Curtea este învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă ivit între completele specializate din cadrul secţiei a I-a civilă a Tribunalului … (completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi completul civil).
Potrivit art. 133 pct.2 C.proc.civ., există conflict negativ de competentă când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină. Conform art. 136 C.proc.civ. conflictul de competenţă se judecă de instanţa imediat superioară şi comună instanțelor aflate în conflict, iar conform art. 136 alin.(4) C.proc.civ. dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetență se aplică în mod corespunzător şi în cazul completurilor specializate.
Dat fiind că prezentul conflict negativ s-a ivit înaintea între completurilor specializate din cadrul secţiei a I-a civilă a Tribunalului … (completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi completul civil) în aplicarea textelor legale amintite, competența de soluţionare revine Curţii de Apel Galaţi-secţia I a civilă.
Prin cererea înregistrată sub nr. …./…/…, reclamantul MF a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.C. … SA şi GI, în temeiul dispozițiilor art. 1387, art. 1392, art. 1349 C.civ., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor în cuantum de 200.000 Euro reprezentând daune morale; 39.792 lei, cu titlu de daune materiale, (diferența salariului pe care reclamantul nu l-a încasat, raportat la împrejurarea că este pensionat pe caz de boală, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective), 500 Euro/lunar, echivalentul a 2500 lei/lunar, reprezentând pensie viageră datorată de la data producerii evenimentului, actualizată cu indicele de inflație la data plății, pe care o solicită raportat la împrejurarea că reclamantul nu mai are posibilitatea de a își desfășura activitatea datorită stării de infirmitate și la prejudiciu estetic permanent în care se află, cu actualizarea creanței cu rata de inflație în ceea ce privește sumele acordate de către instanța de judecată la momentul plății efective; totodată a solicitat şi obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost încadrată în drept, prin precizările din data de 26.02.2025 rezultă că reclamantul (fost salariat al pârâtei S.C. …) solicită obligarea angajatorului şi a altor doi angajați la acoperirea prejudiciului material şi moral pe care l-a încercat în timpul derulării contractului de muncă încheiat de reclamant cu angajatorul.
Răspunderea civilă vizează raporturile ce se nasc între persoana păgubită în urma săvârșirii unui fapt ilicit cauzator de prejudicii şi autorul faptului ilicit. Ea constă în obligaţia unei persoane de a repara prejudiciul produs prin propria faptă ilicită sau, în cazuri expres prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzător.
Codul Civil distinge între răspunderea contractuală definită ca fiind conduita ilicită ce constă în încălcarea unei obligaţii asumată printr-un contract valabil încheiat, respectiv încălcarea normelor juridice ce guvernează acel contract şi răspunderea delictuală ce vizează conduita ilicită în raport cu normele juridice.
În cazul ambelor forme ale răspunderii civile, trebuie îndeplinite aceleași condiţii şi nu există deosebiri fundamentale.
Răspunderea patrimonială specifică dreptului muncii urmează regulile răspunderii civile contractuale şi este prevăzută în capitolul III al titlului XI din Codul Muncii, ce reglementează două tipuri de răspundere patrimonială, respectiv răspunderea angajatorului pentru pagubele suferite de salariat în legătură cu munca desfăşurată şi răspunderea patrimonială a salariaților pentru pagubele materiale produse angajatorului.
În primul caz, angajatorul are obligaţia de a-l despăgubi pe salariatul care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul.
Aceste considerente sunt expres prevăzute în Codul Muncii, dar şi în legislaţia conexă.
Potrivit art. 253 C. Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Răspunderea patrimonială a angajatorului se aplică și în cazul prejudiciilor cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat
Ca urmare în speţă se dezbat aspecte care vizează antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului de către un salariat victimă a unui accident de muncă produs în timpul derulării unui contract de muncă.
Raportul juridic dedus judecăţii are ca părţi salariatul, angajatorul, dar şi prepuși ai angajatorului, se referă la fapte şi evenimente produse în timpul derulării unui contract de muncă, în legătură cu clauzele contractului de muncă, vizează un prejudiciu în legătură cu serviciul.
Speţa întruneşte condiţiile unui conflict individual de muncă de competenţa tribunalului, în primă instanţă, cu aplicarea regulilor de compunere a completurilor prevăzute de art. 269 Codul muncii şi Legea de organizare judiciară.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară în cadrul tribunalelor funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.
Conform art. 60 din aceeași Lege, completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenți judiciari.
Dat fiind concluzia Curţii potrivit căreia reclamantul a învestit Tribunalul … cu un conflict individual de muncă şi pentru toate considerentele de mai sus, reţine că Secţia I civilă – completul privind conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului … este competent să soluţioneze cauza de faţă.
Astfel, în temeiul art. 135 alin. 1 şi 4 şi 136 alin. 4 C.proc.civ., va stabili competenţa de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului … – Secția I Civilă – completul privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Decizie rezumată de judecător Luminiţa BENESCU