Dosar nr. …
R O M Â N I A
CURTEA
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/R/2025
Şedinţa publică din 06.02.2025
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE:
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă G V, , domiciliată în Municipiul B, …, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă B C – A, domiciliată …, împotriva deciziei civile nr. … pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr. …, în acţiunea având ca obiect rezoluţiune contract.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.01.2025, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 06.02.2025, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Cererea de chemare în judecată şi valoarea litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B, în data de 22.11.2022, sub nr. …, reclamanta G V a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B C A, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună rezoluțiunea contractului de întreţinere autentificat la biroul notarial P M L, potrivit încheierii de autentificare nr. …
În fapt, reclamanta a susţinut că prin contractul menţionat, a transmis pârâtei nuda proprietate asupra apartamentului situat în mun. B, …, înscris în cartea funciară nr. … a localităţii B, având număr cadastral …, rezervându-şi un drept de uzufruct viager asupra imobilului. A precizat reclamanta că, în schimbul dreptului de proprietate, pârâta s-a obligat să îi asigure condiţii de trai decent, până la încetarea din viaţă şi totodată să suporte toate cheltuielile necesare pentru înmormântare şi datinile creştineşti.
A menţionat reclamanta că la scurt timp după încheierea contractului, pârâta a venit la domiciliu doar sporadic când a cerut o sumă de bani pentru a cumpăra un televizor şi pentru a monta un aer condiţionat şi nici vorbă despre prepararea sau procurarea de hrană şi medicamente.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a susţinut că a acordat întreţinere reclamantei, chiar peste limita presupusă de nevoile acesteia, cu toate resursele fizice, afective şi financiare. A precizat pârâta că reclamanta are o anumită labilitate psiho-emoţională, fireasca la vârsta sa, este uşor influenţabilă de cei interesaţi, uneori având pretenţii nejustificate şi din această cauză manifesta nemulţumire şi oscilaţii în deciziile sale, pe acest fundal al stării sale, reclamanta a mai avut tentative de a încheia contract de întreţinere cu două persoane.
A menţionat pârâta că s-a ocupat de îngrijirea şi sprijinirea reclamantei, cu tot respectul şi cu toată grija, toate aceste acte de întreţinere şi cheltuieli fiind făcute într-un interval de 5 luni pentru că la data de 22.11.2022 reclamanta deşi formulase cerere de chemare în judecată.
În drept a invocat dispoziţiile art. 201 alin. 1 cod procedură civilă.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria B
Prin sentinţa civilă nr. .., pronunțată de Judecătoria B în dosarul civil nr…., instanța a admis acţiunea formulată de reclamanta G V în contradictoriu cu pârâta B C A şi a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. … de SPN … și repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului nr. …, în sensul revenirii în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul B
Prin decizia civilă nr. …, pronunţată de Tribunalul B , în dosarul nr. …, instanţa a admis apelul declarat de apelanta B CA, împotriva sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria B în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimata G V, a schimbat, în tot, sentința apelată și in rejudecare, a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin contractul de întreținere autentificat la data de …. sub nr. …. la BNP …, intimata-reclamantă a transmis apelantei-pârâte nuda proprietate asupra apartamentului situat în mun. B, … B, înscris în cartea funciară nr. … B, iar în schimbul transmiterii acestui drept pârâta şi-a asumat obligația de a-i asigura întreținere reclamantei pe toată durata vieţii constând în procurare și preparare hrană, procurare de medicamente și asigurarea asistenței medicale și spitalizare; suportarea tuturor cheltuielilor pentru întreținerea bunului imobil și ajutor în menaj; să acorde creditoarei o sumă de bani lunară, numai când executarea in natură a obligației nu va fi posibilă; în general să îi asigure condiții de trai decente până la încetarea sa din viață și totodată să suporte toate cheltuielile necesare pentru înmormântare și datinile creștinești.
În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art.2.254, art.2.257 alin.1 și 2, art.2.261 şi art.2.263 din Codul civil şi, raportat la speţa dedusă judecăţii, faţă de motivele invocate de către reclamantă, instanţa de apel a reţinut, ca fiind necesar, a se verifica, pe baza probelor administrate în cauză, dacă a existat o neexecutare a obligaţiei de întreţinere din partea debitorului obligaţiei şi în caz afirmativ, a se verifica dacă aceasta a fost fără justificare.
Analizând probele administrate în fața primei instanțe și în faza apelului, tribunalul a apreciat că intimata -reclamanta nu a făcut dovada unei neexecutări fără justificare a obligațiilor contractuale de către apelanta pârâtă. Astfel, a reţinut, în primul rând, că cererea de chemare în judecată este depusă la doar 3 luni de la data încheierii contractului de întreținere.
Au fost avute în vedere susţinerile reclamantei în sensul că pârâta a venit doar sporadic la locuința sa, i-a solicitat bani pentru cumpărarea televizorului și pentru montarea aparatului de aer condiţionat, nu i-a procurat/preparat hrană și nici medicamente, nu i-a dat nici o sumă bani.
Din declarația martorei C C, instanţa de apel a reţinut că martora a cunoscut-o pe intimata reclamantă, iar în perioada în care a mers la locuința acesteia, a constatat că apelanta pârâta se ocupa de mâncare și curățenie pentru intimata reclamantă. De asemenea, au fost avute în vedere declaraţiile martorei potrivit cărora, ulterior introducerii acțiunii, la solicitarea apelantei s-a ocupat de îngrijirea intimatei, că într-o discuție, reclamanta i-ar fi spus că pârâta a bătut-o deoarece depusese acțiunea de reziliere a contractului dintre părți. S-a subliniat că, potrivit martorei, reclamanta oscila în declarații, fiind incoerentă. A mai reţinut instanţa că martora s-a ocupat de reclamantă până în luna martie 2023, când de reclamantă a început să se ocupe martora S V, fiica dintr-o altă căsătorie a fostului soț al reclamantei.
S-a concluzionat că și după introducerea acțiunii, apelanta-pârâtă s-a îngrijit de reclamantă, prin desemnarea martorei să o îngrijească pe aceasta, iar reclamanta nu a contestat acest aspect.
Tribunalul a apreciat declarația martorei in raport de fiecare aspect relatat şi în raport de cum aceasta se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, în ce privește prepararea/procurarea hranei și ajutorul în menaj, a reţinut că declarația martorului se coroborează cu fotografiile atașate la dosar, rezultând astfel îndeplinirea obligației.
În ce privește suportarea cheltuielilor privind imobilul, s-a constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de fond, filele 23-25, intimata pârâtă a achiziționat un televizor color, aparat de aer condițional, un dulap pentru bucătărie, insecticid pentru gândaci. De asemenea, s-a reţinut că martora C a declarat că apelanta se ocupa de menajul în locuința reclamantei, aspecte constatate de martor în mod direct.
În ce privește asigurarea unor condiții decente de viață, Tribunalul a apreciat că și această obligație a fost îndeplinită fie personal, de către intimată, fie prin desemnarea martorei să se ocupe de aceasta.
Prin prisma fotografiilor ataşate de apelantă la cererea de apel, a fost constatată o relație apropiată între părțile din prezenta cauză, faptul că spaţiul de locuit apare ca îngrijit şi faptul că reclamanta apare atât în ipostaza după externarea din spital, dar şi în momente relaxate, de ex. la o anumită aniversare.
Au fost avute în vedere şi declaraţiile martorei C C potrivit cărora aceasta a văzut-o pe intimată lovită la nivelul capului și a brațelor și din spusele acesteia, de vină ar fi intimata. A mai reţinut instanţa că, potrivit declaraţiilor martorei S V, aceasta știe de la o cumnată a reclamantei că reclamanta ar fi fost bătută de apelantă. În acest context, instanţa a avut în vedere înregistrarea audio depusă de apelantă, respectiv al doilea fișier, în care intimata reclamantă arată că a căzut în baie și a sângerat.(minutul 3:20). De asemenea, s-a reţinut că, în speţă, cu acea ocazie, apelanta a apelat serviciile medicale de urgență, reclamanta fiind transportată la spital, unde persoană de contact figurează apelanta, aceasta deplasându-se împreună cu intimata. S-a constatat că, niciunul dintre înscrisuri, nu atestă suspiciunea cadrelor medicale cu privire la o agresiune, fapt ce ar fi dus la sesizarea organelor de politie. S-a apreciat că menționarea, printre diagnostice, a unei fracturi de piramida nazală, nu califică in mod obligatoriu cauza drept agresiune, nefiind nicio dovadă în acest sens.
S-a reţinut că, potrivit susţinerilor părților, confirmate de reclamanta in înregistrările depuse la dosar, că are pierderi de memorie, confundă locul unde se află și persoanele de care este însoțită etc. A apreciat instanţa de apel că aceste manifestări sunt consecința stării de sănătate a reclamantei şi că, astfel, nu s-a făcut dovada că apelanta ar fi agresat-o pe reclamantă, contrar celor susținute de intimata reclamantă in fața instanței.
În ce o privește pe martora S V, s-a constatat din declarația acesteia, că are cunoștință de cele relatate, din cele declarate de intimată. A susținut că pe 15.01.2023, apelanta a venit pentru ultima data la reclamantă și i-a adus niște medicamente pentru care i-ar fi cerut reclamantei bani, iar reclamanta i-ar spus apelantei că nu mai are ce căuta in locuința sa, astfel că a cerut martorei și aceasta a schimbat yala de la ușa apartamentului. S-a subliniat că, prin testament, intimata reclamantă a dispus ca la încetarea sa din viață, averea sa va rămâne martorei S-fila 38 dosar.
Față de această situație, Tribunalul a apreciat că aspectele relatate de martoră nu fac dovada credibilă celor afirmate, aceasta având un interes în păstrarea/revenirea acelui apartament in patrimoniul reclamantei.
Prin raportare la dispoziţiile art. 264 C.proc.civ., instanţa de apel a reţinut că declarația acestui martor nu a fost apreciată în mod corect şi că, în mod greşit, s-a reţinut neîndeplinirea obligaţiilor de către pârâtă în baza declarației acestui din urmă martor.
A mai constatat instanţa de apel că prima instanţa a analizat şi a apreciat, fiecare probă în parte, dar şi prin coroborarea acestora, în ansamblul lor, însă nu a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a concluzionat că, în cauză nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de apelantă care să ducă la rezoluțiunea contractului.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei civile nr. ….., pronunţate de Tribunalul B, în dosarul nr. ….., a declarat recurs reclamanta G V. A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea în tot a deciziei contestate şi menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, a hotărârii primei instanţe.
În motivare, a arătat că hotărârea contestată cuprinde motive contradictorii. În acest context, a subliniat că instanţa de apel, deşi susţine că au fost administrate puţine probe, le acordă acestora un plus de valoare calificându-le drept edificatorii. În opinia recurentei, acest raţionament nu poate fi primit, întrucât declaraţia singurului martor al intimatei-pârâte nu a fost coroborată cu înscrisurile depuse la dosar.
A mai arătat recurenta că, deşi instanţa de apel a reţinut că s-au cumpărat bunuri de către intimata – pârâtă, în mod nejustificat, a înlăturat susţinerile sale în sensul că bunurile respective au fost cumpărate din pensia sa.
Potrivit recurentei, instanţa de apel a considerat, în mod greşit, ca fiind relevante fotografiile depuse la dosar, fără a ţinea seama de faptul că acestea au fost făcute după promovarea acţiunii de faţă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2263 alin. 4 C.civ.
S-a subliniat că toate considerentele instanţei de apel au avut în vedere probele produse în perioada de după înregistrarea cererii de chemare în judecată şi nu perioada de la data încheierii contractului şi până la înregistrarea acţiunii în rezoluţiune.
Cu referire la declaraţia martorei avută în vedere de instanţa de apel, s-a arătat că aceasta se referă tot la perioada de după înregistrarea acţiunii de faţă, astfel încât nu s-ar putea reţine că intimata – pârâtă a probat întreţinerea ce trebuia prestată în fiecare zi, conform contractului încheiat între părţi.
Recurenta a mai arătat că, în mod greşit, instanţa de apel, a apreciat ca fiind edificator faptul că recurenta – reclamantă a depus cererea de chemare în judecată la doar trei luni de la data încheierii contractului de întreţinere, întrucât tocmai faptul că intimata – pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile a fost cel care a determinat-o pe recurentă să concluzioneze că nu se poate lăsa în grija intimatei – pârâte, în condiţiile în care aceasta din urmă s-a purtat cu indiferenţă şi a venit doar de câteva ori în vizită pe la aceasta.
S-a apreciat că, în mod greşit, instanţa de apel nu a analizat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către intimata – pârâtă, având în vedere că aceasta nu a respectat angajamentele stabilite prin contractul de întreținere şi nu a asigurat o întreținere constantă și adecvată. S-a subliniat că intimata pârâtă nu a demonstrat o justificare pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Au fost invocate declarațiile martorilor și probele administrate care, în opinia recurentei, indică o relație sporadică între părți și lipsa unei îngrijiri constante. A arătat recurenta că instanţa de apel ar fi trebuit să aplice o evaluare mai riguroasă a probelor, având în vedere importanța obligațiilor de întreținere și asistență pentru beneficiar.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.486 şi art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C.proc.civ.
5. Apărări formulate în recurs
Prin întâmpinarea formulată, intimata – pârâtă B C A a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi, în parte, ca fiind lovit de nulitate.
În motivare, intimata a arătat că îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract de către aceasta a debutat imediat după încheierea convenţiei în cauză prin aceea că pârâta, împreună cu mama sa, au realizat igienizarea generală necesară a apartamentului, a făcut diverse cumpărături necesare reclamantei, inclusiv de produse alimentare, i-a preparat mâncare, i-a achitat datoriile restante la momentul încheierii contractului etc. Potrivit intimatei, această întreţinere a fost prestată fără întrerupere până la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată pentru că relaţiile decurgeau în mod firesc şi nu exista vreun motiv pentru a se bănui că a fost înregistrată o acţiune în rezoluţiunea contractului de întreţinere. S-a subliniat, însă, că întreţinerea a fost prestată şi ulterior momentului înregistrării cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta nu avea discernământul necesar, oscila în atitudini şi comportament, indicând o decizie nesăbuită şi nejustificată a acesteia de a promova acţiunea contrar propriului interes.
Potrivit intimatei întreţinerea prestată a constat inclusiv în mai multe internări în spital, dar şi în cumpărarea şi administrarea de medicamente şi toate aceste aspecte sunt probate, neexistând nicio dovadă concludentă privind neîndeplinirea obligaţiei sale asumate.
Cu referire la declaraţiile martorei S V, s-a arătat că martora a aflat despre faptele pe care le-a descris de la reclamantă, însă reclamanta are grave deficienţe de percepţie a realităţii, conform documentelor medicale, oscilaţii în atitudine şi susţineri, aceste situaţii fiind constatate şi de către instanţă. A fost invocat interesul martorei de a dobândi dreptul de proprietate asupra apartamentului în cauză şi s-a arătat că, în aceste condiţii, declaraţiile acesteia au fost înlăturate, în mod justificat, de către instanţă. S-a subliniat că martora urmărea de mai multă vreme obţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului, susţinând că, la dobândirea acestuia, a contribuit şi tatăl său care, o perioadă de timp, a trăit în concubinaj cu reclamanta.
S-a concluzionat că soluţia instanţei de apel este legală şi întemeiată fiind invocată lipsa de consistenţă şi temeinicie a motivelor de recurs. A arătat intimata că, în concret, cererea de recurs conţine o motivare contrară realităţii dovedite în cauză, neexistând nicio încălcare, de către instanţa de apel, a normelor de drept procesual şi material.
A apreciat intimata că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., invocat de recurentă, nu se susţine întrucât argumentele aduse contravin considerentelor temeinice şi legale pe care instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia.
Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., faţă de dispoziţiile art. 489 alin. 2 C.proc.civ., s-a arătat că acesta este lovit de nulitate, întrucât recurenta nu menţionează ce normă de drept a încălcat sau a aplicat greşit instanţa de apel.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 490 alin. 2 C.proc.civ.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
În drept, potrivit art. 488 alin. 1 C.proc.civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, pe calea recursului, reglementat ca fiind o cale extraordinară de atac, poate fi invocată exclusiv nelegalitatea hotărârii, nelegalitate care ar putea fi determinată doar de motivele de casare indicate de art. 488 alin. 1 C.proc.civ. Simpla nemulţumire a părţii în legătură cu hotărârea contestată nu este suficientă, dată fiind enumerarea exhaustivă prevăzută de norma menţionată anterior şi sancţiunea indicată de art. 489 alin. 2 C.proc.civ..
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., Curtea reţine că motivele contradictorii, invocate de recurentă, presupun identificarea unor contradicţii evidente în cuprinsul considerentelor instanţei, respectiv situaţii în care acestea considerente se exclud reciproc sau conduc la concluzii care se exclud reciproc.
Or, contrar susţinerilor recurentei, nu pot fi identificate motive contradictorii în cuprinsul hotărârii instanţei de apel.
Nu există nicio contradicţie între cele reţinute de instanţa de apel în sensul că reclamanta nu a făcut dovada unei neexecutări fără justificare a obligațiilor contractuale de către apelanta pârâtă şi aprecierea aceleiaşi instanţe asupra puterii doveditoare a unora dintre probele administrate. Concluzia instanţei în sensul că susţinerile reclamantei nu au fost dovedite este susţinută, în continuarea motivării, prin analiza probelor administrate şi aprecierea instanţei asupra puterii lor doveditoare. Astfel, analizând probele administrate, instanţa de apel concluzionează că acestea atestă o îndeplinire conformă a obligaţiilor contractuale din partea pârâtei. Or, această concluzie este în deplină concordanţă cu concluzia anterioară în sensul că reclamanta nu a dovedit susţinerile sale referitoare la neîndeplinirea acestor obligaţii.
Potrivit art. 264 alin. 1 şi alin. 2 C.proc.civ., instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor, iar, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Astfel, aprecierile asupra valorii probelor administrate şi asupra modului în care acestea se coroborează cu alte probe reprezintă prerogativa instanţei de fond care, însă, nu pot fi cenzurate în recurs.
Modul de apreciere a probelor şi concluzia întemeiată pe aceste probe nu reprezintă o situaţie prevăzută de motivele de casare indicate de art. 488 alin. 1.proc.civ. şi nu poate face obiectul analizei în recurs, motivele de casare indicate vizând exclusiv nelegalitatea hotărârii contestate.
În continuarea criticilor formulate în recurs, recurenta – reclamantă a adus mai multe argumente ce ţin de modul în care instanţa de apel, ca instanţă de fond, a stabilit situaţia de fapt, prin prisma probelor administrate în cauză.
Astfel, recurenta a arătat că instanţa de apel a reţinut că s-au cumpărat bunuri de către intimata – pârâtă, însă, în mod nejustificat, în opinia sa, a înlăturat susţinerile sale în sensul că bunurile respective au fost cumpărate din pensia sa.
A mai arătat recurenta, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de apel a avut în vedere probele produse în perioada de după înregistrarea cererii de chemare în judecată şi nu perioada de la data încheierii contractului şi până la înregistrarea acţiunii în rezoluţiune făcând trimitere inclusiv la declaraţia martorei.
Recurenta a criticat şi rezultatul analizei instanţei asupra probelor administrate, respectiv concluzia care a indicat ca fiind edificatoare anumite situaţii de fapt (înregistrarea acţiunii la trei luni de la semnarea contractului în cauză) reiterând propria interpretare asupra împrejurărilor de fapt şi asupra comportamentului intimatei pârâte, cu trimitere la probe, susţinând că aceasta din urmă, fără justificare, nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale de a asigura o întreţinere constantă şi adecvată şi s-ar fi purtat cu indiferenţă.
Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. vizează încălcarea legii de drept substanţial şi poate implica aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acesteia.
Aşa cum am arătat, modul de apreciere a probelor şi concluzia întemeiată pe aceste probe nu reprezintă o situaţie prevăzută de motivul de casare indicat de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. şi nu poate face obiectul analizei în recurs, motivele de casare indicate de art. 488 alin. 1 C.proc.civ., vizând nelegalitatea hotărârii contestate.
Interpretarea probelor este de competenţa exclusivă a instanţelor de fond, iar, dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. nu fac trimitere la o greşită interpretare a probelor, ci la o greşită interpretarea sau aplicare a unor norme de drept.
Prin urmare, nu pot fi analizate, în recurs, argumentele recurentei ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt prin prisma probelor administrate în cauză, respectiv de temeinicia hotărârii contestate.
Contrar susţinerilor recurentei, aprecierea instanţei de apel asupra relevanţei probatorii a fotografiilor depuse la dosar nu ţine de interpretarea şi aplicarea unei norme de drept, ci, exclusiv, de temeinicia hotărârii contestate.
Conform art. 2263 alin. 2 şi alin. 3 C.civ., atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea, iar, în situaţia menţionată anterior precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art. 1.552 nefiind aplicabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 2263 alin. 4 C.civ., dacă rezoluţiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introducerea acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea contractului.
Or, instanţa de apel nu a reţinut că intimata – pârâtă şi-ar fi executat obligaţiile contractuale de întreţinere exclusiv după introducerea acţiunii având, ca obiect, rezoluţiunea contractului, ci a reţinut, cu titlu general, că nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de apelantă care să ducă la rezoluțiunea contractului. Au fost analizate toate probele administrate în cauză şi s-a concluzionat că intimata – pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de la data încheierii contractului, făcându-se referire şi la perioada de după data înregistrării
Prin urmare, nu poate fi identificată o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2263 alin. 4 C.civ., faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, care nu a vizat exclusiv îndeplinirea obligaţiilor contractuale ulterior înregistrării acţiunii principale având, ca obiect, rezoluţiunea contractului. Prin prisma situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută, instanţa de apel a aplicat, în mod corect, dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 2263 alin. 2 şi alin. 3 C.civ. şi a constatat că, neexistând o neexecutare culpabilă a obligaţiilor contractuale din partea intimatei – pârâte, nu poate fi dispusă rezoluţiunea contractului.
A mai susţinut recurenta că instanţa de apel instanţa de apel nu ar fi analizat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către intimata – pârâtă, având în vedere că aceasta nu a respectat angajamentele stabilite prin contractul de întreținere şi nu a asigurat o întreținere constantă și adecvată. Recurenta a subliniat că instanţa de apel ar fi trebuit să aplice o evaluare mai riguroasă a probelor, având în vedere importanța obligațiilor de întreținere și asistență pentru beneficiar.
Dat fiind conţinutul acestora, Curtea apreciază că, în concret, criticile descrise anterior pot fi analizate şi prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., recurenta făcând trimitere la o motivare necorespunzătoare a hotărârii contestate.
Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Albina c. României ) dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale include, printre altele, şi dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Art. 6 din Convenţie implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Perez c. Franţei şi hotărârea Van der Hurk c. Olandei).
Totodată, astfel cum s-a arătat în hotărârea Boldea c. României, art. 6 par. 1 obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând însă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument; amploarea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii, astfel că problema de a şti dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de a motiva ce decurge din art. 6 din Convenţie nu se poate analiza decât în lumina circumstanţelor speţei.
Noţiunea de proces echitabil cere ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanţă inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei. A mai statuat aceeaşi instanţă de contencios european că obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât „numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei” (Hirvisaari c. Finlandei).
Contrar susţinerilor recurentei, Curtea reţine că instanţa de apel a motivat în mod efectiv hotărârea contestată, răspunzând argumentat motivelor de apel, dar şi apărărilor formulate în cauză. Astfel, instanţa a arătat care sunt motivele pentru care a apreciat că soluţia primei instanţe asupra rezoluţiunii nu este corectă, înlăturând, cu argumente întemeiate pe probe, considerentele primei instanţe referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă.
Faptul că interpretarea dată probelor administrate şi împrejurărilor de fapt, a fost apreciată ca fiind greşită de către recurentă, nu se poate traduce, în nicio situaţie, într-o nemotivare a hotărârii în contextul descris anterior, chiar dacă instanţa de apel a reţinut ca fiind relevante doar anumite aspecte dintre cele expuse.
Prin prisma dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ. şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea reţine că au fost analizate, în mod complet şi real toate aspectele esenţiale deduse judecăţii cu referire la problema neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ..
Aşa cum am arătat anterior, situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanţele de fond, nu poate fi cenzurată în recurs, instanţa nefiind învestită a evalua, în această etapă procesuală, probele administrate în cauză, ci, exclusiv, legalitatea hotărârii contestate.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 496 C.proc.civ., raportat la art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă, ca nefondat.
În temeiul art. 494 C.proc.civ., raportat la art. 453 C.proc.civ., o va obliga pe recurenta – reclamantă G V la plata către intimata – pârâtă B C A a sumei de 4500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 073/17.12.2024 (f. 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă G V, domiciliată în Municipiul B, … jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă B C A, domiciliată în Municipiul B, str. …, jud. B şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat C S din B, str. …, jud. B, împotriva deciziei civile nr. …, pronunţată de Tribunalul B, în dosarul nr. …
Obligă pe recurenta – reclamantă G V la plata către intimata – pârâtă B C A a sumei de 4500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 06.02.2025.
Preşedinte,
Judecător,
Judecător,
Grefier,