În cauză izvorul pretențiilor reclamantului nu a fost determinat, prima instanță preocupându-se exhaustiv de determinarea bunurilor ce au fost dobândite în timpul concubinajului și a modului în care reclamantul a contribuit la dobândirea bunurilor respective.
În raport de principiile fundamentale care guvernează procesul civil, prima instanță era obligată să statueze clar și corect cu privire la temeiul de drept al acțiunii introductive. Dispozițiile art. 633 Cod civil referitoare la prezumția relativă de coproprietate a bunurilor stăpânite în comun presupun fie o acțiune în pretenții grefată pe împărțirea bunurilor comune, fie o acțiune grefată pe recunoașterea unui drept de creanță, în timp ce dispozițiile art.1345-1348 Cod civil care reglementează îmbogățirea fără justă cauză presupun o acțiune în pretenții ce are caracter subsidiar și absența, în sens obiectiv, a oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Potrivit art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă, în virtutea principiului rolului activ, judecătorul este cel care dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Ca regulă, denumirea unor acte sau fapte deduse judecății și textul legal nu sunt chestiuni de natură să țină judecătorul la pronunțarea soluției.
Întotdeauna însă, dacă va proceda la calificarea sau recalificarea juridică a faptelor deduse judecății, este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
În condițiile în care doar prin considerentele hotărârii prin care s-a dezînvestit instanța a dat calificarea juridică a faptelor deduse judecății, fără a pune acest aspect în discuția contradictorie a părților (deși chestiunea necesității clarificării temeiului juridic al acțiunii îi fusese în cele din urmă ridicată prin concluziile orale), partea care a căzut în pretenții nu a putut formula apărări adecvate cu privire la existența sau absența dreptului de coproprietate, a dreptului de creanță sau a condițiilor îmbogățirii fără justă cauză.
În consecință au fost încălcate dispozițiile art. 9 și 22 C.proc.civ., iar nesocotirea de către prima instanță a normelor de procedură a produs pârâtei o vătămare ce determină anularea hotărârii primei instanțe.
Decizia civilă nr. 199/A/10.10.2024 a Curţii de Apel Galaţi
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 23.03.2022, sub dosarul nr. …/113/2022, reclamantul XXX a chemat în judecată pe pârâta YYY solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 285.500 lei cu titlu de pretenții respectiv contribuția sa pe timpul conviețuirii timp de 3 ani și jumătate cu părâta la achiziționarea unor bunuri și amenajări interioare la locuința sa din comuna … Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Susţinerile şi apărările părţilor
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esenţă, că timp de 3 ani și jumătate, din august 2018 până la 10 iannuarie 2022, a conviețuit cu pârâta, însă urmare unor discuții în care i-a cerut să-i restituie bunurile și banii acordați în perioada conviețuirii, s-au despărțit.
Arată că în toată perioada conviețuirii reclamantul a lucrat în Germania, unde a încasat venituri de 1800 Euro/lună, de asemenea, timp de 1 an a beneficiat de șomaj și a încasat 850 Euro/lună. Toate veniturile sale le-a adus în conviețuirea cu pârâta, banii fiind aduși personal în țară sau expediați către pârâtă.
În perioadele cât a locuit în România a stat cu pârâta fie în apartamentul său din …, …, bl …, sc. …, ap. …, fie la locuința pârâtei din comuna …, strada … nr …
Banii au fost aduși de reclamant pentru întreținerea familiei, respectiv pentru concubina sa, intenționând să legalizeze relația. În acea perioadă a avut relații bune și cu părinții ei, … și …
Dată fiind relația de conviețuire cu părăta, reclamantul arată că a acceptat să-i amenajeze locuința din … la fel ca apartamentul reclamantului respectând dorința pârâtei.
Astfel, locuința din … este compusă din 4 camere, din care dormitorul pârâtei l-a amenajat cu aceleași obiecte de mobilier ca și cele din apartamentul său și cu un tapet trimis din Germania care nu se găsește în România. Totodată a cumpărat mobilier de bucătărie, mobilier baie și a efectuat reparații la mașină.
Menționează că toată perioada conviețuirii i-a alimentat cardul ei de la BRD, iar în perioada de șomaj sora reclamantului, …, s-a ocupat de expediția banilor, alimentând cardul pârâtei.
Mai arată că a dus la locuința pârâtei și bunurile sale personale și anume o masă 8 persoane și 6 scaune în valore de 3000 lei, contravaloare pe care o include în valoarea pretențiilor susmenționate.
Cât a fost plecat în Germania a comunicat cu pârâta pe telefon (cu număr de Germania) discutând de amenajările efectuate cu banii trimiși de el, precum și de bunurile achiziționate printre care și autoturismul Ranger Rover. În luna iulie au avut unele discuții legate de bunuri și banii trimiși și la data de 5 iulie 2021 pârâta, cunoscând parola reclamantului la telefon, a șters toate mesajele cu acest conținut, și a schimbat parola. Al doilea telefon al său cu abonament, având numărul 0784257790, îl folosește pârâta și a constatat că i-a închis o perioadă abonamentul în același scop, iar în prezent l-a redeschis. Discuții au fost între ei și în luna septembrie 2021 când a refuzat să-i restituie bunurile și banii.
Arată că încercările sale de a discuta cu pârâta să-i restituie mașina Ranger Rover și banii investiți în amenajarea locuinței ei din comuna … au eșuat și a culminat cu emiterea unui ordin de protecție la cererea pârâtei.
În perioada conviețuirii pârâta a stat o perioadă de un an acasă și el a întreținut-o, iar în prezent lucrează ca asistentă la Spital cu un venit redus față de ceea ce a investit el în locuința sa.
Reclamantul a arătat că bunurile, banii și amenajările efectuate sunt următoarele: – 5000 lei pentru efectuarea actelor casei sale în 2021; – 500 lei acte pentru casa bunicului său febr. 2021; – l2000 lei a achitat banca tatălui său în februarie 2021; – 6000 lei a achitat banca Provident în octombrie 2020; -10000 lei a achitat acte gaze februarie 2021; -1000 lei achizitionat centrala gaze martie 2021; – 1000 lei patul din dormitorul ei în 2020; – 500 lei noptiera în 2021; – 5000 lei mobile sufragerie în 2021; 1000 lei parchet sufragerie în iulie 2021; – 2000 lei văruit toată casa ei în iulie 2021; – 300 lei tapet hol în aprilie 2021; – 2000 lei ușă termopan și ferestre termopan în martie 2021; – 700 lei pat bucătărie în ian 2021; – 20000 lei manoperă extindere bucătărie și baie în februarie 2021; -5000 lei mobile bucătărie în aprilie 2021; – 5000 lei material de construcții, ciment în martie 2022; – 3000 lei gresie și flise în martie 2021; – 1500 lei masă scaune bucătărie în aprilie 2021; – 300 lei lustre bucătărie și baie în aprilie 2021; – 1000 lei mobilier baie în aprilie 2021; – 1000 cadă baie în aprilie 2021; – 700 lei masă scaune afară în mai 2020; – 700 lei balansoar în iunie 2020; – 70000 lei împrumutați pentru facultate și loc de muncă din 2019 în iunie 2021; – 4000 lei rămași pe cardul ei la despărțire bani dați de reclamant pentru bunuri; – 20000 lei proiect extindere baie și bucătărie la casa ei în martie 2021; – 1000 lei electrician în aprilie 2021; – 10000 lei reparația mașinii Range Rover pe care o folosea ea; – 1500 lei asigurarea acestei mașini; – 1000 lei solar curte în martie 2020; -6500 Euro bani trimiși de reclamant pentru achiziționarea auto Range Rover în martie 2021; -5000 Euro trimiși de reclamant pentru vacanţe în … și la munte în … în iulie 2021, mai 2021, decembrie 2021; 1000 Euro trimiși de reclamant pentru o nuntă.
Arată că aceste sume în Euro le-a transformat în lei la zi și le-a inclus în valoarea totală a pretențiilor.
În susținere, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a celei testimoniale și a celei cu expertiză.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
Legal informată asupra acțiunii îndreptată împotriva sa, pârâta YYY a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că susținerile reclamantului nu sunt adevărate. Din banii trimiși acesta, cât stătea o lună în țară, îi cheltuia pe datoriile pe care le avea, ea îi plătea facturile la apartamentul său (gaze și lumină) și plătea o datorie la fosta sa iubită care venea la pârâtă să îi dea banii.
De asemenea, o parte din bani i-au cheltuit împreună în concedii, iar pârâta arată că a contribuit și ea cu bani la acele concedii.
O parte din bani i-a investit în apartamentul său unde chiar tatăl pârâtei l-a ajutat să îl renoveze, să îl văruiască și să facă reparațiile ce se impuneau.
Mai arată pârâta că fotografiile depuse de pârât reprezintă imagini din apartamentul său nicidecum nu face dovada celor susținute.
Este adevărat că au purtat discuții la telefon, cu privire la unele achiziții pe care le-a făcut, dar nu face dovada ca acesta a contribuit în vreun fel.
De asemenea, sumele trimise de acesta erau cheltuite chiar de pârât pentru plăcerile și viciile sale, gen jocuri de noroc.
În ceea ce privește susținerea privind achiziția autoturismului Range Rover, se precizează că a trimis bani pentru a-l cumpăra în luna martie 2021, dar se poate observa că a trimis 3900 euro, bani pe care pârâta susține că i-a restituit când a venit, iar în martie 2021 mașina a fost cumpărată pe banii săi cu 6000 euro, bani ce erau de la tatăl său virați în contul pârâtei, respectiv suma de 25000 lei si toți i-au fost virați pârâtei în cont, bani cu care a făcut și îmbunătățiri la imobil.
În iulie 2021 a primit de la bunicul său 10550 lei tot pentru amenajarea casei, iar in 31.08.2021 tot bunicul său i-a dat 70000 lei cash pentru a-și amenaja casa și a achizitiona bunuri.
Mai susține pârâta că în perioada cât a muncit în Germania reclamantul avea un împrumut la
bancă, de 500 euro lunar, plătea chirie pentru imobilul în care stătea, iar restul sumei ce rămânea din salariu trimitea în țară.
De altfel toate susținerile sale nu au un suport real, încearcă să inducă în eroare instanța bazându-se pe faptul că a expediat banii pe numele pârâtei, dar banii nu aveau destinația descrisă, erau pentru el personal deoarece acesta venea în țară la interval de o lună și jumătate și acești bani îi reveneau.
Susține pârâta că dacă se calculează sumele de bani câștigate, aferente salariului său și se scad cheltuielile sale personale nu avea cum să rezulte suma exagerată pe care pârâtul o solicită.
Învederează pârâta că reclamantul este o persoană care calculează și 10 lei și nu avea de ce să se folosească de banii săi pentru că știa că la fel a procedat și cu fosta iubită cu care s-a certat tot pentru bani.
Arată pârâta că avea loc de muncă și un ajutor financiar din partea familiei, și nu avea motive să folosească banii acestuia.
În ceea ce privește susținerea acestuia că i-a închis abonamentul este adevărat întrucât pârâta a cumpărat cadou telefonul şi abonamentul era pe numele său, acesta îl folosea când venea în țară, iar în prezent nu avea de ce să îi permită să folosească abonamentul ei.
A susținut pârâta că toate cele învederate sunt bazate pe probe, respectiv înscrisuri și martorii … și …
În drept, prin întâmpinare au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
La data de 04.11.2022, reclamantul a depus precizări privind bunurile sale aduse în locuința pârâtei, modul de amenajare a curții locuinței pârâtei, materiale folosite la construire, modificare, partajare, separare de bunic, inclusiv extinderea casei, amenajarea apartamentului său.
La data de 14.11.2022, pârâta a depus, la rândul său, întâmpinare și precizări la cererea precizatoare a reclamantului.
3. Alte aspecte procesuale din prima instanţă
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii … şi …, proba cu expertiză imobiliară, ce a fost întocmită de expert … și proba cu expertiza evaluatorie bunuri mobile, ce a fost întocmită de expert …
4. Hotărârea atacată / soluţia pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 644/22.09.2023 a Tribunalului Brăila, prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul XXX, în contradictoriu cu pârâta YYY. Astfel, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului: – suma de 32.869,5 lei reprezentând 1/2 din valoarea lucrărilor de extindere, amenajare, în valoarea de 65.739 lei efectuate la locuința pârâtei din com…., judet …; – suma de 7471,5 lei reprezentând 1/2 din valoare bunurilor dobândite de pârâți, identificate la locuința pârâtei din com. …, mai putin masa cu șase scaune și – suma de 2500 euro, în echivalent lei, la data plății efective, reprezentând 1/2 din valoarea de achiziție a autoturismului marca Range Rover, de 5000 euro. Instanța a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a luat act că reclamantul a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
5. Motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția primei instanțe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit susținerilor părților, acestea au avut calitatea de concubini, relația acestora derulându-se în perioada august 2018-ianuarie 2022, iar reclamantul deține un apartament pe raza mun. … și pârâta deține o locuință pe raza comunei …
A mai reținut instanța reține că bunurile dobândite în timpul concubinajului sunt proprietate comună pe cote părţi, în cazul în care se face dovada că între concubini a existat o convenţie, fie ea şi tacită, în acest sens, astfel că proporţia fiecăruia de contribuţie este stabilită extrem de precis.
Spre deosebire de regimul comunităţii aplicabil soţilor, în cazul bunurilor dobândite de concubini se va lua în calcul și se va analiza fiecare bun în parte pentru a se stabili gradul de contribuție al fiecărei părți la dobândirea bunului .
În situația în care un bun este dobândit de cei doi concubini, însă în actul de achiziţie figurează numai unul dintre ei, în această ipoteză, contribuţia celuilalt partener fiind o situaţie de fapt poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu martori.
În timpul concubinajului se pot dobândi multe bunuri, de valoare considerabilă, astfel că, deși nu există o prezumție de comunitate, conform Codului Civil, se aduce un element nou – facilitarea probei. Bunurile dobândite în timpul concubinajului devin proprietate comună pe cote părți în funcție de contribuția fiecăruia – art. 633 Cod civil instituie o prezumție de coproprietate, până la proba contrarie, dacă un bun e stăpânit în comun de mai multe persoane.
A mai reținut prima instanță că din probatoriul administrat în cauză a rezultat următoarea situație:
În perioada concubinajului, conform înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul a realizat venituri din munca prestată în Germania, în medie de 1250-1500 euro/lună, în perioada ianuarie 2020-aprilie 2021.
În aceeași perioadă și pârâta a realizat venituri din muncă, dar nedovedite pentru întreaga perioadă, in perioada martie – decembrie 2020, aceasta a realizat venituri nete în sumă de 35456 lei.
În același timp, în perioada ianuarie 2021- august 2021, aceasta a primit de la părinții săi, respectiv de la bunicul patern, suma totală de 95550 lei, conform extraselor de cont bancar.
Potrivit situației emise de Western Union, în perioada martie 2019-iulie 2022, reclamantul a trimis pârâtei suma totală 13290 euro, din care, pentru perioada analizata raportat la situatia reclamată, respectiv anul 2021, suma de 6380 euro.
Potrivit raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert …, în cursul anul 2021, la locuința pârâtei din com. …, s-au realizat lucrări de extindere și amenajare, în valoarea de 65739 lei.
Instanța a omologat raportul de expertiză efectuat în ceea ce privește natura lucrărilor efectuate la imobil și valoarea acestora, reținând că acestea au fost efectuate in anul 2021.
Potrivit raportului de expertiză evaluatorie întocmit de expert …, prima instanță a reținut că bunurile indicate de reclamant în cererea de chemare în judecată, identificate la locuința pârâtei din com. …, mai putin masa cu șase scaune, sunt în valoare de 14943 lei și au fost achiziționate în perioada 2018-2021.
Prima instanță a omologat și acest raport de evaluare, in referire la bunurile identificate și valoarea lor.
S-a reținut de prima instanță că părțile nu au făcut obiecțiuni cu privire la cele două expertize.
La data de 31.03.2021, pârâta a dobândit prin cumpărare un autoturism marca Range rover, cu prețul de 5000 euro.
Martora …, propusă de reclamant, a declarat că știe de la reclamant că părțile conveniseră să sporească confortul locuinței pârâtei din comuna …, pentru ca aceasta să fie asemenea apartamentului deținut de reclamant în mun. … și pentru ca pârâta să-și cumpere o mașină. Mai arată martora că în acest sens, reclamantul a trimis bani din Germania, unde acesta lucra. Martora a relatat că nu cunoaște efectiv lucrările efectuate sau bunurile dobândite, dar a văzut poze trimise de reclamant cu acestea.
Martora …, propusă de pârâtă, a declarat că ambele părți lucrau, că acestea au fost ajutate de părinții, respectiv bunicul pârâtei cu sume de bani, în vederea îmbunătățirii locuinței din com. … Martora a mai relatat că din banii trimiși de reclamant din străinătate, s-au făcut îmbunătățiri la apartamentul reclamantului din mun. …
Martorii au declarat că nu au cunoștință de existența unor împrumuturi suportate de părți, care să fi aparținut părinților reclamantei, sau suportarea altor cheltuieli de către reclamant.
Față de acest probatoriu, instanța a apreciat că ambele părți au contribuit în cote egale la efectuarea îmbunătățirilor aduse locuinței reclamantei din com. …, la achiziționarea bunurilor cu care a fost dotată această locuință și la dobândirea autoturismului marca Range Rover. Chiar dacă unele dintre acestea figurează pe actele de dobândire/achiziție pe numele pârâtei, aceasta nu duce la concluzia că pârâta le-a dobândit în nume propriu, în mod exclusiv, din probe rezultând că reclamantul a avut o contribuție egală.
În consecință, reținând că relația de concubinaj a părților a încetat, că reclamantul pretinde plata contribuției sale la dobândirea/efectuarea acestor bunuri/lucrări de amenajare/îmbunătățire a imobilului, pârâta a fost obligată în baza principiul îmbogățirii fără justă cauză, la restituirea echivalentului a 1/2 din valoarea acestora, respectiv la plata următoarelor sume:
– 32.869,5 lei reprezentând 1/2 din valoarea lucrărilor de extindere, amenajare, în valoarea de 65.739 lei efectuate la locuința pârâtei din com. ….;
– suma de 7471,5 lei reprezentând 1/2 din valoare bunurilor dobândite de pârâți, identificate la locuința pârâtei din com. …, mai putin masa cu șase scaune.
– 2500 euro, în echivalent lei, la data plății efective, reprezentând 1/2 din valoarea de achiziție a autoturismului marca Range Rover, de 5000 euro.
În rest, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neintemeiată.
5. Cererea de apel
Împotriva sentinţei civile nr. 644/22.09.2023 a Tribunalului Brăila a formulat apel, în termenul legal, pârâta YYY.
6. Motivele de apel
Prin cererea de apel formulată de apelanta pârâtă YYY, aceasta a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 644/22.09.2023, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată și obligării reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivare, apelanta a arătat că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul XXX a solicitat de la pârâtă plata sumei de 285500 lei, cu titlu de pretenții reprezentând contribuția reclamantului pe timpul conviețuirii timp de 3 ani și jumătate la achiziția unor bunuri și la realizarea amenajărilor interioare ale locuinței pârâtei din com. …
A arătat apelanta că susținerile apelantului au constat în aceea că pe perioada conviețuirii cu pârâta, din august 2018 până în ianuarie 2022 a contribuit cu sume de bani pentru renovarea imobilului și pentru cumpărarea autoturismului marca Range Rover, lucrând în Germania unde a încasat întâi 1800 euro/lună apoi beneficiind de șomaj în sumă de 850 euro/lună.
Învederează apelanta că în fața primei instanțe a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, pentru că de fapt a beneficiat de sume de bani de la părinți și bunici și a fost și angajată ca asistentă. În plus, sumele de bani trimise de reclamant prin Western Union au fost folosite în interesul reclamantului și în concedii în care părțile au fost împreună și la care a contribuit și pârâta.
Susține apelanta că deși prima instanță a reținut dispozițiile art. 633 Cod civil care instituie o prezumție de coproprietate, această reținere nu este corectă pentru că reclamantul nu a motivat în drept acțiunea și a privat-o astfel pe pârâtă de dreptul de a formula apărări pe temeiul de drept indicat de prima instanță abia prin hotărârea motivată.
Invocă apelanta și faptul că prima instanță nu a solicitat reclamantului să își precizeze acțiunea, iar ulterior a reținut, din oficiu, că ar fi vorba de o prezumție de comunitate de bunuri conform Codului civil, existând posibilitatea unui partaj între foștii concubini, deoarece în timpul concubinajului se pot dobândi bunuri de o valoare considerabilă.
Subliniază apelanta că acțiunea reclamantului a fost pornită ca o acțiune în pretenții civile, iar temeiul de drept privind astfel de pretenții este unul diferit de cel care reglementează prezumția de coproprietate.
Se mai arată și că legea nu conferă recunoaștere relațiilor de concubinaj, acestea nefiind reglementate de Codul civil.
Între concubini nu există uniunea de interese trasată în cazul căsătoriilor și regimului matrimonial, între concubini neexistând drepturi și obligații reciproce, bunurile aparținând fiecăruia după cum le-a cumpărat. Nicio înlesnire sau îngrădire asociată calității de soț nu este aplicabilă calității de concubin.
Concubinii nu sunt obligați la restituirea darurilor, tot ceea ce se dăruiește între cei doi, indiferent de motiv și de scop înscriindu-se în noțiunea de donație, care, în general, este irevocabilă.
Deși Codul civil reglementează logodna aceasta nu poate fi asimilată noțiunii de concubinaj, pentru că spre deosebire de logodnici concubinii nu intenționează să se căsătorească.
Nefiind reglementat, concubinajul nu cunoaște constrângeri legale.
Un alt aspect criticat de apelantă se referă la faptul că deși din probe și chiar din cele reținute în hotărârea judecătorească a primei instanțe reiese clar că în perioada ianuarie 2021-august 2021 apelanta a primit de la părinți și de la bunic suma de 95550 lei compusă din 80000 lei rezultați din vânzarea unui imobil, 30500 lei transferați de bunic și 40000 lei salariu apelantă. De fapt, susține apelanta, sumele reale care au constituit aportul său și din partea familiei sale este de 150500 lei. Apreciază apelanta că prima instanță nu a luat în calcul sumele primite de la părinți și bunic.
Se mai critică de către apelantă faptul că prima instanță nu a avut în vedere că intimatul a trimis în perioada martie 2019-iulie 2021 suma de 13290 euro, iar în anul 2021 suma de 6380 euro, acesta an fiind și cel în care s-au realizat îmbunătățirile la imobilul din …
Consideră apelanta că față de declarațiile martorilor și de susținerile părților este cu neputință ca reclamantul intimat să fi realizat din banii săi îmbunătățiri la imobilul apelantei.
Mai solicită apelanta să se constate că suma achitată pentru autoturismul marca Range Rover a fost în sumă de 5000 euro și a fost achitată exclusiv din banii apelantei, existând extrase de cont care atestă acest lucru.
Opinează apelanta că aceste înscrisuri nu au fost avute în vedere de prima instanță astfel că soluția nu este justă pentru că instanța a interpretat greșit probatoriul administrat, încălcând prevederile art. 22 Cod procedură civilă privind rolul activ al judecătorului.
Se subliniază și faptul că prima instanță nu ar fi ținut cont că pârâta, pe lângă ajutorul financiar primit de la părinți și bunic a avut venituri proprii, prestând muncă remunerată, realizând în perioada martie-decembrie 2020 suma de 35456 lei.
În plus, veniturile reclamantului din activitatea prestată în Germania au fost de 1250-1500 euro/lună, iar nu de 1800 euro/lună cum a susținut reclamantul.
Se mai arată că relația părților s-a derulat în perioada 2018-10.01.2022, iar toate îmbunătățirile la imobilul pârâtei s-au realizat din următoarele sume: – 80000 lei rezultați din vânzarea unui imobil din com. … (din care 20000 lei s-au achitat la perfectarea contractului, iar 65000 lei ulterior); – 30500 lei dați de bunicul matern la datele de 31.08.2021 (20000 lei) și 16.07.2021 (10500 lei); – 20000 lei autoturismul Range Rover achiziționat din economii proprii.
Apelanta susține că prima instanță a calculat în mod eronat sumele de bani ce s-au aflat în posesia apelantei pârâte.
Cu privire la extrasele Western Union, apelanta arată că probează că reclamantul a trimis în țară suma de 13290 euro în perioada 07.03.2019-28.07.2021, dar nu au fost luate în calcul perioada conviețuirii părților, obligațiile de plată pe care le avea reclamantul intimat, cheltuielile sale personale și faptul că în anul 2021 intimatul a trimis numai suma de 6380 euro, iar îmbunătățirile la imobil au fost în sumă de 65739 lei.
A mai subliniat apelanta și faptul că ea nu locuiește singură, ci cu părinții săi, la imobilul din com. …, iar aceștia au contribuit și ei cu sume mari de bani.
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 466 și 470 Cod procedură civilă.
În susținere, s-a solicitat administrarea, în apel, a probei cu înscrisuri, a celei cu interogatoriu, expertiză și a celei testimoniale.
7. Susţinerile şi apărările intimatului / Întâmpinarea
Deși intimatul reclamant a fost legal informat asupra cererii de apel formulate în cauză, acesta nu a formulat întâmpinare în termenul legal acordat de instanță.
A fost însă reprezentat prin apărător ales care a pus concluzii privind respingerea căii de atac.
8. Alte aspecte procesuale din apel
Cererea de apel a fost legal timbrată, dovada achitării taxei judiciare de timbru aflându-se la fila 17 verso a dosarului de apel.
În calea de atac a apelului s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, prin Încheierea din 06.06.2024 a Curții de Apel Galați fiind respinse ca neutile cauzei solicitările privind administrarea probei cu interogatoriul intimatului, a probei testimoniale cu martora … și a celei cu refacerea sau suplimentarea raportului de expertiză evaluatorie imobiliară.
La termenul de judecată din 12.06.2024 instanța de apel a pus în discuția părților calificarea cererii de chemare în judecată, în raport de împrejurarea că faptele deduse judecății se încadrează în categoria pretențiilor deduse din faptul juridic licit, îmbogățirea fără justă cauză, reglementată de art. 1346-1348 Cod civil.
Intimatul reclamant, prin apărător ales, a învederat că obiectul acțiunii sale este fundamentat pe dispozițiile art. 633 Cod civil, fiind vorba de o împărțire a bunurilor obținute în timpul concubinajului.
II. SOLUŢIA ŞI CONSIDERENTELE INSTANŢEI DE APEL
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate de părţi, Curtea de Apel apreciază că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Prioritar, Curtea învederează că potrivit prevederilor art. 476 alin. 1 coroborat cu cele ale art. 477 C.proc.civ. apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt cât şi în drept şi rejudecând fondul numai în limitele stabilite expres sau implicit de apelanţi.
Referitor la apelul exercitat de apelanta pârâtă YYY, Curtea reține că din analiza cererii de apel formulate rezultă că aceasta critică hotărârea primei instanțe sub două aspecte, primul vizând încălcarea normelor de procedură referitoare la dreptul la apărare și rolul activ al judecătorului, pentru aceea că acțiunea nu a fost corect precizată de reclamant sub aspectul temeiului de drept care stă la baza pretențiilor sale bănești, iar cel de-al doilea referitor la greșita stabilire a situației de fapt, prin neluarea în considerare a sumelor reale realizate sau primite de fiecare dintre părți și destinația acestor sume.
Cercetând prima critică a apelantei, care din modul în care a fost formulată este de natură a conduce la anularea hotărârii primei instanțe, pentru că sunt vizate aspecte de nelegalitate, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul XXX a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 285500 lei pretenții reprezentând contribuția reclamantului, în perioada concubinajului cu pârâta, la achiziționarea de bunuri și efectuarea de amenajări la imobilul din com. … Prin cererea de chemare în judecată nu s-a făcut referire la vreo dispoziție legală și nu a fost indicat niciun temei de drept.
Mai reține Curtea că pârâta YYY a formulat întâmpinare și apărări în fața primei instanțe, privind bunurile achiziționate, îmbunătățirile imobilului proprietatea sa din com. …, sumele realizate de fiecare parte și sumele de care pârâta a beneficiat de la părinți și bunic, fără a indica la rândul său vreo dispoziție de drept material și fără a solicita instanței să solicite reclamantului să precizeze în drept acțiunea. Abia la termenul de judecată din 08.09.2023 al Tribunalului Brăila (al zecelea termen de judecată), după închiderea cercetării judecătorești și cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, pârâta prin apărătorul ales a arătat că se solicită restituirea unor sume de bani, dar fără a se preciza dispoziția legală în baza căreia se solicită restituirea.
În niciuna dintre încheierile primei instanțe nu apare consemnat că instanța ar fi pus în discuția părților temeiul de drept al acțiunii. Abia în considerentele sentinței civile nr. 644/22.09.2023 a Tribunalului Brăila, s-a făcut referire atât la dispozițiile art. 633 Cod civil care ar institui o prezumție de coproprietate pentru bunurile dobândite în timpul concubinajului dacă sunt stăpânite în comun, cât și la faptul că în temeiul îmbogățirii fără justă cauză concubinii au dreptul la restituirea sumelor cu care a contribuit la achiziția de bunuri pe numele unuia dintre ei.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că atât prima instanță cât și părțile s-au preocupat exhaustiv de determinarea bunurilor ce au fost dobândite în timpul concubinajului și a modului în care reclamantul a contribuit la dobândirea bunurilor respective.
În speța de față, izvorul pretențiilor pretinse de reclamant nu a fost determinat.
Totuși, în raport de principiile fundamentale care guvernează procesul civil, prima instanță era obligată să statueze clar și corect cu privire la temeiul de drept al acțiunii introductive. Dispozițiile art. 633 Cod civil referitoare la prezumția relativă de coproprietate a bunurilor stăpânite în comun presupun fie o acțiune în pretenții grefată pe împărțirea bunurilor comune fie o acțiune grefată pe recunoașterea unui drept de creanță, în timp ce dispozițiile art. 1345-1348 Cod civil care reglementează îmbogățirea fără justă cauză presupun o acțiune în pretenții ce are caracter subsidiar și absența, în sens obiectiv, a oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Curtea reține că potrivit art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă, în virtutea principiului rolului activ, judecătorul este cel care dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Ca regulă, denumirea unor acte sau fapte deduse judecății și textul legal nu sunt chestiuni de natură să țină judecătorul la pronunțarea soluției.
Întotdeauna însă, dacă va proceda la calificarea sau recalificarea juridică a faptelor deduse judecății, este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Cum în speță prima instanță nu a stabilit decât prin considerentele hotărârii prin care s-a dezînvestit calificarea juridică a faptelor deduse judecății, fără a pune acest aspect în discuția contradictorie a părților (deși chestiunea necesității clarificării temeiului juridic al acțiunii îi fusese în cele din urmă ridicată prin concluziile orale de apărătorul pârâtei), partea care a căzut în pretenții, respectiv pârâta, nu a putut formula apărări adecvate cu privire la existența sau absența dreptului de coproprietate, a dreptului de creanță sau a condițiilor îmbogățirii fără justă cauză.
Astfel, Curtea apreciază că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 9 și 22 C.proc.civ., iar nesocotirea de către prima instanță a normelor de procedură a produs pârâtei o vătămare ce determină anularea hotărârii primei instanțe.
Ca atare, constatând fondat primul motiv de apel invocat de apelanta pârâtă, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va anula hotărârea apelată, Sentința civilă nr. 644/22.09.2023 a Tribunalului Brăila.
Curtea constată că potrivit art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă instanța de apel, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Prin urmare, în caz contrar, după anularea hotărârii primei instanțe cauza va fi reținută spre rejudecare. În dosarul de față instanței de apel nu i s-a solicitat decât prin concluziile orale trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar nu prin cererea de apel sau întâmpinarea la cererea de apel, astfel că nu se poate da curs solicitării apelantei, ci cauza va fi rejudecată, pe fond, de instanța de apel, cu atât mai mult cu cât părțile au pus concluzii și pe fondul pretențiilor și apărărilor deduse judecății.
Curtea reamintește că, potrivit art. 476 Cod procedură civilă instanța de apel este o instanță devolutivă, apelul provocând o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept.
Înainte de a proceda la analiza situației de fapt, pe baza mijloacelor probatorii administrate în cauză, răspunzând astfel și celei de-a doua critici dezvoltate prin cererea de apel de apelanta pârâtă, Curtea va stabili însă, în clar, calificarea obiectului acțiunii, respectiv temeiul juridic al acțiunii reclamantului.
Raportat la acest aspect, Curtea reține că în faza de apel prin susținerile orale, intimatul reclamant a subliniat în mod repetat, la două dintre termenele de judecată, la interpelarea instanței, că a formulat acțiunea în pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 633 Cod civil, fiind pretenții asupra bunurilor proprietate comună dobândite în perioada de concubinaj a părților pe numele pârâtei, solicitând practic împărțirea lor (partajul bunurilor comune). Aceeași parte a subliniat că nu este vorba despre o acțiune referitoare la recuperarea unui drept de creanță ori a unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză.
Având în vedere prevederile art. 9 Cod procedură civilă care reglementează dreptul de dispoziție al părților, potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, dar și dispozițiile art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va reține că obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de o acțiune în pretenții derivate din împărțirea bunurilor dobândite în coproprietate în perioada concubinajului.
Analizând materialul probator de la dosar, Curtea reține ca situație de fapt că părțile au avut o relație de concubinaj în perioada august 2018 – ianuarie 2022, iar în timpul concubinajului au fost achiziționate pe numele pârâtei YYY o serie de bunuri mobile și au fost efectuate îmbunătățiri la locuința proprietate personală a acesteia situată în comuna …
În perioada august 2018 – ianuarie 2022 reclamantul XXX a realizat venituri din munca prestată în Germania și din șomajul primit de la autoritățile germane. Astfel, din înscrisurile dosarului reiese că în perioada martie 2020-aprilie 2021 reclamantul XXX a fost angajat cu contract de muncă în Germania unde a primit o remunerație totală netă de 21680,19 euro (1683,31 euro în martie 2020, 1694,56 euro în aprilie 2020, 1704,32 euro în mai 2020, 433,59 euro în iunie 2020, 1783,62 euro în iulie 2020, 1664,96 euro în august 2020, 1716,12 euro în septembrie 2020, 1711,13 euro în octombrie 2020, 1270,5 euro în noiembrie 2020, 1719,93 euro în decembrie 2020, 1943,54 euro în ianuarie 2021, 1501,13 euro în februarie 2021, 1433,53 euro în martie 2021 și 1419,95 în aprilie 2021). Anterior, în intervalul decembrie 2018 – aprilie 2020 a beneficiat de ajutor bănesc de la autoritățile germane (alocație de susținere), în sumă de 8573,76 euro (769,77 euro în decembrie 2018, 7029,99 euro în perioada ianuarie 2019 – septembrie 2019, 774 euro în octombrie 2019). În perioada noiembrie 2021-ianuarie 2022 a beneficiat de ajutor de la autoritățile germane în sumă de 1786,05 euro (298,45 euro în noiembrie 2021, 742,3 euro în decembrie 2021 și 745,3 euro în ianuarie 2022). Rezultă că în perioada concubinajului reclamantul a realizat un venit total de 32340 euro (respectiv 158466 lei la un curs de 4,9 lei/euro).
Deși prin înscrisurile depuse la dosarul de fond reclamantul a făcut dovada veniturilor încasate, prin înscrisurile depuse la fila 46 vol. I dosar Tribunalul Brăila, a probat că a trimis pârâtei YYY, prin Western Union, suma totală de 13090 euro, în intervalul martie 2019-iulie 2021.
Curtea apreciază că numai această sumă în valoare de 13090 euro transmisă de reclamant pârâtei poate fi considerată ca aport al reclamantului la bunurile obținute în perioada concubinajului cu pârâta.
Este evident că reclamantul a lucrat, a locuit și a fost remunerat în Germania, unde a efectuat cheltuieli pentru nevoile sale curente, astfel că numai efectiv înaintată pârâtei poate fi considerată aport la cumpărare bunuri comune.
Pârâta a susținut că parte din sumele trimise de reclamant au fost folosite în interesul personal al acestuia și a probat, prin prezentarea de chitanțe și facturi, faptul că a achitat pentru acesta suma totală de 1261,54 lei (aproximativ 257,45 euro la un curs de 4,9 lei/euro) pentru plata întreţinerii la apartamentul proprietate personală a reclamantului, pentru plata de impozite și utilități pentru acesta.
Această sumă va fi dedusă din totalul contribuției reclamantului la dobândirea de bunuri comune, astfel rezultă suma de 12832,55 euro contribuție personală a reclamantului la cumpărarea de bunuri comune.
Pentru perioada concubinajului, pârâta YYY a făcut dovada că a obținut la rândul ei venituri proprii, respectiv suma de 35456 lei venituri salariale încasate în perioada martie-decembrie 2020, suma de 65000 lei pusă la dispoziție de tatăl său … în februarie 2021 și suma de 30550 lei pusă la dispoziție de bunicul său … în iulie și august 2021 (conform adeverinței și extraselor bancare ale contului pârâtei aflate la vol. I dosar Tribunalul Brăila). Astfel, reiese că pârâta a realizat venituri proprii în sumă totală de 131006 lei (aproximativ 26735,91 euro la un curs de 4.9 lei/euro).
Referitor la bunurile achiziționate în perioada concubinajului părților, pe numele pârâtei, din actele dosarului reiese că este vorba de un autoturism marca Range Rover în valoare de 5000 euro cumpărat în martie 2021și piese de mobilier în valoare de 15156 lei. (conform facturilor și chitanțelor aflate la vol. I dosar Tribunalul Brăila).
Prin cererea de chemare în judecată și precizările depuse, reclamantul susține că în perioada concubinajului s-au cumpărat mai multe bunuri mobilier și lustre și s-au făcut renovări și îmbunătățiri și la imobilul locuință proprietatea pârâtei din comuna …
Din raportul de expertiză evaluatorie a bunurilor mobile indicate de reclamant ca dobândite de părți în perioada concubinajului, reiese că valoarea acestora este de 14943 lei. Bunurile mobile indicate de reclamant și supuse evaluării expertului judiciar … sunt pat dormitor, mobila dormitor, noptieră, mobilă sufragerie, pat bucătărie, mobilă bucătărie, masă și scaune bucătărie, lustre baie și bucătărie, mobilier baie, cadă baie, masă cu scaune pentru curte, balansoar chiuvetă, baterie chiuvetă.
Din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar (cu privire la bunurile mobile achiziționate în perioada concubinajului de pârâtă) cu concluziile raportului de expertiză evaluatorie mobiliară, Curtea reține că valoarea din prezent, actuală, a bunurilor mobile este de 14943 lei la care se adaugă suma de 5000 euro aferentă autoturismului. De altfel se poate constata că între data achiziției autoturismului (31.03.2021) și data la care reclamantul a trimis pârâtei suma de 3000 euro cu care pretinde că a contribuit (29.03.2021) există o corelație.
Din raportul de expertiză tehnică evaluatorie imobiliară, întocmit de expertul judiciar …, reiese că renovarea, extinderea și îmbunătățirile la imobilul locuință din comuna … aparținând pârâtei și familiei sale au o valoare totală de 65739 lei. Lucrările pretinse de reclamant a fi efectuate la acest imobil în perioada concubinajului au fost suspuse evaluării prin raportul de expertiză judiciară și constau în recompartimentări ale imobilului, extindere baie și bucătărie, schimbare tâmplărie, montare echipamente sanitare, placări tavane, instalare centrală termică, montare parchet, zugrăvit.
Curtea constată că toate aceste lucrări la imobilul locuință au fost înglobate în aceasta și au dobândit corp comun cu locuința.
Mai reține Curtea că în acest imobil din … locuiește pârâta împreună cu părinții săi, fapt necontestat de pârât, imobilul nu s-a aflat niciodată în posesia reclamantului, iar acesta nu a locuit efectiv în acesta, având propria locuință personală în … De altfel, conform declarației martorelor audiate, reclamantul și pârâta au locuit împreună numai la …, în apartamentul reclamantului.
De asemenea, valoarea îmbunătățirilor la imobilul locuință deținut de pârâtă și părinții săi se ridică, conform raportului de expertiză, la suma de 65739 lei și au fost efectuate pe parcursul anului 2021, an în care tatăl pârâtei i-a pus acesteia la dispoziție suma de 65000 lei, încă din februarie 2021, conform extrasului de cont bancar aflat la vol. I dosar Tribunalul Brăila.
Față de cele două valori sensibil egale, Curtea apreciază că toate lucrările efectuate la imobilul locuință (renovare, extindere, îmbunătățiri construcție) sunt probate ca fiind efectuate din fondurile exclusive ale pârâtei și familiei sale, cu care locuiește și gospodărește în acel imobil.
Referitor la bunurile mobile dobândite în perioada concubinajului (mobilier și autoturism) în valoare de 14943 lei și respectiv 5000 euro, sunt apreciate ca fiind bunuri comune, în sensul că există un drept de coproprietate comună al celor doi foști concubini din dosarul de față, pentru că ambii concubini au participat financiar la dobândirea acestor bunuri, intenționând să le folosească în comun, realizând venituri sau dispunând de bani la momentul achiziției lor în anul 2021.
Curtea reține că deși pârâta pretinde că le-a achiziționat integral din fonduri proprii, sunt incidente prevederile art. 633 Cod civil, care instituie o prezumție de coproprietate până la proba contrară, pentru bunurile stăpânite în comun.
Este adevărat că potrivit art. 919 alin. 3 Cod civil, posesorul bunurilor, care în speță este pârâta este prezumată proprietar al acestora, însă, din înscrisurile dosarului și declarațiile martorilor, reiese că bunurile mobile în discuție au fost achiziționate în comun, cu scopul de a îmbunătăți condițiile de locuit din imobilul din …, dar cu intenția de a fi folosite în comun de cei doi concubini. Intenția de a fi folosite în comun a fost dedusă din conversația prin mesaje scrise whatsapp, de unde reiese că reclamantul era implicat de pârâtă și consultat referitor la mobilierul comandat pentru bucătărie și deci pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit. Aprecierea este susținută și de cele declarate de martora …, care atestă interesul și comportamentul reclamantului față de bunurile și îmbunătățirile aduse locuinței din comuna …
Curtea apreciază că în speța de față pentru bunurile mobile achiziționate în perioada concubinajului prezumția de coproprietate a părților nu a fost răsturnată prin probe contrare de către pârâtă, astfel că partajarea acestor bunuri este posibilă. Cum bunurile se află la locuința pârâtei și au continuat să fie folosite de aceasta și ulterior încetării relației de concubinaj, ele vor fi atribuite în natură pârâtei, urmând ca aceasta să achite reclamantului contravaloarea părții cuvenite.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea acestor bunuri mobile (inclusiv a autoturismului) Curtea constată că nu a fost contestată de niciuna dintre părți cota de ½ avută în vedere de prima instanță.
Ca atare, pârâta va fi obligată la plata către reclamant a jumătate din valoarea a bunurilor mobile dobândite în coproprietate, respectiv la suma de 7471,5 lei și la suma de 2500 euro (în echivalent lei la cursul BNR de la data plății efective) reprezentând ½ din contravaloarea bunurilor mobile dobândite de părți în coproprietate în perioada concubinajului. Ca urmare a achitării de către un coproprietar a contravalorii părții cuvenite celuilalt coproprietar, starea de coproprietate devălmașă asupra bunurilor mobile va înceta, pârâta devenind proprietar exclusiv al acestora.
Instanța reține că în fața primei instanțe reclamantul a arătat, înainte de închiderea dezbaterilor, că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, astfel că instanța nu va analiza cererea accesorie a reclamantului privind aceste cheltuieli.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pretinse de pârâta YYY, atât în fața primei instanțe cât și în apel, Curtea reține că pârâta a solicitat în fața primei instanțe acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, taxă timbru și onorarii expert, însă, în calitatea sa de pârâtă aceasta nu a suportat decât cheltuieli cu onorariul apărătorului ales. Astfel, pârâta a depus la dosarul de fond, înainte de închiderea dezbaterilor din fața primei instanțe sesizate, chitanțele seria BR AD nr. 846/12.05.2022, 934/11.11.2022 și 1080/28.08.2023, în valoare totală de 5000 lei.
Având în vedere că pretențiile reclamantului au fost în valoare de 285.500 lei, iar valoarea pretențiilor admise de 7471,5 lei și 2500 euro, restul pretențiilor fiind respinse ca nefondate, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă.
Conform acestui text de lege, când cererea reclamantului a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, dacă e cazul putând dispune și compensarea acestora.
În speța de față, instanța apreciază că pârâta are dreptul la restituirea a jumătate dintre cheltuielile de judecată generate pentru ea de acțiunea reclamantului, astfel că va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond constând în onorariu avocat.
Curtea reține că prin cererea de apel apelanta pârâtă a solicitat cheltuielile de judecată aferente acestei etape procesuale, și a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 1080,16 lei aferentă cererii de apel. Privitor la cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului ales în apel, apelanta a arătat că urmează a-l solicita pe cale separată.
Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, precum și faptul că primul motiv de apel a fost admis, apelanta pârâtă fiind partea care a câștigat această etapă procesuală, Curtea va obliga pe intimatul reclamant la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1080,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxa judiciară de timbru.
Având în vedere obiectul dosarului, astfel cum a fost calificat de reclamant și instanța de judecată, precum și dispozițiile art. 995 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de instanța de apel este definitivă, nefiind supusă recursului.
(decizie rezumată de judecător Dana Gabriela BICHILIE)