Calitatea de beneficiar al indemnizaţiei prevăzută de art. 5 alin. (1) din OUG nr. 132/2020 în situaţia societăţii comerciale cu răspundere limitată înființată prin hotărâre de consiliu local cu acționar unic unitatea administrativ-teritorială.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 132/2020, privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, (în forma de la data emiterii Deciziei …/03.08.2021), „(1) Până la 30 iunie 2021, dar nu mai mult de o perioadă de 3 luni, la alegerea angajatorului, pentru angajații care încheie contracte individuale de muncă pe perioadă determinată de până la 3 luni, se asigură decontarea unei părți din salariul acordat acestora, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 41,5% din salariul aferent zilelor lucrate în aceste locuri de muncă, pentru o perioadă de lucru de 8 ore/zi, dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările și completările ulterioare, aferent perioadei lucrate.
(2) Angajatorul are obligația de a plăti integral contravaloarea muncii prestate în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată, suma reprezentând procentul de 41,5% prevăzut la alin. (1) fiind decontată ulterior de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, denumită în continuare ANOFM.
(3) Decontarea sumei prevăzute la alin. (1) se face la cererea angajatorilor pe baza declarației pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) însoțită de lista persoanelor pentru care se solicită decontarea sumei prevăzute la alin. (1), asumată de reprezentantul legal al angajatorului, după îndeplinirea de către aceștia a obligațiilor declarative și de plată aferente veniturilor din salarii și asimilate salariilor, prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, din perioada pentru care se face solicitarea.
(4) Decontarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj a sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (3), în baza unei proceduri care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”
Dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 132/2020 exceptează, în mod expres, de la aplicarea prevederilor acestui act normativ instituțiile publice astfel cum sunt acestea definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, noțiunea de „instituții publice” avută în vedere de art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 132/2020 se referă la instituțiile publice definite prin Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, precum și prin Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 (în forma de la data emiterii Deciziei …/03.08.2021), instituțiile publice sunt definite ca „denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea/coordonarea acestora, finanțate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)”, iar în cadrul bugetelor prevăzute la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 sunt incluse „bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz”, precum și „bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii” (art. 1 alin. 2 lit. f și g din Legea nr. 500/2002).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) 39. instituții publice locale – denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora;”
În speță, reclamanta intimată SC … SRL este o societate comercială cu răspundere limitată înființată în baza Hotărârii Consiliului Local … nr. …/07.08.2010, acționarul unic fiind unitatea administrativ-teritorială municipiul … prin organul său deliberativ – Consiliul Local.
SC … SRL reprezintă însă o instituție publică în sensul art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, întrucât a fost înființată prin Hotărârea nr. …/09.08.2010 a Consiliului Local al municipiului …, iar activitatea sa are la bază Contractul de delegare a gestiunii nr. …/30.09.2020 privind serviciile publice de administrare a domeniului public și privat de interes local ale Municipiului … Instituție publică, în sensul art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, se referă inclusiv la serviciile publice cu personalitate juridică din subordinea unității administrativ-teritoriale.
Având în vedere și faptul că unitatea administrativ-teritorială municipiul … este asociatul unic al societății, SC … SRL este subordonată asociatului unic.
Împrejurarea că intimata SC … SRL se supune și prevederilor O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice sau prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, nu exclude calificarea sa ca „instituție publică” în sensul art. 7 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 132/2020 coroborat cu art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, neexistând nicio prevedere legală care să dispună în mod expres o astfel de excludere.
De asemenea, inclusiv din definiția instituției publice, invocată și de instanța de fond, rezultă faptul că SC … SRL este structură funcțională (care poate fi inclusiv o societate comercială) ce acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii, în condițiile legii finanțelor publice.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal
1. Prin sentința civilă nr. 215/05.04.2023, Tribunalul Galați a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta … SRL în contradictoriu cu pârâta AJOFM …, a anulat Decizia BULFF1 din 03.08.2021 și a obligat pârâta la plata indemnizației cuvenite conform art. 5 alin. (1) din OUG nr. 132/2020, actualizate cu dobânda legală penalizatoare, de la data scadenței până la data achitării efective.
În motivarea sentinței, Tribunalul Galați a reținut următoarele: „Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, sub nr. …, la data de 22.12.2021, reclamantul … SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AJOFM …, anularea deciziei și obligarea la plata indemnizației.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că prin cererea înregistrată la AJOFM … pe data de 26.07.2021, a solicitat decontarea indemnizației prevăzute de art. 5, alin. l din OUG nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă.
Prin Decizia BULFF1/03.08.2021 emisă de AJOFM …, a fost respinsă această cerere, reținându-se în motivare că: „Societatea … SRL este înființată în baza HCL … nr. 288/09.08.2010, HCL emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, făcând astfel parte din categoria de angajatori pentru care nu se aplică prevederile OUG nr. 132/2020 cu modificările și completările ulterioare, conform dispozițiilor art. 7 alin. (l) lit. a) din OUG 132/2020:
În ceea ce privește prevederile prezentei ordonanțe de urgență, solicită să se observe faptul că acestea nu se aplică următoarelor categorii de angajatori:
a) instituții publice, astfel cum sunt acestea definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare;
Drept urmare, consideră că în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, … SRL se încadrează în definiția de serviciu public din subordinea Consiliului Local …, pentru următoarele considerente: […]
art. 1 alin. 2 – Dispozițiile prezentei legi se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării și raportării : b) bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz
art. 2 alin. 1- în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: pct. 39 – instituții publice locale – denumirea generică incluzând comunele, orașele, municipiile, […], instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora”
Precizează că împotriva acestei decizii, a formulat plângere prealabilă. În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, plângere care le-a fost respinsă prin actul nr. 9523/16.09.2021 înregistrat la sediul societății cu nr. 18415/20.09.2021.
Prin urmare, arată că, în temeiul art. 8 alin. l din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a înțeles să solicite anularea Deciziei nr. BULFF1 din 03.08.2021 din următoarele motive: Potrivit art. 7 alin. (l) lit. a) din OUG nr. 132/2020 prevederile ordonanței de urgență nu se aplică instituțiilor publice, astfel cum acestea sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Precizează că, … SRL … nu putea fi exceptată de la plata indemnizației acordate în conformitate cu art. 5 alin. l din OUG 132/2020 deoarece nu este instituție publică și nici serviciu public, astfel cum acestea sunt definite prin Legea 500/2002 privind finanțele publice și Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, … SRL … fiind o societate comercială prestatoare de servicii publice în baza Contractului de delegare a gestiunii de servicii publice nr. 181279/30.09.2020, încheiat cu municipiul …, în temeiul art. 592 din OUG 57/2019.
În drept au fost invocate art. 3 OG nr. 9/2000 și art. 85 din Legea nr. 76/2002.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Nu a fost depusă întâmpinare.
Instanța a admis și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că:
În fapt, Decizia BULFF1 din 03.08.2021 a fost respinsă cererea angajatorului reclamant deoarece acesta este înființată în baza HCL nr. 288/09.08.2010, HCL emisă în conformitate cu Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 215/2001 făcând astfel parte din categoria angajatorilor pentru care nu se aplică prevederile OUG nr. 132/2020, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 138/2020.
În drept, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 132/2020 „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică următoarelor categorii de angajatori: instituții publice, astfel cum sunt acestea definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.”
Potrivit art. 2 pct. 39 din Legea nr. 273/2006 „instituții publice locale – denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.”
Conform art. 1 lit. g) din Legea nr. 215/2001, în forma anterioară intrării în vigoare a Codului Administrativ „g) organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean – denumirea generică ce include:
1. instituții publice și servicii publice înființate și organizate prin hotărâri ale autorităților deliberative, denumite în continuare instituții și servicii publice de interes local sau județean;
2. societăți comerciale și regii autonome înființate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităților deliberative, denumite în continuare societăți comerciale și regii autonome de interes local sau județean”.
Art. 73 din Legea nr. 215/2001 „Consiliile locale pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispun”.
Potrivit art. 5 lit. w) din Codul Administrativ „instituția publică – structură funcțională care acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii, în condițiile legii finanțelor publice.”
Reclamanta a fost înființată de către municipiul … prin emiterea unei hotărâri de consiliu local. Acest drept este dat expres către organele ce compun municipiul …, deci prin hotărâri de consiliu local se pot înființa societăți comerciale, fie cu capital de public, fie cu capital privat și public al municipiului și al persoanelor de drept privat.
… SRL este o societate cu răspundere limitată, având ca asociat cu cote în participațiune municipiul …
Instituția publică este acea structură care acționează în regim de drept public, în timp ce societățile comerciale sunt entități de drept privat, indiferent de persoană juridică care le-a înființat și indiferent de acționariatul care participă la aceasta.
Într-adevăr societatea are acționariat de stat, însă aceasta este supusă tuturor regulilor la care sunt supuse toate celelalte societăți comerciale, neavând un regim distinct, de drept public.
Oricând acționarul se poate schimba, indiferent că societatea s-a înființat prin HCL.
Astfel, acționariatul persoanei juridice de drept privat poate deveni o persoană de drept privat, fizică sau juridică.
În același fel, o societate care are acționariat privat a cărei acțiuni au fost cumpărate de o persoană de drept public, precum este municipiul …, nu își transformă identitatea și rămâne de drept privat.
La fel, activitățile prestate de către societatea comercială sunt activități de drept privat deoarece atribuțiile pe care le îndeplinește societatea … pot fi duse la îndeplinire de către oricare altă societatea comercială de drept privat. Spre exemplificare, orice societate comercială poate toaleta vegetația, cu angajații săi, poate deține pepiniere și poate planta vegetație, dacă aceste activități au fost contractate cu o altă societate comercială.
Spre diferență de instituția publică, care are regim de putere publică, societatea comercială înființată de către unitatea administrativ teritorială, prestează serviciile în regim de drept privat, respectiv, așa cum s-a arătat, activitățile pot fi duse la îndeplinire de către oricare altă societate comercială având același obiect de activitate.
Este indiferent că societatea s-a înființat prin HCL deoarece Hotărârea de Consiliu Local nu este altceva decât manifestarea voinței municipiului … (ca persoană juridică de drept public) de a înființa o societate comercială și nu atrage alte consecințe de drept public.
Așadar, manifestarea de voință a unei persoane private se face fie prin adunarea generală a acesteia, când vorbim despre societăți, fie prin hotărârea de a înființa o societate a unuia sau mai multor asociați persoane fizice, fie prin organul deliberativ al persoanei juridice de drept public, când vorbim despre unitățile teritoriale administrative.
Manifestarea de voință în sensul înființării unei societăți comerciale, indiferent de la cine provine, dă naștere unei persoane juridice de drept privat și nu unei instituții publice, în ultimul caz prezentat mai sus.
Pe cale de consecință, reclamanta fiind SRL este o societatea comercială care nu este exceptată de la aplicarea OUG nr. 132/2020 și nu poate fi asimilată instituției publice, inclusiv pentru motivul că aceasta își desfășoară activitatea în domeniul privat, conform obiectelor lucrative pentru care a fost înființată.
Având în vedere aceste argumente rezultă că decizia este nulă cu privire la reținerea acestui motiv pentru respingerea cererii reclamantei.
Cu privire la obligarea intimatei la plata indemnizației, instanța reține că singurul motiv pentru care a fost respinsă cererea a fost cel analizat anterior, iar acesta nu putea fi reținut, drept urmare, având în vedere îndeplinirea celorlalte condiții pentru a putea beneficia de subvenție, se va admite și acest capăt de cerere.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite acțiunea.”
2. AJOFM … a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 215/05.04.2023 pronunțată de Tribunalul Galați, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate.
În motivare, a susținut că argumentarea instanței de fond, cu trimitere la activitatea societății comerciale care nu este exceptată de la aplicarea OUG nr. 132/2020 și nu poate fi asimilată instituției publice, nu poate fi luată în considerare având în vedere considerentele elaborării și redactorii actului normativ care constau în transpunerea în norme concrete a soluțiilor legislative preconizate, a ideilor ce vor forma fondul reglementării sau că adoptarea actului, prin textul publicat, reprezintă forma de exteriorizare a voinței legiuitorului, mijlocul de comunicare cu legislația în vigoare, cu competenţele stabilite prin Constituție sau alte acte normative, prin prerogativele de reglementare juridică.
A apreciat că expunerea de motive are un caracter pur formal, fără legătură cu dispozițiile legale incidente, atât timp cât activitatea se desfășoară urmare a emiterii HCL nr. 288/09.08.2010 emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 și Legii nr. 215/2001, făcând astfel parte din categoria de angajatori pentru care se aplică prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) din OUG 132/2020.
A susținut că atât timp cât art. 1 lit. g) din Legea nr. 215/2001, în forma anterioară intrării în vigoare a Codului Administrativ, consemnează organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean – denumirea generică ce include societățile comerciale și regii autonome înființate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităților deliberative, … S.R.L. este o întreprindere publică al cărei capital social este deținut în întregime de către municipiul …, în calitatea sa de autoritate tutelară, prin organul sau deliberativ Consiliul Local.
Cu privire la acționariatul societății a arătat că, de la înființare și până în prezent, tot municipiul … este autoritate tutelară care prin sarcinile ce îi revin, exercită atribuții de organizare, coordonare și control asupra societății, capitalul social îl deține în întregime, în calitate de autoritate tutelară, prin organul deliberativ Consiliul Local.
A subliniat că autoritatea publică tutelară deține următoarele competențe:
– numește reprezentanții unității administrativ teritoriale în Adunarea Generala a Asociaților și aprobă mandatul acestora;
– propune în numele Unității Administrativ Teritoriale candidați pentru funcțiile de membri ai Consiliului de Administrație, cu respectarea condițiilor de calificare și experiență profesională și selecției prevăzute de OUG nr. 109/2011 aprobată și modificată prin Legea nr. 111/2016;
– evaluează periodic, prin reprezentanții săi în adunarea generală a asociaților, activitatea Consiliului de Administrație, pentru a se asigura, în numele unității administrativ teritoriale, că sunt respectate principiile de eficiență economică și profitabilitate în funcționarea societății comerciale.
A precizat că autoritățile administrației publice locale acționează în numele și în interesul colectivităților locale la nivelul căror sunt alese și răspund față de acestea pentru modul în care organizează, coordonează și funcționează serviciul de administrare a domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, precum și pentru modul în care gestionează, exploatează și valorifică, infrastructura de utilitate publică a unităților administrativ-teritoriale, Serviciul de administrare al domeniului public făcând parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice.
Cu privire la mențiunea că activitatea prestată de societatea comercială reprezintă activități de drept privat a menționat că atât timp cât … este înființată în baza HCL nr. 249/20.07.2010, nr. 288/09.08.2010 și nr. 29/09.08.2010, modificate și completate prin HCL nr. 349/30.09.2010, emise în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 și a prevederilor Legii nr. 215/2001, în mod clar și fără de tăgadă se supune dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din OUG 132/2020, făcând parte din categoria de angajatori cărora nu li se aplică dispozițiile OUG nr. 132/2020.
A concluzionat că Societatea … S.R.L. este persoană juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată cu capital integral al unității administrativ-teritoriale, iar asociatul unic este unitatea administrativ-teritorială municipiul …, prin organul său deliberativ Consiliul Local …
3. … S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu titlu prealabil, a invocat excepția tardivității recursului arătând că pârâta-recurenta a promovat recursul pe data de 12.09.2023, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, a arătat că cele reținute de instanța de fond au legătură directă cu dispozițiile legale incidente, atât în ceea ce privește dreptul de a beneficia de indemnizația prevăzută de OUG nr. 132/2020, cât și cu motivele și temeiul legal al Deciziei BULFF1 din 03.08.2021, emisă de pârâta-recurentă.
A considerat că recurenta face confuzie între instituția publică, așa cum aceasta este definită prin Legea nr. 500/2002 și Legea nr. 273/2006 și întreprinderea publică așa cum aceasta este definită prin OUG nr. 109/2011.
A precizat că nu face parte din categoria de angajatori pentru care se aplică prevederile art. 7 alin. (l) lit. a) din OUG nr. 132/2020, deoarece nu este și nu poate fi asimilată unei instituții publice, fiind o persoană juridică de drept privat, societate comercială prestatoare de servicii publice sau de utilitate publică, fiind organizată ca întreprindere publică în sensul prevăzut de art. 2 pct. 2 lit. b) din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.
A concluzionat că este o societate comercială care nu este exceptată de la plata indemnizației prevăzute OUG nr. 132/2020, nefiind „supusă” dispozițiilor art. 7 alin. (l) lit. a) din OUG nr. 132/2020.
4. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, care se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Problema centrală a cauzei, care face și obiectul criticilor de recurs, constă în a determina dacă reclamanta … SRL beneficiază de prevederile OUG nr. 132/2020.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 132/2020, privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, (în forma de la data emiterii Deciziei BULFF1/03.08.2021), „(1) Până la 30 iunie 2021, dar nu mai mult de o perioadă de 3 luni, la alegerea angajatorului, pentru angajații care încheie contracte individuale de muncă pe perioadă determinată de până la 3 luni, se asigură decontarea unei părți din salariul acordat acestora, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 41,5% din salariul aferent zilelor lucrate în aceste locuri de muncă, pentru o perioadă de lucru de 8 ore/zi, dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările și completările ulterioare, aferent perioadei lucrate.
(2) Angajatorul are obligația de a plăti integral contravaloarea muncii prestate în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată, suma reprezentând procentul de 41,5% prevăzut la alin. (1) fiind decontată ulterior de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, denumită în continuare ANOFM.
(3) Decontarea sumei prevăzute la alin. (1) se face la cererea angajatorilor pe baza declarației pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) însoțită de lista persoanelor pentru care se solicită decontarea sumei prevăzute la alin. (1), asumată de reprezentantul legal al angajatorului, după îndeplinirea de către aceștia a obligațiilor declarative și de plată aferente veniturilor din salarii și asimilate salariilor, prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, din perioada pentru care se face solicitarea.
(4) Decontarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj a sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (3), în baza unei proceduri care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”
Așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 132/2020 exceptează, în mod expres, de la aplicarea prevederilor acestui act normativ instituțiile publice astfel cum sunt acestea definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, noțiunea de „instituții publice” avută în vedere de art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 132/2020 se referă la instituțiile publice definite prin Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, precum și prin Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 (în forma de la data emiterii Deciziei BULFF1/03.08.2021), instituțiile publice sunt definite ca „denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea/coordonarea acestora, finanțate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)”, iar în cadrul bugetelor prevăzute la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 sunt incluse „bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz”, precum și „bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii” (art. 1 alin. 2 lit. f și g din Legea nr. 500/2002).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) 39. instituții publice locale – denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora;”
În speță, reclamanta intimată SC … SRL este o societate comercială cu răspundere limitată înființată în baza Hotărârii Consiliului Local … nr. 288/07.08.2010, acționarul unic fiind unitatea administrativ-teritorială municipiul … prin organul său deliberativ – Consiliul Local.
SC … SRL reprezintă însă o instituție publică în sensul art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, întrucât a fost înființată prin Hotărârea nr. 288/09.08.2010 a Consiliului Local al municipiului …, iar activitatea sa are la bază Contractul de delegare a gestiunii nr. 181279/30.09.2020 privind serviciile publice de administrare a domeniului public și privat de interes local ale municipiului … Instituție publică, în sensul art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, se referă inclusiv la serviciile publice cu personalitate juridică din subordinea unității administrativ – teritoriale.
Având în vedere și faptul că unitatea administrativ-teritorială municipiul … este asociatul unic al societății, SC … SRL este subordonată asociatului unic.
Împrejurarea că intimata SC … SRL se supune și prevederilor O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice sau prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, nu exclude calificarea sa ca „instituție publică” în sensul art. 7 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 132/2020 coroborat cu art. 2 alin. 1 pct. 39 din Legea nr. 273/2006, neexistând nicio prevedere legală care să dispună în mod expres o astfel de excludere.
De asemenea, inclusiv din definiția instituției publice, invocată și de instanța de fond, rezultă faptul că SC … SRL este structură funcțională (care poate fi inclusiv o societate comercială) ce acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii, în condițiile legii finanțelor publice.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. 2 C.proc.civ., va admite recursul, va casa sentința recurată, iar în rejudecare va admite respinge acțiunea formulată de reclamanta SC … SRL ca nefondată.
decizie rezumată de judecător Stelian ANUŢI