Susținerea că nu se poate stabili cu exactitate alcoolemia la momentul conducerii autoturismului, motivat de faptul că a trecut o oră și jumătate până la momentul recoltării mostrelor biologice, nu poate fi primită favorabil, raportat la alcoolemia foarte mare, de 2,16 g/l alcool în sânge, de peste 2 ori și jumătate peste limita de la care fapta este considerată infracțiune, precum și la declarațiile martorilor CI și CO care au precizat că inculpatul se afla în stare de ebrietate la momentul la care a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu cealaltă mașină. De altfel, această apărare a fost susținută pentru prima dată la momentul dezbaterilor în apel, nefiind cuprinsă în motivele scrise, fără a solicita efectuarea unei expertize pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, deși i se recoltase și a doua probă de sânge, la o oră după prima, când avea 1,83 g/l alcool în sânge, alcoolemie foarte ridicată, care nu pune vreo problemă cu privire la nedepășirea limitei legale la momentul conducerii. De altfel, în cursul urmării penale i s-a adus la cunoștință valoarea alcoolemiei la momentele aducerii la cunoștință a calităților de suspect și inculpat, chiar dacă a refuzat să semneze procesele verbale respective, fără a contesta realitatea constatării medico-legale de stabilire a alcoolemiei. Susținerile apărătorului inculpatului cum că ar fi consumat alcool după producerea accidentului și până la sosirea poliției nu este confirmată de vreo probă administrară în cauză (inculpatul negând conducerea, precum și consumul de alcool în fața cadrelor medicale, iar martorii CI și CO neprecizând ceva în acest sens, ci doar că au consumat bere împreună cu inculpatul înainte de accident și că inculpatul se afla în stare de ebrietate la momentul accidentului).
Prin urmare, cererea inculpatului de achitare este nefondată.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Decizia penală nr. 860/A/30.07.2024
Prin sentinţa penală nr. 372 din data de 04.04.2024 pronunțată de Judecătoria F, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul ON, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei (din care 500 lei din cursul urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2805/P/2020 din data de 15.09.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 23.09.2021 cu nr. …/231/2021, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului ON, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., constând în aceea că, în data de 26.04.2020, în jurul orei 17.00, inculpatul a condus autoturismul marca … cu număr de înmatriculare …, pe DJ … pe raza satului …, având o concentrație de peste 0,80g/l, respectiv 2,16 g/% alcool în sânge, la prima probă și 1,83 g/% alcool în sânge, la a doua probă.
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 26.11.2021, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei, dispunând începerea judecăţii.
Pe parcursul judecăţii au fost audiaţi inculpatul şi martorii MLR şi COF.
Analizând şi coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, la data de 26.04.2021, în jurul orei 18.02, organele de poliție din cadrul Secției … Poliție Rurală … au fost sesizate prin apel SNUAU 112 de către numitul TD cu privire la faptul că autoturismul personal marca … cu număr de înmatriculare …, parcat pe marginea părții carosabile a drumului comunal din satul … a fost avariat de către un autoturism marca … cu număr de înmatriculare …
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au efectuat verificări și s-a constatat că autoturismul autoturism marca … cu număr de înmatriculare …, aparține inculpatului ON. Totodată s-a constatat că după producerea accidentului acesta și-a continuat deplasarea. Inculpatul ON a fost identificat la locuința sa, în timp ce demonta un element din partea din față a autoturismului. La locuința acestuia au fost identificați și numiții CI și CF.
Întrucât inculpatul ON emana halenă alcoolică s-a încercat testarea acestuia cu aparatul etilotest, de șase ori, însă acesta a refuzat. Fiind condus la Spitalul Militar …, în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge. În fața cadrelor medicale acesta a negat consumul de alcool.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 136/A12/27.04.2020, inculpatul ON a avut la ora 19.42 o alcoolemie de 2,16 g/% și la a doua probă, recoltată la ora 20.42 o alcoolemie de 1,83 g/%.
Potrivit adresei nr. 3342/22.04.2021 emisă de Primăria Com. …, drumul comunal 161 (sat P… – Sat …) era deschis circulației publice la data de 26.04.2021.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa a constatat că procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliţie cu ocazia intervenţiei din data de 26.04.2020, din cuprinsul căruia rezultă situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, inclusiv faptul că organele de poliţie l-au identificat în aceeaşi zi pe inculpatul ON, sub influenţa băuturilor alcoolice, la domiciliul său, unde demonta un element din faţa autoturismului implicat în accident, se coroborează cu buletinul de analiză toxicologică nr. 136/A12 din data de 27.04.2020, care atestă alcoolemia inculpatului în perioada imediat următoare accidentului, cu declaraţia din cursul urmăririi penale a martorului TD, proprietarul autoturismului acroşat de inculpat, care a declarat că în ziua incidentului în faţa porţii locuinţei sale se aflau martorele MLR şi TL, cu declaraţiile martorilor TL şi MLR, aceasta din urmă audiată şi în cursul judecăţii, care au declarat că în autoturismul implicat în accident, pe bancheta din faţă-dreapta se afla numitul CI, şi cu declaraţiile martorilor CIS şi COF, care au declarat în cursul urmăririi penale că în ziua respectivă au consumat băuturi alcoolice cu inculpatul şi că pe drumul de întoarcere de la magazin, inculpatul ON, ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a pierdut controlul autoturismului, acroşând autoturismul numitului TD.
Deşi martorul COF a revenit în cursul judecăţii asupra declaraţiei din cursul urmăririi penale, instanţa apreciază că declaraţia din cursul judecăţii este nesinceră, necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. Mai mult, în cursul judecăţii martorul a fost cu greu reaudiat, refuzând să depună jurământ religios.
Astfel, apărarea inculpatului în sensul că nu el a comis fapta, ci fratele său, OS, în prezent decedat, nu poate fi primită câtă vreme restul probatoriului susţine situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu.
Totodată, din declarațiile martorilor CIS și COF rezultă fără îndoială că inculpatul a consumat împreună cu aceștia băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autoturismului marca … cu număr de înmatriculare …, iar din buletinul de analiză toxicologică nr. 136/A12/27.04.2020 a rezultat că la ora 19.42 inculpatul a avut o alcoolemie de 2,16 g/% și la a doua probă, recoltată la ora 20.42 o alcoolemie de 1,83 g/%.
Prin urmare, situaţia de fapt descrisă mai sus a fost pe deplin dovedită, inculpatul urmând să răspundă penal pentru fapta comisă.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului ON care, în data de 26.04.2020, în jurul orei 17.00, a condus autoturismul marca … cu număr de înmatriculare …, pe DJ … pe raza satului …, având o concentrație de peste 0,80g/l, respectiv 2,16 g/% alcool în sânge, la prima probă și 1,83 g/% alcool în sânge, la a doua probă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) Cod penal.
Cu privire la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulației pe drumurile publice şi a participanţilor la trafic, precum şi circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei – în modalitatea intenţiei indirecte, ştiind că se află sub influenţa băuturilor alcoolice, cu consecinţa producerii unui accident rutier.
De asemenea, instanţa a avut în vedere valoarea alcoolemiei inculpatului, de 2,16 g/% alcool în sânge, la prima probă și 1,83 g/% alcool în sânge, la a doua probă, dar şi atitudinea procesuală a acestuia, în sensul că a încercat să inducă ideea că nu el a comis fapta dedusă judecăţii, ci fratele său, în prezent decedat, fapt ce a dus la prelungirea în timp a procesului.
Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
Aşadar, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită fără dubiu de tăgadă de inculpat, instanţa, potrivit art. 396 alin. (1) si alin. (2) C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul ON la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, întrucât inculpatul nu şi-a dat acordul pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, instanţa a constatat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executare efectivă.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul ON, solicitând achitarea, în temeiul disp. art. 16 lit. b) Cod procedură penală, întrucât probatoriul este puțin echivoc, existând declarații contradictorii ale martorilor, iar recoltarea probelor biologice s-a făcut la o oră și jumătate, timp în care a mai consumat alcool, astfel că nu se poate stabili dacă la momentul conducerii ar fi avut o concentrație de alcool în sânge mai mare decât 0,8 g/l. În subsidiar, a solicitat aplicarea amenzii penale sau reducerea pedepsei închisorii la 1 an, cu suspendarea sub supraveghere a executării, având în vedere că și-a dat acordul pentru prestarea unei munci în folosul comunității, este la primul impact cu legea penală, este bine integrat social.
Procurorul a arătat că vinovăția inculpatului a fost stabilită prin probele administrate în cauză, pedeapsa a fost corect individualizată, dar, raportat la circumstanțele personale și a faptului că și-a exprimat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, solicitând admiterea apelului doar cu privire la acest aspect.
Apelul este fondat în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei penale comise de acesta.
Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, redate pe larg de către instanța de fond, reiese că la data de 26.04.2020, în jurul orei 17:00, inculpatul ON a condus autoturismul marca … cu număr de înmatriculare …, pe drumurile publice din satul …, jud. …, cu o îmbibaţie alcoolică de 2,16 g/l alcool pur în sânge, cu mult peste limita de 0,8 g/l alcool pur în sânge, peste care fapta este considerată infracțiune. Precizăm că în autoturism se mai aflau două persoane, martorii CI și CF, iar la un moment dat inculpatul a pierdut controlul volanului intrând în coliziune cu autoturismul marca … cu număr de înmatriculare …, parcat pe marginea părții carosabile, aparţinând martorului TD, pe care l-a avariat, dar nu a oprit, ci și-a continuat deplasarea la domiciliu unde a fost identificat de polițiști în timp ce demonta un element din partea din față a autoturismului.
Susținerea inculpatului în sensul că nu ar fi condus autoturismul, ci fratele său, OS, care în prezent este decedat, sunt contrazise de ansamblul probelor administrate în cauză, în special de declarațiile martorilor CI și CF care au confirmat faptul că inculpatul a condus autoturismul după consumaseră împreună băuturi alcoolice (bere), fiind în stare de ebrietate, a intrat în coliziune cu autoturismul martorului TD, nu a oprit, ci a condus până la locuința sa, unde a parcat autoturismul și a încercat să demonteze bara din față, iar la scurt timp au sosit organele de poliție. De asemenea, martorul TD a confirmat faptul că a auzit accidentul, a ieșit la poartă, unde se aflau martorele MLR și TL, și a constatat avariile mașinii sale. Totodată, martorele MLR și TL au arătat că au văzut momentul accidentului, că autoturismul care a produs accidentul și-a continuat deplasarea, iar în interiorul acestui autoturism l-au observat pe numitul CI pe bancheta din față dreapta. În mod corect a fost înlăturată ca nesinceră declarația martorul CO din cursul judecăţii, în care a arătat că fratele inculpatului ar fi condus autoturismul, întrucât nu a explicat credibil revenirea față de declarația din faza urmării penale, unde a precizat că inculpatul a condus mașina. De asemenea, există și neconcordanțe cu privire la numele fratelui inculpatului, acesta arătând că se numea OS, iar martorul CO a precizat că se numea OI, momentul producerii accidentului, în faza de judecată arătând că înainte de a ajunge la magazin, iar în faza de urmărire penală după ce au cumpărat berea de la magazin (fiind cert că accidentul a avut loc când se întorceau de la magazin), dacă martorul s-a întors sau nu la domiciliu inculpatului, în faza de judecată precizând că de la magazin nu s-a mai urcat în mașină, iar în faza de urmărire penală că a fost în mașină și după ce au cumpărat bere, din probatoriu reieșind că s-a întors cu mașina condusă de inculpat la domiciliul acestuia unde a și fost găsit de organele de poliție, fiind evidentă nesinceritatea martorului în declarația dată în faza de cercetare judecătorească.
Nici susținerea că nu se poate stabili cu exactitate alcoolemia la momentul conducerii autoturismului, motivat de faptul că a trecut o oră și jumătate până la momentul recoltării mostrelor biologice, nu poate fi primită favorabil, raportat la alcoolemia foarte mare, de 2,16 g/l alcool în sânge, de peste 2 ori și jumătate peste limita de la care fapta este considerată infracțiune, precum și la declarațiile martorilor CI și CO care au precizat că inculpatul se afla în stare de ebrietate la momentul la care a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu cealaltă mașină. De altfel, această apărare a fost susținută pentru prima dată la momentul dezbaterilor în apel, nefiind cuprinsă în motivele scrise, fără a solicita efectuarea unei expertize pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, deși i se recoltase și a doua probă de sânge, la o oră după prima, când avea 1,83 g/l alcool în sânge, alcoolemie foarte ridicată, care nu pune vreo problemă cu privire la nedepășirea limitei legale la momentul conducerii. De altfel, în cursul urmării penale i s-a adus la cunoștință valoarea alcoolemiei la momentele aducerii la cunoștință a calităților de suspect și inculpat, chiar dacă a refuzat să semneze procesele verbale respective, fără a contesta realitatea constatării medico-legale de stabilire a alcoolemiei. Susținerile apărătorului inculpatului cum că ar fi consumat alcool după producerea accidentului și până la sosirea poliției nu este confirmată de vreo probă administrară în cauză (inculpatul negând conducerea, precum și consumul de alcool în fața cadrelor medicale, iar martorii CI și CO neprecizând ceva în acest sens, ci doar că au consumat bere împreună cu inculpatul înainte de accident și că inculpatul se afla în stare de ebrietate la momentul accidentului).
Inculpatul a acționat cu intenţie indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea) cât și cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, infracțiunea nejustificată și imputabilă inculpatului ON.
Prin urmare, cererea inculpatului de achitare este nefondată.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, atât în ceea ce privește alegerea acesteia, respectiv închisoarea și nu amenda, cât și cu privire la proporționalizarea ei, orientată spre minimul special, având în vedere gravitatea infracțiunii comise și periculozitatea acestuia, conform criteriilor prevăzute de art.74 Cod penal.
În acest sens, s-a avut în vedere că, consumul de alcool diminuează semnificativ capacitatea de percepţie a persoanei asupra condiţiilor de desfăşurare a traficului, precum şi capacitatea de reacţie în cazul unor evenimente ivite intempestiv în timpul conducerii vehiculului, inculpatul fiind depistat cu o alcoolemie foarte mare, de 2,16 g/l alcool pur în sânge, de mai mult de 2 ori și jumătate peste limita legală, de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
De asemenea, s-a ținut cont de urmările produse, respectiv un accident de circulație soldat cu pagube materiale, dar și urmările care se puteau produce, vătămarea sa ori a celor doi martori care se aflau în autoturism.
S-a avut în vedere și atitudinea inculpatului care nu a oprit după producerea accidentului, ci a condus până la locuința sa, unde a parcat autoturismul și a încercat să demonteze un element din fața mașinii, moment ce a fost observat și de organele de poliție.
Tot cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că nu a colaborat cu organele de poliție, a refuzat de șase ori testarea cu aparatul etilotest, deși emana halenă alcoolică, în fața cadrelor medicale de la Spitalul Militar … a negat consumul de alcool, a refuzat să dea declarații în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată a negat comiterea infracțiunii, în ciuda probelor evidente de vinovăție.
S-a ținut cont și de faptul că nu are antecedente penale, dar aceasta este o situație de normalitate și nu una de excepţie.
Față de modul de comitere a faptelor, urmările produse sau cele care se puteau produce și comportamentul inculpatului este evident că fapta acestuia prezintă un pericol real pentru participanții la trafic, astfel că în mod corect s-a dispus condamnarea sa, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Prin urmare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, orientată spre minimul special, pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, a fost just individualizată față de împrejurările comiterii faptei (alcoolemia ridicată, starea de pericol real pentru circulația pe drumurile publice, producerea unui accident soldat cu pagube materiale, părăsirea locului faptei) și persoana inculpatului (fără antecedente, integrat social, nu a recunoscut fapta), fiind aptă să conducă la atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei.
În consecință, cererile inculpatului de aplicare a pedepsei amenzii penale sau de reducere a pedepsei închisorii, sunt nefondate.
Referitor la critica inculpatului cu privire la netemeinicia modalității de executare a pedepsei, Curtea o apreciază ca fiind fondată.
În acest sens, se observă că motivul pentru care prima instanţă nu a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a fost lipsa acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Însă, în apel, inculpatul a complinit această lipsă, declarând expres că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.
Având în vedere că pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale şi și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a), b) şi c) Cod penal pentru a se dispune suspendarea executării sub supraveghere.
De asemenea, inculpatul nu s-a sustras de urmărirea penală și nici de la judecată, acesta prezentându-se la chemarea organelor de urmărire penală, angajându-și avocat și propunând probe, iar împrejurarea că nu a recunoscut fapta comisă sau s-a prevalat de dreptul de tăcere nu poate fi considerată ca fiind o încercare de zădărnicire a aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, ci se circumscrie exercitării drepturilor procesuale recunoscute de lege, astfel că nu sunt incidente cazurile prev. de art.91 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte, că este integrat în societate, are un copil minor, precum și împrejurarea că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în urmă cu aproximativ 4 ani, iar de atunci și până în prezent inculpatul nu a mai manifestat un comportament antisocial, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, cu atât mai mult cu cât conduita acestuia va fi supravegheată pe durata unui termen de supraveghere, iar în cazul încălcării obligațiilor impuse sau a săvârșirii de noi infracțiuni suspendarea se va revoca și pedeapsa va fi executată efectiv, fiind îndeplinită și cerința prev. de art. 91 alin. (1) lit. d) Cod penal.
De asemenea, pentru a evita contagiunea criminală care există într-un loc de detenţie, şi mai ales, pentru a stimula eforturile de autoeducare şi de responsabilizare ale inculpatului, având în vedere toate circumstanţele personale ale acestuia, este necesară suspendarea executării pedepsei.
În consecinţă, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.91 Cod penal, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, astfel că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul ON şi s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată.
În rejudecare, în baza dispoziţiilor art. 91, 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, urmând ca acesta să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.93 alin.(1) Cod penal, obligația prevăzută de art.93 alin. (2) lit.b) Cod penal, şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile la o instituție din comunitatea locală, conform art. 93 alin.(3) Cod penal.
S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune …
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Autorul sintezei
Judecător Florin MELEACĂ