Prin Ordinul Ministrului Justiţiei, contestat în cauză, s-a dispus suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune ca urmare a participării la grevă.
Iniţiativa salariatului cu privire la suspendarea contractului individual de muncă se deduce automat din faptul participării la grevă, fără a fi necesar ca acesta să manifeste demersuri suplimentare pentru exprimarea voinţei sale în acest sens. Astfel, în situaţia participării la grevă, salariatul nu poate evita suspendarea contractului de muncă.
Dispoziţiile art. 160 Legea nr. 367/2022 prevedeau suspendarea de drept a contractului individual de muncă în situaţia participării la grevă, dispoziţii aplicabile la momentul la care reclamanta a participat la grevă.
Curtea constată că personalul din probaţiune are dreptul la grevă în temeiul disp. art. 59 din Legea nr. 123/2006, iar faptul că acestora le incumbă obligaţia ca, în timpul grevei să asigure serviciile esenţiale, nu mai puţin de o treime din activitatea normală, nu atrage în cazul acestora incompatibilitatea suspendării contractului de muncă cu exercitarea dreptului la grevă.
Decizia civilă nr. 795/31.10.2024 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. (…) Tribunalul Galaţi a respins cererea formulată de reclamanta (…) în contradictoriu cu pârâtul MJ … și participant Directia Natională de Probatiune, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 28.09.2023 sub nr. (…), reclamanta (…), consilier de probaţiune, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea Ordinului nr. (…)/C/01.08.2023.
În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. (…)/C/01.08.2023, cu privire la persoana sa, nominalizată în anexa 1 la ordin, nr. crt. 106, pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Motivându-şi în fapt acţiunea a arătat că este consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune … şi în perioadele 03.05.2023 – 05.05.2023; 08.05.2023 – 12.05.2023; 15.05.2023 – 19.05.2023; 22.05 2023 a fost în grevă, cu respectarea disp. art. 59 din Legea nr. 123/2006, în sensul că şi-a desfăşurat activitatea câte 8 ore/zi pentru asigurarea serviciilor esenţiale, care nu pot fi preluate de către un alt angajat.
A susţinut că nu a avut iniţiativa şi nici nu a solicitat suspendarea raportului de muncă pe perioada grevei, situaţia constatată de către șeful serviciului prin pontajul aferent lunii mai 2023, comunicat angajatorului.
Contrar dispozițiilor art. 119-(1) din Codul muncii care prevăd că angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru, la sfârșitul lunii, la presiunea angajatorului DNP care a solicitat refacerea pontajelor, șeful serviciului ca de altfel și alții șefi servicii din țară a refăcut înscrisul trimis anterior şi în dreptul celor au făcut grevă a trecut litera „G”.
Ulterior, șeful serviciului a informat DNP că toți consilierii care au declarat că sunt în grevă, au prestat activitate în fiecare zi, câte 8 ore de muncă efectivă însă, cu toate acestea, angajatorul din inițiativa sa prin secretarul de stat, în mod discriminatoriu, nelegal și netemeinic, a emis Ordinul (…)/C/01.08 2023 prin care a suspendat raporturile de muncă ale unor consilieri de probațiune care au informat că declanșează o formă de protest denumită impropriu grevă (nu a tuturor, ci doar a unora, discreționar, din discriminare).
Referitor la discriminare, reclamanta a arătat că prin Ordinul (…)/C/01.08.2023 s-a dispus în mod discriminatoriu suspendarea raporturilor de muncă pentru consilierii membri de sindicat și aleatoriu pentru unii nemembri, deși și aceștia informaseră că sunt în grevă.
Reclamanta a prezentat situația consilierilor de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune …, care au informat că sunt toți în grevă, or, în tabelele întocmite pe cele două zile de grevă fiecare consilier grevist a menţionat dacă este sau nu membru de sindicat.
Ca urmare a tabelelor transmise pentru cele două zile pârâtul a emis Ordinul (…)/01.08.2023 și a dispus în mod discriminatoriu suspendarea raporturilor de muncă doar pentru consilierii membri de sindicat, nu și pentru cei nemembri, deși și aceștia au informat că sunt în grevă.
Întrucât, pârâtul a emis Ordinul nr. (…)/01 08.2023 de suspendare a raportului de muncă pentru a discrimina membru de sindicat (pentru a descuraja pe viitor orice activitate sindicală), reclamanta a arătat că acesta este lovit de nulitate absolută, legea interzicând cu desăvârșire orice acte de discriminare ale angajatorului pe temei de apartenență sindicală.
Un alt motiv de nulitate absolută a Ordinului (…)/C/01.08.2023 susţinut că de reclamantă, este că acesta a fost comunicat ulterior datei până la care a produs efecte juridice. Or, art. 278 ind. 1 alin. 12 prevede că orice modificare a unui element al raportului de muncă, inclusiv suspendarea, trebuie comunicată cel târziu până la data la care aceasta produce efecte juridice, cu excepția situației în care o asemenea modificare este prevăzută expres de lege însă, suspendarea raportului de muncă pentru consilierul de probațiune nu este prevăzută expres de lege.
Reclamanta a mai invocat faptul că Ordinul este lovit de nulitate absolută, deoarece nu este semnat de către ministrul justiției, ci de secretarul de stat, fiind încălcate astfel disp. arat. 48 alin. 3 şi art. 50 din Legea 123/2006.
A susţinut că Ordinul (…)/01.08.2023 este nelegal şi netemeinic, întrucât dispoziţiile Legii dialogului social şi ale Codului muncii nu sunt aplicabile personalului din probaţiune, activitatea acestuia fiind reglementată prin Legea specială, respectiv Legea 123/2006, care la art. 45-50 dispune cu privire la suspendarea raporturilor de muncă.
Prin art. 59 din legea specială se recunoaște dreptul la grevă, dar se dispune și cu privire la munca efectivă ce trebuie prestată pe perioada grevei.
Sub aspectul legalității, reclamanta a susţinut că, atât anterior cât și la momentul emiterii OMJ contestat se poate constata că pârâtul a încălcat dispoziții legale imperative, sancționate de lege cu sancțiunea nulității.
În privința incidenţei disp. art. 51 alin. 1 lit. f din Codul muncii, ca temei al suspendării raportului de muncă pentru a putea dispune o astfel de măsură, angajatorul trebuia să fi avut, în prealabil, o cerere în acest sens din partea sa, deoarece acest tip de suspendare facultativă este enumerat de legiuitor printre cauzele legale de suspendare ale raportului de muncă din inițiativa salariatului, or o asemenea cerere nu a formulat.
De asemenea, a mai arătat că, declanșarea unei forme de protest numită grevă, timp în care a prestat activitate (practic o grevă japoneză, un protest) a fost singura posibilitate logică care i-a permis să-şi apere interesele profesionale și economice pe de-o parte, dar și să evite declanșarea unei proceduri disciplinare în cazul în care nu ar fi prestat activitățile prevăzute de lege a fi derulate în mod obligatoriu pe perioada grevei, ceea ce conferă o logică evidentă inserării dispozițiilor art. 51 alin. 1 în Codul muncii – „inițiativa salariatului”.
„După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar o astfel de solicitare nu a venit din partea mea eu informând șeful serviciului despre participarea la grevă, prin semnarea tabelelor”, totodată a prestat activitățile cerute de lege a fi prestate pe perioada grevei, astfel că din punct de vedere al legalității ordinul contestat nu îmbracă condițiile de legalitate, prin raportare la temeiul de drept reținut art. 51 alin 1 din Codul muncii.
Reclamanta a arătat că este angajată în funcția de consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune (…) – Direcția Națională de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției, atribuțiile postului fiind reglementate de disp. art. l32 din Legea nr. 252/2013.
Pe lângă activitățile esențiale, consilierii de probațiune îndeplinesc și alte atribuții prevăzute în fișa postului, neesențiale, care sunt obligatorii a fi realizate în termenele prevăzute de lege ori de organele judiciare.
Cum la nivelul sistemului de probațiune se află în evidență peste 100.000 de persoane care au comis infracțiuni, raportat la un număr de aproximativ 700 de consilieri de probațiune la nivel de țară, volumul de muncă al fiecărui consilier este foarte ridicat, astfel că nici măcar activitățile esențiale nu pot fi realizate în cele 8 ore din programul normal de muncă, consilierii fiind nevoiți să lucreze suplimentar, peste program și în zilele nelucrătoare, pentru a putea respecta termenele impuse de lege sau de organele judiciare. Din același motiv (al supraîncărcării consilierului), nu se poate ține o evidență a acestor ore suplimentare, întrucât nu se pot compensa cu ore libere.
Cu toate că a fost aprobată mărirea schemei de personal, pârâtul a ales să nu organizeze concurs pentru recrutare de noi consilieri.
A mai susţinut reclamant că, date fiind atribuțiile unui consilier de probațiune, legea a recunoscut acestuia, doar în mod formal dreptul la grevă (practic o formă de protest și nu grevă propriu-zisă), întrucât tot legea obligă consilierul de probațiune, chiar dacă acesta a declanșat această formă de protest, să respecte principiile continuității și celerității activității de justiție, cu asigurarea serviciilor esențiale, astfel cum prevede Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune.
A precizat reclamanta că în fiecare zi din luna mai 2023 în care a declarat că este în grevă câte 8 ore de activitate, a prestat activităţile esenţiale, urgente, potrivit legii, dar nu a prestat activități neesențiale, întrucât ar fi trebuit să efectueze ore suplimentare, şi cu toate acestea, pârâtul a dispus suspendarea raporturilor de muncă ale consilierilor de probațiune – membri de sindicat – în mod abuziv și nelegal, aplicând un tratament discriminatoriu faţă de consilierii de probaţiune nemembri de sindicat aflați și ei in grevă.
A mai arătat că disp. art. 5 alin. 7 din Codul muncii prevede că „constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau sesizare a organelor competente, respectiv, la o acțiune în justiție cu privire la încălcarea drepturilor legale sau a principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
În susţinerea acţiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri şi a depus în copie: Ordinul 1397/C/01.08 2023; pontajul nr.12396/SPGL/25.05.2023, inițial și refăcut; adresa nr. 13560/SPGL/12.06.2023; corespondența DNP cu serviciile de probațiune cu privire la modul de întocmire a pontajelor; notificarea înaintată angajatorului; scurt raport de activitate pe perioada grevei; ordin de deplasare; condica de prezență; tabelele nominale cu consilierii de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune …
Pârâtul Ministerul Justiției, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a învederat că reclamanta este consilier de probațiune la Serviciul de Probațiune (…) şi în temeiul disp. art. 68 alin. 1 din Cod procedură civilă a solicitat introducerea în cauză a Direcției Naționale de Probațiune, care potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. e) și lit. f) din Legea nr. 252/2G13, „organizează și coordonează activitatea structurilor teritoriale” și „coordonează gestionarea resurselor umane ale sistemului de probațiune”.
De asemenea, a susţinut că, potrivit disp. art. 3 alin. 1 pct. 5 lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 252/2013 aprobat prin H.G. nr. 1079/2013, în ceea ce privește organizarea și coordonarea economico-financiară și administrativă a Direcției și a structurilor teritoriale, aceasta are atribuții principale:
a) organizează și coordonează activitatea economico-financiară și administrativă a Direcției și a structurilor teritoriale și conduce evidența financiar-contabilă a acestora;
b) elaborează și fundamentează proiectul anual de buget al sistemului de probațiune, pe care îl supune spre aprobare ministrului justiției, asigură fondurile necesare, precum și execuția bugetară în condițiile legii.”
Potrivit art. 3 alin. (1) punctul 6, în ceea ce privește organizarea și coordonarea resurselor umane, Direcția are următoarele atribuții principale:
g) efectuează lucrările necesare numirii, delegării, detașării, transferului, suspendării și eliberării din funcție a personalului din sistemul de probațiune;
h) pune în aplicare, potrivit competențelor, dispozițiile legale referitoare la cercetarea abaterilor disciplinare ale personalului din sistemul de probațiune”, iar potrivit punctului 7, în domeniul juridic, are următoarele atribuții:
„a) elaborează, în colaborare cu direcția de specialitate din Ministerul Justiției, proiectele de acte normative privind organizarea și activitatea sistemului de probațiune;
b) reprezintă, în fața instanțelor judecătorești și a altor organe de jurisdicție, interesele Direcției și ale structurilor teritoriale”.
A solicitat pârâta a se observa că, chiar dacă emitentul actului administrativ este ministrul justiției, toate lucrările necesare emiterii OMJ nr. (…)/C/2023, care privește un raport juridic de muncă, au fost realizate de către Direcția Națională de Probațiune, context în care a considerat că este întemeiată cererea de introducere în cauză a Direcției Naționale de Probațiune în calitate de pârât, având în vedere că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă, iar DNP este angajatorul reclamantei.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A arătat că, în esenţă, reclamanta, deși recunoaște că a participat la greva organizată de consilierii de probațiune în mai 2023, aceasta a susţinut că a fost prezentă la serviciu și s-a asigurat o treime din activitate, astfel că nu se poate reține că raportul de muncă a fost suspendat în perioada grevei.
De asemenea, reclamanta invocă ca motiv de nelegalitate absolută emiterea ordinului la o dată ulterioară și semnarea acestuia de către un secretar de stat şi îşi exprimă nemulțumirea față de prevederile art. 59 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, referitor la dreptul la grevă, în sensul că nu poate opera suspendarea raportului de muncă al greviștilor atâta vreme cât aceștia trebuie să asigure o treime din activitate. În fine, se arată că unii dintre consilierii de probațiune au luat salariul integral, DNP fiind acuzată de un tratament advers și discriminatoriu față de aceasta, astfel că sunt invocate prevederile art. 6 alin. (5) din Codul muncii, ca temei de drept al cererii.
A mai susţinut că în perioada 03.05.2023 – 31.05.2023, personalul de probațiune a fost în grevă generală, ca urmare a răspunsului nefavorabil al ministrului justiției la o serie de revendicări salariale.
În accepțiunea pârâtului, exercitarea dreptului la grevă se realizează în condițiile legii speciale care se completează cu prevederile din legislația generală, având în vedere că legea specială nu conține reglementări specifice în acest sens.
Astfel, art. 59 alin. (1) conține o normă de trimitere care trebuie coroborată cu dispozițiile corespunzătoare din legea specială și generală, utilizând mecanismul prevăzut de art. 78 din Legea nr. 123/2006.
Legislația generală în materia grevei și a conflictelor de muncă este Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, care în art. 160 alin. (1) în vigoare la data declanșării grevei (modificat între timp prin OUG nr. 42/24,05.2023), prevede că „Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatului/lucrătorului, după caz, se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se mențin doar drepturile de asigurări de sănătate.”
Astfel, având în vedere că dispozițiile legale în vigoare la momentul declanșării grevei stabileau că raporturile de serviciu se suspendă de drept, a apreciat pârâtul că nu este loc de alte interpretări.
Pe durata grevei, personalului de probațiune care este în grevă îi sunt aplicabile prevederile art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, astfel că salariul este diminuat proporțional cu perioada cât nu se prestează munca.
Monitorizarea în vederea asigurării serviciilor esențiale a fost realizată de către șefii de servicii, directorul general prezumând că fișele de pontaj reflectă acest lucru, în acord cu atribuțiile acestora stabilite în art. 14 din Legea nr. 123/2006, cu modificările ulterioare.
A precizat pârâtul că, din fișa de pontaj transmisă DNP sub nr. 12396/SGPL/25.05.2023, se poate observa că șeful de serviciu al Serviciului de Probațiune … a completat cu litera G perioada cât reclamanta a fost în grevă, astfel că DNP a aplicat legea incidentă și a constatat suspendarea raportului lor de muncă pe această perioadă, cu diminuarea corespunzătoare a salariului.
Șefii de servicii din cadrul DNP aveau obligația să organizeze și să monitorizeze activitatea consilierilor de probațiune, fișa pontajului transmisă către DNP (completată potrivit listelor semnate de greviști) reprezentând atât dovada prezenței la serviciu, cât și a prestării/neprestării muncii pe perioada grevei.
A mai arătat că cele susținute de reclamantă privind asigurarea activității sunt irelevante, câtă vreme cât angajatorul a luat la cunoștință de listele transmise și necontestate de reclamantă și care dovedesc faptul că reclamanta a fost în grevă în zilele consemnate corespunzător, prevederile art. 119 alin. 1 din Codul muncii fiind respectate întocmai.
Efectul suspendării de drept a contractului individual de muncă este faptul că salariatul nu a mai desfășurat activitatea pe perioada grevei pentru angajatorul său, astfel că acesta nu are dreptul la plata salariului.
Anularea actelor administrative individuale este o formă specifică de încetare a efectelor juridice ale actelor administrative, care poate fi definită ca fiind manifestarea de voință a unei autorități administrative orientată în scopul încetării definitive a efectelor juridice ale unui act administrativ ilegal.
Concluzionează pârâtul că, anularea nu reprezintă altceva decât acțiunea autorității competente să dispună această măsura, care lipsește de efecte juridice actul administrativ de autoritate, îl desființează.
Anularea se datorează nerespectării prevederilor legale la întocmirea actului administrativ, ceea ce atrage sancționarea activității ilegale.
Prin urmare, nulitatea în dreptul administrativ apare ca o sancțiune care intervine după ce o dispoziție legală a fost încălcată, lipsind actul juridic viciat de efectele juridice în vederea căruia a fost emis. Este o sancțiune aplicabilă exclusiv actelor juridice ale administrației și nu faptelor materiale juridice.
Potrivit art. 161 din Legea nr. 367/2022, participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu ale angajaților/ lucrătorilor și nu atrage posibilitatea sancționării în niciun fel a acestora. Condiția este ca această grevă să nu continue după declararea sa ilegală.
Se observă că cele susținute privind asigurarea activității sunt irelevante, atâta vreme cât, așa cum precizează și reclamanta, acesta a fost în grevă. De asemenea, greva se desfășoară cu prezența greviștilor în incinta unității, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (5) din Legea nr. 364/2022 privind dialogul social.
Activitățile esențiale care trebuie asigurate pe durata grevei sunt cele menționate de art. 59 și reprezintă o mică parte din atribuțiile principale ale consilierilor de probațiune. Activitățile esențiale sunt, potrivit art. 59 din Legea nr. 123/2006, participarea serviciului la ședințele de judecată la care a fost citat, întocmirea la termen a referatelor de evaluare pentru inculpați, precum și rezolvarea altor sarcini considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de către organele judiciare.
Astfel, treimea din activitatea normală și urgențele se asigură la nivel de activitate generală a serviciului de probațiune, iar nu individual, prin raportare la fiecare angajat în parte.
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la faptul că diminuarea salariului lor pe luna mai 2023 reprezintă consecința unui tratament advers din partea Direcției Naționale de Probațiune, a arătat că, diminuarea salariului s-a realizat ca urmare a suspendării raportului de muncă, fiind necesar a se reține că același angajat nu poate fi în același timp și în activitate și în grevă, cele două stări de fapt având consecințe juridice ce nu se pot concilia.
Referitor la afirmațiile reclamantei privind săvârșirea unei pretinse fapte de discriminare de către DNP, în sensul că unora dintre greviști nu li s-a diminuat salariul, pârâtul a opinat că nu sunt dovedite suspendarea raporturilor de muncă ale greviștilor, având loc conform pontajelor primite de la șefii de servicii. Direcția Națională de Probațiune, prin directorul general, nu avea posibilitatea să verifice activitatea prestată de fiecare dintre consilierii de probațiune din cadrul celor 42 de servicii, participarea la grevă fiind un drept recunoscut de lege, cu limitările prevăzute de legea specială, anterior referită.
Referitor la criticile de nelegalitate privind nelegala împuternicire a secretarului de stat a ordinului ministrului justiției de constatare a grevei personalului de probațiune a solicitat să fie respinse ca neîntemeiate pentru următoarele motive:
Conform art. 11 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, cu modificările și completările ulterioare: „Ministrul poate delega prin ordin oricare dintre atribuțiile de conducere, reprezentare și angajare a Ministerului secretarilor de stat, secretarului general sau secretarului general adjunct”.
Prin emiterea Ordinului ministrului justiției nr. 979/C/2023, ministrul justiției a dispus coordonarea Direcției Naționale de Probațiune de către doamna secretar de stat (…), căreia i-a fost delegat dreptul de semnătură pentru toate lucrările acestui compartiment.
În cadrul actelor normative incidente în prezenta situație, nu este prevăzută o interdicție a delegării competenței de semnare a ordinelor ministrului justiției privind constatarea suspendării raporturilor de muncă către secretari de stat, în prezenta situație, delegarea fiind realizată în condițiile legii.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004 – legea contenciosului administrativ, Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
În combaterea susţinerilor reclamantei s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În şedinţa publică din data de 14.11.2023 instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă material procesuală având în vedere obiectul cauzei şi prin Încheierea nr. 95/15.11.2023 a admis excepţia necompetenţei materială procesuală şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Galaţi.
Instanţa a avut în vedere disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ al Tribunalului Galaţi, sub nr. (…).
La termenul din 07.03.2024, instanţa având în vedere că reclamanta nu are calitate de funcţionar public a admis excepţia necompetenţei funcţionale, a declinat cauza în favoarea Secţiei I Civilă a Tribunalului Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza către Curtea de Apel Galaţi pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin Sentinţa civilă nr. (…), Curtea de Apel Galaţi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi – Secţia I Civilă.
Cauza a fost înregistrată sub nr. (…).
În acest ciclu procesual, Direcţia Naţională de Probaţiune, a formulat întâmpinare fără a avea calitate procesuală pasivă.
Prin încheierea din 06.06.2024, instanţa, faţă de solicitarea pârâtului Ministerului Justiţie de introducere forţată în cauză a Direcţiei Naţionale de Probaţiune, a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) Cod procedură civilă.
A apreciat că, Direcţia Naţională de Probaţiune, nu poate avea calitatea de reclamant şi nu poate pretinde aceleaşi drepturi ca reclamanta, sens în care a respins ca inadmisibilă cererea de introducere forţată a Direcţiei Naţionale de Probaţiune.
În temeiul disp. art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta (…) are funcţia de consilier probaţiune în cadrul Serviciului de Probaţiune (…) şi, în perioadele 03.05.2023 -05.05.2023; 08.05.2023 – 12.05.2023; 15.05.2023 – 19.05.2023; 22.05 2023 a fost în grevă.
Prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. (…)/C/01.08.2023, contestat în cauză, s-a dispus suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în Anexa nr. 1, la iniţiativa acestora şi pentru perioadele menţionate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală, la poziţia nr. 106 regăsindu-se numele reclamantei.
În ceea ce priveşte noţiunea de „grevă”, aceasta este definită de dispoziţiile art. 234 alin. 1 Codul muncii şi art. 1 pct. 29 din Legea nr. 367/2022, ca fiind încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. 1 lit. f) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat la iniţiativa salariatului în situaţia participării la grevă, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 160 din Legea nr. 367/2022 după modificarea acestora prin OUG nr. 42/2023.
Instanţa a reţinut că, iniţiativa salariatului cu privire la suspendarea contractului de muncă se deduce automat din faptul participării la grevă, fără a fi necesar ca acesta să manifeste demersuri suplimentare pentru exprimarea voinţei sale în acest sens. Prin urmare, în situaţia în care participă la grevă, salariatul nu poate evita suspendarea contractului de muncă.
Mai mult, la momentul iniţial al participării reclamantei la grevă, respectiv 03.05.2023, erau în vigoare dispoziţiile art. 160 din Legea nr. 367/2022, care prevedeau suspendarea de drept a contractului individual de muncă/raportului de serviciu în situaţia participării la grevă, acest text de lege având caracter de lege specială în materia exercitării dreptului la grevă faţă de dispoziţiile Codului muncii, acestea, aplicându-se cu prioritate.
Prin urmare, la data de 03.05.2023, a intervenit suspendarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei, în baza legii, iar faptul că, în ordinul contestat s-a menţionat suspendarea raporturilor de muncă la iniţiativa salariaţilor, situaţie incidentă doar pentru ziua de 26.05.2023, după modificarea Legii nr. 367/2022, nu poate atrage nulitatea actului contestat.
S-a mai reţinut că, dispoziţiile Legii nr. 123/2006, prevăd la art. 45 posibilitatea suspendării de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în condiţiile legii, a raporturilor de muncă ale personalului din probaţiune, acestea completându-se cu prevederile Legii nr. 367/2022 şi a Codului muncii în privinţa cazurilor de suspendare incidente în situaţia grevei.
Astfel, personalul din probaţiune are dreptul la grevă în temeiul dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 123/2006, dar susţinerea reclamantei că acest act normativ recunoaște doar în mod formal dreptul la grevă al consilierului de probațiune, nu poate fi primită, deoarece tot norma juridică mai sus amintită – (alin. 1 și 2), obligă consilierul de probațiune, chiar dacă acesta a declanșat această formă de protest, să respecte principiile continuității si celerității activității, cu asigurarea serviciilor esențiale.
Împrejurarea că legiuitorul a reglementat modul de prestare a serviciilor esenţiale, nu echivalează cu o recunoaştere formală a dreptului la grevă, aceasta întrucât legiuitorul, în considerarea urgenţei anumitor categorii de activităţi specifice profesiei, a stabilit necesitatea asigurării a cel puţin o treime din activitatea normală, acest aspect neavând drept efect negarea dreptului la grevă, privit individual.
Reglementarea redată mai sus instituie o obligaţie pentru cel responsabil de planificarea lucrărilor, să stabilească în concret personalul care trebuie să asigure cel puţin o treime din activitatea normală, ceea ce s-a şi întâmplat, întrucât cei 14 consilieri de probaţiune de la nivelul Serviciului de Probaţiune (…) au participat la grevă alternativ, în zile distincte pe tot parcursul lunii mai 2023, tocmai pentru a asigura minimul de activitate prevăzută de lege, astfel cum rezultă din Anexa la Ordinul nr. (…)/C/1 august 2023 – filele 21 verso, 22 la dosar (…).
De altfel, o reglementare similară există şi în Legea nr. 367/2022 care, în considerarea anumitor categorii de unităţi şi servicii, condiţionează participarea la grevă de asigurarea a cel puţin unei treimi din activitatea normală – art. 173 alin. 1.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei că a fost prezentă la locul de muncă în toate zilele pontate cu „G”, instanţa reaminteşte disp. art. 153, alin. 5 din Legea nr. 367/2022 potrivit cărora, „Greva se desfăşoară cu prezenţa greviştilor în incinta unităţii.”
Reclamanta s-a mai prevalat de încălcarea dispozițiilor art. 119 (1) din Codul muncii care prevede: „Angajatorul are obligaţia de a ţine la locul de muncă definit potrivit art. 161 evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orelor de începere şi de sfârşit ale programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă, ori de câte ori se solicită acest lucru.”
Or, angajatorul şi-a îndeplinit obligaţia de a ţine la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, sens în care a întocmit foaia colectivă de prezenţă, consemnând prezenţa reclamantei la locul de muncă chiar şi în zilele în care a participat la grevă.
Nu în ultimul rând, instanţa a observat dispoziţiile cuprinse în art. 51 alin. 1 lit. f) C.muncii şi art. 160 alin. 1 din Legea nr. 367/2022, potrivit cărora pe durata participării la grevă contractul individual de muncă al angajatului se suspendă din iniţiativa angajatului.
Prin urmare, prin semnarea participării la grevă, angajatul iniţiază suspendarea raportului său de muncă, angajatorul, nefăcând altceva decât să constate această stare de fapt, ceea ce s-a şi întâmplat prin emiterea Ordinului nr. 1397/C/1 august 2023.
Prin urmare, apreciind că în mod legal şi temeinic s-a dispus suspendarea raportului de muncă al reclamantei, s-a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamanta (…), solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, sentinţa pronunţată în cauză fiind netemeinică şi nelegală.
În motivarea apelului a reluat situaţia de fapt expusă şi prin cererea de chemare în judecată, susţinând că s-a aflat într-o formă de protest, care nu echivalează cu greva propriu zisă, întrucât nu a întrerupt lucrul.
Potrivit art. 234 Codul muncii şi art. 1 pct. 29 din Legea nr. 367/2022, greva este definită ca fiind încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către angajaţi, fără alte nuanţe. A mai precizat apelanta-reclamantă că nu a solicitat suspendarea raporturilor de muncă pentru că nu a întrerupt lucrul, iar suspendarea raporturilor de muncă, în perioada grevei se face în baza unei cereri a angajatului şi nu de drept, aşa cum stabileşte şi art. 51 din Codul muncii. Astfel, angajatorul nu poate să suspende raportul de muncă în temeiul art. 50 lit. d din Codul muncii, întrucât reglementarea în caz de grevă este prevăzută la art. 51.
Referitor la pontaj, a solicitat să se dea eficienţă primei fişe de pontaj – foaie colectivă de prezenţă – aferentă lunii mai 2023, ce a fost transmisă de şeful de serviciu, în care apare înscris că reclamanta a prestat zilnic 8 ore de muncă, inclusiv în zilele în care a fost în protest/grevă. Deşi a semnat pentru grevă, activităţile din cadrul serviciului nu au fost întrerupte nici un moment, toţi consilierii semnatari fiind prezenţi la locul de muncă, iar cele 8 ore de program s-au desfăşurat nefiind nimic reprogramat/suspendat.
A doua foaie de pontaj în care apare semnul G de la cuvântul grevă, a fost întocmită la instigarea directorului DNP şi este un înscris lipsit de valoare probatorie în privinţa muncii prestate efectiv.
A mai subliniat apelanta, că legea incidentă în cauză este Legea nr.123/2006, care reglementează activitatea în grevă a consilierilor de probaţiune.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului şi a acţiunii ca întemeiate.
Intimatul-pârât, Ministerul Justiţiei, a formulat întâmpinare prin care a susţinut că instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
A solicitat respingerea apelului reclamantei şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, a susţinut că apelanta este consilier la Serviciul de Probaţiune (…), iar Ministerul Justiţiei nu are atribuţii în legătură cu plata drepturilor salariale ale personalului Direcţiei Naţionale de probaţiune, aceştia nefiind angajaţii Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 252/2012, directorul general al Direcţiei este ordonator terţiar de credite. A mai invocat Decizia ÎCCJ nr. 13/2016 cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a ordonatorului principal de credite în litigiile dintre salariaţi şi angajatori.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, intimatul-pârât a reiterat apărările din prima instanţă susţinând că apelanta a participat efectiv la greva generală, în perioada 03.05.2023-31.05.2023, ca urmare a răspunsului nefavorabil al Ministrului Justiţiei la o serie de revendicări salariale.
A reiterat prevederile art. 45 şi art. 59 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune şi prevederile art. 1 pct. 29 şi art. 160 alin. 1 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
Monitorizarea în vederea asigurării serviciilor esenţiale a fost realizată de către şefii de servicii, directorul general prezumând că fişele de pontaj reflectă acest lucru, în acord cu atribuţiile acestora stabilite în art. 14 din Legea nr. 123/2006. Şeful de serviciu a completat cu litera G perioada cât apelanta a fost în grevă, astfel că DNP a aplicat legea incidentă şi a constatat suspendarea raporturilor de muncă pe această perioadă, cu diminuarea corespunzătoare a salariului.
Apelanta îşi invocă propria culpă, în sensul că, deşi a ales alternativa de a face grevă, aspect care implică suspendarea raportului de muncă, a apreciat că trebuie să beneficieze de salariul integral pe luna mai, întrucât, în fapt, a asigurat activitatea de consilier de probaţiune.
Faţă de aceste motive a cerut respingerea apelului ca nefondat.
Curtea analizând motivele de apel invocate de către reclamantă, precum şi apărările invocate de către pârâtul-intimat, constată următoarele:
În prealabil trebuie precizat că în mod eronat pârâtul-intimat a susţinut că prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, soluţie pe care a solicitat a fi menţinută şi în apel.
Din actele dosarului de fond nu rezultă că prima instanţă s-a pronunţat asupra unei astfel de excepţii.
Dimpotrivă, din întâmpinarea depusă la data de 14.11. 2023 în dosarul nr. (…) pârâtul nici nu a invocat o astfel de excepţie, ci a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi în baza art. 68 alin. 1 din Cod procedură civilă a solicitat introducerea forţată în cauză a Direcţiei Naţionale de Probaţiune în calitate de angajator al reclamantei.
Prin încheierea de şedinţă din 06.06.2024, prima instanţă a apreciat ,,că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv interesul şi calitatea DNP, care în speţă, în nici un caz nu poate avea calitatea de reclamant, nu poate pretinde aceleaşi drepturi ca reclamanta” şi, pentru aceste motive a respins ca inadmisibilă cererea de introducere forţată a DNP.
Sentinţa a fost astfel pronunţată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, iar acesta nu a făcut apel în cauză, rămânând astfel definitivă această dispoziţie a primei instanţe.
Pe de altă parte, chiar şi în varianta în care s-ar interpreta susţinerile pârâtului din întâmpinarea depusă, în sensul că aceasta ar reprezenta invocarea, în această fază procesuală a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale, Curtea ar trebui să reţină că o astfel de excepţie este nefondată deoarece obiectul cauzei nu-l constituie plata unor drepturi salariale pentru ca reclamanta să se judece cu angajatorul DNP, ci obiectul cauzei îl constituie anularea unui ordin emis chiar de către pârâtul Ministerul Justiţiei. Astfel acesta a fost chemat în judecată, în calitate de emitent al actului dedus judecăţii şi nu în calitate de ordonator principal de credite.
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantă, Curtea apreciază că nu poate primi ca întemeiate susţinerile reclamantei astfel că în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
În primul rând, Curtea constată că reclamanta nu a adus nicio critică concretă soluţiei primei instanţe, ci prin motivele de apel a reiterat susţinerile sale din cererea de chemare în judecată.
Însă, soluţia primei instanţe urmează a fi menţinută ca legală şi temeinică pentru considerentele următoare:
Este adevărat ca prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. (…)/C/01.08.2023 – contestat în cauză- s-a dispus suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în Anexa nr. 1, pentru perioadele menţionate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală. La poziţia nr.106 din această anexă se regăseşte şi numele reclamantei.
Prima instanţă a dat o interpretare justă dispoziţiilor legale incidente în cauza. Astfel, în ceea ce priveşte noţiunea de „grevă” prima instanţă a reţinut – conform şi susţinerilor părţilor, că aceasta este definită de dispoziţiile art. 234 alin. 1 Codul muncii şi art. 1 pct. 29 din Legea nr. 367/2022, ca fiind încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
Totodată a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. 1 lit. f din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat la iniţiativa salariatului în situaţia participării la grevă, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 160 din Legea nr. 367/2022 după modificarea acestora prin OUG nr. 42/2023.
Or, iniţiativa salariatului cu privire la suspendarea contractului de muncă se deduce automat din faptul participării la grevă, fără a fi necesar ca acesta să manifeste demersuri suplimentare pentru exprimarea voinţei sale în acest sens. Prin urmare, în situaţia în care participă la grevă, salariatul nu poate evita suspendarea contractului de muncă.
Mai mult decât atât, la momentul iniţial al participării intimatei-reclamante la grevă, respectiv 03.05.2023, erau în vigoare dispoziţiile art. 160 din Legea nr. 367/2022, care prevedeau suspendarea de drept a contractului individual de muncă/raportului de serviciu în situaţia participării la grevă, acest text de lege având caracter de lege specială în materia exercitării dreptului la grevă faţă de dispoziţiile Codului muncii, prin urmare aplicându-se cu prioritate.
Prin urmare, la data de 03.05.2023, a intervenit suspendarea de drept a contractului individual de muncă a reclamantei, în baza legii, iar faptul că, în ordinul contestat s-a menţionat suspendarea raporturilor de muncă la iniţiativa salariaţilor, situaţie incidentă doar pentru ziua de 26.05.2023, după modificarea Legii nr. 367/2022, nu poate atrage nulitatea actului contestat.
De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 123/2006 prevăd la art. 45 posibilitatea suspendării de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în condiţiile legii, a raporturilor de muncă ale personalului din probaţiune, acestea completându-se cu prevederile Legii nr. 367/2022 şi a Codului muncii în privinţa cazurilor de suspendare incidente în situaţia grevei.
Curtea constată că personalul din probaţiune are dreptul la grevă în temeiul dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 123/2006, iar faptul că acestora le incumbă obligaţia ca, în timpul grevei să asigure serviciile esenţiale, nu mai puţin de o treime din activitatea normală, nu atrage în cazul acestora incompatibilitatea suspendării contractului de muncă cu exercitarea dreptului la grevă.
De asemenea, în situaţia reclamantei, din faptul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, nu se poate trage automat concluzia renunţării de a participa la grevă, în lipsa unei manifestări exprese de voinţă în acest sens. Nu se pot reţine susţinerile sale în sensul că nu s-a aflat în grevă, în condiţiile în care acestea vin în contradicţie cu aspectele declarate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, potrivit cărora a participat la grevă în zilele de 03 – 05.05.2023, 08-12.05.2023, 15.052023 – 19.05.2023, 22.05.2023, precum şi cu extrasul din email-ul depus în probaţiune.
Prin urmare, apreciind că în mod legal şi temeinic s-a dispus suspendarea raportului de muncă al reclamantei, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat apelul introdus de reclamantă.
(decizie rezumată de judecător Alina SAVIN)