei trebuie să fie identic cu izvorul sau natura creanțelor creditorilor care solicită provizionarea acestor sume, așa cum de altfel nu este menționat vreun alt criteriu similar.
Art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței reglementează în concret și fără a fi susceptibil de interpretare faptul că se vor proviziona sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă – situație de drept și de fapt în care se află recurenta creditoare (C3) SA.
Susținerile celorlalți recurenți cu privire la faptul că în măsura în care (C3) SA nu deține garanții de bună execuție, art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenței nu devine aplicabil, sunt eronate. Aceste susțineri nu corespund prevederilor art. 127 pct. 1 din Legea nr. 85 din 2006, fiind doar rezultatul unei interpretări subiective prin care se adaugă la textul de lege.
În concluzie, Curtea a reținut că, nu are importanță sursa încasărilor/ lichidităților în contul debitoarei în condițiile în care (C3) SA are calitatea de creditor garantat conform tabelului definitiv consolidat, în plus este unicul creditor garantat, conform situației din tabelul definitiv consolidat, care nu a fost încă îndestulat. Așadar potrivit art. 121 alin. 3, art. 127 pct. 1, respectiv art. 128 din Legea 85/2006 recurenta creditoare (C3) SA este îndreptățită la provizionarea – într-un cont special de depozit până la soluționarea definitivă a dosarului nr. (…)/2017 – a sumei care va rămâne după restituirea sumelor în cuantum de 144.997,62 lei către (C2) SRL, a sumei de 271.647,77 lei către (C1) SRL și după reținerea sumei de 1.500.000 lei reprezentând cheltuielile de procedură așa cum au fost provizionate de către lichidatorul judiciar raportat la art. 127 alin. 4 din Legea 85/2006.
În concluzie, suma de 5.941.521,55 lei (adică 7.858.166,94 – 271.647,77 lei – 144.997,62 lei – 1.500.000 lei = 5.941.521,55 lei) va fi provizionată pe seama creditorului (C3) SA, această sumă urmând a fi păstrată la bancă într-un cont special de depozit până la soluționarea definitivă a dosarului nr. (…)/2017.
Se impunea admiterea solicitării lichidatorului judiciar privind constituirea provizionului privitor la cheltuielile de procedură, condiție prevăzută de art. 127 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că recurenta creditoare (C3) SA nu deține garanții de bună execuție în condițiile în care sursa încasărilor o reprezintă chiar garanțiile de bună execuție încasate de la CNAIR nu are importanță raportat la faptul că recurenta (C3) SA deține conform tabelului definitiv consolidat calitatea de creditor garantat, unicul creditor garantat al grupei rămas neîndestulat cu o creanță garantată în cuantum de 28.624.674, 45 lei, creanță înscrisă sub condiția suspensivă a soluționării litigiului ce face obiectul dosarului nr. (…)/2017 al Tribunalului (…) (nesoluționat încă).
De asemenea prin decizia Curții din primul recurs a fost lămurită situația creanțelor creditorilor care dețineau garanții de bună execuție la acest moment fiind deja îndestulați de către lichidatorul judiciar (C2) SRL cu suma de 144.997,62 lei și (C1) SRL cu suma de 271.647,77 lei), iar situația juridică a creditorilor (C5) SA și (C6) SRL urmează a fi clarificată în etapele ulterioare ale procedurii de către lichidatorul judiciar.
Referitor la recursul formulat de recurenta creditoare (C4) SRL, Curtea nu a mai reluat considerentele din paragrafele anterioare privind criticile aduse sentinței judecătorului sindic, care au fost deja lămurite.
În deplin consens cu judecătorul sindic, Curtea a constatat că, contestația (C4) a fost în mod corect respinsă de către judecătorul sindic, acest creditor fiind deținător al unei creanțe chirografare, or în speță are prioritate îndestularea grupei creditorilor garantați.
Referitor la critica adusă sentinței recurate de către (C4) SRL privind nerespectarea formelor de procedură, Curtea a reținut că, judecătorul sindic a dat cuvântul părților prezente asupra tuturor contestațiilor în rejudecarea fondului cauzei. Faptul că părțile au punctat doar anumite aspecte nu afectează legalitatea sentinței din acest punct de vedere.
Însă, în ceea ce privește dispoziția judecătorului sindic de întocmire a unui nou plan de distribuire cu provizionare sume pentru (C2) SRL/(C7) SRL și (C8) până la îndeplinirea condiției suspensive, Curtea nu a mai reluat argumentele din paragrafele anterioare privind eroarea în care s-a aflat judecătorul sindic referitor la creanțele acestor creditori și nelegalitatea sentinței sub acest aspect.
Referitor la creanța (C3) SA, instanța de control a constatat că motivarea judecătorului sindic este suficientă, iar raționamentul său juridic este corect fără a mai fi reluate considerentele din paragrafele anterioare privind calitatea de creditor garantat al acestei recurente.
Prin decizia Curții din 05.10.2023 s-a stabilit deja că recurenta creditoare (C4) SRL deține o creanță chirografară, situație în care participarea sa la distribuire este condiționată de îndestularea grupei creditorilor garantați.
Astfel, în consens cu prima instanță, Curtea a constatat că (C3) SA deține o creanță garantată conform tabelului definitiv consolidat astfel că acesta are prioritate față de creditorii chirografari, iar potrivit art. 121 alin. 3, art. 127 pct. 1, respectiv art. 128 din Legea 85/2006 recurenta creditoare (C3) SA este îndreptățită la provizionare în cuantumul arătat în paragrafele anterioare.
Faptul că sursa lichidităților propusă spre a fi distribuită provine din garanțiile de bună execuție CNAIR virate în contul unic al falitei, nu are importanță, așa cum s-a arătat în considerentele anterior expuse.
În ceea ce privește recursul formulat de către lichidatorul judiciar (Lj) Filiala (…) SPRL, Curtea nu a mai reluat considerentele din paragrafele anterioare privind criticile aduse sentinței judecătorului sindic, care au fost deja lămurite.
Curtea a reținut deja nelegalitatea parțială a sentinței judecătorului sindic privind dispoziția acestuia de întocmire a unui nou plan de distribuire cu provizionare sume pentru (C2) SRL, (C7) SRL și (C8) până la îndeplinirea condiției suspensive. Creanțele sub condiție ale acestora (C2) SRL, (C7) SRL și (C8) aveau la baza dispozițiile art. 41 alin. 2 din Legea 85/2006. Garanțiile acestor creditori au fost constituite asupra unor bunuri corporale care au fost valorificate deja, lichidatorul judiciar a distribuit toate sumele încasate ce au rezultat din valorificarea bunurilor aflate în garanție, fiind stinsă întreaga creanță garantată. Având în vedere că a fost îndeplinită condiția sub care creanța a fost înscrisă în tabel, respectiv o condiție suspensivă, prin îndeplinirea condiției, creanța nu mai există.
În ceea ce privește critica adusă sentinței judecătorului sindic de respingere a solicitării lichidatorului judiciar (sesizare cu care a investit prima instanță ca urmare a soluției pronunțate de către Curte în primul recurs), referitoare la cheltuielile de procedură estimate la suma de 1.500.000 lei raportat la prev. art. 127 alin. 4 din lege, instanța de recurs a reținut că această critică este fondată.
Până la acest moment, așa cum s-a consemnat la termenele anterioare acordate în prezenta cauză în faza de recurs, lichidatorul judiciar a arătat că bunurile falitei au fost valorificate, însă procedura falimentului va continua pentru o perioadă estimată de încă 5 ani raportat la faptul că dosarele în care este parte debitoarea au o complexitate deosebită, iar dosarul (…)/2017 se află în faza de administrare probe în fața primei instanțe.
Constituirea provizionului este o obligație legală, nu o opțiune, condiție legală prevăzută la art. 127 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Curtea a reținut că, prin Sentința civilă nr. (…)/2024 pronunțată de Tribunalul (…) în data de 03.04.2024, în dosarul nr. (…)/2023*, instanța de fond a respins în mod nelegal provizionarea sumei de 1.500.000 lei, reprezentând costul estimativ al procedurii pentru următorii 5 ani estimați de acesta ca fiind necesari pentru finalizarea dosarului de faliment, astfel cum acesta a fost solicitat de către lichidatorul judiciar.
Astfel, pentru acoperirea cheltuielilor viitoare ale averii debitorului, lichidatorul judiciar a solicitat să fie avut în vedere un provizion pentru continuarea procedurii în cuantum de 1.500.000 lei și doar ulterior reținerii acestei sume, să se dispună constituirea unui cont de depozit până la soluționarea definitivă a dosarului nr. (…)/2017 cu privire la creditorul (C3) SA.
Cu privire la provizionul indicat, lichidatorul judiciar a arătat că acesta are în vedere acoperirea următoarelor cheltuieli viitoare:
– Distribuirea celorlalte garanții de bună – execuție constituite în favoarea altor creditori care nu au participat la distribuiri până în prezent, având în vedere faptul că există autoritate de lucru judecat cu privire la efectuarea de plăți către creditorii beneficiari ai acestor garanții. Astfel, în aceeași situație ca și (C2) SRL și (C1) SRL se află și creditorii (C5) SA și (C6) SRL.
– Prin planul de distribuire nr. V, lichidatorul judiciar nu a propus distribuirea de sume către beneficiarii garanțiilor de bună – execuție. Dar cu ocazia soluționării recursurilor formulate de către (C2) SRL și (C1) SRL, Curtea de Apel (…) a arătat în decizia de recurs, faptul că deblocarea garanțiilor de bună execuție către creditorii beneficiari reprezintă o obligație de a face în sarcina lichidatorului judiciar, aceste sume nefăcând parte din averea debitoarei.
Astfel, raportat la solicitarea lichidatorului judiciar, Curtea a reținut că provizionarea efectuată de către practicianul în insolvență conform art. 127 alin. 4 din Legea 85/2006 include clarificarea situației garanțiilor de bună-execuție în ceea ce îi privește pe alți doi creditori (C6) SRL și (C5) SA.
Instanța de recurs a reținut că, este necesar ca situația juridică a sumelor aferente celor doi creditori să fie clarificată de către lichidatorul judiciar în acord cu cele dezlegate de Curte în prima decizie din recurs referitor la deblocarea garanțiilor de bună execuție către creditorii beneficiari, urmând ca în urma analizării situației lor juridice să urmeze etapele procedurale prescrise de lege, nefiind în competența judecătorului sindic să facă aceste verificări care cad în sarcina practicianului în insolvență.
În ceea ce privește celelalte componente ale provizionului acesta cuprinde și cheltuielile cu contabilitatea, asistența juridică, onorariul lichidatorului judiciar, cheltuieli poștale, costuri cu eventuale expertize în cadrul dosarelor aflate pe rolul instanțelor sau costuri aferente altor demersuri procedurale, etc. Este evident pentru instanța de control că lipsirea debitoarei de aceste resurse este fundamental greșită, iar soluția de respingere de către judecătorul sindic este nelegală.
Curtea a reținut că, costurile de contabilitate de 800 lei lunar și serviciile juridice la care trebuie să apeleze debitoarea pentru dosarele care se află pe rolul instanțelor sunt costuri viitoare și sigure. În ceea ce privește onorariul lichidatorului judiciar acesta a fost votat de către Adunarea creditorilor și este de asemenea un cost viitor și sigur. În ceea ce privește durata estimată de 5 ani până la închiderea procedurii, Curtea a reținut că este o estimare realistică raportat la complexitatea cauzelor care se judecă încă pe rolul instanțelor, oricum aceste sume sunt provizionate, iar o eventuală durată mai scurtă a procedurii va duce la o nouă propunere de distribuire a sumelor rămase în contul unic. Garanțiile de bună execuție constituite de către (C6) SRL și (C5) SA trebuie să urmeze principiul juridic cuprins în decizia prin care a fost soluționat primul recurs, așadar nu li se poate refuza dreptul de a le fi restituite sumele constituire ca și garanții de bună execuție dacă în urma analizării probațiunii reiese că li se cuvin.
În concluzie, provizionul este estimativ, el urmând a fi datorat doar pe măsura nașterii obligației de plată în sarcina societății debitoare, în caz contrar, sumele suplimentare reținute ca și provizion urmând să facă obiectul ultimului plan de distribuire, urmat de închiderea procedurii de lichidare.
Legea nu impune o limită a cuantumului sumei care poate fi reținută. Mai mult decât atât, reținerea provizionului este o obligație pentru lichidatorul judiciar, acesta fiind cel mai în măsură să poată estima cel mai bine cheltuielile viitoare.
Faptul că suma provizionată este semnificativă nu are nicio relevanță, întrucât momentul la care se va finaliza procedura față de debitor este incert în prezent.
Având în vedere toate aceste aspecte, s-a apreciat că reținerea unui provizion pe o durată mai îndelungată de timp este rezonabilă, fiind menită a asigura toate cheltuielile de procedură ocazionate până la finalizarea procedurii de faliment.
Având în vedere toate aceste aspecte, a faptului că asigurarea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului este o obligație legală prevăzută de art. 127 alin. 4) din Legea nr. 85/2014, provizionul solicitat este unul justificat, iar soluția de respingere a judecătorului sindic referitor la această solicitare este nelegală.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 304 Cod procedură civilă, recursurile formulate de către recurenții (C3) SA, (C4) SRL, (Lj) SPRL – FILIALA (…) au fost admise iar Sentința nr. (…)/03.04.2024 a Tribunalului (…) a fost modificată în parte astfel: suma de 5.941.521,55 lei (adică 7.858.166,94-271.647,77 lei – 144.997,62 lei – 1.500.000 lei = 5.941.521,55 lei) va fi provizionată pe seama creditorului (C3) SA, această sumă urmând a fi păstrată la bancă într-un cont special de depozit până la soluționarea definitivă a dosarului nr. (…)/2017; suma de 1.500.000 lei va fi provizionată în contul unic pentru cheltuielile de procedură.
Curtea a înlăturat dispoziția judecătorului sindic dispusă lichidatorului judiciar de a întocmi un nou plan de distribuire privind creditorii (C6) SRL și (C5) SA, respectiv (C2) SRL, (C7) SRL, respectiv (C8) conform considerentelor deciziei.
A fost menținută în rest sentința recurată.
În realitate contestația formulată de (C4) SRL a fost respinsă, iar soluția menținută în faza procesuală a recursului. Faptul că anumite critici ale recursului acestui creditor au fost găsite întemeiate, nu determină/justifică cheltuielile de judecată oneroase solicitate de către recurentă.
Astfel, în baza art. 276 Cod procedură civilă, instanța de recurs a obligat debitoarea (D) SRL la plata cheltuielilor de judecată către recurenta (C4) SRL în sumă de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
(Decizie redactată de judecător Nicoleta RĂDOCĂ și rezumată de judecător Alina TITERLEA)