Recurs

Pentru a face distincție între răspunderea pentru faptă proprie şi cea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, trebuie stabilit ce se înțelege prin „fapta lucrului”, știut fiind că adesea, în cauzarea prejudiciului de către lucru este prezentă şi fapta omului (spre exemplu, a celui care conduce o mașină, a celui care o supraveghează etc.).

În jurisprudență şi doctrina juridică s-a cristalizat opinia că ne aflăm în prezența unei fapte a lucrului în acele cazuri în care, chiar dacă a fost implicată şi fapta unui om, lucrul a ocupat locul preponderent, nefiind numai o simplă prelungire a gestului omului. Esențial este a se stabili independența relativă, sub aspectul energiei declanșate, pe care o capătă lucrul faţă de însăși fapta omului.

Aplicând acest criteriu în speță se observă că pretinsa faptă a autovehiculelor (autoutilitară şi remorcă) este inexistentă, ele fiind complet dependente de modul în care recurentul le-a manevrat, altfel spus, ele comportându-se doar ca simple instrumente. Așadar, în mod corect au reținut instanțele de fond că în cauză se aplică regulile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a recurentului [art.1357 alin.(1) din Codul civil], argumentul acestuia nefiind întemeiat.

Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă

Decizia civilă nr. 43/8.05.2024

1. Cererea introductivă de instanță

Prin acţiunea înregistrată sub nr. …/173/2018, pe rolul Judecătoriei Adjud, SD … a chemat în judecată pârâtul CV pentru despăgubiri în cuantum de 99.998,58 lei reprezentând valoarea de înlocuire a stâlpilor şi reţelei electrice distruşi ca urmare a neatenţiei în conducere.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la 19.08.2017 a avut loc un eveniment rutier cauzat de neatenţia în conducere a pârâtului care în timp ce conducea autoutilitara … şi semiremorca … a agăţat reţeaua electrică producând avarierea acesteia pe o distanţă de aproape 1 km, iar vinovăţia pârâtului a fost constatată în procesul-verbal 01…./19.08.2017 şi sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Prin întâmpinare pârâtul a invocat litispendenţa întrucât pe rolul Judecătoriei Galaţi există dosarul …/233/2017 şi inadmisibilitatea acţiunii întrucât a fost emisă factură.

Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât prejudiciul nu este cert şi a solicitat introducerea în cauză a angajatorului A SA şi a societăţii asigurătoare CI SA.

CI SA … a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă întrucât asigurarea nu acoperă prejudiciul produs în contextul operaţiunilor de încărcare-descărcare şi pe fond a solicitat pentru acelaşi motiv respingerea cererii de introducere în cauză.

Cererea de introducere în cauză a pârâtei A SA a fost calificată drept cerere de chemare în garanţie.

2. Hotărârea Judecătoriei Adjud și soluția pronunțată

Prin sentinţa civilă nr. …/17.09.2019 a Judecătoriei Adjud a fost admisă acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamanta SD SA împotriva pârâtului CV.

A fost admisă în parte în principiu şi în fond cererea de chemare în garanţie a SC A SA şi au fost obligaţi în solidar pârâtul şi chemata în garanţie la plata prejudiciului de 99.998,58 lei şi a cheltuielilor de judecată de 3105 lei.

A fost obligată chemata în garanţie SC A SA la cheltuieli de judecată de 1552 lei pentru admiterea în parte a cererii de chemare în garanţie.

S-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

A fost obligată chemata în garanţie A SA să plătească lui CV cheltuieli de judecată în sumă de 1552 lei, corespunzător admiterii în parte a cererii de chemare în garanţie.

3. Cererea de apel

Împotriva sentinței Judecătoriei Adjud, în termen legal au declarat apel, pârâtul CV şi chemata în garanţie A SA, fiind înregistrate la Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal sub nr. …/173/2018.

4. Hotărârea Tribunalului Vrancea și soluția pronunțată

a. Prin decizia nr. 153 din 24.05.2022 s-a admis cererea de repunere în termen pentru formularea apelului de către SC A SA prin lichidator.

S-a admis apelul declarat de chemata în garanţie R SPRL în calitate de lichidator judiciar al Societăţii A S.A, împotriva sentinţei civile nr. 1046 din 17.09.2019 pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. …/173/2018 în contradictoriu cu intimaţii: SD S.A, SD S.A.- S F, CI prin lichidator judiciar CI SPRL, având ca obiect actiune în daune delictuale.

A fost anulată sentinţa civilă nr. …/17.09.2019 şi s-a fixat termen pentru rejudecare la 21.06.2022, urmând a se pune în discuţie cererile de suspendare şi necesitatea efectuării unei expertize cu următoarele obiective: faţă de documentele de reparaţii efectuate de SC … SA … şi de documentele din dosarul de daună deschis la CI existente la dosar care este valoarea totală a lucrărilor de reparaţii pentru refacerea reţelei distruse în evenimentul din 19.08.2017; dacă au fost distruşi 11 stâlpi sau 15; dacă în situaţia de lucrări având în vedere că sunt repere pentru mai mulţi stâlpi sunt cuprinse şi alte lucrări; care este prejudiciul cert produs de pârâtul CV.

S-a solicitat reclamantei să depună întreaga documentaţie privind reparaţia în condiţiile în care există înscrisuri nedepuse şi listă cu experţi electroenergeticieni.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin acţiunea iniţială reclamantă SD N-S F a solicitat obligarea pârâtului CV la plata prejudiciului produs în cuantum de 99.998,58 lei în temeiul răspunderii civile delictuale.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi-intervenienţi forţaţi a angajatorului pârâtului SC A SA B şi a asigurătorului CI SA fără a indică motivele de fapt şi de drept ale cererii.

Instanţa de fond a dispus introducerea în cauză în temeiul art. 78 alin.2 Cod procedură civilă şi a calificat cu încălcarea principiului disponibilităţii prev.de art. 9 Cod procedură civilă şi fără a pune în discuţie această calificare în baza art. 22 alin.4 Cod procedură civilă această cerere de introducere în cauză a A SA ca fiind o cerere de chemare în garanţie.

Ulterior, a admis în principiu şi în fond cererea de chemare în garanţie fără a respecta procedura prevăzută de art. 73 şi 74 Cod procedură civilă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de R SPRL B, la 29.03.2018 prin sentinţa civilă a Tribunalului Ilfov SC A SA B a intrat în procedura generală a insolvenţei, de la acest moment reprezentarea legală a societăţii neputându-se face decât de administratorul judiciar.

A constatat din actele procedurale întocmite la Judecătoria Adjud că după introducerea în cauză a SC A SA nu s-au făcut verificări la Registrul Comerţului şi admiterea cererii de chemare în garanţie, calificare arbitrară dată de instanţă, litigiul s-a judecat fără îndeplinirea procedurii cu această societate şi fără să i se comunice acţiunea şi înscrisurile relevante.

Aşa fiind, cererea lichidatorului de repunere în termenul de apel este întemeiată, având în vedere că acesta a luat cunoştinţă de hotărâre după comunicarea de tribunal în urma celor dispuse prin încheierea din 01.09.2020 şi cum apelul a fost declarat în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă, cu respectarea dispoziţiilor art. 186 alin.2 Cod procedură civilă, a fost admis ca atare.

Având în vedere pronunţarea hotărârii instanţei de fond cu lipsă de procedură, în baza art. 480 alin.3 Cod procedură civilă a fost admis apelul SC A SA prin lichidator şi s-a anulat sentinţa.

Referitor la apelul declarat de pârâtul CV s-a constatat că motivele de apel tind la schimbarea cadrului procesual prin provocarea unor apărări cu cauze diferite cum este cazul exonerator de răspundere prevăzut de art. 1352 Cod civil şi nu 1372 Cod civil, cum din eroare s-a trecut.

Având în vedere anularea sentinţei pentru neregularităţile de procedură, cele susţinute în apel urmează a fi avute în vedere la rejudecare.

În rejudecare, se vor pune în discuţie solicitările de suspendare şi necesitatea efectuării unei expertize cu următoarele obiective: faţă de documentele privând reparaţiile efectuate de SC … Serv SA … şi de documentele din dosarul de daună deschis de CI existente la dosar care este valoarea totală a lucrărilor de reparaţii pentru refacerea reţelei distruse în evenimentul din 19.08.2017.

– dacă au fost distruşi 11 stâlpi sau 15;

– dacă în situaţia de lucrări sunt cuprinse şi alte lucrări având în vedere că există repere pentru mai mulţi stâlpi;

– care este prejudicial cert produs de pârâtul CV.

b. Prin decizia civilă nr. 343/05.12.2023, Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul CV.

A încetat procesul pornit împotriva chematei în garanţie ATM I SA, societate în faliment şi intervenientei forţate CI – societate în faliment.

A admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A.- S.D.E.E. F în contradictoriu cu pârâtul CV, cauză aflată în rejudecarea fondului.

L-a obligat pe pârâtul CV să-i achite reclamantei 99.998,58 lei despăgubiri şi 5105 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

La data de 19.08.2017, în timp ce conducea ansamblul compus din autobasculanta … şi semiremorca … pârâtul CV a agăţat cu bena semiremorcii reţeaua electrică din incinta balastierei aparţinând SC AS SRL din …

Potrivit procesului-verbal PV.. 01… evenimentul s-a produs din cauza neatenţiei în conducere, în sarcina pârâtului reţinându-se contravenţia prevăzută de art. 100 alin.1 pct.10 din OUG 195/2002 cu referire la art. 148 pct.7 din HG 1391/2006 constând în aceea că, în timpul mersului a avut preocupări de natură a-i distrage atenţia.

Din declaraţia de la fila 89 dosar fond, dată de pârât organelor de poliţie rezultă că în timpul operaţiunii de descărcare, nefiind atent a agăţat firele de electricitate, ocazie cu care au fost distruşi şi stâlpii.

Agentul constatator a reţinut distrugerea reţelei pe o distanţă de 700 mp şi ruperea a 11 stâlpi, iar procesul-verbal nu a fost contestat.

Prin prezenta acţiune reclamanta SD Nord SA-S F a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului reprezentând contravaloarea reparaţiei reţelei, acţiunea fiind întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

Pârâtul CV a formulat cerere de chemare în garanţie a angajatorului său A SA şi a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a asigurătorului CI.

Potrivit art. 1373 Cod civil comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor înregistrate.

La data producerii faptei, pârâtul CV era angajat pe perioadă determinată la ATM I SA, astfel încât erau incidente dispoziţiile art. 1373 Cod civil.

Prin sentinţele nr. 1023/29.03.2018 şi nr. 2944/20.09.2019 pronunţate de Tribunalul Ilfov în dosarul …/91/2017 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei şi intrarea în faliment, societatea fiind dizolvată.

S-a observat că la data introducerii acţiunii, 18.05.2018, era deschisă procedura insolvenţei şi erau incidente dispoziţiile art. 75 din Legea 85/2014 potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, iar la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere, acestea încetează.

Ca urmare, procesul început împotriva chematei în garanţie încetează.

Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în legătură cu asigurătorul CI SA care a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 507/09.02.2022 pronunţată în dosarul …/3/2011 al Tribunalului Bucureşti.

Referitor la contractul de asigurare, s-au constatat următoarele:

Ansamblul rutier era asigurat cu poliţa seria RO/25/C25/HP nr. …/02.05.2017, dar prejudiciul a fost produs în cadrul operaţiunii de descărcare şi ca urmare, intervenienta a invocat cazul de excludere prevăzut de art. 12 lit.l din Legea 132/2017.

Analiza excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi a cazului de excludere nu se mai impun a fi analizate având în vedere că potrivit art. 262 alin.4 cu referire la art. 242 şi 75 din Legea 85/2014 a intervenit cazul de încetare a procesului şi în ce priveşte acest intervenient.

Referitor la acţiunea în răspunderea pârâtului CV a constatat că excepţia inadmisibilităţii invocată de acesta, motivat de emiterea facturii de către reclamantă, nu poate fi reţinută.

Potrivit jurisprudenţei I.C.C.J., factura fiscală are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului şi nu poate fi considerată un act juridic. Aşadar, nu se poate cere printr-o acţiune în justiţie constatarea nulităţii absolute a facturii, eventualele nereguli din cuprinsul său putând fi invocate doar ca apărări cu privire la pretenţiile emitentului consemnate în document.

Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale din perspectiva art. 1357 şi urm. Cod civil., s-au constatat următoarele:

Fapta ilicită şi vinovăţia sunt recunoscute şi dovedite cu actele din dosarul de daună, declaraţiile pârâtului şi procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar legătura de cauzalitate este una evidentă.

Referitor la prejudiciu, s-au reţinut următoarele:

Pentru reparaţia efectuată la reţeaua electrică afectată s-a emis de către … Serv SA factura SMNFCO 817 nr. ..31 în valoare de 99.998,58 lei.

Factura are în anexă documentaţia care cuprinde dovezile privind valoarea de înlocuire, lucrările efectuate, situaţiile de plată cu componenţa tehnică şi financiară, consumurile cu materialele, mâna de lucru, orele de funcţionare utilaje şi costurile cu transportul, iar reclamanta a efectuat plata cu OP 17../…2017, conform notei de la fila 75 dosar fond.

Conform documentaţiei şi expertizei efectuată în cauză Derivaţia 20 KV O-A este alcătuită din 15 stâlpi de susţinere şi pentru remedierea capacităţii energetice avariate a fost necesară înlocuirea tuturor, nefiind efectuate alte lucrări decât cele necesare repunerii în funcţiune.

Susţinerea pârâtului că la producerea prejudiciului a concurat şi reclamanta care nu a întreţinut corespunzător reţeaua, nu a înlocuit stâlpii uzaţi şi firele electrice nu s-a reţinut.

Pârâtul a avariat o reţea electrică funcţională şi repararea integrală a prejudiciului presupune înlocuirea acesteia.

Cum în cauză s-a făcut dovada efectuării lucrărilor necesare pentru a asigura repunerea în funcţiune şi prejudiciul este cert, rezultă că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Aşa fiind, în baza art. 1357 şi 1381 şi urm. Cod civil a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât să achite reclamantei despăgubiri în cuantum de 99.998,58 lei.

Potrivit art. 454 cu referire la art. 451 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la 5.105 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru de 3105 lei şi 2.000 de lei onorariu expert.

5. Cererea de recurs

Împotriva deciziilor Tribunalului Vrancea, la data de 03.01.2024, a declarat recurs pârâtul CV, solicitând, în baza art. 498 din C. pr. civ., în principal, admiterea acestuia, casarea deciziilor recurate şi trimiterea cauzei la instanța de fond (Judecătoria Adjud) – motivat de inexistența/neîndeplinirea cadrului procesual complet, cu încălcarea dispozițiilor 78 alin. (1) din C. proc. civ., și greșita calificare a obiectului și temeiului de drept al cauzei – sau la instanța de apel (Tribunalul Vrancea), pe temeiul art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că, atât la momentul încuviințării și administrării probelor, cât și la momentul dezbaterii fondului apelurilor, s-au încălcat normele de procedură civilă privind citarea apelantelor, judecarea fondurilor apelurilor având loc în lipsa noastră, rugându-vă ca trimiterea în vederea rejudecării să se dispună către Tribunalul Galați, conform art. 498 alin. (2), teza a II-a din C. proc. civ., pentru a evita posibilele legături de interese dintre reclamanta-intimată și membrii completurilor din cadrul Tribunalului Vrancea.

A mai solicitat admiterea recursului, constatarea inexistenței/neîndeplinirii condițiilor de la art. 78 alin. (1) din C. proc. civ. privind cadrul procesual pasiv, urmare a neintroducerii în cauză, din oficiu, atât a proprietarului autoutilitarei marca IVECO, cu nr. de înmatriculare … și a semiremorcei tractate de aceasta, având nr. de înmatriculare …, cât și a proprietarului balastierei din care se încărca pietrișul de construcții, acesta fiind societatea A S S.R.L. V, cu sediul în corn. …, județul …; cât şi admiterea recursului, casarea deciziilor apelate, rejudecarea fondului, urmând ca, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a se constata încălcarea dispozițiilor de drept material de la art. 1.376 alin. (1) și (2) din Codul civil și greșita aplicare a normelor de drept material ale art. 1.385 alin. (1), art. 1.357 alin. (1) și art. 1.385 alin. (1) din Codul civil, în cauză fiind incidente dispozițiile speciale privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri – fapta fiind comisă de autoutilitară – situație asimilata accidentelor, conform art. 1.376 alin. (2) din Codul civil.

În acest sens, cu privire la greșita aplicare a dreptului, apreciază că, în cauză, trebuiau aplicate normele juridice speciale privind „răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri”, situația factuală pliindu-se perfect pe cazul particular al răspunderii și al descrierii elementului de tipicitate de la art. 1.376 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil.

Cu privire la greșita aplicare a dreptului, a solicitat a se avea în vedere aplicarea eronată a dispozițiilor art. 1.385 alin. (1) din C. civ. privind întinderea prejudiciului numai la cei 11 stâlpi rupți, de dimensiunile și datele fizice ale acestora, raportat la momentul incidentului, așa cum este reglementat de art. 1.381 alin. (2) din C. civ., și neobligarea recurentului să achite 4 stâlpi în plus.

A arătat că aplicarea greșită de către instanța de apel a normelor de drept material mai sus indicate, a generat o diferență de 93.396,69 de lei, între valoarea reală a preiudicierii celor 11 stâlpi care, la nivelul anului 2014, aveau o valoare de inventar de 6.601,89 de lei, și valoarea celor 15 stâlpi noi imputați, în valoare de 99.98,58 de lei.

În baza art. 453 alin. (1) din C. pr. civ., a solicitat obligarea intimatei- reclamante SD N S.A. la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. A solicitat a fi analizate următoarele critici:

a) nici instanța de la fond, dar nici instanța de apel, nu au aplicat dispozițiile art. 78 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul neintroducerii în cauză, din oficiu, a proprietarului autoutilitarei marca IVECO, cu nr. de înmatriculare … și a semiremorcei tractate de aceasta, având nr. de înmatriculare …, cât și a proprietarului balastierei din care se încărca pietrișul de construcții, respectiv a S.C. A S S.R.L. A-V, cu sediul în com. …, județul V.

Această omisiune dovedește că, nici la judecarea efectuată de către Judecătoria Adjud, dar nici în judecarea apelurilor efectuată de către Tribunalul Vrancea, nu a existat un cadru procesual complet, fapt ce atrage nulitatea și anularea tuturor hotărârilor pronunțate în prezenta cauză civilă și reluarea judecății de la instanța de fond.

Calitatea de proprietar al autovehiculului, cât și a balastierei, pe care o avea societatea … S.R.L. V, este invocată/reținută de către judecătorii atât în sentința civilă a instanței de fond, cât și în deciziile instanței de apel.

Lipsa unui cadru procesual complet, pe lângă nulitatea absolută a hotărârii judecătorești, atrage și greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 1.382 din Codul civil, deoarece s-a eludat răspunderea solidară la care trebuia să fie supusă proprietara ansamblului de autovehicule și proprietarul balastierei constituie nulitate absolută necondiţionată, conform art. 176 pct. 2 şi 6 C.proc.civ., putând fi invocată în orice stare a judecăţii, deci inclusiv în recurs, conform art. 178 alin. 1 C.proc.civ., sens în care a solicitat aplicarea sancțiunii procesuale prevăzută de art. 179 alin. (1) din C. proc. civ.

b) în apel, după pronunțarea deciziei civile nr. 153/2022 din data de 24.05.2022, instanța de apel avea obligația de a verifica îndeplinirea procedurii de citare a recurentului, având în vedere că nu s-au primit citațiile, pe niciunul dintre procesele verbale de citare nefiind semnătura reprezentantului convențional.

Or, așa cum dispun prevederile art. 163 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul actelor de procedură civilă, comunicarea se face personal părții sau reprezentantului convențional al acesteia, pe bază de semnătură, aspect care nu s-a îndeplinit în prezenta cauză.

Acestă situație reprezintă o neîndeplinire a procedurii de citare cu recurentul, fiindu-i afectat/vătămat dreptul de apărare, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil.

c) în apel, nu s-a pus în discuția părților, în procedură contradictorie, solicitarea de administrare a probelor cu: expertiza tehnică evaluatorie cu privire caracteristicele fizice și tehnice ale stâlpilor rupți, privind vechimea și valoarea de inventar a stâlpilor rupți, și expertiza tehnică criminalistică cu privire la dinamica producerii incidentului.

Consideră că probele erau utile și concludente, deoarece dovedeau că stâlpii înlocuitori erau mult mai groși, mai înalți, în consecință mai scumpi și având o montare mai scumpa decât cei efectiv rupți, ceea ce ar fi dovedit fraudarea/majorarea nelegală a valorii prejudiciului, substituirea valorică a stâlpilor rupți cu cei noi, precum și vechimea, înălțimea și dimensiunile necorespunzătoare a stâlpilor rupți.

Aceste omisiuni, pe lângă faptul că dovedesc lipsa unor proceduri echitabile în apel, atrag și nulitatea absolută a hotărârii, fiindu-ne lezat dreptul de apărare.

d) în apel, instanța, în loc să se dispună efectuarea unei expertize tehnice evaluatorie sau a unei expertize tehnice privind dinamica incidentului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare-electroenergetică, fără a se cunoaște cine este expertul, aflând ulterior că acesta avea raporturi de prepușenie cu intimata-reclamantă, fără a i se da posibilitatea recurentului de a solicita noi obiective sau de a propune expert parte, fără a fi citat de către expert la momentul efectuării expertizei și fără a-i fi comunicat raportul de expertiză, fapt ce i-a lezat dreptul de apărare, lipsind contradictorialitatea și echitatea procesuală, ceea ce dovedește administrarea probei fără știința și în lipsa sa, în mod nelegal a mijlocului de probă fundamental, pe care instanța de apel și-a motivat apoi decizia de respingere a apelului său, contrar dispozițiilor art. 255 alin. (1) din C. proc. civ.

e) în raport cu angajatorul/comitentul de la data faptelor, solicită a se observa că recurentul nu a beneficiat de o judecată într-un dublu grad de jurisdicție, din moment ce, la fond, s-a dispus anularea hotărârii, motivat de necitarea acestuia la sediul lichidatorului judiciar.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârile fiind date atât cu încălcarea normelor de drept material, cât și cu aplicarea greșită a acestora, astfel:

a) în ceea ce privește încălcarea normelor de drept material, în cauză, nu erau incidente dispozițiile privind „răspunderea pentru fapta proprie” de la art. 1357 alin. (1) C. civ., ci trebuiau aplicate normele juridice speciale privind „răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri”, situația factuală pliindu-se perfect pe cazul particular al răspunderii și al descrierii elementului de tipicitate de la art. 1376 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil.

Ba mai mult, în cazul răspunderii pentru fapta lucrului, așa cum se dispune la alin. (1) al art. 1376 C. civ. „răspunderea este una de tip obiectiv (specială și derogativă), indiferent de orice culpă, din partea proprietarului lucrului implicat în procesul cauzal.

În acest sens, în mod obligatoriu și din oficiu, instanțele de judecată trebuiau să introducă în cauză proprietarul autovehiculelor (autoutilitară + remorcă), respectiv societatea A S S.R.L. V, cu sediul în com. …, județul V.

b) tot cu privire la încălcarea normelor de drept material, a subliniat că societății AS S.R.L. V, cu sediul în com. …, județul V, în calitate de proprietar al balastierei din care trebuia să încarce material (pietriș 4- nisip de construcții) îi revenea obligația de a asigura personal calificat care să ghideze/coordoneze în efectuarea manevrelor de încărcare a pietrișului, acesteia revenindu-i răspunderea solidară cu privire la toate faptele și prejudiciile ce s-ar putea ivi pe proprietatea acestora.

Or, în cauza de față, societatea AS S.R.L. V, cu sediul în com. …, județul V nu și-a îndeplinit niciuna dintre obligațiile ce le revin proprietarilor de balastieră în raporturile de încărcare/descărcare a autovehiculelor cu materialele proprietatea lor.

Obligațiile societății AS S.R.L. V erau de maximă diligenţă raportat la momentul exploatării balastrului, cu atât mai mult cu cât avea loc o activitate comercială, iar paza bunurilor implicate revenindu-i în exclusivitate.

c) în ceea ce privește aplicarea greșită a normelor de drept material, a arătat că, în mod greșit s-au reținut întrunirea/îndeplinirea condițiilor „răspunderii faptei proprii” și incidența dispozițiilor art. 1357 alin. (1) din C. civ., având în vedere că, în procesul cauzal, s-a interpus „acțiunea autovehiculului”, parte din lucru, respectiv bena acestuia, apăsând/trăgând de firele electrificate ale stâlpilor aparținând reclamantei.

Ba mai mult, defecțiunile existente la sistemul de coordonare/manevrare a benei autovehiculului, a făcut imposibilă dirijarea acestuia/acesteia.

Din păcate, asupra autovehiculului și a sistemului de manevrare a benei acestuia, nu s-a efectuat nicio expertiză tehnică auto, cu toate că s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice privind dinamica producerii incidentului ce a generat paguba, ocazie cu care s-ar fi putut observa deficiențele/defecțiunile de manevrare și coordonare a benei.

d) tot ca o greșită aplicare a normelor juridice de drept material, este şi nereținerea/neimputarea răspunderii juridice civile față de societatea A S S.R.L. V, pentru neîndeplinirea obligațiilor avute în calitate de unic proprietar al balastierei pe suprafața și în exploatarea căreia s-a produs incidentul, având în vedere că aceasta nu a luat vreo măsură de ghidare și coordonare a manevrelor cuplului autovehiculelor, efectuate în interesul comercial al acesteia.

e) invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 1381 alin. (1) si (2) C. civ., greșita interpretare și aplicare a acestor dispoziții de drept material atrăgând majorarea nelegală și nefondată valorică a prejudiciului/pagubei imputat/imputate, astfel: în conformitate cu prevederile art. 1381 alin. (2) C. civ., dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, iar, conform deducției în noțiunea de prejudiciu trebuie inclusă „strict valoarea bunului deteriorat și înlocuirea” acestuia cu un bun ce ar avea aceleași caracteristici dimensionale și vechime.

Or, în cauza de față, deși au fost rupți 11 stâlpi din totalul de 15, câți avea linia electrificată, pe lângă faptul că i-a fost imputată recurentului o valoare a unor stâlpi noi, mai înalți și mai groși, i-a fost imputată valoare a 15 stâlpi, ceea ce duce la o îmbogățire fără justă cauză a intimatei-reclamante, echivalentă cu surplusul de valoare a 4 stâlpi.

Doctrina juridică consacră faptul că reparațiunea integrală a prejudiciului nu trebuie să depășească în valoare bunul efectiv avariat/distrus, în caz contrar, diferența de valoare reprezentând o îmbogățire în beneficiul pretinsului păgubit.

Or, în cauza de față, așa cum rezultă din fișele ce atestă valoarea de inventar a stâlpilor rupți, aceștia aveau o valoare de inventar de 11.700 lei, la nivelul anului 2012, iar la nivelul anului 2014, valoarea de inventar a stâlpilor era de 6.601,89 de lei, valoare din care ar trebui să fie scăzută uzura intervenită în perioada 2014 – 19.08.2017.

În consecință, de la o valoare de sub 6.601,89 de lei, să se impute reclamantului o valoare de aproape 100.000 lei, înseamnă o diferență de 17-18 ori mai mare decât valoarea reală a prejudiciului.

f) mai mult, tot prin greșita aplicare a dispozițiilor art. 1385 alin. (1) și art. 1381 alin. (2) C. civ., pe lângă diferența vădit disproporționată între valoarea reală a prejudiciului și valoarea de despăgubire la care a fost obligat recurentul, în cauza de față, în mod vădit nelegal, i s-a impus costul/achitarea a unui număr de 15 stâlpi în loc de 11 stâlpi, câți au fost afectați.

Situația privind imputarea contravalorii a 15 stâlpi, în loc de 11, este dovedită prin constatarea și răspunsul de la obiectivul 2 din conținutul expertizei tehnice electroenergetice, această situație adăugându-se la faptul că nu s-a realizat o înlocuire a stâlpilor rupți cu niște stâlpi identici, ci au fost montați alți stâlpi de dimensiuni mult diferite, mai înalți, mai groși și noi, desigur aceștia fiind mult mai scumpă valoric. Diferența de înălțime și de grosime a și fost motivul pentru care nu au mai putut fi păstrați cei 4 stâlpi, rămași intecți/neafectați, fiind extrași și înlocuiți.

În consecință, consideră recurentul că, instanțele, aplicând greșit dispozițiile art. 1385 C. civ., au substituit și au majorat valoarea reală a prejudiciului cauzat cu valoarea și numărul stâlpilor noi, adăugând un număr de 4 stâlpi, înlocuitori astfel obiectul și întinderea acestuia, aspecte ce au majorat în mod nelegal valoarea prejudiciului, diferența de preț între valoarea de inventar a stâlpilor rupți și valoarea efectiv imputată reprezentând în mod clar o îmbogățire a reclamantei pe seama sa.

g) tot la greșita aplicare a normelor de drept material se încadrează și greșita interpretare/analizare a dispozițiilor art. 1352 C. civ. privind culpa reclamantei ce a determinat ruperea stâlpilor, aspect invocat în apel, constând în montarea unor stâlpi de joasă înălțime pe spațiul de exploatare al balastierei, încât a fost posibil contactul și prinderea sârmelor cu bena autoutilitarei. în acest sens, pe lângă faptul că stâlpii erau de joasă înălțime, din cauza căldurii, sârmele de electricitate s-au dilatat, curbarea acestora, pe fondul dilatării și greutății, facilitând agățarea acestora cu bena autoutilitarei.

De asemenea, culpa intimatei-reclamante constă și în vechimea și lipsa de întreținere a stâlpilor și inexistența unor stâlpi de rezistență – de dimensiuni mai mari, ce trebuiau intercalați printre cei de slabă rezistență, pentru următoarele motive: stâlpii fiind de joasă înălțime, sârmele electrice montate pe acestea nu aveau o înălțime mai mare de cea a benei autospecialei. Or, având în vedere că aceste sârme traversau balastiera trebuia să aibă o înălțime mai mare decât a autovehiculelor cu care se încărcau/descărcau materiale în acea balastieră, în caz contrar, agățarea cu bena fiind iminentă; intimata a montat sârme prea groase pe stâlpi de susținere mult prea subțiri și degradați datorită vechimii, aceștia fiind din anii 1965; deși s-a atins un fir, datorită vechimii și a lipsei de rezistență, stâlpii au cedat datorită greutății propriilor sârme.

Totodată, intimata a omis să monteze, intercalat, la fiecare 3 stâlpi slabi, un stâlp de rezistență, structură ce ar fi putut preîntâmpina ruperea unui număr mare de stâlpi slabi datorită lipsei de întreținere și a vechimii firelor electrice din cadrul rețelei, pe fondul dilatării, incidentul consumându-se într-o zi caniculară de vară, 19.08.2017, acestea au coborât sub înălțimea benei, așa încât, la momentul efectuării unei manevre de întoarcere, s-a atins unul dintre fire.

De asemenea, lipsa montării intercalate a stâlpilor de rezistență, montarea firelor electrice prea grele pe stâlpi slăbiți și degradați, lipsa de întreținere a rețelei electrice din acea zonă, reprezintă fapte omisive din partea intimatei-reclamante, împrejurare ce reprezintă un caz fortuit, exonerator de orice răspundere civilă delictuală, conform art. 1352 din Codul civil.

Din aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost precizat.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat obligarea intimatei- reclamante SD N S.A. la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În probatoriu, a solicitat administrarea înscrirurilor aflate la dosar.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă DE SA– S F a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată, iar pe cale de consecință menținerea deciziei civile nr. 3…/2023 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul …/173/2018 ca fiind temenică și legală.

Pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct.5 C.proc. civ.

a) cu privire la primul motiv invocat, respectiv încălcarea de către instanță a prevederilor art. 78 alin. (1) C.proc. civ., a precizat instanței faptul că textul incident prevede obligativitatea introducerii forțate a altor persoane numai în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, ori speța de față nu face parte din cazurile prevăzute expres.

b) cu privire la neîndeplinirea procedurii citării de către instanță a apreciat că acest motiv urmează a fi combătut din oficiu.

c) cu privire la instanța de apel, nepunerea în discuția părților în procedură contradictorie a solicitării probatoriilor cu expertiză evaluatorie și criminalistică, așa cum a reținut și Tribunalul Vrancea în Decizia nr. …/2023, fapta ilicită și vinovăția sunt recunoscute și dovedite cu actele din dosarul de daună, declarațiile pârâtului și procesul verbal de constatare a contravenției, iar legătura de cauzalitate este evidentă. Pentru reparația prejudiciului, factura emisă are în anexă documentația care cuprinde dovezile privind valoarea de înlocuire, lucrările efectuate, situațiile de plată cu componenta tehnică și financiară, consumurile de materiale, mâna de lucru, orele de funcționare utilaje și costurile cu transportul.

A arătat că pârâtul recurent a avariat o rețea electrică funcțională, iar repararea integrală a prejudiciului presupunea înlocuirea acesteia, așa încât susținerea acestuia că la producerea prejudiciului ar fi concurat neîntreținerea corespunzătoare a rețelei nu poate fi reținută.

Cum în cauză s-a făcut dovada efectuării lucrărilor necesare pentru a asigura repunerea în funcțiune și prejudiciul este cert, rezultă că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

d) față dispunerea de către instanță de efectuarea unei expertizei tehnice judiciare- electromagnetice, și nu a unei expertize tehnice evaluatorie și una privind dinamica incidentului, apreciază faptul că instanța de apel a apreciat corect dispunerea efectuării unei expertize tehnice în cauză.

Pentru motivele prevăzute de art.488 alin. (1) pct.8 C.proc. civ.

a-d) recurentul critică decizia instanței de apel prin faptul că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea pentru fapta proprie (art. 1357 alin.(1) C.civ ), ci dispozițiile privind răspunderea pentru prejudicial cauzat de lucruri ( art. 1376 alin. (1) și (2) C.civ) ori, ultimul articol de lege invocat își găsea aplicabilitatea numai în caz de forță majoră.

e-f) față de alegațiile emise la acest punct de recurent cu privire la greșita aplicare a disp. art. 1381 alin.(1) și (2) C.civ. a învederat instanței faptul că încercarea de a explica logica înlocuirii stâlpilor avariați cu alții de aceeași vechime și implicit de aceeași valoare nu poate fi primită. Cu privire la acest aspect, instanța de apel a explicat pertinent că pârâtul a avariat o rețea electrică funcțională, iar repararea integrală a prejudiciului presupunea înlocuirea acesteia, așa încât susținerea acestuia că la producerea prejudiciului ar fi concurat neîntreținerea corespunzătoare a rețelei nu poate fi reținută.

Față de considerentele mai sus expuse, a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată, iar pe cale de consecință, menținerea deciziei civile nr. 343/2023 a Tribunalului Vrancea, ca fiind temenică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat disp. art. 205 C. pr. civ.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alte mijloace de probă ar rezulta pertinente și utile soluționării prezentei cauze.

Prin concluzii scrise, intimata reclamantă DE SA – S F a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul CV, ca nefondat şi menţinerea sentinţelor pronunţate la fond şi apel, ca temeinice şi legale.

Prin note de şedinţă, R SpRL, în calitate de lichidator judiciar al societăţii intimate A SA, chemată în garanţie, a solicitat să se ia act de încetarea definitivă a procesului pornit împotriva sa, raportat la disp. art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 şi la dispoziţiile instanţei de apel, necriticate prin cererea de recurs şi intrate în sfera autorităţii de lucru judecat.

A precizat că prin recursul promovat de pârâtul CV nu s-au criticat dispoziţiile instanţei de apel privind încetarea procesului pornit împotriva chematei în garanţie, care este în faliment, astfel încât acestea au intrat în sfera autorităţii de lucru judecat şi nu mai pot fi cenzurate, raportat la disp. art. 430 C.proc.civ.

A arătat că faţă de chemata în garanţie a fost dispusă deschiderea procedurii de insolvenţă la data de 23.03.2028, anterior înregistrării dosarului pe rolul instanţei de fond, prin sentinţa nr. …/20.09.2019 pronunţată în dos. nr. …/93/2017 al Tribunalului Ilfov, dispunându-se intrarea în faliment a acesteia şi numirea R SPRL, în calitate de lichidator judiciar.

A invocat disp. art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, cât şi faptul că neinvocarea de către recurent a vreunui motiv de casare al hotărârilor atacate din perspectiva încetării procesului faţă de intimata în garanţie, falită, este şi faptul că aceasta nu este menţionată de către recurent, în calitate de parte cu care înţelege să se judece.

A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

6. Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul urmărește să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. De asemenea, conform art. 499 din Cod, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Din această perspectivă, Curtea reține că recurentul CV a invocat motivele de recurs reglementate de art.488 alin. (1) pct.5 (prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității) şi 8 din Cod (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii), cărora le-a subsumat mai multe argumente, ce vor fi analizate în continuare.

Astfel, referitor la neintroducerea în cauză a altor persoane (proprietarii autoutilitarei, semiremorcii şi balastierei), Curtea constată că, potrivit art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă, invocat de recurent, în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. În continuare, al doilea alineat stabilește că, în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, iar dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

În speță nu există vreo dispoziție legală expresă care să impună introducerea în cauză a persoanelor indicate de recurent, astfel că nu este incident alin.(1) al art.78, ci alin.(2). Așadar, judecătorul nu putea, din oficiu, introduce în cauză terți, ci era necesar ca părțile să o ceară. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, iar cauza nu impunea introducerea, în opinia instanței de apel, înseamnă că argumentul recurentului nu poate fi reținut.

Referitor la citarea recurentului în fața instanței de apel, Curtea constată că acest act de procedură a avut loc pentru termenele de judecată din 21.06.2022 (primul după pronunțarea deciziei nr.153 din 24.05.2022) şi din 07.11.2023 (termenul la care au avut loc dezbaterile), dovezile atașate la dosar atestând depunerea citației la cutia poștală.

Curtea reamintește că, potrivit art.153 din Codul de procedură civilă, instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel, şi instanța va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.

De asemenea, conform art.160 din Cod, dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia ori există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părţii interesate; însă, orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Nu în ultimul rând, potrivit art.163 alin.(8) din Cod, în măsura în care înmânarea citaţiei nu se poate face personal celui citat, depunerea acesteia la cutia poștală reprezintă o corectă citare.

Rezultă de aici că, pentru termenele de judecată din 24.05.2022 şi 07.11.2023, recurentul a fost legal citat. Iar pentru termenele de judecată dintre aceste două date, recurentul putea invoca neregularitatea citării exclusiv la termenul din 07.11.2023, astfel că invocarea acestei neregularități ca argument în recurs nu mai poate fi făcută.

Referitor la proba cu expertiză tehnică (două expertize în specialități diferite), Curtea constată că recurentul a solicitat-o prin cererea de apel şi a fost dezbătută la termenele din 01.09.2020 (când s-a prorogat pronunțarea asupra ei), din 29.06.2021 (când apărătorul apelantului a arătat că nu stăruie în administrarea acestei probe, iar instanța a stabilit că se va pronunța asupra utilității ei după depunerea anumitor înscrisuri la dosar) şi din 10.05.2022 (când instanța s-a declarat lămurită cu înscrisurile de la dosar, deci, implicit, a apreciat că proba cu expertiză este inutilă).

După pronunțarea deciziei nr.153 din 24.05.2022, proba cu expertiză a fost discutată la termenul din 21.06.2022, termen pentru care recurentul a fost citat (cum s-a reținut anterior), decizia prin care se stabilea discutarea probei cu expertiză fiindu-i, de asemenea, comunicată.

Așadar, pe de o parte, recurentul a renunțat la probă, iar pe de altă parte, utilitatea acestei probe a fost dezbătută, astfel că argumentul de recurs nu poate fi reținut.

Referitor la lipsa citării de către expertul desemnat în cauză pentru efectuarea expertizei, Curtea reamintește că, potrivit art.335 alin.(1), dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicațiile părților, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin scrisoare recomandată cu conținut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea, iar citația, sub sancțiunea nulității, trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării, confirmarea de primire urmând a fi alăturată raportului de expertiză.

În speță, expertul a precizat expres, la pct.2.2.1 din raport, că expertiza a fost efectuată exclusiv în baza actelor prezentate instanței de judecată (de la dosar), nefiind necesară o lucrare la fața locului, astfel că citarea părții nu era necesară, argumentul fiind vădit nefondat.

Referitor la comunicarea raportului de expertiză către recurent, aceasta a fost realizată prin poştă, așa cum reiese din dovada depusă la dosar, astfel că nici acest argument nu este fondat.

Referitor la judecarea cauzei în dublu grad de jurisdicție, Curtea constată că aceasta a avut loc, în cauză pronunțându-se (pe fond) atât Judecătoria Adjud, cât şi Tribunalul Vrancea, astfel că argumentul este vădit neîntemeiat.

Referitor la temeiul juridic al răspunderii juridice incidente în cauză, acesta este, în opinia recurentului, art.1376 alin.(1) şi (2) din Codul civil, iar nu art.1357 alin.(1) din Cod. Potrivit textelor invocate de parte, ce reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, iar aceste dispoziții sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare.

Curtea reamintește că, pentru a face distincție între răspunderea pentru faptă proprie şi cea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, trebuie stabilit ce se înțelege prin „fapta lucrului”, știut fiind că, adesea, în cauzarea prejudiciului de către lucru este prezentă şi fapta omului (spre exemplu, a celui care conduce o mașină, a celui care o supraveghează etc.).

Referitor la neimputarea răspunderii juridice în sarcina proprietarului balastierei, pe motiv că nu a luat măsuri de ghidare şi coordonare a manevrelor cuplului de autovehicule (autoutilitară şi remorcă), Curtea reamintește că, potrivit art.22 alin.(6) din Codul de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii. Acest principiu al disponibilității limitează acțiunea judecătorului, care, în speță, putea să admită ori să respingă cererea contra recurentului, fără a putea, însă, antrena răspunderea altei persoane (care nu fusese atrasă în judecată, aşa cum s-a reținut anterior). Așadar, în măsura în care aprecia că altă persoană era responsabilă, recurentul ar fi putut să o atragă în proces (de exemplu, pe calea unei chemări în garanție). În lipsa unei astfel de manifestări de voință, judecătorul a fost limitat la obiectul dedus judecății de către părți, astfel că argumentul recurentului nu este fondat.

Referitor la valoarea despăgubirii, Curtea reamintește că, potrivit art.1385 alin.(1) şi (3) din Codul civil, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. De asemenea, conform art.1386 alin.(1) din Cod, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar numai dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri.

În speță, valoarea despăgubirii este valoarea sumei necesare pentru restabilirea situației anterioare, adică a refacerii liniei de transport electricitate, însemnând componentele (stâlpi, cabluri, elemente de prindere etc.), dar şi instalarea lor, ceea ce justifică valoarea mai mare decât simpla valoare de inventar a stâlpilor. Tot astfel este justificată şi renunțarea la cei 4 stâlpi aparent neavariați, dar care nu puteau fi corelați cu noii stâlpi instalați (având alte caracteristici tehnice).

Paralela pe care o face recurentul cu situația despăgubirilor pentru accidente auto nu poate fi reținută, având în vedere că, în acel caz, se aplică o legislație specială (Legea nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule şi tramvaie, regulamentele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară etc.), care limitează despăgubirile [legislație specială indicată şi de art.1385 alin.(1) din Codul civil].

Referitor la culpa intimatei-reclamante SD N SA în producerea prejudiciului, recurentul invocă o anume situație de fapt [stâlpi electrici de joasă înălțime, montați în spațiul de exploatare a balastierei, dilatarea (lungirea) cablurilor electrice din cauza temperaturii mediului etc.]. Curtea reamintește că recursul este o cale extraordinară de atac, cu un scop precis (amintit anterior), deci analiza sa este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond [pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 din Codul de procedură civilă]. Altfel spus, instanța de recurs nu poate aprecia că situaţia de fapt este una anume, pretinsă de recurent şi contrară celei reținute de instanțele de fond. Rezultă că afirmația recurentului nu poate fi reținută, argumentul său nefiind întemeiat.

În consecință, reținând netemeinicia argumentelor invocate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către CV împotriva deciziei civile nr.343 din 05.12.2023 a Tribunalului Vrancea.

Autorul sintezei

Judecător Sorina LUCHIAN

Contact

Informații utile