Demersul execuțional al instituției pârâte este unul pertinent, în condițiile în care aceasta tinde la îndreptarea unei erori de calcul cauzată de preluarea eronată a datelor referitoare la stagiul efectiv în grupa I de muncă. Art.179 din Legea nr. 263/2010 constituie o aplicaţie particulară, în materia asigurărilor sociale, a principiului general de drept civil al restituirii plăţii nedatorate, consacrat de art.1341 alin. (1) din Codul civil. Obligaţia de restituire nu îşi are izvorul într-o faptă ilicită, ci într-un fapt juridic licit şi anume plata nedatorată. Ca urmare, obligaţia în discuţie nu este legată de ideea de vinovăţie, aceasta nefiind o condiţie de aplicare a prevederilor art.179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Singurul aspect care îl vizează pe beneficiar şi prezintă relevanţă în ceea ce priveşte aplicarea normei legale menţionate îl constituie faptul obiectiv al încasării sumelor a căror restituire se pretinde. În materia asigurărilor sociale plata nedatorată, în sensul normei legale în discuţie, este cea făcută din eroare din bugetul asigurărilor sociale de către casa teritorială de pensii, iar în speţă o astfel de plată a fost făcută de către intimată către apelant, prin dublarea necuvenită a punctajului mediu suplimentar.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
Decizia civilă nr. 528 din 23 aprilie 2024
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 14 iunie 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, a solicitat:
– anularea deciziei de revizuire a pensiei cu nr. […] /14.12.2022 şi anularea deciziei nr. […] /09.05.2023 de debit privind recuperarea unor sume încasate afirmative necuvenit, cu consecința restituirii sumelor reținute cu titlu de debit, actualizate cu dobânda legala până la data restituirii efective si integrale;
Prin sentinţa civilă nr. 1125/29.11.2023, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. […] /108/2023, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin decizia nr. […] /09.05.2023 s-a dispus constituirea unui debit în sarcina reclamantului, în sumă totală de 1642 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada de la 01.06.2020 până la 31.05.2023, determinată conform buletinului de calcul aflat la fila 13 din dosar.
În decizie se menţionează că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de revizuirea deciziei nr. […] /14.12.2022 deoarece a fost acordat un punctaj eronat în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Din analiza anexei deciziei rezultă că în perioada iunie 2020-mai 2023 reclamanta a încasat un cuantum al pensiei de asigurări sociale mai mare decât cel care i se cuvenea, rezultând astfel o diferenţă plătită în plus de1642 lei.
Conform art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, iar sumele rezultate […] se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Conform art. 179 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, în cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligaţia de restituire a acestor sume, iar sumele prevăzute la alin. (1) se stabilesc cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani.
Instanţa a reţinut că Legea nr. 125/2014 a intrat în vigoare la 01 octombrie 2014. Conform art. 1 alin. (1), prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari şi indemnizație pentru însoțitor, nu se recuperează.
Prin decizia nr. 33/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casație şi Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, prin raportare la dispoziţiile art. 5 şi art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum şi a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanțelor publice nr. 2.073/1.623/2014, nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizație socială pentru pensionari şi indemnizație pentru însoțitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014.
Prin art. 4 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii şi procedura de efectuare a restituirilor din 29.10.2014 s-a stabilit că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din lege sunt scutite de la plată sumele rămase de recuperat, înscrise în evidența debitorilor la data de 1 octombrie 2014, din debitele constituite anterior acestei date. Totodată, conform art. 4 din Normele metodologice, sunt scutite, de asemenea, de la plată, conform legii, debitele constatate ulterior datei intrării în vigoare a legii în sarcina pensionarilor aflaţi în evidența sistemului public de pensii la această dată, corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014.
Reclamantul nu se află în niciuna dintre aceste ipoteze, prin decizia contestată urmărindu-se recuperarea sumelor reprezentând pensie încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, reprezentând drepturi aferente perioadei 01.06.2020 până la 31.05.2023, ulterioară datei de 1 octombrie 2014.
Aşa fiind, pentru toate motivele de fapt şi de drept anterior expuse, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile a declarat reclamantul A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei primei instanţe cu consecinţa admiterii, cu cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
In concret, a arătat că în cauză culpa exclusivă, daca este, aparţine pârâtei, care a procedat la recalcularea pensiei pe baza adeverinţei depuse de beneficiarul pensiei şi eliberată în condiţii de legalitate, care atestă clar perioada de 21 ani în grupa I şi refăcând calculul a dublat perioada ca fiind în condiţii de grupa l-a la 41 ani deşi era obligată să respecte datele din dosar.
Astfel, decizia de revizuire cu nr. […] /14.12.2022 emisă din oficiu de pârâtă şi care a condus la crearea debitului supus executării (conform deciziei de debit nr. […] /09.05.2023) nu face altceva decât sa confirme culpa pârâtei şi faţă de reclamant nu poate avea efecte decât pentru viitor, debitul rămânând în sarcina casei de pensii, greşeala aparţinându-i în exclusivitate.
Reclamantul apelant a mai arătat că se află în ipotezele instituite de Legea nr. 125/2014, debitul chiar constatat ulterior intrării în vigoare a legii amnistiei fiscale corespunde unei perioade anterioare anului 2014, provenind dintr-o greşeală de calcul a pârâtei de la nivelul anului 2009.
Debitul în speţă, care provine exclusiv din culpa pârâtei, nu poate fi supus restituirii în temeiul art. 107 şi art. 179 din Legea nr. 263/2010 deoarece lipseşte culpa debitorului.
În fine, a susţinut că se impune a fi avută în vedere inclusiv hotărârea CEDO Cakarevic v.Croaţia unde s-a reţinut faptul că „O persoană nevoiaşă nu poate fi obligată să restituie banii primiţi de la stat din greşeala autorităţilor, iar persoana în cauză nu poate fi obligată să restituie banii pe care i-a primit în plus, deoarece persoana care a beneficiat de aceşti bani nu este responsabilă de greşeala lor. Analizând cauza, CEDO a reţinut că beneficiara pensiei nu este în culpă întrucât nu a încercat să inducă în eroare autorităţile pentru a primi mai mulţi bani decât trebuia. În plus, cât timp autorităţile i-au acordat plăţile efectuate succesiv, femeia era îndreptăţită să creadă că banii pe care îi primeşte i se cuvin, iar prin acţiunea de restituire a sumelor plătite acesteia au pus o povară individuală excesivă asupra ei. CEDO a considerat că autorităţile erau responsabile să verifice toate elementele necesare plăţii şi/sau încetării acesteia, iar faptul că aceasta a primit bani timp de trei ani în plus faţă de perioada stabilită este exclusiv culpa autorităţilor. De asemenea, încercând să recupereze banii oferiţi din greşeală, autorităţile au încălcat dreptul de proprietate al femeii. Pentru aceste considerente, CEDO a hotărât ca statut croat trebuie să ii plătească femeii despăgubiri pentru daune morale în valoare de 2.600 de euro”.
În drept, a invocat art. 155 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu cele ale art. 466 C. pr. civ.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad a solicitat respingerea apelului.
Pârâta intimată a mai arătat că, în urma comunicării la plată a deciziei astfel revizuite, s-a constatat că a fost plătit necuvenit către reclamant (conform deciziei de revizuire nr. […] /14.12.2022), ca urmare a acordării unui punctaj eronat, urmare a valorificării unei perioade aproape duble în grupa I de muncă, o suma de 1.642 lei încasați necuvenit de pe perioada (01.06.2320-31.05.2023) în termenul legal de prescripție instituit prin dispozițiilor legale. Cu toate că aceste diferenţe acordate în plus au fost acordate în mod eronat începând cu 01.01.2011.
Temeiul de drept în baza căruia se recuperează sumele încasate necuvenit de contestatoare sunt reglementate în dispozițiile art. 179 alin. (1) si (2) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani, coroborat cu art. 181 din lege.
De asemenea, dispoziţiile Legii nr. 125/2014, în prezent abrogate, nu pot fi luate în considerare, speţa de faţă, neîndeplinind condiţiile impuse de acestea
În drept, a invocat art. 483 alin. (2) din C. pr. civ. coroborat cu art. 152-153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, HG nr. 257/2011.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în faţa primei instanţe de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 466 şi urm. Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Prin demersul judiciar pendinte reclamantul A. a contestat decizia de revizuire a pensiei nr. […] /14.12.2022 emisă de casa Judeţeană de Pensii Arad, solicitând anularea acesteia, precum şi a deciziei de recuperare debit nr. […] /09.05.2023.
Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamant prin raportare la prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010, precizând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 125/2014, reclamantul nefiind în niciuna dintre ipotezele la care ÎCCJ a făcut trimitere prin Decizia nr. 33/2017.
Într-adevăr, din conţinutul deciziei analizate rezultă că la stabilirea drepturilor de pensie instituția abilitată a luat în considerare un punctaj suplimentar pentru un stagiu mai mare decât cel realizat în grupa I de muncă, cu consecinţa dublării punctajului mediu anual.
Aşa fiind, se constată că demersul execuțional al instituției pârâte este unul pertinent, în condițiile în care aceasta tinde la îndreptarea unei erori de calcul cauzată de preluarea eronată a datelor referitoare la stagiul efectiv în grupa I de muncă.
Articolul 179 din Legea nr. 263/2010 constituie o aplicaţie particulară, în materia asigurărilor sociale, a principiului general de drept civil al restituirii plăţii nedatorate, consacrat de art.1341 alin.(1) din Codul civil, potrivit căruia ,,(1) Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.”. Obligaţia de restituire în discuţie nu reprezintă o formă de răspundere civilă delictuală, aşa cum susţine apelantul. Nu îşi are izvorul într-o faptă ilicită, ci într-un fapt juridic licit şi anume plata nedatorată. Ca urmare, obligaţia în discuţie nu este legată de ideea de vinovăţie, aceasta nefiind o condiţie de aplicare a prevederilor art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Singurul aspect care îl vizează pe beneficiar şi prezintă relevanţă în ceea ce priveşte aplicarea normei legale menţionate îl constituie faptul obiectiv al încasării sumelor a căror restituire se pretinde. În materia asigurărilor sociale plata nedatorată, în sensul normei legale în discuţie, este cea făcută din eroare din bugetul asigurărilor sociale de către casa teritorială de pensii, iar în speţă o astfel de plată a fost făcută de către intimată către apelant, prin dublarea necuvenită a punctajului mediu suplimentar.
Aşa fiind, sunt neîntemeiate alegaţiile apelantului referitoare la existenţa culpei pârâtei şi inocenţa sa.
De asemenea, Curtea reţine ca neîntemeiată şi argumentarea ideii, că „amnistia fiscală” instituită prin Legea nr. 125/2014, ar viza şi creanţe născute începând din data intrării în vigoare a respectivei legi (01.10.2014). Obligatorii şi fără echivoc sunt în acest sens statuările din dispozitivul Deciziei (pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) nr. 33/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, în interpretarea textului de lege amintit, instanţa supremă a arătat că nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014.
În acelaşi sens, au fost reţinute şi statuările din considerentele (pct. 54) Deciziei (pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) nr. 32/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că limita temporală dies ad quem al efectelor Legii nr. 125/2014 este 30.09.2014.
În fine, referirea apelantului la cauza Cakarevic v.Croaţia nu conduce la reformarea soluţiei primei instanţe. Astfel, datele celor doua spete sunt diferite. În cauza amintită, Curtea a stabilit că cerinţa impusă reclamantei de a rambursa cuantumul ajutoarelor de şomaj plătite în mod eronat de către autoritatea competentă după perioada legală maximă a echivalat cu o sarcină individuală excesivă pentru aceasta, motivat de faptul că reclamanta suferea de o boală psihică, era inaptă de muncă şi fusese şomeră o lungă perioadă de timp. Nu avea conturi bancare, nu avea venituri şi nici vreun bun care să prezinte importanţă. Asemenea circumstanţe presupuneau că plata datoriilor ei, chiar şi în rate, i-ar fi pus în pericol existenţa.
Însă, în prezenta speţă, apelantul nu a dovedit că ar avea o vreo situaţie de sănătate sau financiară care să permită instanţei o nouă apreciere asupra cauzei sale, iar debitul stabilit a fi recuperat nu este unul excesiv.
Pentru considerentele expuse, reţinând că hotărârea primei instanţe a fost dată cu respectarea întocmai a legii, în baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1125/29.11.2023, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. […] /108/2023, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii Arad.
Autorul sintezei
Judecător Camelia Lucaciuc