Ucidere din culpă. Temeinicie condamnare

Inculpatul …, la data de 07.07.2018, în jurul orei 19:45, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înregistrare … pe DN2D, pe raza com. …, sat …, pe direcția V – F, cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la viteza de deplasare în localitate, (având o viteză de circa 63 km/h) şi aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (având o alcoolemie de 0.50 g/l la prima probă şi 0.35 g/l la a doua probă), a acroşat victima …, care s-a angajat în traversarea drumului, prin loc nepermis şi fără să se asigure, în urma impactului victima suferind leziuni ce au dus la decesul acesteia, faptă ce constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.

Culpa pentru producerea accidentului revine în egală măsură atât inculpatului, care nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, circulând cu o viteză peste limita legală, de circa 63 km/h (limita maximă fiind de 50 km/h), și sub influența alcoolului (0.50 g/l alcool pur în sânge) cât și victimei, care a pătruns pe carosabil printr-un loc nepermis și fără a se asigura.

Susținerea inculpatului cum că victima a traversat de la dreapta la stânga, raportat la sensul său de deplasare, împrejurare în care nu putea evita accidentul de circulație nici la o viteză de 50 km/h, nu poate fi primită fiind contrazisă de probele administrate în cauză.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală (necropsie), reiese că leziunile importante ale sistemului osos al victimei s-au produs pe partea dreaptă a corpului, astfel că, în momentul impactului, aceasta avea expusă către autoturism această parte a corpului, respectiv membrele de pe partea dreaptă, care au prezentat fracturi închise și deschise, acestea fiind lovite de părți ale caroseriei autoturismului, ceea ce conduce la concluzia deplasării ei de la stânga la dreapta, raportat la sensul de deplasare al inculpatului. Dacă victima s-ar fi deplasat în sens invers, de dreapta la stânga, raportat la direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpat, ar fi trebuit, în mod logic, ca leziunile importante ale victimei, produse în contact cu autoturismul, să fie pe partea stângă a corpului acesteia și nu pe partea dreaptă cum în mod obiectiv s-a stabilit prin raportul de necropsie.

De asemenea, raportul de expertiză criminalistică nr. 129 din 20.05.2020, întocmit de INEC București, a concluzionat că victima … se aflą în traversarea drumului de la stânga la dreapta direcției de mers a autoturismului.

Aceeași situație (traversarea drumului public de către victimă de la stânga la dreapta față de sensul de deplasare al inculpatului) rezultă și din coroborarea declarației inculpatului din faza de urmărire penală (menținută la momentul audierii ca suspect și inculpat) cu locul impactului dintre victimă și autoturism stabilit prin raportul de expertiză criminalistică nr. 129 din 20.05.2020. În acest sens, inculpatul a relatat că a observat victima pe sensul său de mers la circa 0,1 metri de axul drumului, în fața sa la circa 3-4 metri, fără a preciza din care parte a drumului s-a angajat în traversare. În raportul de expertiză criminalistică s-a menționat că locul impactului dintre victimă și autoturism a fost, în plat transversal, la 1,4 metri față de marginea din partea dreaptă a părții carosabile a sensului de deplasare V-F (adică pe sensul deplasării autoturismului condus de inculpat). Având în vedere că lățimea sensului V-F a părții carosabile este de 3,7 metri, rezultă că de la momentul la care inculpatul a observat victima (la circa 0,1 metri de axul drumului și la circa 3-4 metri în fața sa) aceasta a mai parcurs, în plan transversal, circa 2,2 metri (3,7 metri – 0,1 metri – 1,4 metri) până la locul impactului cu autoturismul, deplasându-se evident de la stânga la dreapta, raportat la direcția de mers a autoturismului pe care inculpatul îl conducea.

Chiar dacă gradul de alcoolemie a fost sub nivelul de la care fapta este considerată infracțiune, aceasta a avut o anumită influență în conducerea autoturismului, fiind bine cunoscut faptul că, consumul de alcool diminuează semnificativ capacitatea de percepţie a persoanei asupra condiţiilor de desfăşurare a traficului, precum şi capacitatea de reacţie în cazul unor evenimente ivite intempestiv în timpul conducerii vehiculului, în orice moment o asemenea persoană putând să producă un accident de circulație cu urmări grave, cum s-a și întâmplat în speță.

Din chiar declarația inculpatului (menținută la momentul audierii ca suspect și inculpat) reiese că nu s-a odihnit în noapte precedentă, consumând o cantitate de alcool semnificativă (750 ml de coniac în două persoane și 2 litri de bere alcoolizată) în intervalul 02,00 – 06,00, și nu a reușit să mănânce ceva toată ziua (n.n. deci nu s-a odihnit nici după consumul de alcool până la momentul producerii accidentului). Având în vedere că expertul a stabilit că inculpatul a perceput (sau ar fi trebuit să perceapă) starea de pericol (observarea victimei la jumătatea celuilalt sens de circulație) la o distanță de 26,4 metri, iar inculpatul a relatat că a observat-o doar la circa 3-4 metri, putem conchide că inculpatul ori nu a fost atent la trafic (privind în altă direcție decât înainte sau fiindu-i distrasă atenția din alte motive) ori a ațipit pentru o fracțiune de secundă, pe fondul consumului de alcool și al oboselii (aceste nedormind în noapte precedentă, când a consumat alcool, și nici după aceea, cum am arătat mai sus).

Prin urmare, Curtea constată că victima … s-a angajat în traversarea drumului public, prin loc nepermis și fără să se asigure, de la stânga la dreapta față de sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpat cu o viteză peste limita legală și sub influența băuturilor alcoolice, fiind surprinsă și accidentată de acesta, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 129 din 20.05.2020, întocmit de INEC …, a rezultat că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă circula cu 50,2 km/h, deci dacă ar fi circulat cu viteza maximă legală în localitate de 50 de km/h. De asemenea, și victima putea evita accidentul dacă nu se angaja în traversarea drumului public, prin loc nepermis și fără să se asigure.

Este adevărat că, potrivit art. 72 alin. 4 OUG 195/2005 pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, dar în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul încălcând dispozițiile art. 35 alin. 1, art. 48, art. 49 alin. 1, art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG 195/2002. Totodată, și victima a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1 și art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002, precum și art. 167 alin. 1 lit. d) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006. În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că atât victima cât şi inculpatul au încălcat dispoziţiile legale privind circulația pe drumurile publice, producerea accidentului rutier din data de 07.07.2018 fiind din culpa comună a acestora, respectiv 50% pentru inculpat şi 50% pentru victimă.

Prin urmare, cererea inculpatului de achitare este nefondată.

Decizia penală nr. 117/A/30.01.2025 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.565 din data de 17.05.2024 pronunțată de Judecătoria Focşani, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul …, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 2 C.pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 C.pen., a fost suspendă sub supraveghere executarea pedepsei cu închisoarea de 2 ani și 6 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen., care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.

Conform art. 93 C.pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune … la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., inculpatul va executa obligaţia ,,să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate”.

În baza art. 93 alin 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile în cadrul uneia dintre următoarele entităţi din comunitate menţionate în baza de date afişată de Direcţia Naţională de Probaţiune, respectiv Primăria Comunei … şi Dispensarul Comunal situat pe raza com. …, sat …, jud. … (entitatea şi tipul de activitate vor fi decise de către consilierul de probaţiune).

Supravegherea executării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse inculpatului se va realiza de către Serviciul de Probaţiune …

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen, raportat la art. 91 alin. 4 C.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prev de art. 96 C.pen – nerespectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse, săvârşirea unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 19, 20, 25 alin. (1), 84 alin. (1) C.pr.pen., rap. la art. 397 alin. 1 C.pr.pen., coroborate cu art. 1357 C.civ. și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă … şi a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență „…” din mun. …, jud. …

A fost obligată partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la despăgubiri civile, astfel:

– la plata sumei de 6.000 lei, către partea civilă … (fratele defunctului).

– la plata sumei de 10.000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii), către partea civilă VI (fratele defunctului).

A fost obligat inculpatul …, la despăgubiri civile, mai exact la plata sumei de 1176,24 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale numitului …, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă ,,…” din mun. …

Restul pretențiilor civile au fost respinse ca neîntemeiate.

În baza art. 7, raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, coroborat cu Decizia nr. 18/18.11.2013 pronunțată de Î.C.C.J., privind soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare de la inculpatul … Conform art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, s-a dispus a se aduce la cunoştinţa inculpatului că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În temeiul art. 274 alin. 1 şi 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul … la plata sumei 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 lei, aferente urmăririi penale și 500 lei, aferente judecății).

În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 272 alin. 1 C.pr.pen., a fost admisă plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă și a fost obligat inculpatul … la plata sumei de 2.000 lei – reprezentând cheltuieli judiciare (cheltuieli avocat ales, conform documentelor depuse la dosar), către partea civilă …

S-a luat act de faptul că inculpatul și partea civilă au avut asigurată asistență juridică de către apărători aleși.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2176/P/2018 din data de 21.02.2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. …/231/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului …, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 2 C.pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în fapt, la data de 07.07.2018, în jurul orelor 19.45, inculpatul …, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înregistrare … pe DN2D, pe raza com. …, sat …, pe direcția V- F, cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la viteza de deplasare în localitate, (circula cu o viteză de peste 60 km/h) şi aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (conform buletinului de analiză toxicologică nr. 242/A12 din 10.07.2018, alcoolemia conducătorului auto a fost de 0.50 g%o la prima probă şi 0.35 g%o la a doua probă), a acroşat pietonul …, care s-a angajat în traversarea drumului, prin loc nepermis şi fără să se asigure, în urma impactului, victima suferind leziuni ce au dus la decesul acesteia la aceeaşi dată, la ora 23.30, la Spitalul Județean de Urgență … din …

Situaţia de fapt, astfel prezentată în rechizitoriu, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului, planşe fotografice, declarații date în calitate de suspect și inculpat de către numitul …, declarații martori, raport de expertiză medico-legală autopsie, raport de expertiză judiciară efectuată de expertul …, raport de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul … (expert desemnat) și … (expert din partea inculpatului), punct de vedere şi obiecțiuni formulate de expert recomandat BI, față de raportul de expertiză întocmit de expertul …, raport de expertiză criminalistică nr. 129 din 20.05.2020, întocmit de INEC București, rezultat alcooltest, proces-verbal recoltare mostre biologice și examen clinic, buletin de analiză toxicologică alcoolemie …, buletin de analiză toxicologică alcoolemie …, procese-verbale și adrese.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 15.06.2022, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 2176/P/2018 din data de 21.02.2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, dispunând începerea judecăţii.

Pe parcursul camerei preliminare, inculpatul a avut asigurată asistență juridică de către apărătorul desemnat din oficiu.

În cursul judecății, inculpatul nu a solicitat să fie judecat în conformitate cu procedura în cazul recunoașterii învinuirii, a fost de acord să dea declarație și a fost ascultat de către instanță.

Coroborând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cu probele administrate în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 07.07.2018, în jurul orei 19:45, inculpatul …, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înregistrare … pe DN2D, pe raza com. …, sat …, pe direcția V – F, cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la viteza de deplasare în localitate, (circula cu o viteză de peste 60 km/h) şi aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (conform buletinului de analiză toxicologică nr. 242/A12 din 10.07.2018, alcoolemia conducătorului auto a fost de 0.50 g%o la prima probă şi 0.35 g%o la a doua probă), a acroşat pe pietonul …, care s-a angajat în traversarea drumului din partea stângă a direcției de mers a conducătorului auto, prin loc nepermis şi fără să se asigure, în urma impactului, victima suferind leziuni ce au dus la decesul acesteia la aceeaşi dată, la ora 23.30, la Spitalul Județean de Urgență … din …

Instanța reține situația de fapt prezentată anterior în urma coroborării următoarelor probe:

Declarația martorului …, din care reiese că, înainte de producerea accidentului, victima se la domiciliul său. La un moment dat, martorul l-a trimis pe … să se deplaseze la locuința sa, care se afla vizavi de imobilul martorului, pe partea cealaltă a drumului public (DN2D), pentru a aduce un castron în care să pună mâncarea pentru acesta. Martorul s-a conformat și a plecat către imobilul său aflat pe partea cealaltă a drumului. Din momentul în care … a plecat de la domiciliul martorului și până când … a auzit un zgomot puternic produs pe drumul național au trecut aproximativ 5 minute. Martorul a ieșit din curtea sa pentru a vedea ce se întâmplă și l-a observat pe … pe podețul din dreptul imobilului unei vecine, acesta fiind accidentat și prezentând urme de sânge la nivelul capului și în zona mâinii drepte și a piciorului drept. După încă aproximativ 5 minute, la fața locului a ajuns și inculpatul, care conducea un autoturism marca BMW, acesta fiind afectat de faptul că l-a accidentat pe … De asemenea, martorul a precizat că, după ce au plecat organele de poliție de la fața locului, a găsit în șanțul din fața imobilului său, pe sensul de mers V-F, un castron din metal, despre care consideră că victima o avea asupra sa în momentul producerii accidentului.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice efectuate la fața locului, din care rezultă că autoturismul marca BMW, condus de inculpat la momentul producerii accidentului, prezenta avarii la aripa față dreapta, oglinda dreaptă și parbriz.

Raportul de expertiză medico-legală (necropsie), din care rezultă că leziunile importante ale sistemului osos al persoanei vătămate s-au produs pe partea dreaptă a corpului. Astfel, reiese că, în momentul impactului, pietonul avea expusă către autoturism această parte a corpului, respectiv membrele de pe partea dreaptă, care au prezentat fracturi închise și deschise, acestea fiind lovite de părți ale caroseriei autoturismului.

Raportul de expertiză criminalistică nr. 129 din 20.05.2020, întocmit de INEC București, din care rezultă următoarele aspecte:

Viteza autoturismului BMW 530 D cu nr. de înmatriculare … la momentul imediat premergător impactului a fost de cca 63 km/h, valoare care este apropiată de intervalul de valori apreciat de către numitul … în declarația din dosarul cauzei.

Starea de pericol iminent a fost creată de victima …, când acesta se aflą în traversarea drumului de la stânga la dreapta direcției de mers a autoturismului, aproximativ la jumătatea lățimii sensului opus de mers celui al autoturismului (respectiv, 3. F – V).

Distanța la care s-a aflat autoturismul în raport cu locul impactului la momentul declanșării stării de pericol iminent, vizibilă (cca 26,4 m) este mai mică decât spațiul total teoretic de frânare a autovehiculului de la viteza reținută (cca 38 m), situație în care numitul … nu putea evita producerea accidentului prin frânare, în condițiile date de deplasare (deplasarea cu viteza de cca 63 km/h).

Având în vedere cele precizate anterior, instanța a apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la locul din care victima a început deplasarea pe drumul public, reieșind cu certitudine că aceasta s-a angajat în traversarea drumului din partea stângă a direcției de mers a conducătorului auto, prin loc nepermis şi fără să se asigure.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că majoritatea leziunilor, în special cele grave, și care au fost produse victimei prin impactul direct cu autovehiculul condus de inculpat și prin rezultatul contactului corpului acesteia cu solul, după proiectarea persoanei vătămate în urma impactului cu autoturismul, se regăsesc pe partea dreaptă a corpului, aspect care conduce la concluzia că pietonul avea expusă către autoturism această parte a corpului.

Declarațiile date în calitate suspect și inculpat de către … Astfel, instanța a reținut că una dintre caracteristicile declarațiilor suspectului și inculpatului, date în cursul procesului penal, este divizibilitatea, în sensul că după cum este coroborată cu probatoriul administrat, confirmate de acesta, poate fi acceptată parțial sau în integralitate. Aplicând acest principiu la prezenta cauză, instanța a reținut următoarele aspecte declarate de către inculpat și care se coroborează cu probatoriul administrat:

Faptul că circula cu o viteză cuprinsă între 60-70 km/h la momentul producerii accidentului, inculpatul a precizat că a încercat să evite victima, însă a virat puțin către stânga pentru că, din sensul opus, se deplasa numitul …, cu un alt autoturism. … a declarat că l-a acroșat pe … cu jumătatea posterioară a aripii din partea dreapta față și că acesta a fost proiectat pe un pod, în partea dreapta, în fața unei porți.

În concluzie, s-a exclus ipoteza susținută de către inculpat cu privire la faptul că victima s-ar fi angajat în traversarea drumului public din partea dreapta a sensului său de mers, această ipoteză ar fi presupus ca victima să fi avut expusă către autoturism partea stângă a corpului.

Astfel, instanța nu a avut în vedere suplimentul de expertiză (raport de expertiză criminalistică nr. 10 din 15.01.2024) care a tratat în mod expres situația în care victima s-ar fi angajat în traversarea drumului public din partea dreaptă a sensului de mers al inculpatului și situația în care inculpatul … ar fi condus autoturismul cu o viteză de 50 km/h la momentul producerii accidentului.

Cu privire la declarația martorei …, care a precizat că l-a văzut pe … ieșind din curtea numitului N, iar apoi l-a văzut în fața autoturismului fratelui său, iar în final, fiind întrebată dacă pietonul s-a angajat în traversarea din partea dreaptă a sensului de mers sau dacă s-a aruncat în fața mașinii, martora a declarat că s-a speriat și că nu mai știe exact ce s-a întâmplat, instanța nu a considerat-o concludentă în cauză în raport de faptul că aceasta este sora inculpatului și apreciem că există o anumită doză de subiectivism în cele relatate. De asemenea, chiar martora a precizat că era atentă la telefon pe perioada cât inculpatul conducea autoturismul și că nu mai știe exact ce s-a întâmplat.

În continuare, cu privire la declarația martorului …, a reținut faptul că cele declarate de acesta nu contravin situației de fapt reținute de instanța de judecată. Fiind audiat, martorul a relatat că a observat din partea sa stângă, pe sensul opus de mers, pe numitul …, imediat după ce fusese proiectat în aer, în urma impactului cu un autoturism, care circula din sens invers. A arătat că șoferul autoturismului, după impact, a virat în partea stângă, în direcția autoturismului condus de către martor. A precizat că victima a fost proiectată la o distanță de aproximativ 7-8 metri pe un pod care face accesul în curtea numitei Firița și că locul impactului a fost în dreptul locuinței numitului … Martorul a evidențiat faptul că nu a văzut ce s-a întâmplat anterior lovirii victimei de către autoturismul condus de … Fiind întrebat când a văzut efectiv victima, respectiv, înainte de impact sau după, martorul a relatat că era în deplasare, nu a realizat ce se întâmplă, prima oară a observat înainte de impact, însă nu a acordat importanță acestui aspect. Astfel, instanța apreciază că cele relatate de martor cu privire la locul din care a plecat persoana vătămată nu sunt concludente, acesta nefiind sigur de ce a văzut înainte de impact. Celelalte aspecte declarate de … se coroborează cu situația de fapt expusă anterior.

Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. (2) C.pr.pen.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului …, constând în aceea că, la data de 07.07.2018, în jurul orei 19:45, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înregistrare … pe DN2D, pe raza com. …, sat …, pe direcția V – F, cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la viteza de deplasare în localitate, (circula cu o viteză de peste 60 km/h) şi aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (conform buletinului de analiză toxicologică nr. 242/A12 din 10.07.2018, alcoolemia conducătorului auto a fost de 0.50 g%o la prima probă şi 0.35 g%o la a doua probă), a acroşat pietonul …, care s-a angajat în traversarea drumului, prin loc nepermis şi fără să se asigure, în urma impactului, victima suferind leziuni ce au dus la decesul acesteia la aceeaşi dată, la ora 23.30, la Spitalul Județean de Urgență … din …, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 2 din C.pen.

Din probatoriul administrat rezultă fără echivoc faptul că accidentul rutier a fost provocat din culpa ambelor părți, mai exact:

Producerea accidentului putea fi prevenită de către numitul …, având în vedere că viteza maximă la care accidentul putea fi evitat, de cca 50,2 km/h, este apropiată de valoarea limitei de viteză pe sectorul de drum al producerii accidentului de 50 km/h, acesta circulând cu o viteza de 63 km/h. Astfel, acesta a încălcat prevederile art. 121 alin. 1 din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, mai exact „Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

Numitul … putea preveni accidentarea sa, dacă nu se angaja în traversarea drumului prin loc nepermis și dacă permitea trecerea autoturismului BMW 530 D, condus de către numitul …, care se apropia din partea sa dreaptă. Astfel, persoana vătămată a încălcat prevederile art. 72 al. 3 din OUG 195/2002, în care se arată că „traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități pe la colțul străzii numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic”.

Astfel, în aceste condiții, instanța a reținut culpă în producerea accidentului de circulație din 07.07.2018 în proporție de 50% în sarcina inculpatului … și o culpă concurentă în proporție de 50 % în sarcina persoanei vătămate …

Cu privire la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen.

Astfel, pe de o parte, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – viața persoanei şi relaţiile sociale în legătură cu dreptul la viață, dar şi obiectul material al infracţiunii – corpul unei persoane în viață, precum şi circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei – în modalitatea culpei cu previziune (simple), în condiţiile nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul ori pentru efectuarea unei anumite activități.

Pe de altă parte, a reţinut şi faptul că inculpatul are o contribuție de doar 50% (culpă) în producerea accidentului, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, conduita inculpatului în societate atât anterior săvârşirii faptei, acesta figurând cu antecedente penale, cât şi ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, în măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.

În legătură cu antecedentele penale ale inculpatului, a reținut faptul că acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comitea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 354 din 04.10.2004 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 11 din 17.01.2005 a Curții de Apel Galați. … a fost eliberat condiționat la data de 12.11.2008, având un rest rămas de executate de 1025 zile. Astfel, a constatat că în cazul acestei condamnări și în raport de data comiterii faptei deduse prezentei judecăți (07.07.2018), s-a împlinit termenul de reabilitare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reţinut că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea cu privare de libertate a inculpatului, această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei fiind suficientă pentru a asigura realizarea scopului aplicării pedepsei, având în vedere toate circumstanţele personale ale inculpatului, astfel că, în baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen., cu măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin.1 C. pen. și obligațiile prev. de art. 93 alin. 2 lit. b și alin. 3 C.pen.,.

Latura civilă.

Din declarația părții civile …, fratele victimei, dată în cursul urmăririi penale a rezultat că aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 de lei, reprezentând daune materiale şi suma de 20.000 de euro, reprezentând daune morale.

La termenul de judecată din data de 14.10.2022, partea civilă a depus o cerere prin care și-a mărit întinderea pretențiilor civile menționate în cursul urmăririi penale, solicitând 20.000 lei daune materiale (10.000 lei pentru cheltuieli de înmormântare și 10.000 lei pentru pomenile ulterioare) și 45.000 euro daune morale.

Ulterior, la ultimul termen de judecată din data de 29.03.2024, apărătorul ales al părții civile a precizat faptul că, în ceea ce privește daunele morale, arată că iniţial s-au solicitat în cuantum de 45.000 euro, aşa cum a stabilit fratele victimei, dar având în vedere culpa comună a părţilor, apreciază că acestea pot fi în cuantum de 22.500 euro. Cu privire la daunele materiale în cuantum de 20.000 lei, nu s-a solicitat majorarea acestora, față de cererea depusă la termenul de judecată din data de 14.10.2022.

Prin adresa nr. 2328/11.02.2019, Spitalul Județean de Urgență „…” din mun. …, jud. …, s-a constituit parte civilă cu suma de 1176,24 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru data de 07.07.2018, când persoana vătămată … a fost internată în acest spital, la care se adaugă dobânda legală de la data decesului (07.07.2018) până la efectuarea plăţii.

Fiind astfel îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru faptele proprii, acesta este obligat să repare prejudiciul moral suferit de persoana vătămată, care s-a constituit parte civilă în cauză.

Cu privire la acordarea de daune morale, instanţa a reţinut că principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Instanța a reţinut că inculpatul nu deținea unui contract de asigurare valabil la data comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare …

Astfel, în cursul fazei procesuale a camerei preliminare a fost introdus în cauză Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, în calitate de parte responsabilă civilmente.

S-a concluzionat că acest organism are legitimare procesuală în procesul penal, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire faţă de victimele accidentelor de vehicule numai dacă vehiculul nu este asigurat RCA, urmând ca BAAR să se subroge în drepturile persoanelor prejudiciate împotriva persoanei responsabile pentru repararea pagubei.

În continuare, a apreciat că revine BAAR obligația de plată a despăgubirilor civile cauzate de fapta culpabilă a inculpatului, cu excepția celor suportate de unitatea sanitară menționată anterior, care a acordat asistență medicală victimei, acestea urmând să fie achitate nemijlocit de către …

În speţă, sub aspectul prejudiciului material, instanţa a reţinut că acesta reprezintă sumele de bani pe care fratele defunctului a fost nevoit să le cheltuiască pentru organizarea ritualurilor de înmormântare, pentru pomenile ulterioare, dar și celelalte obiceiuri creștinești. Aceste cheltuieli de înmormântare au fost evaluate la suma de 20.000 lei, fără ca partea civilă să depună documente justificative care să ateste că au fost efectuate cheltuieli în cuantumul arătat anterior.

Instanța nu a contestat faptul că partea civilă s-a ocupat de organizarea ritualurilor de înmormântare pentru victimă, acest aspect reieșind și din înscrisurile aflate la dosar, apreciind că, în lipsa unor documente justificative, sumele cheltuite pentru acestea se încadrează în suma de 6.000 lei, urmând ca acțiunea civilă sub acest aspect să fie admisă în parte, la evaluarea acestora fiind luat în considerare și gradul de culpă reținut în sarcina victimei, în ceea ce privește producerea accidentului.

Instanţa a avut în vedere că decesul victimei a fost de natură a crea un prejudiciu fratelui defunctului, ca urmare a cheltuielilor efectuate cu pomenile și obiceiurile creștinești ulterioare. Cu toate acestea, în lipsa unor înscrisuri doveditoare şi a unor declaraţii de martori coroborate, nu a putut acorda sumele solicitate de către partea civilă.

Instanţa nu a acordat nicio sumă pentru pomenirile ulterioare având în vedere că nu s-a făcut în niciun mod dovada acestora. Într-adevăr, ar fi absurd şi inechitabil a se pretinde fratelui victimei ca, în momente de maximă tristeţe pricinuite de decesul acesteia, să se îngrijească în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal.

Însă, în ceea ce priveşte pomenirile ulterioare – de 9 zile, 20 zile, 40 zile, 6 luni, 1 an, partea civilă avea posibilitatea de a-şi preconstitui probe, fiind necesar a se stabili prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu cât şi valoarea acestuia, astfel încât tragerea la răspundere a autorului faptei ilicite să opereze doar în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs.

Astfel, consecinţele negative suferite de partea civilă, în plan psihic şi afectiv, prin pierderea fratelui, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit (şi de notorietate) suferinţa provocată de o astfel de pierdere. Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viaţă, valoare fundamentală garantată de art. 21 alin. 1 din Constituţia României şi protejat prin lege, conform art. 2 alin. 1 din C.E.D.O.

Cât priveşte cuantumul acestor daunele morale, instanţa a apreciat că sumele solicitate de părțile civile cu acest titlu sunt mult prea mari raportat la realitatea economică şi socială a ţării noastre, astfel încât le va cenzura corespunzător.

Instanţa a reţinut că victima avea la data decesului vârsta de 57 ani, fiind prin urmare o persoană ajunsă la maturitate, cu speranță mare de viaţă. De asemenea, având în vedere legătura de rudenie dintre partea civilă şi victimă, se prezumă că relațiile dintre acestea erau apropiate, fratele victimei suferind o traumă în urma aflării producerii accidentului.

Aceste împrejurări specifice persoanelor implicate în acest proces penal se alătură împrejurărilor unanim acceptate şi anume că viaţa fiecărui individ al speciei umane este legată (uneori până la confuzie) de existențele celor din jur, ale membrilor familiei, afecţiunea este starea de spirit care potențează personalitatea unui om, că diminuarea afecţiunii pe care o primeşte un individ are cu siguranţă urmări asupra acestuia. Aşadar, în mod întemeiat părțile civile pretind că au suferit un prejudiciu moral.

Evaluarea acestuia este însă o operaţiune pe care practica o lasă la îndemâna judecătorului părând a fi o apreciere subiectivă. Cu toate acestea, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pot fi identificate unele criterii obiective de evaluare a prejudiciului moral cum ar fi: vârsta victimei, gradul de rudenie dintre victimă şi părţile civile, conviețuirea acestora cu victima.

Câtă vreme nu există criterii limitative prevăzute în lege pentru evaluare daunelor morale, instanţa a admis că trebuie să existe o modalitate de evaluare a unui prejudiciu moral, iar aceasta are în vedere, aşa cum s-a reţinut, pe de o parte: vârsta victimei, speranţa de viaţă a acesteia, legătura strânsă dintre victimă şi partea civilă, afecţiunea dintre aceste persoane.

În ce priveşte criteriile de evaluare la care instanţa a făcut referire, a reţinut că legea nu interzice evaluarea daunelor morale pe baza unor criterii. Instanţa a admis că aceste criterii diminuează caracterul subiectiv al evaluări daunelor morale având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri ce nu este arbitrară şi ambiguă.

Rolul daunelor morale nu este acela de a măsura suferinţa părţii care le pretinde. Sumele acordate vizează un remediu şi nu o înlăturare a suferinţei, lucru de altfel imposibil. Reprezintă mai degrabă crearea unor alternative persoanei afectate de pierderea unei persoane dragi care să o orienteze către alte laturi ale existenţei.

Toate aceste împrejurări determină concluzia că daunele morale cerute de partea civilă sunt doar parțial întemeiate, în limita sumei de 10.000 euro, la evaluarea acestora fiind luat în considerare și gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului, în ceea ce privește producerea accidentului.

Cu privire la suma cu care s-a constituit parte civilă Spitalul Județean de Urgență „…” …, instanţa a reţinut că este întemeiată şi dovedită.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel partea civilă … şi inculpatul …

Partea civilă, prin avocat ales, a solicitat majorarea termenului de supraveghere apreciind că cel de 3 ani stabilit de instanța de fond este neîndestulător pentru a fi reeducat inculpatul având în vedere că nu a recunoscut niciun moment săvârșirea infracțiunii, a încercat să inducă alte ipoteze, nu deținea asigurare de răspundere civilă obligatorie, era sub influența băuturilor alcoolice, nu a oprit la locul accidentului, a circulat încă 500 m, s-a întors ulterior și nu a acordat un ajutor victimei. A mai solicitat aplicarea inculpatului a pedepsei complementare a interzicerii dreptul de a conduce autovehicule. Pe latură civilă a solicitat majorarea daunelor materiale, întrucât cheltuielile de înmormântare au fost de 10.000 lei, precum și a celor morale, suma de 10.000 de euro acordată de prima instanță fiind modică față de suferința ce i-a fost provocată, având în vedere că victima era singura rudă rămasă în viață, era fratele acesteia, suferea de un anumit grad de handicap, dar legătura dintre ei era strânsă, având grijă de aceasta, chiar dacă de la distanță, toate cheltuielile fiind plătite de către partea civilă când venea în țară. A mai solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la apelul inculpatului, a apreciat că este nefondat.

Inculpatul, prin avocat ales, a arătat că nu există nicio probă clară care să stabilească vinovăția sa, întrucât ultimul raport de expertiză tehnică a concluzionat că, în situația deplasării autoturismului condus de el cu viteza de 50 km/h, producerea accidentului nu putea fi evitată și nici prevenită de acesta, nici în situația determinată a traversării victimei de la stânga la dreapta, nici în situația traversării victimei de la dreapta la stânga. A precizat că împrejurările că avea o anumită alcoolemie, circula cu viteză, nu avea asigurare, nu au absolut nicio legătură cu producerea evenimentului, întrucât, dacă aceste aspecte sunt eliminate, accidentul s-ar fi produs în continuare. A apreciat că lipsește vinovăție sa, solicitând achitarea și respingerea pretențiilor civile. A solicitat respingerea apelului părții civile.

Procurorul a apreciat ca fiind nefondate cele două apeluri solicitând respingerea acestora. A precizat că dacă inculpatul nu circula pe drumurile publice fără polița de asigurare auto obligatorie sau sub influența băuturilor alcoolice, chiar și sub limita incriminării ca faptă penală, poate accidentul nu s-ar fi produs, pentru că inculpatul nu se afla pe drumurile publice, sau poate dacă viteza era cea legală, accidentul nu ar fi produs consecințele produse, anume moartea victimei. A considerat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule, iar despăgubirile civile, materiale și morale, au fost corect apreciate de către prima instanță având în vedere și culpa comună, a victimei și a inculpatului.

Apelurile sunt nefondate.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin.2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.

Astfel, din coroborarea probelelor administrate în cauză, arătate și redate pe larg de instanța de fond mai sus, reiese că inculpatul …, la data de 07.07.2018, în jurul orei 19:45, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înregistrare … pe DN2D, pe raza com. …, sat …, pe direcția V – F, cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la viteza de deplasare în localitate, (având o viteză de circa 63 km/h) şi aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (având o alcoolemie de 0.50 g/l la prima probă şi 0.35 g/l la a doua probă), a acroşat victima …, care s-a angajat în traversarea drumului, prin loc nepermis şi fără să se asigure, în urma impactului victima suferind leziuni ce au dus la decesul acesteia la aceeaşi dată, la ora 23.30, la Spitalul Județean de Urgență … din …

Din punct de vedere al regulilor de circulație încălcate, se constată că inculpatul a nesocotit regulile de circulaţie referitoare la respectarea comportamentului participanţilor la trafic care să nu pună în pericol viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, prev. de art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, cele referitoare la respectarea regimului legal de viteză ce trebuie adaptată în funcţie de condiţiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, prev. de art. 48 din OUG 195/2002, cele referitoare la respectarea limitei maxime de viteză în localităţi de 50 km/h, prev. de art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, şi cele referitoare la interdicția de conduce autovehicule sub influența băuturilor alcoolice, aspect care rezultă din incriminarea ca fiind contravenție a faptei de a conduce cu o alcoolemie de cel mult 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.

Cu privire la culpa victimei, se observă că aceasta a încălcat regulile de circulaţie referitoare la respectarea comportamentului participanţilor la trafic prev. de art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, cele referitoare la obligaţia pietonilor de traversare a drumurilor publice prin locuri special amenajate, iar în lipsa acestora după o temeinică asigurare, reguli prev. de art. 72 alin. (3) din OUG 195/2002 şi de art. 167 alin. 1 lit. d) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006.

Totodată, martorul … a relatat că victima a plecat de la el la locuința sa, situată vizavi de imobilul martorului, pe partea cealaltă a drumului public (DN2D), pentru a aduce un castron în care să pună să-i mâncare, iar de la momentul acela (al plecării victimei) și până a auzit zgomotul puternic produs pe drumul național (de accidentare a victimei) au trecut aproximativ 5 minute, precum și că, după plecarea polițiștilor de la fața locului, a găsit un castron metalic în șanțul din fața imobilului său, considerând că aparținea victimei. Prin urmare, este evident că în cele circa 5 minute victima a avut timp suficient pentru a traversa drumul public, să meargă la locuința sa, să ia castronul și să încerce să revină la locuința martorului, traversând același drum public, de la stânga la dreapta față de sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpat.

În ceea ce privește pe martorul …, corect a reținut prima instanță că cele declarate de acesta, în faza de judecată, nu contravin situației de fapt reținute de aceasta, aspectele relatate de martor cu privire la locul din care a plecat persoana vătămată nefiind concludente, acesta nefiind sigur de ce a văzut înainte de impact. În acest sens, deși la urmărirea penală a declarat că ar fi văzut victima ieșind din curtea martorului … și angajându-se brusc în traversarea drumului fiind accidentat de inculpat, chestionat în amănunt în faza cercetării judecătorești a relatat că, de fapt, nu a acordat importanță acestui aspect, observând cu certitudine momentul accidentului și pe victima …, pe partea sa stângă, imediat după ce fusese proiectată în aer, în urma impactului cu un autoturism (n.n. condus de inculpat), care circula din sens invers, aspecte care, coroborate cu probele științifice administrate în cauză, conduc la concluzia că victima a traversat drumul de la stânga la dreapta față de direcția inculpatului (respectiv de la dreapta la stânga față de direcția martorului).

Referitor la declarația martorei …, corect a reținut prima instanță că nu este relevantă cu privire la situația de fapt anterior producerii accidentului întrucât aceasta nu era atentă la trafic ci la telefon, neștiind exact ce s-a întâmplat, susținerea acestei din faza de judecată, când a relatat că victima s-ar fi aruncat peste mașina condusă de inculpat, fiind pur subiectivă, având în vedere că este sora inculpatului, și, totodată, nefiind susținută de probele administrate (nici chiar de declarația inculpatului, care nu a relevat un asemenea aspect).

Cu privire la suplimentul de expertiză întocmit în faza cercetării judecătoreşti (raport de expertiză criminalistică nr. 10 din 15.01.2024), în mod corect a fost înlăturat din materialul probator de către instanța de fond întrucât în cuprinsul acestuia a fost tratată în mod expres situația în care victima s-ar fi angajat în traversarea drumului public din partea dreaptă a sensului de mers al inculpatului, situație de fapt care, așa cum am arătat mai sus, nu a rezultat din coroborarea materialului probator.

În ceea ce privește menţiunea din acest supliment de expertiză în sensul că nici în situația în care victima a traversat de la stânga la dreapta inculpatul nu putea evita și nici preveni producerea accidentului dacă circula cu 50 de km/h, se constată că expertul și-a depăşit limitele investirii întrucât prin încheierea din 31.03.2023 instanța de fond a admis cererea inculpatului în sensul completării raportului de expertiză inițial cu aceleași obiective avându-se în vedere și deplasarea victimei de la dreapta la stânga (nu și de la stânga la dreapta, situație care fusese deja tratată în raportul inițial), aspect care rezultă și din adresa către INEC, astfel că și această concluzie a suplimentul de expertiză a fost corect înlăturată.

Cu privire la acest aspect (concluzia expertului că în situația în care victima a traversat de la stânga la dreapta inculpatul nu putea evita și nici preveni producerea accidentului dacă circula cu 50 de km/h) în suplimentul de expertiză expertul a calculat altă distanță de la care inculpatul a perceput starea de pericol (observarea victimei la jumătatea celuilalt sens de circulație), respectiv de 21 de metri (raportat la o viteză de 50 de km/h), față de 26,4 metri în raportul de expertiză inițial (raportat la viteza reală de 63 de km/h), ajungând astfel la o concluzie greșită că accidentul putea fi evitat la o viteză de 43 km/h, deși inculpatul nu a circulat cu 50 de km/h ci cu 63 de km/h. Având în vedere că la momentul accidentului vizibilitatea era foarte bună, carosabilul uscat (astfel cum rezultă din cercetarea locului faptei), dacă la viteza de 63 de km/h inculpatul a perceput starea de pericol (observarea victimei la jumătatea celuilalt sens de circulație – cum a reținut expertul) la circa 26, 4 de metri, la o viteză de 50 de km/h, mai mică, autoturismul ar fi mers mai încet, parcurgând o distanță mai mică în același interval de timp, astfel că, în mod logic, distanța de la care inculpatul ar fi putut percepe starea de pericol ar fi trebuit să fie mai mare de 26, 4 de metri, întrucât apariția victimei la jumătatea celuilalt sens de circulație nu putea avea loc la momente diferite, în funcție de viteza de deplasare a autoturismului, ci la un singur moment, cel al apariției stării reale de pericol, de la care se calculează posibilitățile de evitare a accidentului și regulile de circulație încălcate.

De altfel, expertul și-a menținut în totalitate concluziile din raportul de expertiză criminalistică nr. 129 din 20.05.2020, referitoare la traversarea drumului de către victimă de la stânga la dreapta și viteza autoturismului de 63 de km/h (adresă nr. 337/2019 din 1 martie 2023 a INEC).

Cu privire la îmbibația alcoolică a inculpatului, chiar dacă gradul de alcoolemie a fost sub nivelul de la care fapta este considerată infracțiune, aceasta a avut o anumită influență în conducerea autoturismului, fiind bine cunoscut faptul că, consumul de alcool diminuează semnificativ capacitatea de percepţie a persoanei asupra condiţiilor de desfăşurare a traficului, precum şi capacitatea de reacţie în cazul unor evenimente ivite intempestiv în timpul conducerii vehiculului, în orice moment o asemenea persoană putând să producă un accident de circulație cu urmări grave, cum s-a și întâmplat în speță.

Tot cu privire la acest aspect, din chiar declarația inculpatului (menținută la momentul audierii ca suspect și inculpat) reiese că nu s-a odihnit în noapte precedentă, consumând o cantitate de alcool semnificativă (750 ml de coniac în două persoane și 2 litri de bere alcoolizată) în intervalul 02,00 – 06,00, și nu a reușit să mănânce ceva toată ziua (n.n. deci nu s-a odihnit nici după consumul de alcool până la momentul producerii accidentului). Având în vedere că expertul a stabilit că inculpatul a perceput (sau ar fi trebuit să perceapă) starea de pericol (observarea victimei la jumătatea celuilalt sens de circulație) la o distanță de 26,4 metri, iar inculpatul a relatat că a observat-o doar la circa 3-4 metri, putem conchide că inculpatul ori nu a fost atent la trafic (privind în altă direcție decât înainte sau fiindu-i distrasă atenția din alte motive) ori a ațipit pentru o fracțiune de secundă, pe fondul consumului de alcool și al oboselii (aceste nedormind în noapte precedentă, când a consumat alcool, și nici după aceea, cum am arătat mai sus).

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 129 din 20.05.2020, întocmit de INEC București, a rezultat că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă circula cu 50,2 km/h, deci dacă ar fi circulat cu viteza maximă legală în localitate de 50 de km/h. De asemenea, și victima putea evita accidentul dacă nu se angaja în traversarea drumului public, prin loc nepermis și fără să se asigure.

Este adevărat că, potrivit art. 72 alin. 4 OUG 195/2005 pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, dar în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul încălcând dispozițiile art. 35 alin. 1, art. 48, art. 49 alin. 1, art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002. Totodată, și victima a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1 și art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002, precum și art. 167 alin. 1 lit. d) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006. În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că atât victima, cât şi inculpatul au încălcat dispoziţiile legale privind circulația pe drumurile publice, producerea accidentului rutier din data de 07.07.2018 fiind din culpa comună a acestora, respectiv 50% pentru inculpat şi 50% pentru victimă.

În ceea ce privește forma de vinovăție, inculpatul a acționat din culpă cu prevedere, acesta având posibilitatea de prevedea rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea producerii unui accident de circulație soldat cu moartea victimei ca urmare a conducerii autoturismului cu viteză peste limita legală și sub influența alcoolului, dar a socotit fără temei că acesta nu se va produce.

În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea) cât și cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma culpei), ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, infracțiune nejustificată și imputabilă inculpatului …

Prin urmare, cererea inculpatului de achitare este nefondată.

Cu privire la cuantumul pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare, orientată spre minimul special, cu suspendarea sub supraveghere a executării, a fost just individualizată față de împrejurările comiterii faptei (conducerea autoturismului de inculpat cu o viteză peste limita legală și sub influența alcoolul, dar și a faptului că victima a traversat prin loc nepermis și fără să se asigure), urmările produse (decesul victimei) și persoana inculpatului (cu antecedente dar care nu atrag starea de recidivă, nu a recunoscut fapta).

Referitor la cererea părții civile de majorare a termenului de supraveghere, aceasta este nefondată, Curtea apreciind că termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit de instanța de fond, este suficient de lung pentru supravegherea conduitei inculpatului, în vederea îndreptării acestuia.

Nici cererea părții civile de a i se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptul de a conduce autovehicule nu poate fi primită favorabil, având în vedere că de la data faptei a trecut o lungă perioadă de timp, de circa 6 ani și jumătate, în care acesta nu a mai condus, cu excepția unei perioade de 30 de zile în anul 2020, în cursul urmării penale, și a 4 perioade de câte 30 de zile în anul 2023, în cursul judecății în fond, iar la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare i se va anula permisul de conducere, potrivit art. 114 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că aceasta fost corect soluționată, sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale și morale părții civile … fiind just individualizate.

Astfel, în ceea ce privește despăgubirile materiale, corect a constatat prima instanță că partea civilă a efectuat cheltuieli cu înmormântarea victimei, apreciind că acestea se ridică la suma de 6.000 lei, chiar în lipsa unor dovezi, dar ținând cont și de culpa victimei, de 50%. Prin urmare, ar rezulta că suma cheltuită de partea civilă cu înmormântarea victimei se ridică la 12.000 lei, dar instanța a acordat doar jumătate, proporţional cu culpa reținută inculpatului. Însă, referitor cheltuielile pentru pomenirile ulterioare, partea civilă nu a produs vreo probă cu privire la întinderea acestora, deși avea posibilitatea de a-şi preconstitui probe (nefiind în situația generată de înmormântarea victimei când se presupune că se afla într-o stare de tristețe care nu-i permitea să se gândească la obținerea de dovezi), astfel că în mod corect au fost respinse aceste pretenții.

De asemenea, și cuantumul daunelor morale au fost just individualizate de către instanța de fond, față de criteriile reținute în doctrină și jurisprudență.

Astfel, arătăm că prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, produse unei persoane prin fapte ilicite, reprezentând durerea psihică cauzata prin vătămarea integrității corporale, a sănătății ori vieții unei persoane. Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani rezonabile pentru trauma suferită, aceste sume de bani neavând însă nici rolul și nici posibilitatea de înlocui valoarea lezată.

În ceea ce privește decesul unui membru de familie este neîndoielnic că acesta produce celor apropiați o suferință și o durere fără seamăn, ce nu pot fi supuse niciunei evaluări economice, indiferent la ce mijloace s-ar apela, daunele morale nefiind deci destinate să repună persoana vătămată în situația anterioara săvârșirii infracțiunii, pentru simplu fapt că acest lucru nu este posibil în asemenea cazuri, ele reprezentând doar o compensare patrimonială a prejudiciului de ordin moral suferit de rudele persoanei decedate.

Referitor la cuantumul daunelor morale ce pot fi acordate în asemenea situații, jurisprudența CEDO a stabilit că despăgubirile stabilite cu titlu de daune morale trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora.

În același timp, în jurisprudența internă s-a reținut că daunele morale nu trebuie să fie excesive, nerezonabile, fără simțul măsurii, pentru a nu deveni astfel spoliatoare și nelegitime, judecătorii fiind ținuţi să aprecieze prejudiciul moral încercat de persoanele vătămate în raport de gravitatea și importanța acestuia fără să se ajungă însă la realizarea unui dezechilibru de interese.

De asemenea, trebuie observat că nici o sumă, oricât de mare, nu poate compensa pierderea unei persoane apropiate, daunele morale având rolul de a diminua, într-o anumită măsură, asemenea suferințe.

Totodată, și condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracţiunii deduse judecăţii, asigură părții civile o satisfacție echitabilă, directă și imediată de ordin moral pentru durerea încercată prin decesul victimei, suma de bani acordată cu titlu de despăgubiri morale venind în completarea asigurării unei satisfacții morale adecvate.

Față de cele mai sus arătate, Curtea observă la dozarea cuantumului daunelor morale ce au fost acordate în cauză s-a avut în vedere faptul că victima era o persoană în vârstă de 57 de ani la data producerii accidentului și a avut o culpă (comună cu cea a inculpatului) la producerea accidentului, că partea civilă era fratele ei, fiind afectată de dispariţia tragică a acesteia.

Pe de altă parte, Curtea nu poate face abstracție de realitățile social-economice, de nivelul mediu de trai și de posibilitățile concrete de obținere prin activități licite a unor sume de bani de nivelul celor solicitate și acordate cu titlu de despăgubiri, astfel încât, luând în considerare toate aspectele cauzei, judecând în echitate, apreciază că suma de 10.000 de euro, stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale este suficientă și, în același timp, necesară pentru a compensa prejudiciul moral încercat de partea civilă, fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.

Prin urmare, și cererea părții civile – apelante de majorare a despăgubirilor materiale și morale este nefondată.

În consecinţă, întrucât nu au fost evidențiate motive care să impună modificarea sentinţei supuse controlului judiciar, în baza disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă VI și inculpatul HV, împotriva sentinţei penale apelate.

(decizie rezumată de judecător Florin MELEACĂ)

Ucidere din culpă. Temeinicie condamnare

Contact

Informații utile